Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Sentința nr. 52/2015. Judecătoria CÂMPINA

Judecătoria CÂMPINA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 52/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 6430/204/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA

Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova

Operator de date cu caracter personal nr. 7527

Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr._ *

SENTINȚA PENALĂ Nr. 52

Ședința publică de la 19 Martie 2015

PREȘEDINTE - C. T. C. A.

Grefier - D. A.

Ministerul Public prin reprezentant procuror D. M. C.

Pe rol fiind judecarea cauzei Penale privind pe inculpații R. S., R. C. și parte vătămată T. P., având ca obiect tulburare posesie ( art.220 alin. 2 și 3 cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal).

Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța – pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când,

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 5.12.2012 sub nr. _ petentul T. P. - în conformitate cu disp. art. 278¹ C.pr.pen. - a formulat plângere împotriva rezoluțiilor dispuse de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina în dosarul penal nr. 2265/P/2006, prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale față de intimații R. S. și R. C., pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie.

În motivarea plângerii petentul a susținut că în cauza penală menționată procurorul de caz a dat la 12.10.2012 rezoluția de încetare a urmăririi penale, împotriva căreia a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, pe care a înaintat-o cu scrisoare recomandată la 31.10.2012, însă nici până în prezent nu a primit niciun răspuns și cum nu are cunoștință dacă s-a analizat sau nu plângerea sa adresată prim-procurorului, invocă aceleași motive din acea plângere, pe care o anexează.

S-a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului dosarului penal nr. 2265/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.

Prin încheierea din data de 18 Aprilie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimații R. S. și R. C..

În temeiul disp. art. 278¹alin. 8 lit. c C.pr.pen., a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul T. P.,, în contradictoriu cu intimații R. S. și R. C..

S-a desființat în parte soluția de încetare a urmăririi penale dispusă de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina prin rezoluția nr. 2265/P/2006 din 12.10.2012, confirmată prin rezoluția nr. 1509/II/2/2012 din 28.12.2012 dată de P. de pe lângă Tribunalul Prahova.

A fost pusă în mișcare acțiunea penală, reținându-se spre judecată cauza privind pe inculpații: R. S. și R. C.,, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie în formă continuată prev. de art. 220 alin. 2 și 3 Cod pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen, fiind menținute restul dispozițiilor rezoluțiilor.

S-a reținut prin încheierea menționata că: „potrivit alin. 1 al art. 220 Cod penal, tulburarea de posesie constă în ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat, iar conform alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, această infracțiune este mai gravă dacă fapta se săvârșește prin desființarea semnelor de hotar și de două sau mai multe persoane împreună.

Situația premisă a acestei infracțiuni impune ca persoana vătămată să fi avut posesia în fapt a imobilului, astfel încât nu există această infracțiune dacă partea vătămată nu a avut niciodată posesia imobilului, terenului în litigiu.

Consumarea infracțiunii de tulburare de posesie are loc în momentul ocupării imobilului, în momentul luării acestuia în stăpânire sau, după caz, în momentul refuzului de eliberare a acestuia, iar dacă după luarea în stăpânire a imobilului făptuitorul rămâne în acel imobil, tulburarea de posesie, prelungindu-se în timp, ia forma continuă de săvârșire și acest caz infracțiunea se epuizează în momentul în care încetează ocuparea fără drept a imobilului.

Instanța supremă consideră – astfel cum reiese din cuprinsul deciziei nr. 111/1999 (Dreptul nr. 3/2000) – că fiind o infracțiune continuă, tulburarea de posesie se consideră consumată fie la data când făptuitorul a încetat acțiunea ilicită din proprie inițiativă, fie la data pronunțării hotărârii de condamnare.

Conform art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea acelorași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care reprezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Momentul epuizării la infracțiunea continuată este acela al săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni. La data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni se socotește săvârșită infracțiunea în întregul ei și de aceea, în raport cu această dată, se determină legea penală incidentă, în sensul că dacă ultima acțiune sau inacțiune s-a săvârșit sub legea nouă, aceasta este singura incidentă.

De altfel, în cazul infracțiunilor continue, continuate începute sub legea veche și continuate sub legea nouă, se consideră săvârșite exclusiv sub legea nouă, care este singura aplicabilă.

