Tâlhărie (art.233 NCP). Sentința nr. 7/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 7/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 13277/212/2014

C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar penal nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 7

Ședința din data de 07 ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. V.

GREFIER: C. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul B. D. P., fiul lui D. și E., născut la data de 29.03.1987 în C., jud. C., domiciliat în C., .. l67 B, ., ap._ _., trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin. 1 C.pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de art. 205 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicare art. 38 alin. 1 C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 11.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare, datele de 19.12.2014, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 2 C.pr.pen, amână pronunțarea la data de 22.12.2014, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.01.2015, dată la care,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

  1. Situația de fapt reținută prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul mr.5352/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.05.2014 sub nr._ a fost trimis în judecată inculpatul B. D. P. (în prezent sub control judiciar) pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. și ped. de art.205 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., reținându-se în esență că la data de 14.04.2014, în jurul orei 15:30, inculpatul a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe persoana vătămată B. (fostă C.) M. M., prin scoaterea cu forța a acesteia de pe bancheta din spate a taxiului cu numărul de înmatriculare_ și introducerea acesteia cu forța în autoturismul marca Audi A6 cu numărul de înmatriculare_, după care, la scurt timp, în timp ce persoana vătămată se afla în stația de taxi amplasată pe . intersecției cu ., a fost deposedată prin violență de către inculpat de un telefon mobil marca Iphone 5.

Prin plângerea penală din data de 15.04.2014, persoana vătămată B. (fostă) C. M. M. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în data de 14.04.2014, în jurul orei 15:30, în timp ce se afla în stația de taxi amplasată pe . intersecției cu ., a fost deposedată prin violență de către inculpatul B. D. P. de un telefon mobil marca Iphone 5, fiindu-i cauzat un prejudiciu de aproximativ 2.000 lei.

Procurorul redă declarația persoanei vătămate care a învederat natura relației dintre ea și inculpat. Astfel, aceasta a arătat că în perioada iunie 2012 – martie 2014 a avut o relație cu inculpatul și, deoarece persoana vătămată nu avea permis de conducere și călătoreau amândoi în străinătate, l-a împuternicit printr-o procură notarială să conducă autoturismul proprietate personală marca Audi A6, culoare gri, cu numărul de înmatriculare_, în țară și în străinătate și cu drept de înstrăinare al autoturismului.

La data de 06.03.2014, ca urmare a unor neînțelegeri, persoana vătămată a revocat procura în cauză, fără a-i comunica inculpatului, fiindu-i frică de inculpat care i-a lăsat de înțeles că o va agresa fizic dacă va revoca procura, fiind amenințată și explicit în acest sens prin intermediul unor mesaje.

Persoana vătămată a arătat că în dimineața de 14.04.2014, în jurul orei 11:00, a primit pe telefonul mobil, prin aplicația „Whatsapp” o fotografie de la inculpat reprezentând un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturismul marca Audi A6 cu numărul de înmatriculare_, încheiat între inculpat și numitul D. V..

În jurul orei 15:00 persoana vătămată a arătat că a fost sunată pe telefonul personal cu numărul de apel 0736/406.531 de către fostul iubit, inculpatul B. D. P., de pe numărul de telefon 0736/169.723, acesta întrebând-o dacă a revocat procura prin care îl împuternicise să conducă autoturismul și care a fost motivul, spunându-i că dacă vrea poate să dea mașina la cămătari pe suma de 2.000 euro. Persoana vătămată i-a spus că a revocat procura și că ar fi bine să se bucure de mașină și să o lase înmatriculată pe numele său. Inculpatul i-ar fi comunicat că vrea să se întâlnească cu ea, să vorbească, persoana vătămată comunicându-i că, dacă nu o lasă în pace se va duce la poliție, închizând telefonul.

În jurul orei 15:15 persoana vătămată a arătat că a fost sunată de un angajat de la S.P.I.T. din incinta City Park Mall care i-a spus că la ghișeu s-a prezentat numitul B. D. P. cu o altă procură pentru autoturismul marca Audi A6 cu numărul de înmatriculare_ și i-a solicitat să se prezinte la S.P.I.T. cu procura inițială.

În jurul orei 15:30 persoana vătămată a făcut o comandă telefonică pentru un taxi, la dispeceratul „ROMARIS”, la adresa unde locuiește, respectiv ., . se deplaseze la sediul S.P.I.T. din incinta City Park Mall.

