Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 192/2016. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 192/2016 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 192/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDBRV:2016:002._
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 192
Ședința publică din data de 04.02.2016
PREȘEDINTE: B. D.- judecător
GREFIER :C. G.
Ministerul Public este reprezentat de PROCUROR: C. LILIȘOR din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.,
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penala de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 28.01.2016 care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 04.02.2016.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constata lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 18.05.2015, emis în Dosarul nr._/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. D. L. (fiul lui V. și M., născut la data de 08.12.1971, în municipiul B., județul B., domiciliat în municipiul B., ., ., având CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar îndeplinit, muncitor la .., fără antecedente penale), pentru comiterea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal (faptă din data de 17.10.2014).
În rechizitoriu s-a reținut că, în data de 17.10.2014, în jurul orei 12.00, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a agresat-o pe persoana vătămată M. M., provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22 - 24 de zile de îngrijiri medicale.
Ca mijloace de probă sunt indicate în actul de sesizare următoarele: plângerea prealabilă a persoanei vătămate, proces-verbal de constatare, declarațiile persoanei vătămate, certificat medico-legal, nr. 2952/E/27.10.2014, bilet de ieșire din spital, decont cheltuieli efectuate pentru acordarea prestațiilor medicale persoanei vătămate, declarațiile martorilor C. T., L. C., Ț. A. M., A. F. C., P. V., B. V. și B. E., respectiv declarația inculpatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.05.2015, sub nr._ .
Inculpatul nu a recunoscut în fața instanței săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în modalitatea descrisă în actul de sesizare, context în care s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești conform procedurii obișnuite.
În cursul cercetării judecătorești s-a dat citire declarației inculpatului din cursul urmăririi penale și au fost ascultați persoana vătămată/partea civilă și martorii C. T., L. C., Tuică A., Tudoiu F., B. L., I. A., B. V. și P. V.. De asemenea, a fost efectuată o expertiză o medico-legală, pentru a se stabili cu exactitate natura vătămărilor suferite de partea civilă. În raportul de expertiză se concluzionează că leziunile traumatice suferite de victimă au afectat grav funcționalitatea degetului V al mâinii drepte a victimei, cu caracter definitiv, creând acesteia o infirmitate fizică permanentă, fără grad de invaliditate, respectiv că starea sechelară definitivă a degetului afectat nu a agravat starea de sănătate prezentă a victimei, neinfluențând în niciun fel bolile cronice de care aceasta suferă.
Persoana vătămată/partea civilă a relatat în fața instanței că a fost agresată de inculpat, fiind lovită de acesta cu pumnii de două ori în zona feței și de 3 ori în zona spatelui, respectiv că inculpatul a încercat să o lovească în cap cu satârul pe care partea civilă îl folosea la tăierea gardului iar ea apărându-se, urmare acestei agresiuni, a fost tăiată la mână.
În faza urmăririi penale, însă, persoana vătămată nu a menționat nimic despre presupusele lovituri ce i-ar fi fost aplicate de inculpat cu pumnii cu prilejul incidentului ce face obiectul analizei.
Inculpatul a recunoscut în faza urmăririi penale că a determinat tăierea la mână a persoanei vătămate prin smulgerea satârului, relatând însă că a fost provocat de către partea civilă prin modul acesteia de a acționa, atitudinea sa fiind determinată într-o anume măsură de starea conflictuală existentă între el și victimă, respectiv că nu a vrut să îi provoace acesteia vătămările indicate în actul de sesizare.