Raportând acestea la cazul de speță, din coroborarea întregului material probatoriu administrat și în special din declarațiile petentului, plângerile formulate de acesta, declarațiile intimaților, relatările martorilor M. I., C. S., N. M., B. A. I., Pârnău C.-I., adeverința nr. 842/10.09.1991 eliberată de Comisia Locală Băicoi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, adeverința nr. 5258/20.11.1992 eliberată de Consiliul Local al orașului Băicoi, procesul-verbal de punere în posesie nr. 4577/28.07.1997, expertiza topometrică întocmită și completată de experta P. M., considerentele sentinței civile nr. 3023/23.10.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina, instanța reține următoarele:

Petentul și intimații sunt în relații de vecinătate.

Autorul petentului, T. I., a figurat în registrul agricol aferent anilor 1959-1963 cu o suprafață de 0,10 ha curți teren situat în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, ce este inclusă în cea de 3,24 ha menționată în adeverința nr. 842/10.09.1991 eliberată de Comisia Băicoi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului și a fost pus în posesie la 28.07.1997 cu suprafața de teren de 748 m.p. în intravilan, astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie nr. 4577/1997.

În anul 1978 casa familiei T. situată pe terenul intravilan anterior indicat a fost distrusă într-un incendiu, iar acest fapt a determinat mutarea acestei familii într-o altă locuință, continuând însă să folosească terenul ca livadă și grădină.

Din imobilul teren posedat de familia T., inclusiv de petent, intimații au ocupat, fără drept și succesiv, începând cu anul 1979, după incendiu, suprafețe de teren relativ mici, însă la 11.01.2005, prin strămutarea semnelor de hotar, când au refăcut și mutat gardul despărțitor, suprafață ocupată de aceștia a ajuns la 73 m.p., astfel cum e evidențiat în expertiza topometrică întocmită și completată de doamna expert P. M.. Intimații stăpânesc și în prezent și această suprafață, neexistând la dosar vreo dovadă în sensul că aceștia, din proprie inițiativă, au eliberat cei 73 m.p. și au permis moștenitorilor defunctului T. N. I., inclusiv petentului, să-i posede.

În atare condiții, cum intimații nu au încetat ocuparea fără drept a terenului în suprafață de 73 m.p., iar momentul epuizării infracțiunii de tulburare de posesie este cel al săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, se constată că nici până în prezent această infracțiune în cazul de speță nu s-a epuizat, fiind o infracțiune continuă și continuată, începută anterior datei de 25.07.2005, când a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005 - care prin articolul unic pct. 2 a modificat conținutul art. 220 Cod penal - și continuată și ulterior acestui moment când, potrivit art. 220 Cod penal – în noul conținut –, punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea prev. de art. 220 Cod penal nu mai este condiționată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate”.

În cauză s-a constituit parte civilă T. P. f. 105 cu suma de 6000 lei reprezentând daune morale întrucât i-a fost știrbita demnitatea fata de concetățeni ca urmare a faptului că a fost hăituit 8 ani si jumătate la P..

La cererea părților au fost audiați martorii PÂRNĂU C. I., N. M., M. V I., C. A. C. pentru partea vătămată și martorii Ș. TEODERICĂ, PÂRTOACĂ A., S. E. ȘI C. V., pentru inculpați, a fost admisă expertiză agricolă iar pentru inculpati expertiză de specialitate topografică și atât pentru inculpați cât și pentru partea civilă a fost admisă proba cu înscrisuri.

În cauză a fost efectuată expertiza agricolă B. V., f 448- 500 vol III si raport expertiza completare f597-600 vol III f 601-643 vol IV iar la termenul din 5.11.2014 s-a dispus efectuarea unei noi expertize de către 2 experți respectiv O. I. și G. I. I. f 851-859 vol IV

În ceea ce privește expertiza topografică aceasta a fost efectuată de expertul M. S. f212 -218 vol II, f 246-248, vol II.

Examinând actele dosarului, instanța reține în fapt următoarele :

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor astfel cum au fost reținute prin încheierea din data de 18 Aprilie 2013 instanța constată că urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 289 /2009 privind Codul penal devin aplicabile dispoz. art. 5 alin. 1 Cp., potrivit cărora în cazul în care de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei se succed în timp cel puțin 2 legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

In determinarea legii penale mai favorabile aplicabile în speță, instanța reține că aceasta trebuie identificată și valorificată în mod global, așa cum s-a decis și prin decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014 publicată în MO 372/20.05.2014.

