Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Încheierea nr. 302/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 302/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-03-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
PENAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
INCHEIERE PENALĂ Nr. 302/2015
Ședința camerei de consiliu de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
Judecător de cameră preliminară A. B. B.
Grefier K. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. a fost reprezentat de procuror H. D.
Pe rol se află verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit. d și alin.2 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul B. A. C. personal, in stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av. M. A. O., cu imputernicire avocatiala depusa la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, judecatorul a procedat la verificarea identității și ascultarea cu privire la datele personale ale inculpatului.
Inculpatul arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Având in vedere că după inregistrarea dosarului pe rolul instanței in cameră preliminară, in dosarele in care au fost luate măsuri preventive judecătorul de cameră preliminară potrivit dispozițiilor art.207 C.p.p. este obligat să verifice legalitatea și temeinicia măsurilor preventive, a stabilit termen pentru data de 05.03.2015 pentru a verifica măsura preventivă a arestului preventiv, măsură luată prin incheierea nr.2/C/A/2015 din 8.01.2015 pe o perioadă de 30 de zile incepând cu data de 08.01.2015, măsură care a fost prelungită prin incheierea nr.9/C/A/2015 din 02.02.2015 pe o perioadă de 30 de zile din 7.02.2015 până la 08.03.2015.
Judecătorul de cameră preliminară comunică inculpatului adresă și actul de sesizare, aducând la cunoștința inculpatului că in adresă sunt menționate drepturile sale procesuale și obiectul camerei preliminare, faptul că in termen de 20 de zile de la data la care primește actul de sesizare poate să iși angajeze apărător și poate invoca excepții, iar in condițiile in care nu iși angajează apărător, instanța va lua măsurile pentru a desemna un apărător din oficiu, intrucât este trimis in judecată pentru infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este inchisoare mai mare de 5 ani.
Judecătorul de cameră preliminară intreabă procurorul și apărătorul inculpatului dacă au cereri prealabile de formulat.
Procurorul și apărătorul inculpatului arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Constatând ca nu exista cereri de formulat și având in vedere că judecătorul este obligat să verifice măsura arestului preventiv inainte ca această măsură să expire, judecătorul va acorda cuvântul procurorului respectiv a avocatului sub aspectul verificării legalității și temeiniciei arestului preventiv, măsura arestului fiind luata in baza dispozițiilor art.223 al.2 C.p.p.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se constata că având in vedere prevederile art.207 C.p.p. in cauză se justifică menținerea arestului preventiv dispusă față de inculpat și prelungită față de acesta, temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii, respectiv la prelungirea măsurii se mențin. Apreciază că in cauză sunt indeplinite condițiile prev. de art.202 al.1 C.p.p. in sensul că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat care a fost reținută in sarcina sa, suspiciunea rezonabilă rezultând din intreg probatoriu administrat in cauză, astfel cum a fost analizat și in cuprinsul rechizitoriului. Totodată temeiurile care au justificat privarea de libertate se mentin in continuare si anume art.223 al. 1 lit. a C.p.p. in sensul că inculpatul s-a sustras pe parcursul cercetărilor efectuate in prezenta cauză, s-a sustras urmăririi penale, evadând din locul de deținere unde executa măsura arestului preventiv dispus in cauză, acest temei fiind avut in vedere la prelungirea măsurii arestului preventiv.
Totodată se menține si temeiul prevăzut de art.223 al.1 lit. d C.p.p. existând in continuare indicii că după punerea in mișcare a acțiunii penale impotriva sa in dosarul penal nr.915/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune și anume infracțiunea pentru care este cercetat in prezenta cauză. Sunt indeplinite criteriile prevăzute de art.223 al.2 C.p.p. in sensul că privarea sa de libertate este necesară pentru inlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având in vedere conținutul faptei care formează obiectul acuzației in prezentul dosar, având in vedere totodată și atitudinea necooperantă a inculpatului pe parcursul intregului proces penal, precum și perseverența sa infracțională, astfel cum rezultă din condamnările pe care le-a mai suferit. Sunt intrunite si criteriile prevăzute de art.202 al.3 C.p.p. in sensul că o asemenea măsură este in continuare necesară si proporțională in cauză și pentru buna desfășurare a procesului penal și a impiedicării sustragerii inculpatului de la judecată, având in vedere gravitate a infracțiunii de care este acuzat, furt din locuință săvârșit de două persoane, pe timp de zi, având specializare in comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, astfel incât consideră că o astfel de măsură este legală și temeinică și in temeiul art.207 al.4 C.p.p. raportat la art.202 al.1 și 3 C.p.p. și art.223 al. 1 lit. a și d și al .2 C.p.p. solicită a se menține măsura arestului preventiv dispusă față de inculpat.