Martorii C. T. și Tuică A. au confirmat în fața instanței veridicitatea susținerilor făcute în faza cercetării judecătorești de către persoana vătămată/partea civilă. Susținerile acestor persoane nu vor fi avute în vedere însă de către instanță, urmând a fi înlăturate ca fiind subiective și pentru că nu se coroborează cu celelalte probe. Nici declarațiile acestor persoane date în faza urmăririi penale nu vor fi avute în vedere la stabilirea stării de fapt. Aceștia au declarat că persoana vătămată ar fi fost lovită și cu pumnii, aspect care nu apare ca fiind veridic pentru următoarele argumente: nici persoana vătămată nu a relatat în fața organelor de urmărire penală că ar fi fost lovită cum pumnii, adoptând această atitudine abia în faza de judecată, fără vreo justificare rezonabilă; martora C. T. a relatat că a văzut incidentul din apartamentul său de la etajul 4, menționând că avea cunoștință chiar și despre scopul în care persoana vătămată se apucase să taie gardul viu (să facă loc de trecere pisicilor), fără a oferi, însă, detalii, cu privire la modul în care a aflat, înainte de incident, despre motivul determinant al acestuia, această împrejurare fiind de natură să genereze serioase semne de întrebare cu privire la veridicitatea susținerilor martorei; de asemenea, instanța nu poate să nu aibă în vedere susținerile martorilor B. V. și P. V., potrivit cărora martorei i-ar fi fost dificil să fie prezentă în apropierea locului unde a avut loc altercația dintre inculpat și persoana vătămată pentru că la scurt timp înainte se afla la o distanță semnificativă de locul respectiv; martorul Tuică A. a relatat chiar în faza urmăririi penale că inculpatul ar fi lovit-o pe persoana vătămată, aspect nereclamat însă nici de această persoană în fața organelor de urmărire penală și neconfirmat de nicio altă persoană neinteresată în cauză; de asemenea, acest martor a recunoscut în fața instanței că a avut o discuție despre mărturie cu persoana vătămată, context în care și declarațiile acestuia vor fi înlăturate, instanța considerând, dată fiind și antecedența conflictuală a acestui martor cu familia inculpatului, că susținerile sale nu pot contribui la stabilirea stării de fapt, fiind făcute, într-o măsură semnificativă, în interesul persoanei vătămate, pentru a-l incrimina pe inculpat.
Martora L. C. a descris în faza urmării penale incidentul, aflându-se în apropierea locului unde a avut loc conflictul. Declarația acesteia dată în cursul urmăririi penale va fi avută în vedere de instanță pentru stabilirea stării de fapt. În concret, martora a arătat în faza urmăririi penale că inculpatul i-a smuls din mână persoanei vătămate satârul provocând tăierea persoanei vătămate la degete. În fața instanței martora a arătat că nu își explică de ce a dat declarația respectivă în faza urmăririi penale, menționând că de fapt nu a văzut incidentul, fără a oferi însă explicații rezonabile pentru această atitudine. În acest sens, instanța nu va avea în vedere declarația dată de martoră în cursul cercetării judecătorești, fiind evident că aceasta a adoptat în fața instanței o atitudine menită să nu o implice în vreun fel în soluționarea procesului, dată fiind, probabil, calitatea acesteia de vecină a inculpatului/persoanei vătămate. Instanța nu identifică niciun argument pentru care declarația dată de această martoră în faza urmăririi penale ar trebui eliminată din ansamblul probator avut în vedere pentru stabilirea stării de fapt, mai ales în contextul în care în linii mari susținerile martorei se coroborează cu cele ale inculpatului și cu susținerile relevante ale persoanei vătămate din faza urmăririi penale.
Declarația martorului Tudoiu F. nu va fi avută în vedere de instanță la stabilirea stării de fapt, acesta nefiind martor ocular la incident, iar cu privire la împrejurările de după incident, susținerile acestuia vor fi avute în vedere parțial, fiind evident că relatările sale sunt subiective, făcute în scopul sprijinirii poziției procesuale a părții civile.
