Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Sentința nr. 44/2015. Judecătoria CÂMPINA

Judecătoria CÂMPINA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 44/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 3260/204/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA

Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova

Operator de date cu caracter personal nr. 7527

Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 44

Ședința publică de la 03 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. M.

GREFIER: C. E.

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul C. C. trimis în judecată, în stare de libertate, pentru infracțiunile de două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., și tulburarea ordinii și liniltii publice, prev. și ped. de art. 371 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., în cond. art. 39 alin. 1 C. pen. și inculpatul M. A. M., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., în condițiile art. 38 alin. 1 C.p., privind și pe partea vătămată N. N., partea civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PLOIEȘTI, partea civilă N. C. C., partea civilă S. DE URGENȚĂ M. CENTRAL „C. D.”, prin rechizitoriul nr. 381/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina,

Prezența și dezbaterile pe fond ale părților au avut loc în ședința publică din 24februariem2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 03 martie 2015.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 10.06.2014 sub nr. 381/P/2014 au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. C., fiul lui C. și M., născut la 7 mai 1975 în ., jud. Prahova, pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. și a unei infracțiuni de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., constând în aceea că la data de 01.06.2013, orele 21:00, în timp ce se afla pe stradă în satul Mărginenii de Jos, jud. Prahova, le-a agresat pe persoanele vătămate N. C. C. și N. N., provocându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare 60-65, respectiv 8-9 zile îngrijiri medicale, tulburând pe această cale ordinea și liniștea publică, și inculpatul M. A. M., fiul lui T. și G., născut la 22.12.1985 în or. Băicoi, jud. Prahova, pentru săvârșirea în concurs a unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. și a unei infracțiuni de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., constând în aceea că în aceleași împrejurări, împreună cu inculpatul C. C., a agresat pe persoana vătămată N. C. C., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 60-65 zile îngrijiri medicale, tulburând pe această cale ordinea și liniștea publică.

Prin încheierea de ședință din data de 25.07.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt: în seara zilei de 01.08.2013, orele 21:00, în timp ce se aflau pe stradă, în satul Mărginenii de Jos, jud. Prahova, inculpații C. C. și M. A. M. au agresat-o pe persoana vătămată N. C. C., aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, inclusiv după ce victima a căzut la pământ, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 60-65 zile îngrijiri medicale. În urma loviturilor primite, N. C. C. și-a pierdut cunoștința.

În incident au intervenit numita N. E. V. și persoana vătămată N. N., soț și soție, care treceau prin zonă. N. E. V. a strigat la cei doi agresori, trecând . în tot acest timp inculpatul C. C. a trecut la rândul său . N. N., căruia i-a aplicat o lovitură cu o sticlă de bere în zona capului. Sticla de bere s-a spart, iar apoi cu gâtul sticlei pe care îl ținea în mână i-a aplicat alte lovituri în zona feței și a gâtului. Victimei i-au fost provocate două tăieturi, în lungime de 8 cm, respectiv 6 cm submandibular paramedian stâng, paralele, cu o distanță de 3,5 cm între ele și dispuse orizontal. N. N. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Evenimentele s-au desfășurat în prezența martorei P. M., concubina persoanei vătămate N. C. C. și a fiului lor, în vârstă de 7 luni. Totodată a avut calitatea de martor ocular al incidentului și numitul P. M., care a confirmat prin declarația sa din cursul urmăririi penale susținerile victimelor.

Victimele au fost transportate la S. Județean de Urgență Ploiești, unde au rămas internate.

Inculpații au fost cercetați de P. de pe lângă Tribunalul Prahova pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. și ped. de art. 20 C. pen. 1969 rap. la art. 174, 175 lit. i C. pen. 1969, fiind dispusă la data de 17.01.2014 neînceperea urmăririi penale.

