Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Sentința nr. 226/2016. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 226/2016 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 226/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
PENAL
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR: 226/2016
SEDINȚA PUBLICĂ DIN: 10.02.2016
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: A.-A. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror –C. M. - din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penală de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 05.01.2016 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2016, 03.02.2016, și pentru azi, 10.02.2016.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 939/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 24.10.2013 sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. C.-Jozsef sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 Cod penal din 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 03.11.2009, în jurul orelor 17,45, inculpatul a condus autovehiculul marca Nissan D40 Navara cu nr. de înmatriculare_ pe . S., jud. B., dinspre localitatea B. spre mun. B., iar în dreptul imobilului cu numărul 167, l-a surprins și accidentat mortal pe numitul E. Vaile, care se deplasa neregulamentar, angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără a se asigura, în condițiile în care inculpatul nu a redus viteza pe sectorul de drum semnalizat cu indicatoare de avertizare, interzicere, restricție la cel mult 30 km/h, fiind stabilită o viteză de deplasare, în momentul impactului de circa 53 km/h, culpa aparținând ambilor participanți la trafic.
Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, înscrisuri, raport de constatare medico legală nr. 431/AUT din data de 05.11.2009, întocmit de SJML, declarația persoanei vătămate E. Olguța, declarația persoanei vătămate E. J., buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, buletin de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice declarația martorului L. Ș..
Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale (f. 66 dup) precum și în cursul judecății (f. 25 di), acesta arătând că nu se consideră vinovat de producerea accidentului.
În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat proba testimonială, fiind audiat martorul S. D. (f. 70 di). Totodată, în cauză a fost audiat expertul parte Dma D. (f. 69 d.i.). S-a dispus și efectuarea unei expertize criminalistice auto, la solicitarea asiguratorului, raportul de expertiză fiind atașat la dosarul cauzei.
Pe latură civilă, persoana vătămată E. I., fratele defunctului, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de de 3000 de lei constând în cheltuielile de înmormântare ale defunctului E. V. (f. 17 d.i.).
Față de schimbarea componenței completului de judecată ulterior datei de 04.12.2014, instanța a dispus readministrarea probelor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 03.11.2009, în jurul orei 17,45, inculpatul M. C. Jozsef se deplasa pe .. S., jud. B., din direcția B. către mun. B.. În dreptul imobilului cu numărul 167, inculpatul l-a surprins și accidentat mortal pe E. V., aflat în stare de ebrietate și care se angajase în traversarea străzii prin loc nepermis, fără a se asigura.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța va avea în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 7 dup) în conformitate cu care, la data de 03.11.2009, orele 18,05, organele de poliție s-au deplasat pe .. S., unde au constatat că în dreptul imobilului cu numărul 167 avusese loc un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul Nissan Navara cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpatul M. C.-Jozsef, accident soldat cu o victimă omenească, respectiv numitul E. V..
În conformitate cu raportul de constatare medico-legală nr. 431/Aut din 05.11.2009 (f. 44 dup) la data de 03.11.2009 a intervenit decesul persoanei accidentate, în urma examinării stabilindu-se că moartea acestuia a fost violentă, leziunile constatate fiind produce prin lovire proiectare în cadrul unui accident de trafic rutier.
În ceea ce privește dinamica accidentului, instanța reține dinamica producerii accidentului astfel cum reiese din concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză în cursul urmăriri penale (f. 75 dup), cât și din concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cursul judecății. Astfel, inculpatul, care se deplasa pe .. S., din direcția B.-B., imediat după intersecția cu . o persoană care s-a angajat, în fugă, în traversarea străzii și, deși a încercat evitarea impactului prin efectuarea unui viraj dreapta, nu a reușit acest lucru.
Tot din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, a reieșit faptul că viteza de deplasare a autovehicului condus de inculpat a fost, la momentul impactului, de cca 50-53 km/h. Această viteză nu a fost contestată de către inculpat.
Totodată, s-a stabilit prin ambele expertize întocmite în cauză că viteza de evitare a accidentului, în condițiile date, ar fi fost de 36, respectiv 37 km/h, ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză reținând că victima putea la rândul său să prevină producerea accidentului dacă nu s-ar fi angajat în deplasare printr-un loc nepermis.
