Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr. 24/2015. Judecătoria CONSTANŢA
Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 2678/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 24
Ședința publică din data de 15.01.2015
Complet compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: C. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul N. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG. 195/2002 R.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 08.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 15.01.2015, dată la care,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
- Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu:
Prin rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2014 sub nr._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul N. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată – refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, reținându-se în esență în sarcina acestuia că la data de 22.08.2012, în jurul orelor 04:00, a fost depistat pe . municipiul C., conducând autoturismul marca BMW 316, înmatriculat sub nr._ și, fiind testat cu aparatul alcooltest, s-a stabilit o valoare de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat; ulterior însă inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice conform buletinului de examinare clinică emis de Spitalul Clinic Județean de Urgență C. din data de 22.08.2012.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare (f. 5 d.u.p.); rezultat alcooltest (f. 6 d.u.p.); buletin de examinare clinică, cerere de analiză și procesul-verbal de prelevare a probelor biologice (f. 6-9 d.u.p.); declarațiile martorei C. L. I. (f. 15, 16 d.u.p.); declarațiile martorului N. Ș. (f. 17-19 d.u.p.); declarațiile inculpatului (f. 21-23); înscrisuri în circumstanțiere (f. 24 d.u.p.).
- Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:
În ședința publică din data de 27.03.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpatul și avocatul având posibilitatea să formuleze cereri sau să invoce excepții.
Prin încheierea din camera de consiliu din 08.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competența instanței și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, motiv pentru care a dispus începerea judecății cauzei.
La termenul din 04.09.2014 inculpata a arătat că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, însă solicită proba cu înscrisuri în circumstanțiere, dar și proba testimonială cu martora Coarcheș L. I. cu privire la situația de fapt, în sensul că organele de poliție nu i-au solicitat inculpatului să se supună recoltării altor probe biologice, dar și audierea mamei inculpatului cu privire la fobia de ace pe care inculpatul o are încă din copilărie. De asemenea, a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice pentru ca un medic să confirme sau să infirme fobia de ace.
Instanța a respins la același termen reaudierea martorei Coarcheș L. I., din moment ce inculpatul prin avocat nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și proba cu expertiza psihiatrică pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată. Instanța a încuviințat însă proba cu audierea mamei inculpatului față de apărările invocate.
Cercetarea judecătorească a început cu audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei (f. 5) și a continuat la termenul următor cu audierea martorei N. Nicușoara (f. 13). Totodată, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de inculpat prin avocat (f. 14-16).
De asemenea la termenul din 09.10.2014 a fost pusă în discuție o schimbare de încadrare juridică, din perspectiva legii penale mai favorabile și a unei eventuale achitări față de conținutul alternativ al infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată, urmând ca instanța să aprecieze odată cu fondul.
Din oficiu instanța a pus în discuție audierea martorului O. G. care a fost audiat de instanță la termenul de judecată din 08.01.2015 (f. 24).
- Situația de fapt reținută de instanță:
În fapt, la data de 22.08.2012, în jurul orei 04:00, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului C. – Secția 2 Poliție, au observat un autoturism marca BMW cu nr. de înmatriculare_ care rula sinuos pe . mun. C., sens în care au procedat la oprirea acestuia, stabilindu-se că la volanul autoturismului se afla inculpatul N. D..
Deoarece inculpatul emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat (f. 6 d.u.p.), probă necontestată de inculpat.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare inculpatul a fost condus ulterior la Spitalul Clinic de Urgență C. unde a refuzat recoltarea de probe biologice, după cum rezultă de altfel și din buletinul de examinare clinică (f. 6 d.u.p.) în care s-a menționat că inculpatul pare sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, inculpatul a declarat că a consumat 1.500 ml de bere alcoolizată (declarația din 22.08.2012) și 100 ml de vodkă în intervalul orar 20:00-01:00.
În declarația dată de inculpat în data de 22.08.2012 acesta a arătat că a refuzat să i se recolteze probe biologice de sânge deoarece a considerat că i se face rău, confirmând că i s-a adus la cunoștință că se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002. Ulterior, prin declarația din 13.09.2012 inculpatul a arătat că își menține declarația inițială și că recunoaște și regretă comiterea faptei.
Fiind audiată, martora a confirmat că inculpatul le-a declarat polițiștilor că a consumat 3 beri la doză, fiind testat în prezența sa cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0.70 mg/l alcool pur în aerul expirat. Martora nu a mers cu inculpatul la spital pentru ca acestuia să i se recolteze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. De asemenea, nici martorul N. Ș. nu a asistat la refuzul exprimat de inculpat în sensul refuzului de a se supune probelor biologice de sânge, refuz pe care de altfel nici nu îl neagă.