Fiind audiați în cursul urmăririi penale, ambii inculpați au recunoscut existența incidentului, însă au susținut că au fost provocați și nu au făcut altceva decât să se apere, victimele dezechilibrându-se și autoaccidentându-se pe această cale.

Situația de fapt reținută rezultă cu certitudine din mijlocele de probă administrate în faza urmăririi penale: declarații persoane vătămate (f. 12-13, 15, 17-18), certificat medico-legal (f. 23-24), declarații martori (f. 25-39) și declarații inculpați (f. 43, 45-46, 50, 52-53), coroborate cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească și cu declarația inculpatului M. A. M., dată în fața instanței de judecată.

Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, la termenul de judecată din 18.12.2014, inculpatul M. A. M. a declarat că solicită aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp, că recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, are cunoștință de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care și le însușește, solicitând judecarea sa în baza acestora, conform dispozițiilor legale care reglementează judecarea în cazul recunoașterii învinuirii, regretând comiterea faptelor (f. 39-42).

Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, la termenul de judecată din 18.12.2014, inculpatul C. C. a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de partea vătămată N. N., însă nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de lovire față de N. C. C.. De asemenea, inculpatul a recunoscut și săvârșirea infracțiunii de tulburare a liniștiții și ordinii publice, rezultată în urma incidentului.

Astfel, inculpatul a susținut că în seara zilei de 01 iunie 2013, în timp ce era cu M. A. M. la o masă unde consumaseră două beri, a venit numitul N. C. C., care i-a înjurat, după care inculpatul M. A. M. l-a lovit pe acesta, în sensul că l-a îmbrâncit și s-a lovit când a căzut jos. Totodată, inculpatul a mai arătat că, în același moment a apărut și N. N., pe care l-a lovit, în sensul că l-a îmbrâncit și a căzut și acesta jos. Inculpatul a menționat și faptul că cele două părți vătămate erau împreună, N. C. C. fiind băut, și de față la incident au fost soția lui N. N., N. E. V., și mai multe alte persoane, însă nu și martorii P. M. și P., care sunt rude cu N. C. C.. A mai precizat inculpatul și că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală (f. 43-44).

La același termen de judecată, persoana vătămată N. N., fiind audiată în ședință publică, a arătat că a fost lovit de către inculpatul C. C., în sensul că acesta din urmă l-a îmbrâncit, ceea ce l-a făcut să cadă pe masă, peste sticle. Persoana vătămată a învederat instanței că nu a fost lovită de inculpatul M. A. M. și, de asemenea, a arătat că nu știe dacă inculpatul C. C. l-a lovit pe N. C. C. (f. 45). Persoana vătămată a declarat că își retrage plângerea prealabilă formulată împotriva ambilor inculpați și că nu are pretenții civile (f. 46).

Partea civilă N. C. C., fiind audiată în ședință publică la termenul de judecată din data de 22.01.2015, a arătat că își menține plângerea formulată împotriva celor doi inculpați și că se constituie parte civilă împotriva acestora cu suma de 50.000 lei, din care 25.000 lei reprezentând daune materiale și 25.000 lei daune morale. Referitor la daunele materiale, partea civilă a precizat că a suportat cheltuieli pentru tratament cu medicamente timp de cinci săptămâni și pentru transportul familiei sale timp de două săptămâni la spitalul din București unde a fost internat. Partea civilă nu a putut preciza sumele exacte cheltuite pentru medicamente și pentru deplasările familiei la București, arătând că nu are dovezi pentru aceste cheltuieli. De asemenea, inculpatul a precizat că solicită suma de_ lei cu titlul de daune morale pentru perioada de spitalizare, de două săptămâni la București și una la Ploiești, și pentru faptul că s-a hrănit cu paiul timp de cinci săptămâni, deoarece a avut fractură de mandibulă.