Prin urmare, instanța are în vedere particularitățile cauzei deduse judecății efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive relevante pentru situația inculpatului, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul sancțiunii principale .

Prin evaluarea tuturor acestor dispoziții, instanța constată în primul rând că legea nouă este mai favorabilă deoarece permite aplicarea unui tratament sancționator mai blând, limitele de sancționare ale pedepsei fiind mai reduse, de asemenea conținutul infracțiunii prevăzut în noua lege nu are forme agravante.

Urmează așadar ca instanța stabilească încadrarea juridică a faptelor ca fiind cea prev de art art. 256 alin. 1 Cp cu aplicarea art 5 c.penal.

Asupra situației de fapt instanța reține că petentul T. P. a formulat plângere penală la 11.03.2005, înregistrată sub nr. 561/P/2005, cu privire la săvârșirea de către numiții R. S., R. C., O. A., R. C., Ș. D. și C. C. a infracțiunilor de tulburare de posesie, prev și ped. de art. 220 C.pen., furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 C.pen. și distrugere, prev. și ped. de art. 217 C.pen.

În cuprinsul plângerii petentul a subliniat că învinuiții la 11.01.2005 i-au distrus un număr de 6 pomi fructiferi, desființând totodată gardul despărțitor între proprietăți, iar cu ocazia refacerii gardului i-au ocupat abuziv aproximativ 100 m.p., prin strămutarea semnelor de hotar existente anterior incendierii casei părinților săi, eveniment ce s-a produs în luna decembrie 1978. A mai susținut că ocuparea abuzivă a terenului s-a realizat în etape, dar inițial în dimensiuni relativ mici, însă la 11.01.2005 ocuparea terenului a fost una majoră.

Proprietatea familiei R. se învecinează cu proprietatea părții civile T. P..

Conform certificatului de mostenitor 733/95 f 140 vol I O. A. a dobândit de pe urma defunctului O. G. un teren în suprafață de 2000 mp din care 1000 mp curti constructii si 1000 mp arabil situat în Băicoi .,teren din care suprafata de 1050 mp a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentic 1328/8.07.2003 f 252 vol II încheiat între O. A. și inculpații R. S. și R. C. .Conform certificatului de moștenitor 400/2012 ,R. C. este unica moștenitoare a defunctei O. A. de pe urma căreia a rămas si restul terenului situat în Băicoi, . .

Potrivit expertizei tehnice topografică M. S., f212 -218 vol II, f 246-248, vol II terenul deținut de inculpații R. este de 1820 mp identificat între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27-28-29-30-31-1, terenul deținut de partea vătămată fiind în suprafață de 722 mp identificat între punctele 10-32-33-34-35-36-37-38-39-40-18-10 latura comună dintre cele două proprietăți este pe aliniamentul 10-18, aliniament pe care partea civilă susține că inculpații l-au modificat prin edificarea gardului înspre interiorul proprietății sale în anul 2005.A reținut expertul topograf faptul că ambele terenuri au o dimensiune mai mică decât în actele de proprietate respectiv 1820 inculpații față de 200 mp si 722 mp parta civilă față de 748 mp, neexistând nicio acaparare de teren. Referitor la suprapunerea cu planul parcelar furnizat de primăria Băicoi s-a precizat faptul că acesta a suportat modificări atât fizice cât și de conținut, precum și faptul că nu este validat de nicio instituție.

În faza de urmărire penală au mai fost efectuate expertize topografice respectiv:Ș. MADENA in 2007 f 49-52, 54 dosar 2265/P/2006, S. F. in 2009 f.4-6 și P. M. 2011 f 40-47 si 86-91 dosar 2265/P/2006.

Expertiza Ș. Madena a concluzionat faptul că T. P. deține suprafața de 747 mp, iar inculpații suprafața de 1826 mp, concluzionându-se ca nu a fost acaparată nicio suprafață de teren părții civile.

Expertiza S. F. a concluzionat faptul că potrivit măsurilor inculpații stăpânesc 1834 mp, iar parta civilă 727 mp, atât inculpații cât și partea vătămată dețin mai putin teren decât în actele de proprietate si nu se poate reține vreo acaparare de teren din partea inculpaților.