În fața instanței de judecată inculpatul a avut o altă explicație în legătură cu refuzul său, motivându-l pe împrejurarea că are fobie de ace, arătând că nu i s-a solicitat recoltarea altor probe biologice în afara celor de sânge, aflând ulterior că i se putea recolta inclusiv urină.
Fiind audiată, mama inculpatului a precizat că acesta are fobie de ace, teama manifestându-se prin leșin, reușind totuși să facă injecții și vaccin cu foarte mare greutate, leșinând chiar la ultimul vaccin. Din înscrisurile medicale depuse la dosar rezultă că testele de personalitate au indicat un scor mare la „teama de seringă și sânge”.
Instanța va înlătura apărarea inculpatului în sensul că refuzul său de recoltare a probelor biologice de sânge a avut la bază fobia sa de ace, mai ales că în cursul urmăririi penale nu a învederat o asemenea împrejurare și nici nu a precizat în declarația din fața instanței motivul pentru care și-a schimbat declarația. Pe de altă parte, declarația mamei sale este una subiectivă, iar examenul psihologic s-a bazat pe un „chestionar” de evaluare, așadar pe răspunsuri date de inculpat care în mod evident putea controla rezultatul testului.
Oricum, după cum se va vedea, o astfel de fobie ar putea fi reținută mai degrabă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, neputând constitui o cauză justificativă sau de neimputabilitate care să înlăture răspunderea penală.
- Încadrarea juridică a faptei reținută de instanță:
Instanța constată că, în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatei mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute în art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 sunt de la 2 la 7 ani închisoare, în timp ce limitele de predeapsă prevăzute de Codul penal 2009 în art.337, care a preluat incriminarea infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, sunt de la 1 an la 5 ani închisoare
Pentru argumentele ce vor fi detaliate ulterior, opțiunea instanței este în sensul alicării unei pedepse cu închisoarea spre minimul special prevăuzut de lege (2 ani pe vechiul Cod penal, respectiv 1 an pe Codul penal actual). La prima vedere noul Cod apare ca fiind mai favorabil, însă analiza nu se oprește aici; instanța trebuie să analizeze și posibilitățile de individualizare a executării pedepsei.
Sub acest aspect, astfel cum se va arăta, instanța apreciază că nu se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, opțiunea de individualizare judiciară fiind pe vechiul Cod penal suspendarea executării pedepsei, în timp ce pe noul Cod penal ar fi amânarea aplicării pedepsei.
Rămâne așadar a se stabili care dintre cele două instituții este mai favorabilă pentru inculpată.
Astfel, în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei (art.81 și urm. C.pen. 1969), pe durata termenului de încercare, inculpatului nu i se pot impune respectarea unor anumite măsuri de supraveghere sau să execute diverse obligații precum în cazul amânării aplicării pedpsei (art.85 C.pen. 2009).
Or, este evident că mai favorabilă pentru condamnat este suspendarea executării pedepsei în raport cu amânarea aplicării pedepsei, în condițiile în care nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații, chiar dacă în cazul amânării aplicării pedepsei nu se pronunță o hotărâre de condamnare, inculpatul nefiind supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită (art.90 alin.1 C.pen. 2009), evident cu condiția să nu săvârșească din nou o infracțiunea până la expirarea termenului de supraveghere și să nu se dispună revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei. Cu toate acestea, în aceeași situație este și inculpatul pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, în condițiile în care inclusiv pedepsele accesorii se suspendă (art.71 alin.5 C.pen. 1969), iar la împlinirea termenului de încercare inculpatul este de drept reabilitat (art.86 C.pen. 1969).
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată schimbarea încadrării juridice a faptei, pusă în discuție din oficiu de instanță, din infracțiunea de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată în infracțiunea de refuz al conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.337 C.pen. 2009
În consecință, legea veche este mai favorabilă și va ultraactiva, fapta inculpatului N. D. care, la data de 22.08.2012, în jurul orelor 04:00, fiind depistat pe . municipiul C. conducând autoturismul marca BMW 316, înmatriculat sub nr._ și testat cu aparatul alcooltest, stabilindu-se o valoare de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat ulterior recoltarea de probe biologice conform buletinului de examinare clinică emis de Spitalul Clinic Județean de Urgență C. din data de 22.08.2012, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
În legătură cu apărările inculpatului în sensul că s-a impune achitarea conform art.16 alin.1 lit.b C.proc.pen. din moment ce inculpatul s-a supus testării cu aparatul alcooltest, nefiind întrunite așadar condițiile constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, instanța le apreciază ca vădit neîntemeiate. Contrar jurisprudenței depuse la dosar, instanța nu consideră justificată concluzia doamnei avocat în sensul că, dacă inculpatul s-a supus testării aerului expirat, nu i se poate reține în sarcină săvârșirea infracțiunii.
