Purtarea abuzivă. Art.296 NCP. Sentința nr. 227/2016. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 227/2016 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 227/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
PENAL
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR: 227/2016
SEDINȚA PUBLICĂ DIN: 10.02.2016
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: A.-A. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror –C. M. - din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penală de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 05.01.2016 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2016, 03.02.2016, și pentru azi, 10.02.2016.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 562/P/2013 din data de 03.06.2014 întocmit de P. de pe lângă Curtea de Apel B., înregistrat pe rolul instanței la data de 10.06.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, inculpaților P. I. C. și M. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, faptă prev. de art. 250 alin. 1 și 3 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că la data de 18.09.2013, martora P. C. s-a deplasat în Piața Agroalimentară Stupini cu autovehiculul marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare_ pentru a achiziționa diverse produse. La ieșirea din piață, a refuzat să plătească taxa de 2 lei, astfel că s-a iscat un conflict între aceasta, persoana vătămată Ș. Ș. și martorul M. I., care a degenerat în proferarea de injurii, motiv pentru care martora P. C. a oprit motorul autovehiculului, blocând sensul de ieșire din piață. L-a apelat apoi telefonic pe soțul său, inculpatul P. I. C., căruia i-a relatat că două persoane de sex masculin au molestat-o la ieșirea din piață. La momentul apelului, în jurul orei 11,30, inculpatul P. I. C. își desfășura activitatea împreună cu coinculpatul M. A. pe . apelului telefonic al soției sale, inculpatul P. I. C. a raportat incidentul prin dispecerat la Secția 2 de Poliție B., solicitând trimiterea unui echipaj la fața locului după care, fără permisiunea șefului de birou, martorul C. M., a părăsit zona în care își desfășura activitatea și, împreună cu colegul său, inculpatul M. A., s-au deplasat cu mașina din dotare în Piața agroalimentară din Stupini. Ajunși în zona pieței, cei doi inculpați s-au deplasat la punctul de ieșire din piață, unde se afla oprit autovehiculul marca Mercedes Sprinter de culoare albă la volanul căruia era soția inculpatului P. I. C. și, după ce aceasta le-a indicat bărbatul care ar fi agresat-o în timp ce stătea la coadă la punctul de taxare al pieței, în persoana lui Ș. Ș., inculpații s-au îndreptat spre acesta cu intenția de a-l imobiliza și de a-l urca în autoturismul din dotare. Pentru că persoana vătămată a opus rezistență, cei doi inculpați au început să-i adreseze injurii, au devenit violenți, l-au lovit în zona picioarelor și a toracelui, solicitându-i insistenți actele de identitate, târând-l în afara pieței, spunând că ei fac legea. În acest timp, a sosit la fața locului un echipaj al Secției 2 Poliție B. format din martorii C. M. și Bășa G. care au reușit să aplaneze conflictul și, împreună cu cei doi inculpați, au încătușat-o pe persoana vătămată, fără ca aceasta să mai opună rezistență și fără a mai folosi forța de această dată. Persoana vătămată Ș. Ș. a fost condusă la Secția 2 Poliție B. pentru a da declarații cu privire la cele întâmplate cu autoturismul Secției 2 Poliție B.. În urma agresiunilor exercitate de cei doi inculpați, persoana vătămată Ș. Ș. a suferit leziuni la nivelul brațului stâng, coapsei stângi și toracelui, care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din concluziile Certificatului Medico-Legal nr. 2582/E din 19.09.2013 emis de SJML B..
Pentru a se reține această situație de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă:înscrisuri, declarațiile martorilor P. M., C. M., Bășa O. Georgin, C. M., B. C., P. O., V. A., P. C., I. E., I. F. R., C. V., P. C., A. N., B. N., N. M. A., M. I., declarații inculpați P. I. C. și M. A., declarații persoană vătămată Ș. Ș., înregistrare telefonică pe suport optic.