Expertiza P. M., singura care diferă față de celelalte 3 expertize topografice efectuate în cauză concluzionează faptul că suprafața acaparată de către inculpați din terenul părții civile este de 73 mp, aflată în perimetrul A-B-_-10-29-28-A, terenurile stăpânite de părți fiind de parata civilă de 723 mp, de inculpați 1833 mp. Considerentele avute în vedere de acest expert au fost suprapunerea măsurătorilor topografice efectuate cu planul topografic al localității.De asemenea precizează experta faptul că arborele de esență nuc a fost taiat in anul 2005, iar buturuga a fost mutată spre gardul care delimiteaza proprietatile R. si T., fără însă ca acest aspect să fi fost fi verificat în prealabil de către expert .În plus concluzia raportului de expertiză ar contrazice procesul verbal de punere in posesie din anul 1997 potrivit caruia partea vatamata stapanea in 1997 748 mp iar nu 796 mp asa cum rezulta din raportul de expertiză în discuție.

Așadar, 3 din cele 4 rapoarte de expertiză efectuate în cauză au stabilit faptul că părții civile nu i-a fost acaparată nicio suprafață de teren prin raportare la procesul verbal de punere in posesie deținut de partea civilă și contractul de vânzare cumpărare autentic 1328/8.07.2003 si certificatul de mostenitor 733/95 deținut de inculpati.

Instanța reține faptul că potrivit expertului M. S. planul parcelar al localității Băicoi, nu este avizat de nicio instituție așadar nici de OPCI PRAHOVA și în plus acesta a suportat modificări atât fizice cât și de conținut. Concluziile expertului P. M. bazat exclusiv pe compararea măsurătorilor topografice cu acest plan parcelar nu pot fi avute in vedere de instanță în aceste condiții.

Un alt aspect reținut de către instanță este acela că inculpații au întabulat suprafața de 1050 mp în anul 2003, conform extrasului de carte funciară aflat la f 144 vol I, așadar anterior anului 2005, planul de amplasament de la f 140 vol I fiind avut in vedere de experti la întocmirea expertizelor efectuate.

Întrucât tulburarea de posesie nu pune problema proprietățíi ci pe cea a posesiei, expertizele topografice efectuate în cauză având ca obiectiv determinarea unei eventuale suprafețe de teren acaparate de către inculpați raportat la actele de proprietate/justificative ale părților poate constitui un indiciu al unei posibile afectări a posesiei părții civile în măsura în care s-ar stabili ca există o acaparare.

Au fost admise pentru partea vătămată proba cu înscrisuri 4 martori M. I., PARNAU C. I., N. M., C. A. C. si expertiza agricolă în timp ce, pentru inculpați, a fost admisă proba cu înscrisuri, 4 martori: Ș. TEODORICA ,PARTOACA A., S. E., C. V. precum si expertiza topografica.

Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză propuși de partea vătămată instanța reține că în ceea ce o privește pe martora N. M. f 179 volumul 1 aceasta a afirmat ca nu a fost de față în 2005 când au fost efectuate lucra la gardul comună însă în anul 2006 a constatat că era modificat aliniamentul gardului din interiorul proprietății T. Deasemenea a remarcat că o parte din soclul de beton al gardului . fost tăiata si modificat amplasamentul in lungime pe aliniamentul gardului POȘTA T.. A mai aratat ca trunchiul de nuc aflat inițial la circa 1 -1,5m de gradul comun se află se afla la momentul 2006 doar la cifra 0 ,5 metri față de gardul comun. A mai precizat ca inițial familia R. avea câteva rânduri de vita de vie care erau situate la circa 2 -2,5 metri gard iar acum se la circa o distanță de 1m, iar familia R. a mai plantat vita de vie. Martora a mai fost audiata si în data de 10 martie 2009 f28 în faza de urmărire penală dosar 2665/p/2006 când a arătat că frecventa familia T. pe vremea cand era în clasa 2 -3 primară respectiv prin anii 80, iar cand a reintrat pe proprietatea T. în anul 2009 iar nu in anul 2006 așa cum a declarat în fața instanței, a remarcat că gardul comun dintre proprietățile T. R. era modificat din punctul de vedere al materialelor precum si ca aliniament prin raportare la un pom din care culegea fructe in copilarie. Instanța reține că amintirile martorei din copilărie nu pot constitui niște repere in afara oricărui dubiu dată fiind perioada foarte mare de timp, de aproximativ 30 de ani care a trecut între momentele in care martora a vizitat proprietatea T..In plus afirmațiile acesteia cu privire la plantarea vitei de vie de către fam R. nu au fost precizate si in declarația din 2009.