Apărătorul inculpatului ințelege să conteste măsura arestării preventive sub aspectul temeiniciei, in acest sens apreciază că in raport de natura faptei pentru care s-a dispus trimiterea in judecată, fiind o faptă care nu implică violență, apreciază că judecarea in stare de libertate nu creează și nu implică o stare de pericol pentru ordinea publică. Apreciază că inculpatul conștientizează implicațiile sustragerii de la judecata si intenționează să participe și să coopereze. Consideră că nu se poate vorbi de o lipsă de cooperare a inculpatului in faza de urmărire penală, intrucât acesta a susținut și susține in continuare nevinovăția.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive și o eventualitate inlocuire cu măsura arestului la domiciliu.
Inculpatul B. A. C. având cuvântul, arată că . avut probleme in trecut cu justiția, a mai făcut inchisoare și că in acea zi greșeala sa cea mai mare a fost că a fugit de partea vătămată când se afla pe . se afla pe stradă, era langa masina sa, nu stia că s-a spart o locuință, aștepta pe cineva, vroia să cumpere o masina și intre timp, până să apară prietenul său, partea vătămată l-a abordat, s-a oprit cu masina lângă el, l-a intrebat ce face acolo și intrucât nu il cunoștea i-a zis că nu e treaba lui pentru că este drum public și nu este pe proprietatea cuiva. De asemenea i-a spus să sune la organele de politie, după care a urcat in masină, a vrut să plece dar partea vătămată i-a blocat calea cu masina lui. De asemenea arată că nu poate recunoaste ceva ce nu a făcut, este o eroare și nu poate răspunde pentru fapta asta, deoarece nu a fost in casa omului și nu are nimic de a face cu acest dosar. In prima zi când a fost reținut a cerut să fie dus și la detectorul de minciuni și să se facă probe ca să se dovedească nevinovăția sa. Nu a săvârșit fapta asta. Nu este de acord cu acuzațiile aduse, nu are nimic de a face cu acuzațiile aduse, speră că se va dovedi că este așa. Cu privire la măsura arestului solicită arestul la domiciliu sau controlul judiciar. Locuieste in Campia Turzii ., jud. Cluj.
Judecătorul de cameră preliminară
Prin încheierea penală nr.2/08.01.2015 a Judecătoriei Cluj-N. a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. A. C., fiul lui S. și C., născut la data de 18.03.1982, pe o durată de 30 de zile, de la data de 08.01.2015, până la data de 06.02.2015, inclusiv.Ulterio masura arestarii preventive a fost prelungita in conditii legale pe o perioada de 30 zile din data de 7.02.2015-8.03.2015 prin incheierea penala nr 9/2.02.2015 a Judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Judecatoriei Cluj napoca
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în motivarea propunerii, s-a susținut în esență că sunt întrunite condițiile generale de aplicare a măsurilor preventive prevăzute de art. 202 alin. 1 și 3 C.pr.pen. întrucât în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, că măsura arestării preventive este necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal și a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau judecată, având în vedere împrejurările comiterii infracțiunii, faptul că inculpatul a încercat să-și asigure scăparea imediat după comiterea infracțiunii, fiind prins ulterior de organele de poliție și ținând totodată seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta mai fiind cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare contra patrimoniului, astfel cum rezultă din fișa de cazier, față de acesta dispunându-se de altfel măsura arestării preventive (mandat de arestare preventivă nr. 11/2014 din 09.04.2014 al Judecătoriei A. I.) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C.pen., împrejurare care denotă periculozitatea sporită a inculpatului, că, în prezenta cauză nu există un caz de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale prev. de art. 16 C.p.p., iar măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmărit, având în vedere modul de comitere a faptei, respectiv furt din locuință, pe timp de zi când există posibilitatea reală ca persoanele vătămate să se afle în locuințe, săvârșirea faptei de către două persoane, prejudiciul cauzat persoanei vătămate și luând în considerare specializarea și perseverența infracțională a inculpatului în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului. A susținut că din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă faptul că prin ordonanța din data de 09.04.2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B. A. C. în dos. pen. nr. 905/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. sub aspectul comiterii tot a unor infracțiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C.pen, aspect care conduce la concluzia că inculpatul nu a reușit să se reintegreze în societate, să-și revizuiască comportamentul în sensul respectării normelor de conviețuire socială, ci dimpotrivă a continuat să săvârșească exact același gen de infracțiuni astfel că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. În plus, a învederat faptul că inculpatul nu are în prezent o ocupație sau un loc de muncă neputându-și astfel asigura, în mod onest, mijloacele de subzistență.