Totodată, persoana vătămată a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, în care a arătat că la 01 iunie 2013, în jurul orelor 21:00, în momentul în care a ajuns în locul unde cei doi inculpați stăteau de vorbă, fără niciun motiv a fost agresat de inculpatul M. A. M., care i-a dat un pumn, lovindu-l pe la spate, ceea ce l-a făcut să cadă, pierzându-și cunoștința. Persoana vătămată a precizat că nu știe dacă a fost lovită și de inculpatul C. C.. De asemenea, persoana vătămată a menționat că anterior incidentului consumase foarte puțin alcool, precum și că nu l-a provocat pe inculpatul M. A. M.. Persoana vătămată a mai arătat instanței că la locul incidentului erau mai multe persoane, pe care le-a enumerat în declarație, toate aceste persoane consumând la acel moment băuturi alcoolice la o poartă (f. 57).

În cauză a fost încuviințată, la solicitarea Ministerului Public, administrarea probei testimoniale, cu audierea martorilor din acte.

Astfel, fiind audiat în calitate de martor la termenul de judecată din data de 22.01.2015, numitul P. M. a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală. A arătat că în seara de 01 iunie 2013 se afla la o distanță de circa cinci metri de un grup de persoane care consumau băuturi alcoolice pe marginea străzii principale, printre care se aflau și cei doi inculpați, și că, la un moment dat, acestui grup i s-a alăturat și numitul N. Cronstantin C., care a discutat ceva cu acele persoane, martorul necunoscând conținutul conversației lor. A mai susținut că, în acest context, la un moment dat, inculpatul M. A. M. l-a lovit cu pumnul pe N. C. C. în zona feței, lateral stânga, lovitură în urma căreia a căzut, iar inculpatul M. A. M. a continuat să îl lovească cu picioarele în zona capului în timp ce partea vătămată era căzută. Martorul a mai susținut că inculpatul C. C. nu a lovit-o pe partea vătămată N. C. C.. Potrivit martorului, ulterior, la locul incidentului a apărut o mașină, în care se afla N. N., care i-ar fi spus lui C. C. că o să-l omoare pe N. C. C., iar în acel moment inculpatul C. C. s-a îndreptat către N. N. și l-a lovit cu o sticlă de bere pe care o avea în mână, cu care l-a și tăiat în zona capului. Martorul a mai arătat că, la un moment dat, inculpatul M. A. M. a luat o seceră din mașină și a venit la N. C. C., care era căzut la pământ în stare de inconștiență, pentru a-l lovi cu aceasta, timp în care C. C. striga să îi ia capul, însă inculpatul M. A. M. a fost oprit de numita N. E., care s-a pus în fața lui, astfel încât nu a reușit decât să lovească victima cu coada secerii. De asemenea, martorul a precizat că inculpații C. C. și M. A. M. s-au urcat apoi în autoturismul marca Opel Vectra, proprietate a lui C. C., și au plecat spre casă. La interpelarea instanței, martorul a precizat că nu își amintește să-l fi văzut pe inculpatul C. C. lovindu-o pe partea vătămată N. C. C.. (f. 58-59).

La același termen de judecată, martorul C. C. M. a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, în care a precizat că după incident a fost anunțat de vecina sa N. E. că fiul ei C. a fost victima unei agresiuni, martorul fiind cel care a dus victima la spital. Totodată, martorul a arătat că nu cunoaște nimic cu privire la desfășurarea incidentului dintre părți (f. 60).

Numita N. E. V., audiată în calitate de martor în ședința publică din data de 10.02.2015, soția persoanei vătămate N. N., a arătat instanței că își menține declarația dată în faza de urmărire penală. Astfel, martora a susținut că l-a văzut pe inculpatul M. A. M. lovindu-l cu pumnul în față pe N. C., care a căzut, fiind lovit în continuare numai de inculpatul M. A. M., nu și de inculpatul C. C.. Martora a menționat că în faza de urmărire penală, l-a acuzat în mod nedrept pe inculpatul C. C., fiind supărată că-l lovise pe soțul său, însă, a mai precizat martora, adevărul este că inculpatul C. C. nu l-a lovit pe N. C.. De asemenea, martora a susținut că, deși a declarat contrariul în faza de urmărire penală, în realitate inculpatul C. C. nu l-a lovit pe N. C., și nici nu l-a instigat pe M. A. M. să-l lovească, să îl omoare și să îi taie gâtul. Martora a mai precizat și faptul că, la momentul în care ea și soțul său au ajuns la locul incidentului, martorul P. M. nu era de față (f. 66-67).