Inculpații P. I. C. și M. A. au oferit declarații atât în cursul urmăririi penale (f. 177-183, 186, 200 dup), cât și în fața instanței (f. 30, 32 d.i.) în care au arătat că nu se consideră vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina lor.
În cursul judecății instanța a încuviințat proba testimonială, în cauză fiind audiați nemijlocit martorii Dafton F. (f. 45 d.i., f. 150 d.i.), Bășa O. (f. 57 d.i., f. 151 d.i.), O. P. (f. 52 d.i.), M. I. (f. 64 d.i., f. 189 d.i.), C. M. (f. 65 d.i., 163 d.i.), P. C. (f. 74 d.i., 163 d.i.), B. C. (f. 85 d.i.), I. E. (f. 90 d.i.), V. A. (f. 196 d.i.), P. C. (f. 108 d.i.), I. R. (f. 110 d.i.), A. N. (f. 111 d.i.), N. M. (f. 130 d.i.), B. N. (f. 203 d.i.), Syekelz D. (F. 205 d.i.). Cu privire la martorul P. O., întrucât acesta nu a putut fi adus în fața instanței pentru a fi audiat, s-a făcut aplicarea art. 381 alin. 7 C.pr.pen.
Ca urmare a schimbării componenței completului de judecată ulterior termenului din data de 22.01.2015, având în vedere cauza B. c. României, instanța a dispus readministrarea probelor administrate în fața completului de judecată anterior.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 18.09.2013, în jurul prânzului,martora P. C., soția inculpatului P. I. C., s-a deplasat cu autoturismul marca Mercedes Sprinter, cu numărul de înmatriculare_, în piața agroalimentară Stupini pentru a face cumpărături. La ieșirea din piață, în timp ce martora se afla la volanul mașinii, a izbucnit un conflict, inițial verbal, între aceasta și cei doi administratori ai pieței, martorul M. I. și persoana vătămată Ș. Ș., în cadrul căruia părțile și-au adresat reciproc injurii. Conflictul verbal a degenerat, persoana vătămată Ș. Ș. aplicându-i martorei P. C. o lovitură. Aceasta s-a speriat și s-a închis în mașina pe care o conducea, blocând portierele. Persoana vătămată Ș. Ș. a continuat să lovească în portiera mașinii. Martora l-a sunat pe tatăl său, după care l-a sunat pe inculpatul P. I. C., solicitându-i ajutorul. Acesta din urmă a sunat pe șeful său direct, martorul C. M., care l-a îndrumat să sune la Secția 2 de Poliție pentru a semnala incidentul. Inculpatul a sunat la Secția 2 de Poliție, după care l-a contactat pe comandantul Poliției mun. B., martorul P. M. A., care de asemenea l-a îndrumat să sune la Secția 2 Poliție și care i-a permis să se deplaseze la Piața Stupini, fără însă să intervină. Inculpatul P. I. C., care la acel moment era de serviciu pe . B., împreună cu inculpatul M. A., s-a deplasat către Piața Stupini cu autospeciala aparținând Poliției Rutiere, cu care își desfășura activitatea.
Ajunși la fața locului, cei doi inculpați au parcat autospeciala în afara incintei pieței, după care s-au deplasat la autovehiculul la volanul căruia se afla martora P. C.. Persoana vătămată Ș. Ș. se afla tot lângă autoturism. Întrucât martora P. C. a indicat-o pe persoana vătămată Ș. Ș. ca fiind cea care a agresat-o, inculpatul P. I. C. împreună cu inculpatul M. A. s-au deplasat spre aceasta, cerându-i să se legitimeze și să-i însoțească la autospeciala de poliție. Persoana vătămată a refuzat să se legitimeze, devenind recalcitrantă, moment în care cei doi inculpați au încercat să o imobilizeze. Persoana vătămată a opus rezistență, refuzând să se deplaseze la mașina de poliție. În timp ce inculpații încercau să o ducă pe persoana vătămată spre autospecială, la fața locului a ajuns și echipajul Secției 2 Poliție, format din martorii Bășa O. și C. M.. Persoana vătămată a opus în continuare rezistență la încătușare, însă martorul C. M. și inculpatul P. C. au reușit să o încătușeze și să o urce în mașina Secției 2 poliție.
Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cauză, atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății.
Astfel, din declarația martorei P. C. (f. 157 dup, f. 108 d.i.), a rezultat faptul că aceasta a fost agresată de persoana vătămată Ș. Ș. și de martorul M. I., la ieșirea din piața agroalimentară Stupini. Deși în rechizitoriu s-a reținut că a existat într-adevăr un conflict spontan între aceste părți, generat de refuzul martorei de a achita taxa de 2 lei la ieșirea din piață, instanța reține că acest aspect nu a fost probat în cauză. Astfel, s-a reținut că martora a refuzat achitarea taxei după care s-a blocat în autovehicul, a blocat ieșirea din piață după care l-a sunat pe soțul său, fără ca acest aspect să rezulte din alte mijloace de probă în afară de declarația persoanei vătămate Ș. Ș. și a martorului M. I. (care, la rândul său, a avut în cursul urmăririi penale calitatea de persoană vătămată). Instanța reține că, în afară de declarația martorei P. C., care a negat că ar fi refuzat să achite taxa respectivă, semnificativă este și declarația martorei B. C. (f. 89 d.i.), taxatoarea din piață, care a arătat că ieșirea din piață nu era prevăzută cu bariere iar martora P. C. ar fi putut ieși din piață fără să achite taxa. Ca atare, apare ca nejustificat refuzul acesteia de a achita taxa, urmat de oprirea voluntară a motorului mașinii, cu consecința blocării accesului din piață, în contextul în care aceasta putea, dacă avea intenția de a ieși fără să achite cei doi lei, să părăsească pur și simplu incinta pieței. Totodată, faptul că inculpatul P. I. și martora P. C. veneau frecvent la cumpărături și refuzau să achite taxa de 2 lei nu a fost probat, acest aspect fiind reținut doar pe baza declarației persoanei vătămate. În orice caz, motivul izbucnirii conflictului, nu are nicio relevanță asupra existenței sau nu a faptei penale reținute în sarcina inculpaților.
Existența unei agresiuni asupra martorei P. C. din partea persoanei vătămate Ș. Ș. și a martorului M. I. reiese și din declarația martorului Dafton F. (f. 45 d.i.), care a arătat că la ieșirea din piață, un domn dădea cu pumnii într-o mașină albă, staționată la ieșirea din piață, iar femeia dinăuntru plângea. Tot acest martor a arătat că la un moment dat, persoana vătămată Ș. Ș. a deschis ușa autovehiculului și a lovit-o pe martora P. C.. Această mărturie se coroborează cu cea a martorului B. N. (f. 161 dup, 203 d.i.), care a observat cum femeia de la volanul autovehiculului alb a fost lovită cu pumnul de persoana vătămată. De altfel, existența acestei agresiuni l-a determinat pe martor să filmeze o parte a acestui incident, acesta arătând că a fost indignat de agresarea unei femei (f. 166 dup). Și martora N. M. (f. 130 d.i., 163 dup) a declarat că a văzut doi bărbați agresând o femeie care se afla la volanul unui autovehicul, lovind-o cu palma peste față și adresându-i injurii și, deși martora a încercat să intervină, a fost ignorată. Referitor la martorii care au declarat că nu a existat nicio agresiune din partea persoanei vătămate Ș. Ș. și a martorului M. I. asupra martorei P. C., instanța urmează a înlătura declarația martorului P. O. (f. 140 dup), care a precizat că martora P. C. a refuzat plata taxei și ulterior s-a închis în mașină și a început să vorbească la telefon, întrucât apare ca aproape imposibil pentru martor să fi perceput conținutul discuției și mai ales acțiunea martorei de a vorbi la telefon, de vreme ce acesta a declarat că se afla într-o autoutilitară în spatele mașinii conduse de martora P. C.. Este de domeniul evidenței că aflându-se în spate, nu putea vedea ce face martora (că vorbește la telefon), ceea ce pune sub semnul îndoielii sinceritatea acestui martor. De asemenea, instanța va înlătura și declarația martorului M. I. (f. 64, 189 d.i.) pe care o apreciază ca nesinceră, în contextul în care acest martor a avut inițial calitatea de persoană vătămată în cauză, reclamând la rândul său existența unor agresiuni din partea inculpaților P. I. și M. A.. Referitor la ceilalți martori audiați în cauză, aceștia nu au oferit detalii relevante cu privire la motivul pentru care mașina martorei P. C. bloca ieșirea din piață.