Martorul PÂRNĂU C. I. f 183 dosar vol I a vazut in ianuarie 2005 distrugerea gardului comună T. R. pe o distantă de 4 -5 metri și a precizat că a mai fost pe proprietatea T. dar recent, în anul 2013 a constatat ca noul gard nu mai este pe vechiul aliniament fiind mutat cu circa 50 -60 de centimetri înspre proprietatea T.. A mai precizat că gardul dintre familiile R. si POSTA era inclinat în ianuarie 2005 iar acum este drept și de asemenea faptul că în ianuarie 2005 trunchiul de nuc situat pe proprietatea R. era situat la circa 2 3 metri de gardul comun .A susținut că gardul dintre POSTĂ și T. este spart pe o distanta de 0,5 m de familia R. iar ca urmare acestei modificări a fost acaparat teren din proprietatea T. pe toată lungimea gardului .Punctul de reper la care s-a raportat l- au constituit cei 4-5 pomi tăiați în ianuarie 2005 situati pe proprietatea T..

Martorul C. A. C. fila 187 volumul 1 a aratat ca în ianuarie 2005 a fost la fata cand a fost tăiat nucul de proprietatea R. si care a stricat în cădere gardul comun dintre parti pe o lungime de 4-5 metri si a cazut si pe 3 copaci aflați pe proprietatea T. .A arătat că fata de colțul gardului T. POSTA R. nucul se afla la o distanță de 1-1,5m iar fata de casa familiei R. la circa 1m precum și faptul că gardul dintre POSTA și R. nr în linie dreaptă ci inclinat, iar actualmente este în linie dreaptă.

Martorul M. I. fila 191 dosar volumul 1 aratat faptul ca gardul comun dintre parti a fost modificat în urmă cu câțiva ani pe toata lungime intrându-se pe proprietatea T. la distanță de 1,5 metri, că în gardul comun intre parti existau cca 10 pomi crescut in apropierea gardului pe proprietatea T. iar în prezent cioatele acelor copaci se află pe propritatea T. revenind ulterior asupra celor mentionate in sensul ca o parte din cioate sunt pe proprietatea radulescu iar altele pe proprietatea T., nucul care există în apropierea gardului . proprietatea R. la circa 3m de gard iar fata de casa familiei R. la o distanță de circa 6 -7 metri în timp ce în prezent se află în apropierea gardului comun dintre părți la circa 1m. A mai precizat că gardul dintre T. si POSTA care este construit din ciment si plasa si stalpi de fier este spart pe o porțiune de circa 7 metri înspre familia R. si noul gard este construit lângă marginea sparta soclului. Martorul a mai fost audiat la data de 6 noiembrie 2008 la f21 din dosarul 2265/p/2006 când a arătat că amplasamentul gardului comun dintre proprietățile T. R. a fost schimbat ,iar la data de 9.02.2007 fila 18 martorul a arătat gardul dintre cele două proprietăți a fost mutat.Instanta retine că martorul in declaratiile anterioare nu a facut precizari referitoare la trunchiul de nuc aflat pe propeitatea R. si nici referitor la distrugerea gardului dintre RĂDULESU și POSTA cu ocazia declaratiilor date pe parcursul urmării penale. De asemenea declaratia martorului este contradictorie pe de o parte sustinand ca gardul comun R. T. a fost mutat pe o distanta de 1,5 m in interiorul propr T. iar pe de alta parta afirma ca pomii care se aflau initial in aproprierea gardului comun pe proprietatea T. se afla partial pe proprietatea R. si partial pe proprietatea T., lucru care ar fi fost imposibil în conditiile unei mutări a gardului comun pe distanta mentionata pe toata lungimea gardului asa cum a afirmat.