Fiind audiată în calitate de martor, numita P. M., sora martorului P. M. și soția persoanei vătămate N. C. C., a declarat în fața instanței, la termenul din 10.02.2015, că își menține declarația dată în fața penală. Astfel, martora a susținut că, inițial, soțul său a fost lovit de către inculpatul M. A. M. cu pumnul în față, căzând la pământ și fiind în continuare lovit de inculpatul M. A. M., pe care inculpatul C. C., în acest timp, îl instiga să-i aplice lovituri, să-l omoare și să-i taie gâtul. De asemenea, martora a amintit că a afirmat în declarația dată în faza de urmărire penală că și inculpatul C. C. l-a lovit pe soțul ei, cu pumnii și picioarele, și tot acesta i-a lovit și pe N. E. V. și pe soțul acesteia, N. N.. După cele întâmplate, a mai arătat martora, C. C. s-a urcat într-o mașină, împreună cu inculpatul M. A. M. și au plecat. Totodată, martora a mai precizat că la locul incidentului s-a adunat foarte multă lume, printre care și numiții B. C. și C. S., martorul P. M. fiind la locul incidentului, el locuind în apropiere (f. 68-69).

Coroborând declarațiile părților și ale martorilor audiați atât pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, instanța constată că inculpatul C. C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de persoana vătămată N. C. C., întrucât chiar din declarațiile celor doi inculpați (f. 43, 50), rezultă cu certitudine că incidentul dintre părți a debutat între inculpatul C. C. și persoana vătămată N. C. C., care a adresat jigniri, amenințări cu violența și chiar a încercat să-l lovească pe inculpatul C. C..

Pe e altă parte, din declarația și plângerea numitei N. E. V. (f. 11, 12) și din declarația martorului P. M. (f. 26) date pe parcursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul C. C. l-a lovit pe N. C. C. cu picioarele, după ce acesta căzuse pe pământ urmare loviturii primite în față de la numitul M. A. M.. De altfel, în acest context, inculpatul C. C. a lovit-o și pe numita N. E. V., care a încercat aplanarea conflictului.

Faptul că la momentul audierii în instanță cei doi și-au schimbat declarațiile, în sensul că persoana vătămată N. C. C. nu a fost lovită de inculpatul C. C., nu conduce la concluzia că aceste declarații reflectă adevărata situație de fapt, ci dimpotrivă că realitatea derulării incidentului a fost descrisă în declarațiile acestora date în faza de urmărire penală, relevante fiind și declarațiile martorilor B. C., care a arătat că incidentul a avut loc între persoana vătămată și cei doi inculpați, și C. C. M., care a declarat că după incident a aflat că persoana vătămată a fost lovită de cei doi inculpați.

Rezultă că toate persoanele prezente la incident, fie că au perceput direct, fie că ulterior au aflat, au cunoscut că persoana vătămată N. C. C. a fost lovită de ambii inculpați, și nu numai de inculpatul M. A. M., și, chiar mai mult, că inculpatul C. C. are o autoritate morală față de cel de-al doilea inculpat, care, la îndemnul acestuia și datorită altercației intervenite între cei doi, a executat actele de violență asupra persoanei vătămate.

Potrivit disp. art. 103 Cpp, probele nu au o valoare dinainte stabilită și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate.