A susținut că în cauză sunt incidente atât prevederile art. 223 alin.1 lit.d cât și cele ale art. 223 alin.2 Cod procedură penală, pedeapsa pentru infracțiunea comisă de inculpat fiind închisoarea mai mare de 5 ani – de la 2 la 7 ani, starea de pericol pentru ordinea publică presupunând o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, or fapta pentru care este cercetat inculpatul întrunește toate elementele menționate. A mai apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor infracțiuni similare de către inculpat ținând seama de specializarea și perseverența sa infracțională în comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului.
Analizând dosarul cauzei, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 07.01.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C.pen. constând în aceea că în data de 07.01.2015, în intervalul orar 07:45-08:15 persoane necunoscute au pătruns, prin efracție, în incinta locuinței situată în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, iar din interior au sustras mai multe bunuri printre care un laptop marca HPT și o tabletă marca Samsung.
Prin ordonanța procurorului din data de 07.01.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul B. A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C.pen.
Prin ordonanța procurorului din data de 08.01.2015 s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale față de inculpatul B. A. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C.pen.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Cluj N. emis in dosar nr. 35/P/2015 la data 4.03.2015 și inregistrat sub nr. de mai sus pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 4.03.2015 a fost trimis in judecată in stare de arrest preventive inculpatul B. A. C., fiul lui S. și C., născut la data de 18.03.1982 în mun. Câmpia Turzii, jud. Cluj, dom. în mun. Câmpia Turzii, ., jud. Cluj, cetățean român, căsătorit, studii liceale, fără ocupație, fără loc de muncă, situație militară nesatisfăcută, cu antecedente penale, CNP_, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. d și alin. 2 lit. b C.pen
Sub aspectul invinuirii se reține pe scurt in actul de sesizare al instanței aceea că inculpatul la data de 07.01.2015, în intervalul orar 07:45-08:15, împreună cu o altă persoană de sex masculin rămasă neidentificată, a pătruns fără drept și prin efracție – prin forțarea sistemului de închidere al ușii de acces pe terasa locuinței - în incinta imobilului situat în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, aparținând persoanei vătămate I. I. V., iar din interior a sustras mai multe bunuri printre care un laptop marca HTP, o tabletă marca Samsung, un telefon mobil marca Samsung S2Mini, suma de aprx. 150 euro și aprx. 400 lei, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu în valoare de aprx. 4200 lei
Analizând măsura preventivă a arestului luată față de inculpat în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, apreciază că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei masuri se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată
Potrivit art.348 C.p.pen. rap. la art. 207 C.p.pen. judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului
Potrivit art.202 alin.1 din Codul de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”, iar potrivit alin. (3) al art. 202 din Codul de procedură penală, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin.2 din Codul de procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică
Judecătorul constata că actele efectuate până în acest moment, reflectă existența unor probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta care a fost reținută în sarcina sa și pentru care s-a propus arestarea.
Judecătorul reține astfel că starea de fapt rezultă din plângerea și declarațiile persoanei vătămate (f 9, 53-55, 56) care se coroborează cu procesele verbale de cercetare la fața locului și planșa foto anexată (f 11-12, 13-22, 30-32, 33-43), procesul verbal de identificare a urmelor de încălțăminte în zăpadă cu schița și planșa foto anexate (f 23, 24, 26-28), raportul criminalistic nr._ din 07.01.2015 (f 45), procesul verbal din data de 07.01.2015 privind surprinderea de camerele video a autovehiculului marca Audi A 6 cu nr. de înmatriculare_ (f.46), procesul verbal de constatare (f 47) și cu declarațiile martorilor I. A.-I. (f.71-72), M. F. P. (f 73-74), Bartos L. (f 75-78), V. E. C. (f.79-80) și Koszta A. C. (f 81-86)
Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis in judecatra nici în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală și nici în declarația dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți, judecatorului de camera preliminara elementele stării de fapt descrise au fost confirmate de celelalte probe.