Conținutul alternativ nu înseamnă că acceptarea uneia dintre variante de către conducătorul auto face ca fapta să nu întrunească elementele constitutive ale infracțiunii. Norma de incriminare trebuie interpretată în sensul că, pe de-o parte, inculpatul poate refuza testarea cu aparatul alcooltest (ceea ce conduce la săvârșirea infracțiunii), poate refuza recoltarea de probe biologice de sânge (ceea ce conduce la săvârșirea infracțiunii) sau poate refuza atât testarea cu aparatul alcooltest, cât și recoltarea de probe biologice (ceea ce conduce oricum la reținerea unei singure infracțiuni, iar nu a două infracțiuni). De altfel, aceasta este teoria infracțiunilor cu conținut alternativ, confirmată dintotdeauna de doctrină și jurisprudență; numai dacă era vorba de un conținut cumulativ nu s-ar fi putut reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii, ceea ce nu este cazul.
Instanța nu va reține susținerile avocatei inculpatului nici în sensul că s-ar impune achitarea pe motiv că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție în condițiile în care inculpatului nu i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a i se recolta și alte probe biologice în afara celor de sânge, câtă vreme art.87 alin.5 nu face vreo limitare din acest punct de vedere, referindu-se la recoltarea probelor biologice, iar nu doar de sânge.
Or, art.88 alin.2 din OUG nr.195/2002 prevede că stabilirea concentrației de alcool sau a prezenței în organism de substanțe psihoactive se face în instituțiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătății. De asemenea, recoltarea mostrelor biologice se face cu respectarea normelor stabilite potrivit art.125 lit.c conform căruia Ministerul Sănătății Publice are următoarele atribuții: […] c) elaborează norme privind examinarea medicală a conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere și tramvaie, precum și norme privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor și substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere și tramvaie.
În acest sens a fost emis inițial Ordinul nr.376/2006 de aprobare a Normele privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, iar ulterior Ordinul nr.1512/2013 de aprobare a normelor privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier. Având în vedere data săvârșirii infracțiunii, instanța va avea în vedere dispozițiile primului act normativ.
Or, potrivit art.6, procedurile de prelevare a probelor biologice sunt următoarele: pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare proba conținând 10 ml sânge, iar pentru determinarea produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se prelevează o singura proba de sânge și în mod obligatoriu 50-100 ml urină.
Conform art.7 alin.1 din aceleași norme, în situațiile medicale speciale, în care nu poate fi efectuată cea de-a doua prelevare, precum și în cazul refuzului de prelevare, se menționează acest fapt în mod expres în cadrul rubricii „observații” a buletinului de examinare clinică, precizându-se motivul neprelevării. În aceste situații, cu excepția refuzului de prelevare, se prelevează 10 ml urina, sub supraveghere, în flacon spălat, care ulterior va fi supus procedurii de sigilare prevăzute la art.13, cu excepția refuzului de prelevare (alin.2).
Așadar, pentru determinarea alcoolemiei nu există altă posibilitate decât recoltarea probelor biologice de sânge, iar în cazul refuzului se interzice chiar recoltarea probei de urină. În consecință, este lipsită de relevanță împrejurarea că inculpatului „nu i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a-i fi recoltate și alte probe biologice în afara celor de sânge”.
Pe de altă parte, deși este o chestiune ce se încadrează în noțiunea de viață privată în sensul art.8 din Convenția europeană a drepturilor omului – dreptul la integritatea fizică a unei persoane, fosta Comisie a statuat în sensul că nu constituie o ingerință în viața privată obligația impusă unui conducător auto de a se supune unui examen al sângelui atunci când este bănuit că a condus un vehicul în stare de ebrietate (cauza X. contra Olanda din 04.12.1978), inculpatul recunoscând de altfel în fața polițiștilor că a consumat băuturi alcoolice, aspect confirmat și de rezultatul alcooltest.
Prin urmare, instanța constată că fapta săvârșită de inculpată constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
Sub aspect obiectiv, elementul material al infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 constă în refuzul conducătorului unui autovehicul […] de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat; inculpatul nu contestă fapta, recunoscând că a refuzat recoltarea probelor de sânge necesare pentru stabilirea alcoolemiei, acesta având în plus și calitatea necesară de a fi subiect activ al infracțiunii, din probele administrate rezultând că la acea dată conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice.