În orice caz, chiar prin rechizitoriu s-a reținut existența unui conflict între martora P. C., persoana vătămată Ș. Ș. și martorul M. I., de vreme ce s-a apreciat că prin ea însăși, deplasarea inculpaților la fața locului nu a fost ilicită și urmărea aplanarea conflictului. Totodată, și deplasarea Secției 2 Poliție s-a făcut în mod legal, în urma semnalării transmise de inculpatul P. I. C.. În acest context, motivul izbucnirii conflictului apare ca fiind total lipsit de relevanță, chiar dacă martora ar fi refuzat achitarea taxei, acest lucru nu dădea persoanei vătămate îndreptățirea de a exercita acte de agresiune și de a adresa cuvinte injurioase.
În ceea ce privește derularea evenimentelor ulterior sosirii inculpaților la fața locului, instanța are în vedere declarația inculpatului P. I. C. (f. 30 d.i.), care a declarat că s-a dus spre persoana vătămată cerându-i să se legitimeze, însă acesta a refuzat, moment în care inculpatul l-a prins de mână, la scurt timp ajungând la fața locului și un echipaj de la Secția 2 Poliție. Această declarație se coroborează cu cea a martorului C. M. (f. 65 d.i., 163 d.i., 126 dup), membru al echipajului de la Secția 2 Poliție, care a arătat că la momentul la care a ajuns la fața locului, i-a văzut pe cei doi inculpați în timp ce o țineau pe persoana vătămată de braț. Martorul a relatat totodată că persoana vătămată era recalcitrantă și a refuzat încătușarea inclusiv după ce el împreună cu colegul său au ajuns la fața locului, aceasta fiind cu greu imobilizată (în ciuda celor reținute în rechizitoriu, respectiv că după sosirea polițiștilor de la Secția 2 persoana vătămată nu a mai opus rezistență).
Aceleași aspecte au fost relatate și de către martorul Bășa O., de asemenea polițist la Secția 2 Poliție, care a relatat că a observat o persoană recalcitrantă, agitată, ținută de cei doi inculpați, care încercau să o imobilizeze. De altfel, chiar martorul M. I. (f. 64, 189 d.i.) a relatat că cei doi inculpați, când au ajuns la fața locului, au încercat să o imobilizeze pe persoana vătămată, însă aceasta s-a opus și se zbătea iar cei doi inculpați „își făceau treaba de polițisti”. Atitudinea inculpaților, în sensul că încercau să o imobilizeze pe persoana vătămată, care se manifesta agresiv, fiind recalcitrantă, reiese și din declarațiile martorilor N. M. (f. 130 d.i., f. 163 dup), respectiv B. N. (f. 203 d.i., 161 dup), care au arătat că cei doi polițiști care au ajuns primii la fața locului (inculpații) nu au exercitat niciun act de agresiune asupra persoanei vătămate, aceasta fiind cea care se opunea la imobilizare și refuza deplasarea către mașina poliției.
Deși inculpatul M. A. a declarat că el nu s-a deplasat la mașina martorei P. C. (f. 32 d.i.), acest aspect nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, din toate reieșind că și acest inculpat s-a deplasat împreună cu inculpatul P. I. C.. Totodată, prezența sa la fața locului reiese și de pe filmarea efectuată de martorul B. N. (f. 166 dup).