Când a venit taxiul persoana vătămată a arătat că s-a urcat pe locul din spate stânga – în spatele șoferului. În momentul în care șoferul a vrut să pornească mașina pe . . a văzut venind mașina condusă de inculpat, marca Audi A6, culoare gri, cu numărul de înmatriculare_, care a parcat perpendicular lângă taxiul în care se afla, fără a-l bloca. Persoana vătămată a blocat ușa din spate de frică, inculpatul a coborât din autoturism și, văzând că a blocat ușa, acesta a băgat mâna pe geamul șoferului care era deschis și a deblocat ușa din spate, unde stătea persoana vătămată. Inculpatul a deschis ușa și a scos persoana vătămată în afara mașinii, trăgând-o de mână și de geacă, după care a luat-o în brațe și a aruncat-o pe bancheta din spate a autoturismului Audi, pe portiera din spate stânga, închizând portiera. Arată persoana vătămată că s-a zbătut în brațele inculpatului și a strigat după ajutor, însă nu era nimeni în zonă care să intervină. Persoana vătămată a precizat că totul s-a întâmplat în dreptul unui butic care se află în fața blocului în care locuiește, dar nu știe dacă vânzătoarea a văzut ceva.

După ce a introdus-o în autoturismul Audi, inculpatul s-a urcat la volan și a băgat maneta schimbătorului de viteză în treapta, „Drive”, autoturismul având cutie de viteză automată. În acel moment persoana vătămată a deschis portiera, a ieșit și a fugit înapoi în taxi, asezându-se în același loc, respectiv pe bancheta din spate-stânga, a închis portiera și a blocat-o și a insistat ca șoferul să se pună în mișcare.

Persoana vătămată a arătat că șoferul a pornit mașina pe . care a virat stânga pe prima stradă și apoi dreapta pe . anunțând prin stație ce s-a întâmplat. Când a ajuns în dreptul fostului restaurant „Doi C.” șoferul a vrut să oprească și i-a solicitat persoanei vătămate să coboare spunând că nu vrea să aibă probleme cu inculpatul, dar aceasta l-a rugat să o ducă măcar până la prima stație de taxiuri.

La insistențele sale șoferul a continuat să conducă stabilind cu el să o lase în stația taxi de pe . .. Când a ajuns în sensul giratoriu de la „C.” a observat faptul că autoturismul marca Audi A6 cu numărul_, condus de inculpat, era paralel cu taxiul în care se afla. Șoferul a parcat taxiul în stația autobuzului 102 de pe . ., iar inculpatul a parcat în fața taxiului. Inculpatul a coborât din mașină și a venit spre taxi, timp în care persoana vătămată s-a tras pe banchetă spre locul din spate – dreapta. Inculpatul a deschis portiera din spate stânga de la taxi, a intrat cu jumătate de corp în taxi și a încercat să o tragă afară de mâini dar persoana vătămată se ținea strâns de tetiera scaunului din față cu ambele mâini și în același timp ținea și telefonul în mâini. Văzând că nu vrea să iasă din mașină, inculpatul a apucat de telefon pe care persoana vătămată l-a ținut cu ambele mâini dar, pentru că inculpatul era mai puternic, a tras-o afară din mașină unde a continuat să tragă de telefon încercând să i-l smulgă din mâini. Persoana vătămată a continuat să opună rezistență dar inculpatul a smucit de câteva ori, persoana vătămată s-a învârtit în loc, moment în care a dat drumul telefonului din mâini. Inculpatul a rămas cu telefonul în mână și s-a urcat în autoturismul Audi, după care a plecat în viteză spre zona City Park Mall. Persoana vătămată a descris telefonul (marca Iphone 5) precizând că valoarea prejudiciului este de aproximativ 2.000 de lei.

Procurorul a arătat că declarația persoanei vătămate se coroborează cu declarația martorului S. Z. care a declarat că în data de 14.04.2014, în jurul orei 15:30, era de serviciu pe autoturismul tip taxi cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care, urmare a unei comenzi telefonice, s-a deplasat la adresa din . a luat o clientă care s-a urcat în taxi în partea din spate și a cerut să o ducă până la Dobrogea, la barul Zodiac. Martorul a declarat că a pus autoturismul în mișcare, moment în care lângă taxi a oprit un alt autoturism, marcă necunoscută, de culoare argintie, condus de un bărbat necunoscut.