Se va retine astfel că persoana vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind una dintre cele două persoane care au sărit gardul din spatele casei sale, conform declarației sale de la filele 53-55, că din procesul verbal de la fila 23 coroborat cu fotografiile de la filele 26-28 rezultă că urmele de încălțăminte rămase pe zăpada de lângă casa persoanei vătămate corespund cu modelul de pe talpa pantofilor cu care era încălțat inculpatul în momentul prinderii sale, că martorul V. E. C. a relatat că urmele de încălțăminte create pe zăpadă de autorii faptei duceau din curtea persoanei vătămate la locul în care persoana vătămată l-a descoperit pe inculpat și din care acesta a fugit, conducând autovehiculul marca Audi A 6 cu nr. de înmatriculare_ (f 79-80) și că inculpatul nu neagă faptul că s-a aflat în locul respectiv la scurt timp după comiterea faptei, că a fost abordat de către persoana vătămată și că a părăsit în grabă zona la volanul autovehiculului sus menționat, elemente de fapt confirmate și de celelalte probe.
Coroborând toate aceste probe cu atitudinea inculpatului care a ales să părăsească în grabă locul faptei și să fugă de persoana vătămată cu ajutorul autovehiculul marca Audi A 6 cu nr. de înmatriculare_, a încercat să scape de mașinile urmăritoare, iar apoi a abandonat autovehiculul pe care îl conducea pe un pod și a fugit de urmăritori și cu lipsa unei justificări plauzibile a acestei conduite precum și a prezenței sale în apropierea locului săvârșirii infracțiunii, judecatorul apreciază că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis in judecata
În conformitate cu dispozițiile articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integranta din dreptul intern prin ratificarea sa prin Legea nr.30/1994 și având totodată în vedere prevederile articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, conform cărora este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile de a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune – instanța apreciază că în speță motivele de bănuială există raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal.
În ceea ce privește incidența art. 223 alin.2 din Codul de procedură penală, von onstata că fapta pentru care există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că a fost comisă de inculpat este o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și apreciază că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, prevenind săvârșirea unei alte infracțiuni, asigurând buna desfășurare a procesului penal și împiedicând sustragerea inculpatului de la urmărirea penală.
Lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptei săvârșite de inculpat care este o faptă îndreptată atât împotriva patrimoniului cât și împotriva dreptului persoanei la viață privată prin violarea domiciliului acesteia, din modul în care a fost comisă fapta pentru că inculpatul a pătruns în locuința persoanei vătămate prin efracție, împreună cu o altă persoană, dimineața destul de devreme, riscând inclusiv să fie surprins asupra faptei de către proprietarii locuinței, aspect ce denotă un curaj deosebit în comiterea unor asemenea fapte și o mare indiferență față de valorile sociale încălcate, din valoarea destul de ridicată a prejudiciului cauzat, 4200 lei, din natura bunurilor sustrase din locuința persoanei vătămate, inculpatul alegând bunuri ușor de valorificat, din intervalul de timp destul de scurt care a trecut de la eliberarea sa condiționată, la data de 18.09.2014 și până când inculpatul și-a reluat conduita infracțională prin comiterea faptei din prezenta cauză, din conduita generală a inculpatului în timp întrucât fișa sa de cazier judiciar atestă împrejurarea că acesta a suferit anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii tot pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului (f 66), aspect ce denotă indiferența inculpatului nu doar față de drepturile persoanei vătămate, ci și față de consecințele juridice ale faptei comise întrucât deși acesta cunoștea riscurile comiterii unei noi fapte penale, riscul de a fi privat de libertate într-un astfel de caz, a comis totuși fapta pentru care s-a propus arestarea sa la mai puțin de 4 luni de la data eliberării sale din stare de deținere. Constată totodată lipsa efectului educativ al pedepselor privative de libertate deja executate de inculpat și implicit necesitatea unei măsuri preventive mai grave pentru stoparea și descurajarea comportamentului infracțional al acestuia, în scopul înlăturării pericolului pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului care în ciuda condamnărilor anterioare nu și-a îndreptat comportamentul social.