În speță urmează a fi reținute declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală, constatând că martorii P. M. și N. E. V. nu au oferit o motivație serioasă cu privire la revenirea lor, astfel încât urmează a înlătura declarațiile acestora date în cursul cercetării judecătorești.

Cu adresa depusă la dosarul cauzei la data de 30.09.2014, S. Județean de Urgență Ploiești s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile în cuantum de 1503,46 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părților vătămate N. N. și N. C. C.. În susținerea cererii, au fost depuse fișe de decont (f. 20-23).

De asemenea, cu adresa nr. A6291/07.10.2014 depusă la dosar, S. Universitar de Urgență M. Central “dr. C. D.” s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile în cuantum de 1884,73 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate N. C. C.. În susținerea cererii, a fost depusă fișă de decont (f. 29-30).

Potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M.Of. Partea I, nr. 510 din 24.07.2009, cu modificările și completările ulterioare, a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014.

Potrivit disp. art. 5 alin. 1 NCp, “în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării. Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă. Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, urmează a se aprecia că legea penală mai favorabilă pentru inculpați este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul pedepsei, ci în raport de tratamentul sancționator al recidivei și al concursului de infracțiuni. Instanța, comparând prevederile art. 37 și art. 39 Cp și art. 41 și art. 43 NCp, apreciază prevederile Codului penal anterior relative la recidivă mai favorabile inculpaților decât cele ale noului Cod penal, raportat nu la condițiile de existență a acestei forme a pluralității de infracțiuni, ci la tratamentul sancționator, care este mai puțin sever în vechea reglementare (ce impune contopirea restului neexecutat cu pedeapsa aplicată) decât în Noul Cod Penal (ce ar impune adăugarea la restul neexecutat a pedepsei aplicate).

Așa fiind, instanța, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 5 NCp, urmează a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, astfel: în ceea ce îl privește pe inculpatul C. C., din două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., într-o infracțiune de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. (persoană vătămată N. N.), și o infracțiune de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. (parte vătămată N. C. C.) și din infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. 1968. Totodată, pentru inculpatul M. A. M., se va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. c Cod penal 1968 (parte vătămată N. C. C.) și din infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal 1968.

Potrivit art. 158 Cp, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

Potrivit art. 180 alin. 3 Cp 1968, în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 Cp 1968, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea penală a persoanei vătămate.

Față de aceste considerente și față de declarația persoanei vătămate N. N. (f. 46), instanța urmează a dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1968, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată N. N., în temeiul art. 396 alin. 6 Cod pr. penală rap. la art. 17 alin. 2 Cpp, art. 16 lit. g teza I Cpp, art. 180 alin. 3 Cod penal 1968 și art. 158 Cod penal.

În drept: fapta inculpatului C. C., la data de 01.06.2013, orele 21:00, în timp ce se afla pe stradă în satul Mărginenii de Jos, jud. Prahova, a agresat-o pe persoana vătămată N. C. C., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 60-65 zile îngrijiri medicale, tulburând pe această cale ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal 1968 și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal 1968, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal 1968.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului C. C., instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal anterior, iar conform art. 74 Cp, va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de norma penală incriminatoare, natura și gravitatea rezultatului produs, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 39 de ani, este căsătorit, cu doi copii minori în întreținere, fără ocupație, este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie, a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând comiterea doar a două din faptele pentru care a fost trimis în judecată, considerente în raport de care va aplica acestuia o câte o pedeapsă cu închisoarea, în cuantumuri dozate corespunzător realizării scopului educativ-preventiv și punitiv al pedepsei.

Având în vedere că infracțiunile de vătămare corporală gravă și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice au fost săvârșite la data de 01.06.2013 de către inculpat în condițiile concursului de infracțiuni, urmează a se face aplicarea disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1968, pedepsele aplicate urmând a fi contopite, astfel încât inculpatul C. C. să execute pedeapsa cea mai grea.