Martora C. V. audiată la solicitarea inculpaților la 177 volumul 1 dosar a aratat ca gardul comun dintre proprietățile R. si T. nu a fost modificat ,iar aceasta merge foarte des la familia R. inca din copilărie ,apreciaza ca gardul dintre Oficiul Poștal și familia R. exista exista in anul 2005 nu a suferit în timp modificări de puncte vedere al dimensiunii sau aliniamentului. A mai aratat martora ca la momentul ianuarie 2005 terenul proprietatea părții civile nu era înconjurat pe toate laturile de gard, respectiv pe latura dinspre . ce privește buturuga nucului situată pe proprietatea R. aceasta este aflată în același loc în care a fost dintotdeauna iar soclul de beton al garduri oficiului poștal dinspre latura cu proprietatea T. nu a fost spartă în partea dinspre R..

Martora S. E. f 181 VOL 1 dosar a aratat ca de circa 1 -2 ani gardul dintre POSTĂ si familia R. a fost refăcut ,are la bază un soclu de beton circa un metru înălțime iar în apropierea gardului comun se află buturuga unui nuc taiat si care se află la aproximativ 1m de acesta, iar amplasamentul nu a fost niciodată modificat. Distanța dintre gardul comun POSTA R. și peretele oficiului poștal este de circa un metru și așa a fost întotdeauna, gardul comun POSTA R. porneste colțul unei magazii al postei și asa il cunoaste din totdeauna. Pe latura proprietăți T. cu . fost mutat înăuntru proprietății pe o distanță de circa trei metri și lungime de10- 15 metri și a mai arătat că în urmă cu cinci șase ani nu exista gard între proprietatea T. și .> Martora PARTOACA A. f 185 vol 1 dosar a arătat faptul că a fost salariată la POȘTĂ unde a lucrat timp de 20 de ani pensionându-se în anul 2007 .A precizat că până în anul 2007 gardul dintre proprietatile R. si POSTA a făcut cu tambre din lemn, iar gardul dintre proprietati fost a fost refăcut de primărie în anii 1990 A existat un soclu de beton in gardul comun cu proprietatea T. însă acesta nu a fost niciodată modificat, iar gardul de fier construita pe acest soclu nu a fost modificat.Nucul era situat la circa un metru de capatul soclului de betonpe proprietatea R. si este situat in acelasi loc. A precizat că martora ca in fiecare luna merge la poștă pentru a ridica pensia și din curtea P. poate vedea atât gardul comun R. T. și gardul T.- POSTA. Martora mai fost audiata si data de 19 ianuarie 2009 F 25 ocazie cu care a declarat ca gardul comun dintre proprietățile T. R. a fost reconstruit pe acelasi aliniament pe langa soclul gardului dintre Postă și proprietatea T..A mai arătat ca nucul era situat la cca 1 m de gardul comun. In ceea ce o privește pe aceasta instanța retine ca avand in vedere ca a fost chiar angajata oficiului poștal ce se învecinează cu partile martora cunoaste cel mai bine situatia gardului comun al oficiului postal cu proprietatile T. si R.. .

Martorul Ș. TEODORICĂ f 189 volumul 1 din dosar a aratat ca a fost prezent în ianuarie 2005 cand a participat si la refacerea gardului dintre proprietatile părților și care a fost facut acelasi aliniament pe toată lungime unde sunt era perfect drept a fost făcut motiv pentru care au fost tăiați niste pomi 2 -3zarzări ale căror cioate au fost scoase. În capătul dinspre posta gardul a fost prins de un stalp metalic care se afla acolo dintotdeauna precum si in capatul dinspre paraul DAMBU.A precizat că soclul de beton din gardul T. Poșta nu a fost tăiat la momentul refacereii gardului . Trunchiul de nuc se afla la circa un metru metru și jumătate de gard si la o distanță de circa 2,5 metri fata de casa fam R. in prezent se afla in acelasi loc. Martorul a fost audiat în data de 21 ianuarie 2009 f 23 ocazie cu care a participat la tăierea nucului, la refacerea gardului dintre proprietati comune ale părților înlocuind bulamacii din lemn cu unii de teava și la refacerea gardului a folosind o sfoara lungă pe care a legat-o de stâlp din dreptul zidul de beton ce delimitează proprietatea lui trifu de POSTA precum și de stalpul de de fier langa paraul dambu unde se află de asemenea o tavă de hotar băgată în beton .Cu ocazia alinierii gardului a achimbat cativa bulamaci fie in partea lui T., fie in partea lui R..O alta declaratie a fost data de martor in data de 13.10.2005 f 80, care a arătat că a construit gardul dintre proprietățile T. R. pe acelasi amplasament.