Bărbatul necunoscut i-a spus martorului sa oprească mașina cu mențiunea că dacă nu se va conforma îi va sparge geamul de la mașină. Martorul a oprit mașina, moment in care individul respectiv a scos-o afara din taxi pe clienta care se afla în taxi, după care a băgat-o forțat in autoturismul său, poșeta clientei rămânând pe bancheta din spate a taxiului. Martorul relatează ca tânăra respectivă a reușit să fugă din mașina acelui individ și s-a urcat din nou in taxi.

În tot acest timp, precizează martorul, tatăl acelei tinere țipa de la balconul blocului ca individul respectiv să o lase în pace pe fiica sa. Martorul a plecat cu taxiul din acel loc, fiind ajuns din urmă în scurt timp de către respectivul individ care i-a făcut din nou semn să oprească taxiul.

Martorul a oprit în stația de taxiuri „P. Butelii”, iar individul a scos-o forțat din mașină pe tânăra respectiva și din geantă i-a luat un obiect despre care martorul bănuiește ca era un telefon, după care a fugit în direcția restaurantului „Marinarul”.

În cauză a fost audiata si martora A. L. care a declarant că la un moment dat a văzut un autoturism de culoare gri care a oprit în fața magazinului, blocând . a auzit țipete de femeie și a ieșit din magazin pentru a vedea de unde provin.

Când a ieșit a observat cum un tânăr necunoscut încerca să urce cu forța în mașina gri ce tocmai oprise în fața magazinului o fată, de asemenea necunoscută, și care țipa „Tati, tati!”.

Martora a arătat că totul s-a petrecut foarte repede, tânărul reușind să o urce pe fată în autoturismul gri, fără a reține marca autoturismului și nr. de înmatriculare, fiind șocată de cele întâmplate.

Imediat după ce bărbatul a urcat forțat fata în mașină pe ușa din stânga, poziționând-o pe bancheta din spate, a închis ușa și s-a urcat la volan. Când acesta a vrut să plece cu mașina, fata a deschis portiera și a ieșit din mașină, fugind către un taxi care se afla în imediata apropiere, posibil comandat de aceasta.

Șoferul mașinii gri a coborât din nou și s-a îndreptat către taxi, dar posibil acesta a lăsat mașina pe liber, astfel că în timp ce șoferul se afla jos mașina s-a pus în mișcare, lovind o treaptă din beton de la magazin, spărgând-o, iar în cele din urmă s-a oprit cu partea din față în colțul blocului din imediata apropiere. Bărbatul a revenit la mașină și a oprit-o și imediat a continuat să o urmărească pe fată care deja se afla în taxi, care se pusese în mișcare. Taxiul s-a îndreptat spre . în momentul următor a văzut și mașina gri care a plecat în sens opus, martora necunoscând ceea ce s-a mai întâmplat.

Procurorul arată că declarația persoanei vătămate se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procura dată de persoana vătămată și de asemenea, declarația de revocare a procurii respective notariale. În cauză a fost efectuat și raportul de constatare medico legală nr.1549/112/A1 agresiuni/15.04.2014 prin care s-a stabilit că persoana vătămată B. (fostă C.) M. M. prezintă leziuni de violență ce au putut fi produse prin comprimare digitală sau lovire de corp dur, acest mijloc de probă coroborându-se din punctul de vedere al Parchetului cu declarația persoanei vătămată precum și cu planșele fotografice care au fixat aspectele și urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico – științifice a locului faptei.

În cauză a fost audiat și martorul C. V., tatăl persoanei vătămate și care a declarat că în data de 14.04.2014 se afla la domiciliu împreună cu fiica sa, iar în jurul orelor 15:00 fiica sa a părăsit apartamentul, iar după foarte puțin timp martorul a auzit strigăte de ajutor de afară și a recunoscut vocea fiicei sale care striga „Tati, tati!”

Martorul a arătat că a ieșit imediat la fereastra apartamentului și a văzut cum fiica sa era imobilizată din spate de către inculpatul B. D. P. pe care l-a recunoscut ca fiind prietenul fiicei sale, după care inculpatul a ridicat-o de la sol pe persoana vătămată și a urcat-o cu forța într-un mod brutal în autoturismul marca Audi, pe bancheta din spate a acestuia, autoturism ce aparține persoanei vătămate, după care inculpatul a trântit portiera autoturismului. Martorul a arătat că autoturismul se afla parcat lateral, lângă . magazin situat la parter.