În mod eronat s-a reținut în rechizitoriu că agresiunile inculpaților asupra persoanei vătămate rezultă din declarațiile martorilor Bășa O. și C. M., aceștia neconfirmând acest aspect. Din contra, martorii au declarat că la momentul la care ei ajuns la fața locului, inculpații o țineau pe persoana vătămată, care voia să plece, de braț și nu că ar fi lovit-o sau agresat-o în alt mod, cât și faptul că în continuare persoana vătămată era recalcitrantă și refuza imobilizarea.
Pe de altă parte, instanța urmează a înlătura declarațiile martorului P. C. (f. 74, 163 d.i., f. 145 dup), ale martorului I. E. (f. 90 d.i., f. 146 dup), V. A. (f. 142 dup, 108 d.i.), I. R. (f. 148 dup., 110 d.i.), pe care le apreciază ca fiind nesincere, prin prisma relațiilor existente între acești martori și persoana vătămată, care împietează asupra obiectivității lor, cât și prin prisma necoroborării aspectelor relatate de aceștia cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Astfel, cu privire la martorul P. C., acesta s-a referit la persoana vătămată Ș. Ș. cu apelativul „șefu”, cu toate că în prealabil a declarat că nu o cunoaște, deși la momentul respectiv vindea struguri în piața administrată de persoana vătămată (f. 165 d.i.). Totodată, deși a povestit derularea evenimentului cu lux de amănunte, indicând faptul că la momentul în care cei doi inculpați au ajuns la mașina de poliție (parcată în afara pieței - piața fiind îngrădită cu garduri din beton), dat fiind refuzul persoanei vătămate de a se urca în mașina de poliție, aceasta fost lovită cu picioarele în tibie și cu capul de mașina de poliție (relatare care ar impune prezenta martorului în apropierea inculpaților, deci în afara incintei pieței), acesta precizează pe de altă parte că nu a observat tot incidentul deoarece vindea struguri și avea clienți pe care trebuia să îi servească (f. 145 dup, verso). Cu toate acestea, în fața instanței, martorul a declarat că a mers „din curiozitate” să vadă ce se întâmplă. Mai mult decât atât, martorul a declarat că și ceilalți doi polițiști de la Secția 2 Poliție, ajunși la fața locului după 10 minute de la ajungerea inculpaților (! Aspect neconfirmat nici de declarațiile celorlalți martori, nici de înscrisurile de la dosar) „l-au chinuit pe Ș. Ș.”. Totodată, raportat la leziunile din certificatul medico legal al persoanei vătămate, „bătaia aplicată timp de 10 minute” ar fi trebuit să se materializeze într-un număr mult mai mare de zile de îngrijiri medicale. Toate aceste contradicții din declarația martorului în conferă un caracter nesincer, urmând a fi înlăturată în totalitate.
Referitor la martorul I. E. (f. 90 d.i., 146 dup), acesta a relatat că cei doi polițiști o loveau pe persoana vătămată din mers, la picioare. Cu toate acestea, martorul a relatat că polițiștii nu au înjurat-o pe persoana vătămată. Referitor la loviturile pretins aplicate persoanei vătămate, instanța va înlătura, cu privire la acest aspect, declarația martorului, apreciind-o ca nesinceră, în contextul, în primul rând, al relației dintre martor și persoana vătămată (cumnați, respectiv martorul este și angajatul persoanei vătămate– f. 90 d.i.) și, în al doilea rând, raportat la concluziile certificatului medico legal, leziunile consemnate nefiind în concordanță cu locul în care martorul a relatat că inculpații i-au aplicat lovituri persoanei vătămate (la picioare – tibie).