Declarațiile martorilor B. V. și P. V. vor fi avute în vedere, de asemenea, parțial, aceștia nefiind martori oculari la incident, iar cu privire la împrejurările privind comportamentul general al inculpatului, starea conflictuală dintre acesta și persoana vătămată, respectiv imposibilitatea martorei C. T. de a fi prezentă la incident, cu reținerea impusă de legătura subiectivă existentă între aceștia și inculpat. Instanța va avea în vedere în context faptul că între inculpat și persoana vătămată a existat o stare conflictuală anterior incidentului supus analizei, că inculpatul nu are antecedente violente deosebite, neputând fi identificate devianțe comportamentale importante ale acestuia în raporturile cu vecinii, care să fie susținute de persoane neinteresate în cauză, iar modul în care acesta a acționat a fost determinat într-o măsură importantă de atitudinea persoanei vătămate, care a tăiat gardul viu plantat de antecesorii inculpatului.
În baza art. 386 Cod procedură penală, instanța a pus în discuție și va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru comiterea căreia inculpatul P. D. L. a fost trimis în judecată din lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal, în vătămare corporală, prev. și ped. de art. 194 alin. 1 lit. a Cod penal. Pentru această soluție instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, din care rezultă că leziunile traumatice suferite de victimă au afectat grav funcționalitatea degetului V al mâinii drepte a victimei, cu caracter definitiv, creând acesteia o infirmitate fizică permanentă, fără grad de invaliditate.
Având în vedere probele administrate în faza cercetării judecătorești și în cursul urmăririi penale, conform celor anterior indicate, instanța reține, în fapt, că, în data de 17.10.2014, în jurul orei 12.00, pe fondul unui conflict spontan, generat în contextul existenței unei stări conflictuale anterioare manifestate pe palierul relațiilor de vecinătate, inculpatul a smuls din mâinile persoanei vătămate M. M. un satâr cu care aceasta tăia gardul viu din apropierea blocului în care aceștia locuiau, provocând persoanei vătămate, prin tăierea mâinii drepte a acesteia în zona degetului V, leziuni traumatice care au afectat grav funcționalitatea degetului respectiv, cu caracter definitiv, creând acesteia o infirmitate fizică permanentă, fără grad de invaliditate. În concret, în data respectivă, persoana vătămată M. M. se afla în fața blocului unde locuiește, situat în mun. B., ., . spațiul verde din fața blocului, având în mână un satâr (cuțit de bucătărie de dimensiune mare), cu care tăia bucăți din gardul viu amplasat pe spațiul verde. Inculpatul se afla în apartamentul său și a observat-o pe persoana vătămată, astfel că a sărit pe geam și s-a îndreptat înspre aceasta, solicitându-i să nu mai taie gardul viu, deoarece fusese plantat de părinții săi. Conflictul între cei doi a degenerat, iar inculpatul i-a smuls satârul din mână persoanei vătămate, context în care a tăiat-o la mână, aceasta începând să sângereze abundent, astfel că s-a retras în apartamentul său, pentru a opri sângerarea.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală”, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a Cod penal.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în smulgerea satârului din mâinile persoanei vătămate, fapt ce a determinat vătămarea indicată în raportul de expertiză medico-legală, legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea produsă rezultând din cuprinsul actului medico-legal emis în cauză. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în condițiile art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal.
În aceste condiții, urmează a fi angajată răspunderea penală a inculpatului, întrucât fapta sa este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu vinovăție, fiind nejustificată și imputabilă acestuia.
Nu a fost analizată incidența în speță a principiului ne bis in idem, dat fiind faptul că procesul-verbal de sancționare contravențională întocmit pe numele inculpatului în contextul implicării sale în incidentul supus analizei în prezentul dosar a fost contestat de acesta la instanța civilă (Judecătoria B.), plângerea acestuia nefiind încă soluționată, astfel că soluția de sancționare nu este definitivă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța reține că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut parțial fapta comisă și a acționat în contextul existenței unei stări conflictuale între el și victimă, ce a fost generată într-o măsură destul de importantă și de atitudinea persoanei vătămate în contextul relațiilor de vecinătate dintre aceștia. Va fi avută în vedere și gravitatea vătămării suferite de victimă, care este una destul de importantă.