Martorul a precizat că a coborât imediat din . în care a ajuns lângă autoturismul marca Audi, acesta s-a pus în mișcare, astfel încât nu a reușit să observe dacă fiica sa se afla în mașină, aceasta deplasându-se către liniile ferate din zonă până când martorul l-a pierdut din raza sa vizuală. În continuare martorul a auzit-o pe vânzătoarea de la magazinul respectiv care ieșise și ea să vadă acel incident cum spunea ,,uite golanul, a răpit fata”. Martorul a avut o discuție cu vânzătoarea respectivă, spunându-i că este tatăl acelei fete, iar vânzătoarea i-a spus că fiica sa a reușit să coboare din Audi și s-a urcat într-un taxi, după care a plecat.

Martorul a precizat că după aproximativ 5 minute a fost contactat telefonic de către fiica sa care i-a spus că va merge la Poliție pentru a relata cele ce i s-au întâmplat. În cursul aceleiași zile persoana vătămată a revenit la domiciliu, ocazie cu care i-a prezentat tatălui său întregul eveniment în care a fost implicată, respectiv cum a fost urcată cu forța în Audi de prietenul său, cum a reușit să fugă cu un taxi pe care îl comandase și cum a fost urmărită de inculpat și deposedată de acesta de un telefon mobil pe care persoana vătămată îl ținea mână. Martorul a confirmat de asemenea că autoturismul marca Audi era utilizat de inculpat deoarece fiica sa nu posedă permis de conducere, inculpatul fiind împuternicit să conducă autoturismul și să dispună de el.

Menționează procurorul că în cauză a fost audiat și inculpatul care a recunoscut parțial faptele ce i se impută, dându-le o interpretare proprie, nesusținută din perspectiva Parchetului de mijloacele de probă ce au fost administrate pe parcursul fazei de urmărire penală, acesta motivându-și gestul pe fondul revocării unei procuri speciale prin care persoana vătămată îl împuternicea pe inculpat să conducă autoturismul marca Audi A6 cu număr de înmatriculare_ atât în țară, cât și în străinătate și, de asemenea, să îl înstrăineze. Inculpatul a declarat că i-a luat telefonul persoanei vătămate sub pretextul de a-i verifica agenda și celelalte aplicații, inculpatul având suspiciunea că persoana vătămată avea o altă relație cu un alt bărbat, în cursul aceleiași zile inculpatul restituindu-i telefonul mobil persoanei vătămate prin intermediul unei cunoștințe.

A considerat procurorul că anumite precizări se impun în legătură cu declarațiile persoanei vătămate din 30.04.2014.

Astfel, deși persoana vătămată a precizat că telefonul mobil marca Iphone 5 i-a fost făcut cadou de către inculpat, totuși, la data comiterii infracțiunii de tâlhărie asupra sa, telefonul se afla în posesia persoanei vătămate, fiind îndeplinite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sub aspectul laturii obiective, și anume bunul mobil să se afle în posesia persoanei vătămate, așa cum prevăd dispozițiile art.233 C.pen. raportat la art.228 C.pen.

Deși persoana vătămată consideră că telefonul mobil marca Iphone 5 a fost luat de către inculpat pentru a verifica mesajele din telefon, agenda telefonului sau celelalte aplicații, totuși, în înțelesul legii penale, a existat o deposedare prin violență a persoanei vătămate de telefonul respectiv, telefon ce a fost luat de către inculpat prin violență în scopul însușiri pe nedrept, ca și scop imediat, chiar dacă această deposedare ar fi avut loc sub pretextul verificării unor informații existente in telefonul persoanei vătămate. Mai mult, restituirea a bunului sustras prin violență are relevanță doar din punct de vedere al laturii civile a procesului penal, susține procurorul.

Se arată de asemenea că textul art.233 C.pen. raportat la art.228 alin.l C.pen. nu impune ca însușirea prin violență și pe nedrept a bunului să se facă de o manieră definitivă, bunul mobil putându-se afla în posesia inculpatului și pentru o perioadă de timp mai scurtă, perioadă de timp urmată de restituirea bunului persoanei vătămate.