În ceea ce-l privește pe martorul V. A. (f. 91 d.i., 142 dup), instanța reține că și declarația acestuia este nesinceră, acest martor fiind singurul care a relatat, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, că persoana vătămată era jos și era lovită cu picioarele de cei doi inculpați în zona inghinală, aspect necoroborat cu nicio altă declarație, nici măcar cu cea a persoanei vătămate Ș. Ș., care nu a relatat în niciun moment că ar fi fost lovită de către inculpați în zona inghinală. În acest context, relatările martorului apare ca fiind o hiperbolizare a acțiunii inculpaților de imobilizare a persoanei vătămate, fără justificare faptică. Mai mult, apare ca neplauzibilă proiectarea persoanei vătămate pe sol, de către cei doi inculpați, în prezența atâtor martori, motiv pentru care, și în contextul relației dintre martor și persoana vătămată (colaboratori în materie fiscală și juridică), această declarație nu a fost avută în vedere la stabilirea situației de fapt în cauză.
Și declarația martorului I. R. (f. 110 d.i., 148 dup) urmează a fi înlăturată, acesta fiind nepotul persoanei vătămate (f. 110 verso). Acesta a declarat că la mașina de poliție, cei doi inculpați au lovit-o pe persoana vătămată în abdomen și în tibie, precum și cu capul de pragul autovehiculului (f. 149 dup), fără însă ca urmele acestor pretinse lovituri să se regăsească în cele consemnate în certificatul medico legal.
De altfel, declarațiile tuturor acestor martori, care pretind să inculpații au lovit-o pe persoana vătămată cu pumnii și picioarele, nu se coroborează între ele, în ceea ce privește locul aplicării loviturilor, acesta variind între zona inghinală, abdomen, tibie etc, fapt ce conferă o îndoială legitimă asupra existenței, în fapt, a unei acțiuni agresive a celor doi inculpați.
Mai mult decât atât, deși în rechizitoriu s-a dat prevalență acestor declarații (și doar acestora) înlăturate de instanță, nu s-a făcut nicio apreciere referitoare la declarațiile martorilor B. N. și N. M., persoane aflate la fața locului și audiate în cauză, care au perceput direct evenimentele (martorul B. N., indignat de atitudinea persoanei vătămate, a filmat chiar o parte a incidentului). Aceste persoane, aflate la cumpărături în Piața Stupini, nu se aflau în niciun fel de relație cu inculpații sau cu persoana vătămată, împrejurare în care, în contextul cauzei, instanța nu găsește niciun motiv obiectiv pentru a înlătura aceste declarații și a le reține pe cele ale rudelor, colaboratorilor și angajaților persoanei vătămate, cu atât mai mult cu cât Ministerul Public nici nu a analizat aceste declarații când a stabilit situația de fapt pe care a reținut-o în cauză. Este adevărat că atât martorul B. N., cât și martora N. M. au relatat că cei doi inculpați au folosit forța pentru a o încătușa pe persoana vătămată, care opunea rezistență, refuzând să-i însoțească pe cei doi polițiști. Cu toate acestea, a folosi forța pentru încătușare nu reprezintă, în contextul existențe unei proporționalități între opoziția persoanei și acțiunea organelor statului, prin ea însăși, o acțiune violentă din partea organelor statului.
Împrejurarea că, numeric, martorii care au indicat o agresiune a celor doi inculpați asupra persoanei vătămate predomină, raportat la cei care au arătat că inculpații au acționat în mod legal, nu conferă, doar prin ea însăși, credibilitate acestora în detrimentul martorilor care au declarat opusul. De altfel, în lipsa referirii la mijloacele de probă în favoarea inculpaților din rechizitoriu, reiese că a fost avut în vedere strict criteriul numeric.
S-a reținut totodată că agresarea rezultă din concluziile certificatului medico legal nr. 2582/19.09.2013 (f. 16 dup) în conformitate cu care persoana vătămată a suferit leziuni pe brațul stâng, al nivelul coapsei stângi și a toracelui. Analizând acest înscris, la rubrica constatări, reiese că persoana vătămată Ș. Ș. prezintă o echimoză discontinuă foarte palidă verzuie de 4/1,5 cm, pe brațul stâng postero-lateral și o dungă echimotică verticală de circa 10/2 cm pe coapsa stângă antero-lateral, fără semne posttraumatice vizibile la tegumente în zona toracică.