Dată fiind și atitudinea procesuală a inculpatului, care nu a negat provocarea vătămării degetului părții civile, respectiv împrejurările concrete ale săvârșirii faptei (inculpatul și persoana vătămată aflându-se într-o stare conflictuală anterioară incidentului, generată într-o anume măsură și de persoana vătămată) instanța va face aplicarea în speță a dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 76 alin. 1 Cod penal.
Instanța apreciază, însă, că nu se poate reține incidența în speță a prevederilor art. 75 alin. 1 lit. a sau b Cod penal, provocarea din partea victimei (atitudinea victimei putând fi calificată, în opinia instanței, ca fiind provocare, dată fiind importanța gardului pentru inculpat privită din perspectiva plantării de către antecesorii acestuia) nefiind produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, iar atacul venit din partea acesteia (cu referire la tăierea gardului) nu poate fi calificat ca injust (persoana vătămată având aceleași drepturi asupra spațiului verde din jurul blocului ca și inculpatul) și nici ca punând în pericol un interes general în sensul art. 19 Cod penal. În același sens, instanța apreciază că în speță nu sunt întrunite nici condițiile legitimei apărări sau ale excesului neimputabil (conform art. 19 și 26 Cod penal).
În context, în baza art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, coroborat cu art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 76 alin. 1 Cod penal, instanța va stabili pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în sarcina inculpatului P. D. L. (fiul lui V. și M., născut la data de 08.12.1971, în municipiul B., județul B., domiciliat în municipiul B., ., ., având CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar îndeplinit, muncitor la .., fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală”, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a Cod penal (fapta din data de 17.10.2014).
În baza art. 83, alin. 1 Cod penal, se va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85, alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86, alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se vor comunica Serviciului de Probațiune B..
În baza art. 404, alin. 3 Cod procedură penală, se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal. Se reține astfel că amânarea aplicării pedepsei este o instituție care poate fi dispusă de instanță și funcționează în anumite condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, conform art. 83 alin. (1) C. pen., după cum urmează: pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor când faptele nu mai sunt prevăzute de legea penală ori infracțiunile au fost amnistiate sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; în raport cu persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. De asemenea, se reține că în speță nu are incidență vreuna dintre condițiile negative în prezența cărora instanța nu ar putea să dispună amânarea aplicării pedepsei: pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea săvârșită nu este de 7 ani sau mai mare; infractorul nu s-a sustras de la urmărire penală sau de la judecată; infractorul nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, atitudinii sale procesuale neputându-i-se da relevanță în acest sens.
Pe latură civilă, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției inculpatului), în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art.1357, art. 1381 și art. 1391 din Codul civil, instanța va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. M., dispunând obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de_ lei cu titlu de daune morale, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului (de la data rămânerii definitive a prezentei). Pe cale de consecință, se vor respinge restul pretențiilor civile (daunele materiale, ca nedovedite, respectiv diferența neacordată de daune morale, ca neîntemeiată).
Pentru a decide astfel, instanța are în vedere valoarea lezată și gravitatea acestei leziuni care au afectat și afectează în continuare într-o măsură importantă partea civilă, persoană care și-a pierdut funcționalitatea unui deget. Suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este însă exagerată, în opinia instanței, un cuantum necesar și suficient fiind cel acordat. Instanța a avut în vedere în afara suferințelor fizice și suferințele psihice la care a fost și este supusă partea civilă (suferințe psihice inerente pierderii funcționalității unui deget; nu se vor avea în vedere celelalte presupuse suferințe psihice ale părții civile, pentru că acestea nu au fost dovedite, prin acte medico-legale, care să stabilească existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și suferințele indicate, mai ales în contextul în care raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză a concluzionat că starea sechelară definitivă a degetului afectat nu a agravat starea de sănătate prezentă a victimei), dar a ținut cont și de împrejurarea că despăgubirile acordate nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părții civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. S-a avut în vedere că natura daunelor morale este una compensatorie, acestea neputând constitui o sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile. Instanța a apreciat că valoarea daunelor morale solicitată de partea civilă este exagerată și nerezonabilă, considerând că, în raport de vătămările fizice și psihice efectiv suferite de aceasta, suma acordată este suficientă pentru acoperirea prejudiciului.