Atitudinea inculpatului adoptată după săvârșirea faptei, respectiv negarea ei și încercarea de a induce în eroare organele judiciare prin declarații nesincere, constituie indicii că inculpatul nici nu regretă fapta comisă, nici nu dorește să-și asume efectele ei și nici nu exprimă intenții de îndreptare a conduitei sale infracționale.
Așadar există suficiente indicii că lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite și alte infracțiuni, previzibilitatea continuării unei conduite infracționale rezultând cu ușurință din argumentele anterior menționate.
Celelalte scopuri care fac necesară mentinerea măsurii arestării preventive față de inculpat sunt asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea acestuia de a se sustrage urmăririi penale, riscuri deosebit de previzibile prin prisma tuturor încercărilor inculpatului de a-și asigura scăparea imediat după comiterea faptei.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, judecatorul apreciază de asemenea că cercetarea în libertate a inculpatului, asupra căruia planează o suspiciune rezonabilă că ar fi comis o faptă de gravitatea abstractă și concretă a celei pentru care este cercetat și care ar putea intra sub incidența legii penale, este de natură a crea un sentiment de insecuritate în cadrul societății civile și că privarea de libertate a inculpatului este totodată proporționalăcu gravitatea acuzației aduse inculpatului.
În ceea ce privește incidența art.223 alin.1, lit.d din Codul de procedură penală, conform căruia măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, judecatorul constată că infracțiunea din prezentul dosar și pentru care există suspiciunea rezonabilă că inculpatul este autorul ei a fost comisă după ce împotriva sa s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 09.04.2014 în dosarul penal nr.905/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. (f 66). Așadar, în speță se mentine acest temei de arestare.
În plus, menționăm faptul că, aflându-se în Arestul IPJ Cluj în baza mandatului de arestare emis în acest dosar, inculpatul a evadat la data de 17.01.2015 situație în care subzista incidența temeiului reglementat de art. 223 al. 1 lit. lit.a C.pen., respectiv ”inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte”.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța apreciază de asemenea că cercetarea în libertate a inculpatului, asupra căruia planează o suspiciune rezonabilă că ar fi comis fapta de gravitatea abstractă și concretă a celei pentru care este cercetat și care ar putea intra sub incidența legii penale, este de natură a crea un sentiment de insecuritate în cadrul societății civile și că privarea de libertate a inculpatului este totodată proporționalăcu gravitatea acuzației aduse prin prisma considerentelor deja expuse.
Față de aceste aspecte, judecătorul de camera preliminara apreciază că nu se poate susține că a fost sau este în afara oricărei intenții a inculpatului dorința mai mult sau mai puțin manifestată, de a se împiedica buna desfășurare a procesului penal ori de a se sustrage cercetărilor, din această perspectivă măsura preventivă dispusă apărând și proporțională cu scopurile instituite în art. 202 al.1 C.pr.pen. și necesară pentru realizarea acestuia.
Inculpatul este cunoscut cu un palmares infractional ridicat, si punând în balanță și consecințele faptelor sale urmarile produse de care inculpatul s-a preocupat prea puțin, denotând aceeași lipsă de empatie față de acestea, rezonanța socială negativă a faptelor comise în contextul creșterii îngrijorătoare a unor fapte similare, judecătorul apreciază că se impune mentinerea arestului preventiv
De asemenea, se constată că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, măsura preventivă luată este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea unei fapte care în concret, se caracterizează printr-o periculozitate semnificativă, astfel că în opinia judecătorului sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C.p.pen.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă este legală si temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, raportat la art.207, alin. 4 C. proc. P., va mentine masura arestului preventiv.
Corelativ va respinge cererea avand ca obiect revocarea masurii arestarii preventive sau inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge cererea formulata de avocatul inculpatului B. A. C. si insusita de catre acesta avand ca obiect revocarea masurii arestarii preventive sau inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu .
In temeiul art. 348 NCPP rap. la art 207 alin 4 NCPP constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul B. A. C. fiul lui S. și C., născut la data de 18.03.1982, măsură pe care o menține.
Cu drept de contestație în termen de 48 ore de la comunicare
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 5.03.2015 ora 13,15
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER
A. B. B. K. T.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Încheierea nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... → |
|---|