Potrivit expertizei agricole B. V. f 448- 500 vol III, expertul precizand ca a fost investigat doar ½ din sistemul radicular, iar investigarea radacinii pivotante nu a fost finalizata, insa inculpatii au adus modificari esentiale "contextului initial al amplasarii cioatei ."

In raportul expertiza completare f 597-600 vol III f 601-643 vol IV expertul a arătat că pozitia inferioara a radacinilor de nuc a fost obtinuta prin sectionarea severa sau mai putin severa a unora dintre radacini, in urma celor 12 sectionari ale radacinilor cioata de nuc si-a pierdut sistemul de ancorare naturala in sol, iar folosirea clemelor radiculare la una din radacini atesta interventia umana.

Intrucat nu a raspuns si celui de-al doilea obiectiv stabilit al expertizei agricole respectiv care era locul natural al buturugii de nuc, precum si pentru faptul că a fost depasit termenul de 6 luni prev de art 175 c.pr.penala iar instanta nu s-a considerat lamurită a fost efectuată în cauza expertiza comună O. I. și G. I. I. f 851-859 vol IV care a concluzionat faptul că buturuga de nuc se afla pe locul natural, respectiv pe proprietatea fam R.,nu s-au constatat amputări ale celor 4 rădăcini si nici la pivotanta aceasta fiind dezgropata 65 cm si nu au fost descoperite cleme radiculare ori secționări sau amputari, materialul vegetal fiind putrezit întrucât au trecut 10 ani de la taierea nucului care era uscat deja in 2005.

Intre cele doua expertize agricole exista o diferenta flagranta in ceea ce priveste concluzia expertilor, instanța neputând retine concluziile expertizei Bacaran privitoare la deplasarea buturugii de nuc in lipsa unei precizări de către acesta al amplasamentului real al acesteia si in condițiile in care buturuga prezinta o radacina pivotanta care a fost investigata pana la 65 de cm (conform expertizei O.-G.) fără a se preciza ca exista amputari ale acesteia, or este greu de crezut ca este posibil a se dezgropa o buturuga cu tot cu rădăcini si a se transplanta impreuna cu radacinile . pe adâncimi atat de mari, cu atat mai mult cu cat rădăcinile sunt vizibil in profunzime, iar conform expertilor O.-G. mutarea acestei buturugi nu ar fi fost posibila fara degradarea si distrugerea acesteia .Mai mult, asa cum arata cei doi experți aceasta mutare care nu ar fi putut fi efectuata decat manual in lipsa posibilității de acces cu vreun utilaj și este imposibila din cauza volumului si greutății.

Concluzionând instanța reține faptul că se coroborează in cauza declarațiile martorilor inculpaților, cu concluziile expertizei topografice M. S. și cu expertiza agricola O.-G., declarațiile inculpaților si cu înscrisurile reprezentate de certificatul de moștenitor 733/95 f 140 vol I ,contractul de vânzare cumpărare autentic 1328/8.07.2003 f 252 vol II, certificatul de moștenitor 400/2012 si procesul verbal de punere în posesie nr. 4577/1997.Plansele foto prezentate de partea civila nu pot constitui probe dincolo de orice îndoiala întrucât nu prezintă certitudine cu privire la data efectuării lor si locația cuprinsa in acestea.

Instanța mai are în vedere si faptul că adeverința invocata de către partea civila nr. 842/10.09.1991 eliberată de Comisia Băicoi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului in suprafața de 0.1 ha nu poate fi avuta in vedere in condițiile in care T. P. a fost pus în posesie la 28.07.1997 cu suprafața de teren de 748 m.p. în intravilan, astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie nr. 4577/1997.Evident la momentul inscrierii in registrul agricol si al emiterii adeverintei metionate nu au fost efectuate masuratori precise, inscrierea in registrul agricol întemeindu-se pe declaratia autorului partii civile.Așa cum este evident din multiplele expertize topografice efectuate, nici macar cu tehnica moderna actuala nu au fost obtinute rezultate identice de cei 4 experti .In plus procesul verbal din 1997 atesta faptul ca la acel moment partea vatamata poseda o suprafață inferioara celei de 0,1 ha.

Desi s-a sustinut in plangerea formulata faptul că acaparari au mai existat si anterior anului 2005, partea vatamata nu a administrat nicio probă din care să rezulte aceste aspecte.