Or, echimoza de produce prin ruperea vaselor dermo-epidermice ale pielii sau a vaselor din corionul mucoaselor, prin lovire (cu sau de un corp dur) sau prin compresie. Culoarea echimozelor este un excelent indicator al vechimii lor în timp, aspect generat de virarea culorii ca urmare a procesului de degradare a hemoglobinei din sângele extravazat. Ca atare, echimozele prezintă o culoare roșu închis în primele 3 zile, culoarea albastră în zilele 2-3, prin pierderea oxigenului de către hemoglobină, culoare cafenie în zilele 3-7, urmate de colorarea în verde, în zilele 7-12, ca urmare a oxidării bilirubinei în biliverdină, pentru ca, spre final, să capete culoarea galbenă. Această schimbare a culorii în timp este un fapt științific, universal valabil prin transformările chimice ce au loc în zona respectivă.
După cum se poate observa, certificatul medico-legal a fost emis în data de 19.09.2013 și atestă existența unor echimoze foarte palide de culoare verzuie (aferente zilelor 7-12 de la momentul producerii leziunilor), cu mențiunea că aceste leziuni pot data din data de 18.09.2013, respectiv din ziua precedentă. În acest context, instanța nu poate să confere valoare probatorie acestui act medical, care, fără a ține seama de succesiunea colorației echimozelor care survine în timp, concluzionează că aceste leziuni au o vechime de doar o zi.
Mai mult decât atât, localizarea leziunilor, respectiv pe brațul stând și pe coapsa stângă nu se coroborează cu declarațiile martorilor, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu, care au indicat că persoana vătămată ar fi fost lovită în zona inghinală (V. A., P. O.), în abdomen (I. R.), în zona capului (P. C.), în zona picioarelor ( I. E.). De asemenea, tot în rechizitoriu s-a reținut că persoana vătămată a fost lovită în abdomen și că acest aspect se coroborează cu concluziile certificatului medico legal, lucru eronat, în certificat consemnându-se doar că persoana vătămată acuză dureri în zona abdomenului, fără urme tegumentare vizibile. Faptul că aceasta a depus la dosar o trimitere cu diagnosticul colecistită cronică nu este suficient pentru a dovedi existența unei cauzalități între o eventuală acțiune violentă a inculpaților și afecțiunea de colecistită.
În cauză, inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. 1 și alin. 3 din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.
Conform art. 250 (1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. (2) Amenințarea săvârșită de către un funcționar public, în condițiile alin. 1, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Lovirea sau alte acte de violență săvârșite de către un funcționar public, în condițiile alin. 1, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Elementul material al acestei infracțiuni consta în întrebuințarea de expresii jignitoare fața de o persoana, pentru forma tip, reglementată de alin. 1, de natura sa aducă atingere demnității persoanei. Acestea pot îmbrăca o forma scrisa, orala sau prin gesturi.
În cadrul formei agravate, respective alineatele 2 și următoarele, elementul material consta într-o fapta de amenințare, lovire sau alte violențe, precum și acte de vătămare corporală săvârșite asupra subiectului pasiv. Toate acestea trebuie săvârșite de subiectul activ în cadrul atribuțiilor de serviciu.
Deși acest text de lege incriminează purtarea abuzivă în mai multe variante (această infracțiune înglobând de fapt conținutul constitutiv al mai multor infracțiuni, respectiv insulta (actualmente dezincriminată), pentru alin. 1, amenințarea, pentru alin. 2, lovire sau alte violențe, pentru alin. 3, etc, se poate observa că inculpații au fost trimiși în judecată atât pentru întrebuințarea de expresii jignitoare, cât și pentru lovirea persoanei vătămate. Trecând peste aspectul legat de acuratețea juridică a încadrării (varianta agravată prev. de alin. 3 absoarbe forma tip prev. de la art. 1, în ipoteza, precum cea de față, când expresiile pretins jignitoare și pretinsele violențe au fost comise în același context, la interval scurt de timp, în caz contrar, dacă nu operează absorbția, urmând a se reține comiterea unui concurs de infracțiuni), instanța apreciază că în cauza de față nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă în persoana inculpaților, sub aspectul elementului material.