Prin fapta sa, inculpatul a împiedicat desfășurarea procedurilor prevăzute art.88 din OUG 195/2002 în vederea determinării circumstanțelor în care se desfășoară circulația pe drumurile publice și stabilirea faptelor ce constituie infracțiuni. Urmarea imediată produsă prin săvârșirea infracțiunii este o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției și, în subsidiar, o stare de pericol pentru siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea acțiunii prohibite de lege.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă (art.19 alin.1 pct.1 lit.a C.pen.), prevăzând rezultatul faptei sale, urmărind producerea acestuia, respectiv împiedicarea organele de cercetare penală să constate săvârșirea unei eventuale infracțiuni și, implicit, împiedicarea activității de înfăptuire a justiției.
În aceste condiții, văzând prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen., instanța constată că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, impunându-se condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
- Individualizarea judiciară a pedepsei
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la fapta săvârșită, instanța reține că infracțiune prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 protejează valori sociale importante. Astfel, prin săvârșirea acestei fapte este afectată însăși activitatea de înfăptuire a justiției, fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală neputând să fie cercetată și constatată decât după recoltarea probelor biologice și efectuarea analizelor menite să determine alcoolemia. Legiuitorul a incriminat, în contrapondere, fapta de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, protejând indirect siguranța circulației pe drumurile publice participanții la trafic, limitele de pedeapsă prevăzute de lege ( de la 2 ani la 7 ani închisoare) relevând gradul de pericol social al faptei, mai mare chiar decât cel al faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În concret, inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge, motivele sale fiind puerile – „a considerat că i se va face rău”; sau „are fobie de ace”, organele de cercetare penală fiind împiedicate să continue cercetările cu privire la o faptă al cărei pericol social abstract este ridicat. Cu seninătate în schimb inculpatul a recunoscut de altfel că a consumat băuturi alcoolice – 1.500 ml de bere alcoolizată; 100 ml de vodkă.
În ceea ce privește persoana inculpatului aceasta are 26 de ani, este necăsătorit, era sudent în anul III în anul 2012 la Fcultatea de Electromecanică Navală și nu are antecedente penale. Totuși, atitudinea acestuia de nerecunoaștere a faptei, considerând inclusiv la acest moment că avea tot dreptul să refuze recoltarea de probe biologice de sânge (drept care însă poate fi limitat inclusov din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului), încercarea de a obține o soluție favorabilă prin invocarea unor motive penibile, determină instanța să nu reține vreo circumstanță atenuantă, urmând însă a se orienta către minimul special al pedepsei închisorii.
Față de aceste considerente, în baza art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. instanța îl va condamna pe inculpatul N. D. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei.
În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpat susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, față de persoana condamnatului – astfel cum s-a reținut la individualizarea pedepsei, văzând și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.81 alin.1 (în sensul că, pe de o parte, pedeapsa aplicată în prezenta cauză este închisoare de 2 ani și 6 luni, iar pe de altă parte, inculpatul nu are antecedente penale) instanța apreciază că inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni, prezenta condamnare constituind un avertisment suficient pentru aceasta, astfel încât se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii în temeiul art.81 C.pen. 1969, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.
Față de această modalitate de individualizare a executării pedepsei închisorii, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei vor fi suspendate și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
- Cheltuieli judiciare:
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (500 de lei din faza de urmărire penală și 800 de lei în faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen., onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei conform împuternicirii nr.AV nr.1368 a fost avansat din fondurile Ministerului de Justiție conform încheierii din 27.03.2014 și va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată schimbarea încadrării juridice a faptei, pusă în discuție din oficiu de instanță, din infracțiunea de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată în infracțiunea de refuz al conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. condamnă pe inculpatul N. D. (fiul lui Ș. și Nicușoara, născut la data de 03.07.1989 în mun. Fetești, jud. Ialomița, necăsătorit, domiciliat în mun. C., ., ., ., jud. C., cetățenie română, student, fără loc de muncă, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.81 C.pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (500 de lei din faza de urmărire penală și 800 de lei în faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen., onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei conform împuternicirii nr.AV nr.1368 a fost avansat din fondurile Ministerului de Justiție conform încheierii din 27.03.2014 și rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2015.
Președinte Grefier
M. V. C. A.
Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 03.03.2015, 2 ex.
← Furt (art.228 NCP). Sentința nr. 36/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Furt (art.228 NCP). Sentința nr. 42/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
---|