Constatând ca fapta de ocupare în parte prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia nu a fost dovedita in cauza ,instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.16 lit.a Cp, urmând ca inculpatul R. S. să fie achitat pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev de, prev. de art.256 alin.1 Noul Cp, cu aplic. și art.5 Cp.

De asemenea instanta apreciaza ca sunt incidente disp art 16 lit a noul cod penal si in ceea ce o priveste pe inculpata R. CONSTANTA, aceasta urmand să fie achitată pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev de, prev. de art.256 alin.1 Noul Cp, cu aplic. și art.5 Cp.

Referitor la acțiunea civilă formulată de către partea civilă T. P., față de soluția pronunțată pe latură penală și de considerentele expuse anterior, instanța urmează a o respinge în temeiul art 397 alin 1 rap la art 998-999 c.civil vechi ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la existența faptei prejudiciabile.

În temeiul art.275 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În ceea ce privește obligarea partii civile la plata cheltuielilor de judecată către inculpati instanța are in vedere art 2 alin 2 din Codul de proc civila potrivit caruia dispozițiile acestui cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare și astfel va face aplicarea disp art .445 alin 2 C.pr.civ si va reduce onorariul de avocat de la 5000 lei *cate 2500 lei pentru fiecare inculpat ținand seama de activitatea desfășurata de avocat si circumstanțele cauzei .De asemenea instanța reține faptul că sumele de 1000 lei onorariu avocat aferente dosarelor_ –Tribunalul Prahova și 1000 lei aferent dosarului_ Judecatoria Campina nu pot fi avute in vedere în prezenta cauză., cu atat mai mult cu cat respectivele dosare au fost solutionate în defavoarea inculpaților din prezenta cauză.În situația in care cheltuielile de judecată nu au fost solicitate în dosarele respective, acestea puteau fi solicitate de către inculpați pe cale separată.

In ceea ce privește onorariile expertilor parte respectiv V. A. si A. F. instanta reține că acestea nu vor fi acordate intrucat nu au fost cheltuieli determinate de partea civila ci au fost rezultatul vointei inculpatilor iar potrivit OG 2./2000 este suportat de partea care l-a nominalizat.

La stablirea cheltuielilor de deplasare ale aparatorului inculpatilor instanta a avut in vedere distanta CAMPINA-PAULESTI de 30 km si un consum de 7% precum si numarul deplasarilor justificate cu bon de benzina care coincid cu termenele dosarului de fata, rezultănd cheltuieli de transport in cuantum de 275,81 lei

Ca urmare, in temeiul art 276 alin 5 c.pr.civ va obliga partea civila la plata catre inculpatul R. S. a sumei de 4287,9 lei reprezentant de contravaloarea onorariu avocat 2500 lei, onorariu experti agricoli 1200 lei, onorariu expert topo 450 lei si cheltuieli deplasare avocat 137,9 lei.

În temeiul art 276 alin 5 C.pr.civ va obliga partea civila la plata catre inculpata R. CONSTANTA a sumei de 3437,90 lei reprezentant de contravaloarea onorariu avocat 2500 lei, onorariu expert topo 800 lei si cheltuieli deplasare avocat 137,9 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În temeiul art.396 alin.5 Cpp rap la art.16 lit.a Cpp achită pe inculpatul R. S., fiul lui V. și M., născut la 26.06.1949 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 256 alin. 1 Cp cu aplicarea art 5 c.penal.

În temeiul art.396 alin.5 Cpp rap la art.16 lit.a Cpp achită pe inculpata R. C., fiica lui G. și A., născută la 28.12.1952 în Băicoi, jud. Prahova, domiciliată în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 256 alin. 1 Cp cu aplicarea art 5 c.penal.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ.vechi respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă T. P..

În temeiul art.275 alin.3 C proc. pen cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (5) C. proc. pen. obligă pe partea civilă la plata sumei de 4287,9 lei către inculpatul R. S. cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. (5) C. proc. pen. obligă pe partea civilă la plata sumei de 3437,90 lei către inculpata R. C. cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

C. T. C. A. D. A.

Red. 6 ex.

CTCA 20.04.2015

← Acord de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Sentința...		Eşalonarea plăţii amenzii penale (art.497 NCPP). Sentința... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Sentința nr. 52/2015. Judecătoria CÂMPINA