Având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului C. C. (f. 54 d.u.p.) din care rezultă că acesta, prin sentința penală nr. 177/28.04.2006 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 5588/28.09.2006 a ICCJ, a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 2¹lit. a, cu aplic. art. 37 lit. a Cp (fiind revocată, în baza art. 61 Cp, liberarea condiționată pentru restul de 354 zile din sentința penală nr. 824/2003, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată), că a fost arestat preventiv la 05.09.2005 și eliberat la 09.03.2010, având un rest de 1261 zile, instanța urmează ca, în baza art. 61 Cp, să revoce liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 1261 zile și să contopească acest rest cu pedeapsa ce se va aplica prin prezenta, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, conform art. 39 alin. 1 Cod penal 1968 rap. la art. 34 Cod penal 1968.

În raport de cele reținute, instanța va aplica inculpatului C. C. o pedeapsă cu închisoarea, cu executarea acesteia în regim de detenție, în conformitate cu disp. art. 60 Cp.

În drept: fapta inculpatului M. A. M., care, în aceleași împrejurări, împreună cu inculpatul C. C., a agresat pe persoana vătămată N. C. C., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 60-65 zile îngrijiri medicale, tulburând pe această cale ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal 1968 și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal 1968, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal 1968.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului M. A. M., instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal anterior, reduse cu o treime conform art. 396 al. 10 Cpp rap. la art. 375 Cpp, iar conform art. 74 Cp, va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de norma penală incriminatoare, natura și gravitatea rezultatului produs, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 29 de ani, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale, săvârșind infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie, a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, considerente în raport de care va aplica acestuia o câte o pedeapsă cu închisoarea, în cuantumuri dozate corespunzător realizării scopului educativ-preventiv și punitiv al pedepsei.

Având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului M. A. M. (f. 55 d.u.p.) din care rezultă că acesta, prin sentința penală nr. 226/24.05.2006 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 216/07.07.2006 a Curții de Apel Ploiești, a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, că a fost arestat preventiv la 04.01.2006 și eliberat la 05.03.2013, având un rest de 120 zile, instanța urmează ca, în baza art. 61 Cp, să revoce liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 120 zile și să contopească acest rest cu pedeapsa ce se va aplica prin prezenta, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, conform art. 39 alin. 1 Cod penal 1968 rap. la art. 34 Cod penal 1968.

În raport de cele reținute, instanța va aplica inculpatului M. A. M. o pedeapsă cu închisoarea, cu executarea acesteia în regim de detenție, în conformitate cu disp. art. 60 Cp.

Ca urmare a aplicării câte unei pedepse principale cu închisoarea, instanța, conf. art. 71 Cod penal1969, va aplica inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

Aplicarea pedepselor accesorii inculpaților trebuie realizată atât în temeiul art. 71 și art. 64 Cod penal 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.

Astfel, în cauza Hirst contra Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza I – lit. c din Codul penal1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal 1969.

Astfel, natura faptelor săvârșite și circumstanțele producerii acestora determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și, în consecință, în temeiul art. 71 Cod penal 1969 și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice celor doi inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere fișa de decont depusă la dosar, în temeiul disp. art. 313 din legea nr. 95/2006 rap. la art. 1382 Cod civil, inculpații urmează a fi obligați, în solidar la plata către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești a sumei de 1211,36 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă calculată până la data achitării debitului, și către partea civilă S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. Davilla” București, a sumei de 1884,73 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală calculată până la data achitării, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate N. C. C., ca urmare a săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Totodată, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul C. C. va fi obligat să plătească părții civile S. Județean de Urgență Ploiești suma de 292,12 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă calculată până la data de achitării, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirile acordate părții vătămate N. N..