Referitor la viteza de deplasare ce ar fi permis evitarea, prin frânare, a impactului cu victima accidentului, respectiv de 36-37 km/h, instanța reține că aceasta este inferioară vitezei de circulație în localități, respectiv de 50 km/h. Cu toate acestea, zona producerii accidentului, respectiv la km. 7+ 200 metri, se afla sub incidența indicatorului „copii”, montat la km 7+ 500 metri, pe partea stângă (f. 36 dup).
Acest indicator impune, conform art. 123 litera h din HG nr. 1391/2006, obligativitatea pentru conducătorii de autovehicule, să nu depășească limita de viteză de 30 de km/h în intervalul orar 07,00-22,00.
În acest context, viteza inculpatului era superioară vitezei legale în acea zonă, aceasta fiind de 50-53 km/h. Totodată, pentru evitarea producerii accidentului, inculpatul ar fi trebuit să circule cu viteza de 36 km/h, oricum superioară celei legale.
Din înscrisurile existente la dosar (f. 35-41 dup) reiese că la data producerii accidentului, acest indicator era montat pe sensul de mers al inculpatului, astfel încât acesta avea obligația respectării semnificației sale, respectiv reducerea vitezei de deplasare la 30 km/h în intervalul orar 07,00-22,00.
Deși în cursul urmăririi penale, prin declarația oferită, inculpatul (f. 67 dup) a relatat că se deplasa pe . B. spre B., moment în care, în dreptul imobilului nr. 168 a accidentat o persoană de sex masculin care se angajase în travesarea străzii prin loc nepermis, fără să se asigure, în cursul judecății inculpatul a încercat să acrediteze ideea conform căreia se deplasa pe . virajului la stânga de pe .) Cu toate acestea, o astfel de varintă nu este susținută de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, față de schimbarea poziției inculpatului, care a susținut că de fapt a intrat pe .. Școlii, astfel încât nu avea cum să observe indicatorul „atenție copii” și să reducă viteza la 30 de km/h, s-a dispus efectuarea unei noi expertize în cauză, care să stabilească dacă o astfel de variantă este plauzibilă. Conform constatărilor din raportul de expertiză, s-a stabilit că pentru efectuarea unei astfel de manevre, ce presupune un viraj la 90 de grade, viteza limită de evitare a derapării ar fi fost de 25 km/h, aspect ce nu se coroborează cu viteza din momentul impactului, de aprox. 50 km/h. Totodată, de la momentul prezumatului viraj la stânga și până la momentul impactului, inculpatul nu ar fi avut timpul necesar pentru a accelera până la 50 de km/h.
Deși martorul S. D. (f. 25 di) a declarat că inculpatul a venit la el pentru a lua lapte în seara accidentului și că varianta cea mai scurtă pentru inculpat era pe . că acest aspect nu este suficient pentru a confirma ipoteza inculpatului, de vreme ce nu se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cursul judecății. Totodată, martorul nu știe pe unde a circulat inculpatul, acesta doar prezumând că, dat fiind că cel mai scurt drum era pe . s-a deplasat pe acolo.
Referitor la puctul de vedere exprimat de expertul parte, conform căruia inculpatul nu ar fi putut preveni producerea accidentului în contextul în care a fost orbit de lumina farurilor unui autobuz oprit în stație, motiv pentru care nu a observat victima care se angajase în traversare prin loc nepermis, nu reiese de nicăieri faptul că farurile autobuzului l-ar fi orbit pe inculpat. Este adevărta că inculpatul (f. 68 dup), cât și martorul Lorinz Ș. (f. 104 dup) au declarat că în stație era oprit un autobuz. Cu toate acestea, inculpatul nu a susținut că ar fi fost orbit de farurile acelui autobuz. În orice caz, prin raportul de expertiză întocmit în cursul judecății s-a concluzionat că „probabil luminile farurilor autobuzului oprit în stație pe sensul de mers B.-B. nu au împiedicat observarea pietonului de către conducătorul autotutiltarei) – pagina 8 din raport.