În ceea ce privește suma pretinsă cu titlu de daune materiale, instanța reține că cererea părții civile nu apare ca fiind îndreptățită, nefiind depuse la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare din perioada imediat următoare incidentului ci de după 6-8 luni (context în care, dată fiind perioada de timp scursă de la incident și natura cheltuielilor solicitate, se va considera că nu există o legătură de cauzalitate probată între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul reclamat) și nefiind făcută dovada imposibilității constituirii/păstrării înscrisurilor doveditoare ale cheltuielilor efectuate într-o perioadă rezonabilă ca întindere după incident (pentru a se putea reține existența legăturii de cauzalitate fără alte probe) sau măcar dovada cu martori pentru deplasările, hrana, medicamentele și asistența medicală indicate de partea civilă.
De asemenea, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 1357 și art. 1381 din Codul civil, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență B., cu sediul în județul B., municipiul B., .. 25-27, obligând, în consecință, pe inculpat, la plata, către această parte civilă, a sumei de 1811,49 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate persoanei vătămate M. M., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data externării victimei (22.10.2014) până la data plății efective.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a avut în vedere, în acest sens, scopul constituirii Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, astfel cum este acesta consacrat prin art. 1 alin. 1 și alin. 3 lit. a din Legea nr. 76/2008, categoriile de informații conținute ce se înscriu și se prelucrează în baza de date de referință, între care se regăsesc (în opinia instanței, în mod obligatoriu) și cele referitoare la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexa la acest act normativ, conform art. 4 alin. 1 lit. b. Totodată, s-a avut în vedere faptul că dispozițiile referitoare la aplicarea facultativă a regulii privind prelevarea nu sunt incidente, în opinia instanței, în situația condamnărilor, pentru că nu au fost menționate în lege și criterii concrete de apreciere în ceea ce privește situația personală a condamnatului sau pericolul concret al infracțiunii comise de acesta, astfel încât să se poată stabili în concret natura juridică a obligației de dispunere a prelevării, respectiv dacă aceasta are un caracter facultativ sau obligatoriu în astfel de ipoteze.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 763 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (413 lei pentru faza camerei preliminare și pentru faza de judecată și 350 lei pentru faza de urmărire penală).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru comiterea căreia inculpatul P. D. L. a fost trimis în judecată din lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal, în vătămare corporală, prev. și ped. de art. 194 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, coroborat cu art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 76 alin. 1 Cod penal, stabilește pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în sarcina inculpatului P. D. L. (fiul lui V. și M., născut la data de 08.12.1971, în municipiul B., județul B., domiciliat în municipiul B., ., ., județul B., având CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar îndeplinit, muncitor la .., fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporală”, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a Cod penal (fapta din data de 17.10.2014).
În baza art. 83, alin. 1 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85, alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86, alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune B..
În baza art. 404, alin. 3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art.1357, art. 1381 și art. 1391 din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. M., dispunând obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de_ lei cu titlu de daune morale, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului (de la data rămânerii definitive a prezentei). Pe cale de consecință, respinge restul pretențiilor civile (daunele materiale, ca nedovedite, respectiv diferența neacordată de daune morale, ca neîntemeiată).
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 1357 și art. 1381 din Codul civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență B., cu sediul în județul B., municipiul B., .. 25-27, obligând, în consecință, pe inculpat, la plata, către această parte civilă, a sumei de 1811,49 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate persoanei vătămate M. M., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data externării victimei (22.10.2014) până la data plății efective.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 763 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (413 lei pentru faza camerei preliminare și pentru faza de judecată și 350 lei pentru faza de urmărire penală).
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
B. D. C. G.
Red./ Tehnored. B.D. 24.02.2016 4 ex
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 203/2016.... | Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... → |
|---|