În ceea ce privește pretențiile civile formulate de către partea civilă N. C. C., constatând că despăgubirile civile solicitate cu titlu de daune materiale nu au fost dovedite de aceasta cu niciun mijloc de probă, în baza art. 25, 397 C.p.p. rap. la art. 1357 și art. 1382 Cod civil, urmează a se dispune obligarea inculpaților, în solidar, la plata către această parte civilă a sumei de 9.000 lei cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, reprezentând o compensare pecuniară cuvenită pentru suferințele psihice generate de lunga perioadă de spitalizare și recuperare pe care partea civilă N. C. C. a trebuit să o îndure.

Ca urmare a condamnării, în conformitate cu disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpații vor fi obligați să plătească statului cheltuieli judiciare și, ca urmare a retragerii plângerii prealabile, în temeiul disp. art. 275 alin. 2 lit. b C.p.p., partea vătămată N. N. urmează a fi, de asemenea, obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 386 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 5 NCP schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații:

- C. C.: din 2 infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., într-o infracțiune de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. (persoană vătămată N. N.), și o infracțiune de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. (parte vătămată N. C. C.) și din infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. 1968.

- M. A. M.: din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. c Cod penal 1968 (parte vătămată N. C. C.) și din infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal 1968.

I. 1. În baza art. 396 C.p.p. rap. la art. 16 lit. g C.p.p., art. 158 C.p. și art. 180 alin. 3 Cod penal 1968, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1968, prin retragerea plângerii prealabile a părții vătămate N. N..

2. Condamnă pe inculpatul C. C., fiul lui C. și M., născut la 7 mai 1975 în ., jud. Prahova, domiciliat în ., ., nr. 303, jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_, cetățenie română, studii 8, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, recidivist:

- la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal 1968;

- la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal 1968.

Conform art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1968, contopește pedepsele aplicate, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal 1968, revocă liberarea condiționată a restului neexecutat de 1261 zile din pedeapsa de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 177/28.04.2006 a Tribunalului Prahova, rest pe care, conform art. 39 alin. 1 Cod penal 1968, îl contopește cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1968.

II. Condamnă pe inculpatul M. A. M., fiul lui T. și G., născut la 22.12.1985 în or. Băicoi, jud. Prahova, domiciliat în ., ., nr. 380, jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_, cetățenie română, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, recidivist:

- la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal 1968 și art. 396 alin. 10 C.p.p.;

- la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal 1968 și art. 396 alin. 10 C.p.p.

Conform art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1968, contopește pedepsele aplicate, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal 1968, revocă liberarea condiționată a restului neexecutat de 120 zile din pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 226/24.05.2006 a Tribunalului Prahova, rest pe care, în baza art. 39 alin. 1 Cod penal 1968 rap. la art. 34 Cod penal 1968, îl contopește cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1968.

În baza art. 313 din legea nr. 95/2006 rap. la art. 1382 Cod civil, obligă inculpații în solidar să plătească părții civile S. Județean de Urgență Ploiești suma de 1211,36 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă calculată până la data achitării debitului, și părții civile S. Universitar de Urgență M. Central „dr. C. Davilla” București suma de 1884,73 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală calculată până la data achitării.

În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă pe inculpatul C. C. să plătească părții civile S. Județean de Urgență Ploiești suma de 292,12 lei despăgubiri civile (parte vătămată N. N.), cu dobânda legală aferentă calculată până la data de achitării.

În baza art. 25, 397 C.p.p. rap. la art. 1357 și art. 1382 Cod civil, obligă pe inculpați, în solidar, să plătească părții civile N. C. C., suma de 9.000 lei daune morale.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., obligă inculpații să plătească statului câte 700 lei cheltuieli judiciare și, în baza art. 275 alin. 2 lit. b C.p.p., obligă pe partea vătămată N. N. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 03 martie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

P. M. C. E.

E.C. 03 Martie 2015

Red. PM/JV/2 ex./24.03.2015

← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice...		Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Sentința nr.... →

Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Sentința nr. 44/2015. Judecătoria CÂMPINA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Sentința nr. 44/2015. Judecătoria CÂMPINA