Ca atare, inculpatului i se reține o culpă în producerea accidentului, generată de neadaptarea vitezei la limitarea impusă de indicatorul „atenție, copii”, respectiv 30 km/h. D. în ipoteza în care concluziile expertizei ar fi fost în sensul că se putea evita producerea accidentului în cazul în care inculpatul ar fi circulat cu o viteză inferioară limitei de 30 km/h, în sarcina sa nu ar mai fi putut fi reținută vreo culpă.
Raportat la victima accidentului, E. V., aceasta a încălcat prevederile art. 72 alin. 4 din OUG 195/2002, angajându-se în traversarea străzii prin loc nepermis, aspect necontestat în cauză și atestat și de concluziile raportului de expertză criminalistică întocmit în cauză.
În acest context, instanța reține că este vorba despre culpa comună a inculpatului cu cea a victimei E. V.. În ceea ce privește procentul culpei, instanța apreciază că vina principală aparține victimei, care, fiind în stare avansată de ebrietate (alcoolemie de 2,70 g% alcool în aerul expirat), s-a angajat în traversarea străzii în loc nepermis. Ca atare, instanța apreciază că în sarcina inculpatului se reține o culpă de 25% în producerea accidentului, prin neadaptarea vitezei la indicatorul „atenție, copii”.
Ca atare, în drept, fapta inculpatului M. C. J., care la data de 03.11.2009, în jurul orelor 17,45, aflându-se la volanul autoturismului cu numărul de înamtriculare_, pe .. S., circulând cu o viteză superioară celei legale pe sectorul respectiv de drum, l-a surpins și accidentat mortal pe E. V., angajat în traversarea neregulamentară a străzii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 Cod penal din 1969, actualmente art. 192 alin. 2 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, există o acțiune de ucidere a unei persoane precum și nerespectarea măsurilor de prevedere în ceea ce privește desfășurarea activității de conducere a unui autovehicul, producându-se și rezultatul prevăzut de lege, respectiv moartea unei persoane, între acțiunea inculpatului și rezultatul produs existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat din culpă, neprevăzând rezultatul acțiunii sale deși putea și trebuia să-l prevadă.
Având în vedere incidența în cauză a prevederilor art. 5 Cod penal în vigoare referitoare la legea penală mai favorabilă, instanța apreciază că sunt mai favorabile dispozițiile din Codul Penal din 1969. Deși ambele coduri prevăd aceleași limite de pedeapsă – pentru pedeapsa închisorii, raportat la modalitatea de individualizare a pedepsei, instanța apreciază că prevederile din Codul penal din 1969 referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei (spre care instanța urmează a se orienta) sunt mai favorabile față de prevederile Codului Penal în vigoare privitoare la amânarea aplicării pedepsei, de vreme de în cazul suspendării condiționate nu se impun obligații și totodată nu se prevede nici posibilitatea obligării la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, cum este în cazul amânării aplicării pedepsei.
Instanța va reține faptul că infracțiunea săvârșită, deși a avut ca rezultat decesul unei persoane, este una neintenționată și care nu a presupus mijloace speciale de comitere, în plus fiind favorizată de atitudinea victimei, aflată în stare de ebrietate și angajată în traversarea străzii prin loc nepermis. Totodată, instanța reține că inculpatul se află la primul contact cu legea penală și, deși nu a recunoscut că ar avea vreo culpă în producerea accidentului, acesta nu a negat situația de fapt astfel cum a fost reținută, apreciind însă că nu avea cum să prevadă prezența victimei pe drum, apariția acesteia fiind intempestivă. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța va avea în vedere că acesta este lipsit de antecedente penale, este o persoană de deplin integrată în societate, urmând a reține în favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cp 1969, respectiv conduita bună anterior săvârșirii infracțiunii, cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege în conformitate cu prevederile art. 76 lit. d Cp 1969.