Astfel, fapta pretins comisă de inculpați nu întrunește cerințele de tipicitate pentru a constitui infracțiunea de purtare abuzivă. Din mijloacele de probă analizate mai sus, nu a reieșit nici întrebuințarea de expresii jignitoare de către cei doi inculpați și nici lovirea persoanei vătămate.
Deși este adevărat că persoana vătămată Ș. Ș. a fost imobilizată de cei doi inculpați, cu ajutorul martorilor Bășa O. și C. M., instanța apreciază că acțiunea inculpaților a fost una legală, modul în care au intervenit pentru imobilizare nefiind disproporționat față de atitudinea persoanei vătămate, care a refuzat legitimarea, s-a opus în permanență imobilizării și a avut o atitudine recalcitrantă. Deși cei doi inculpați își exercitau atribuțiile în carul Biroului Rutier, după cum s-a reținut chiar prin rechizitoriu, aceștia erau abilitați, în concordanță cu prevederile art. 28 alin. 4 din Legea nr. 218/2002, să intervină pentru aplanarea conflictului, pe principiul echipajului cel mai apropiat de locul evenimentului. Totodată, faptul că aceștia s-au deplasat la fața locului și au intervenit, chiar dacă superiorii i-au atras atenția inculpatului P. I. C. să aștepte sosirea celor de la Secția 2 Poliție, nu conduce automat la concluzia că au acționat în afara limitelor legale, neexistând nicio legătură de cauzalitate între o eventuală abatere disciplinară (pentru care de altfel inculpații au fost sancționați) și comiterea infracțiunii de purtare abuzivă. Totodată, din raportul privind folosirea forței (f. 102 dup) întocmit de martorul C. M. reiese că persoana vătămată Ș. Ș. fost încătușată, folosirea forței fiind necesară în vederea imobilizării sale și că aceasta a continuat să fie recalcitrantă și după sosirea echipajului de la Secția 2, chiar dacă prin rechizitoriu s-a reținut contrariul.
Ca atare, instanța apreciază că acțiunea celor doi inculpați, de prindere a persoanei vătămate de mâini în încercarea de a o imobiliza, în contextul în care aceasta era recalcitrantă și a refuzat încătușarea, nu este echivalentă cu lovirea în sensul alin. 3 al art. 250 C.pen., care presupune o acțiune intenționată de vătămare a unei persoane. Cei doi inculpați nu și-au depășit atribuțiile de serviciu, acționând în limitele legale.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța urmează a-i achita pe inculpații P. I. C. și M. A. cu privire la comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, faptă prev. de ped de art. 250 alin. 1 și 3 C.pen., în temeiul art. 16 lit. b teza I C.pr.pen., fapta comisă de aceștia nefiind prevăzută de legea penală.
În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 al. 5 rap. la art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală achită inculpatul P. I. C., fiul lui I. și M., născut la data de 25.08.1983 în mun. B., jud. B., domiciliat în loc. Prejmer, ., jud. B., CNP_, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. și ped. de art. 250 alin. 1 și 3 Cod Penal din 1969.
În baza art. 396 al. 5 rap. la art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală achită inculpatul M. A., fiul lui G. și E., născut la data de 17.09.1969 în mun. B., jud. B., domiciliat mun. B., ., ., jud. B., CNP_, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. și ped. de art. 250 alin. 1 și 3 Cod Penal din 1969.
Ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2016.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. D. C. A.-A.
Red
DC/AAC
12.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 149/2016.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 129/2016.... → |
|---|