Raportat la acestea, apreciind că există o culpă în cuantum de 25% inculpatului în producerea accidentului, instanța va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 1 an închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cp din 1969, pedeapsa fiind mai mică de 2 ani închisoare iar inculpatul nu a fost anterior condamnat. De asemenea, raportat la caracterul neintenționat al infracțiunii și la persoana inculpatului instanța apreciază că scopul preventiv și educativ al acesteia poate fi atins chiar și fără executarea efectivă, astfel că va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp din 1969, respectiv 3 ani.
În baza art. 359 Cpp instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va face aplicarea art. 13 Cp în ceea ce privește prevederile art. 71 al. 1 și 5 Cp rap. la art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cp.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța constată că în cauză s-au constituit părți civile:
- S. C. Județean de Urgență B. cu suma de 1179,97 lei reprezentând c/val prestațiilor medicale acordate victimei E. V. (f. 63 dup)
- Fratele defunctului, E. I. cu suma de 3000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare (f. 17)
Instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998-999 C.civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor. Instanța reține existența unei fapta ilicite – infracțiunea de ucidere din culpă, prejudiciul creat – cheltuielile realizate de partea civilă, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția acestuia sub forma culpei.
În ceea ce privește suma solicitată de fratele victimei, partea civilă E. I., instanța constată că la dosarul cauzei s-au o . înscrisuri atestând sumele plătite de persoana vătămată (f. 17 și urm. d.i.). În raport de acestea, instanța va reține ca dovedită suma de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare.
Pe de altă parte, instanța va avea în vedere că a reținut și culpa comună a inculpatului și a victimei, astfel că va acorda părții civile doar 25% din daunele menționate mai sus, respectiv 750 lei daune materiale.
În ceea ce privește prejudiciul creat în dauna Spitalului C. de Urgență B. acesta a fost dovedit cu decontul de cheltuieli și înscrisurile care atestă îngrijirile acordate persoanei vătămate și. Având în vedere culpa comună reținută în cauză și procentul de 25% imputat inculpatului, instanța va admite în parte acțiunea civilă și va acorda daune civile în cuantum de 294,99 lei.
Cu privire la debitorul obligației de plată, instanța va avea în vedere că la momentul producerii accidentului autoturismul era asigurat RCA la A. Românească Asirom SA. Instanța va avea în vedere dispozițiile art. 49, 50 și 51 din Legea 136/1995 în conformitate cu care asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, acesteavizândsumele stabilite ca despăgubiri precum și cheltuielile de judecată. De asemenea, instanța va avea în vedere că asigurătorul este obligat la despăgubiri chiar dacă autoturismul asigurat nu a fost condus de titularul asigurării.
Față de aceasta, având în vedere și faptul că sumele stabilite de către instanță se încadrează în cele prevăzute de Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor nr. 14/2011, în vigoare la data producerii accidentului, instanța va obliga asigurătorul la plata daunelor, astfel cum au fost stabilite prin prezenta.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, în baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 178 alin. 2 Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod Penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. d C.pen. 1969, condamnă pe inculpatul M. C. Jozsef, fiul lui I. și A., ns. la data de 14.06.1979, în mun. B., jud. B., domiciliat în sat/com. S., .. 11D, jud. B., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 alin. 1 Cod Penal din 1969 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, și lit b Cod Penal din 1969, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod Penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal din 1969 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 19 și art. 397 Cod de procedură penală raportat la art. 49 din Legea nr. 136/1995, art. 1 și art. 26 alin.1 din Ordinul nr. 14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. I., și în consecință:
Obligă societatea de asigurare A. Românească Asirom SA la plata sumei în cuantum de 750 lei, reprezentând daune materiale.
În temeiul art. 19 și art. 397 Cod de procedură penală raportat la prevederile cuprinse în art. 49 din Legea nr. 136/1995, art. 1 și art. 26 alin.1 din Ordinul nr. 14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B. și în consecință:
Obligă societatea de asigurare A. Românească Asirom SA la plata sumei în cuantum de 294,99 lei reprezentând valoarea prestațiilor sanitare acordate victimei E. V..
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 2000 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2016.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. D. C. A.-A.
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 145/2016. Judecătoria BRAŞOV | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 149/2016.... → |
|---|