În ceea ce privește afirmația persoanei vătămate că nu s-a simțit lipsită de libertate, ci doar panicată de comportamentul inculpatului, reamintește procurorul că interpretarea faptelor ce au un conținut infracțional este atributul exclusiv al organelor judiciare, interpretarea faptică realizându-se în urma studierii întregului material probatoriu administrat în cauză și nu doar prin raportare la susținerile persoanei vătămate sau ale inculpatului. De altfel, rezultatul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal constă în aducerea victimei într-o stare care nu-i permite să se manifeste cum dorește, iar această urmare imediată a infracțiunii rezultă în mod direct din interpretarea probelor înfățișate pe parcursul fazei de urmărire penală.

De asemenea, arată procurorul că împrejurarea că persoana vătămată a reușit să scape din mașina marca Audi în care fusese băgată cu forța de către inculpate este fără relevanță pentru existența infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Ceea ce prezintă importanță din punct de vedere obiectiv este împrejurarea că inculpatul a imobilizat victima împotriva voinței acesteia. De asemenea, nu are importanță nici perioada de timp cât victima a fost lipsită de libertate, fiind suficientă punerea victimei într-o stare în care practic îi este înfrântă voința de a dispune de propriul său corp atât volitiv cât și intelectiv.

Procurorul a apreciat că rezultă fără nicio urmă de îndoială rezonabilă comiterea de către inculpat a infracțiunilor ce au fost reținute în sarcina sa.

Materialul probator pe care se spijină situația de fapt care a stat la baza trimiterii în judecată este compus din: declarații persoană vătămată (f. 21-23, 31, 34, 35 d.u.p.); proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto judiciare (f. 8-15 d.u.p.); declarații martori – S. Z. (f. 38, 39 d.u.p.), C. V. (f. 41 d.u.p.), A. L. (f. 44 d.u.p.) și declarații inculpat (f. 75, 76; 92, 93 d.u.p.).

  1. Desfășurarea procedurii de cameră preliminară și cercetarea judecătorească:

Prin încheierea din camera de consiliu din 15.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici instanța nu a considerat necesar ca din oficiu să invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competența instanței și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.5253/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și a dispus începerea judecății.

La data de 04.06.2014 persoana vătămată a depus la dosar un înscris notarial conform căruia își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului și că înțelege să se împace cu acesta, urmând ca împăcarea să producă consecințele prevăzute de lege.

La termenul din 05.06.2014 persoana vătămată a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, inculpatul precizând că nu solicită aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, sens în care s-a procedat la audierea acestuia conform art.378 C.proc.pen., declarația sa fiind atașată la dosar (f. 9, 10). De asemenea, la dosar au fost depuse înscrisuri, proba fiind încuviințată de instanță (f. 7, 8). Cercetarea judecătorească a continuat cu audierea persoanei vătămate, declarația acesteia fiind atașată la dosar (f. 11-13). De asemenea, inculpatul prin avocat a arătat că solicită readministrarea probelor din faza de urmărire penală în sensul reaudierii celor trei martori propuși prin rechizitoriu, cerere admisă de instanță.

În ședința publică din 02.10.2014 instanța a procedat la audierea martorilor menționați în rechizitoriu, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f. 58-64). De asemenea, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere (f. 47-55) și proba testimonial cu un martor solicitată de inculpat (S. N. L.), declarația acestuia fiind atașată la dosar (f. 65, 66). În completarea probatoriului, instanța a încuviințat proba testimonial cu martorul S. A. V., teza probatorie fiind titlul în baza căruia inculpatul a luat telefonul din posesia persoanei vătămate, martorul fiind audiat la termenul din 11.12.2014.

Totodată, la același termen au fost puse în discuție o . schimbări de încadrare juridică a feptelor, respectiv din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunile de furt simplu în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și lovire sau alte violențe în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. (pusă în discuție din oficiu); din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunile de furt simplu în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și lovire sau alte violențe în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. (cerere formulată de avocatul inculpatului), respectiv din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.205 alin.1 C.pen. raportat la art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.32 alin.1 raportat la art.205 alin.1 C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen. (pusă în discuție din oficiu de instanță).

În aceste condiții, instanța le-a luat declarații inculpatului și persoanei vătămate sub aspectul retragerii plângerii în raport de infracțiunea de lovire sau alte violențe, respectiv în sensul împăcării sub aspectul infracțiunii de furt simplu, (f. 87-89) urmând ca în funcție de soluția instanței asupra schimbărilor de încadrare să aprecieze asupra cazurilor de încetare a procesului penal.

La solicitarea instanței a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 33 d.c.p.).

  1. Situația de fapt reținută de instanță în urma cercetării judecătorești:

Prin plângerea penală înregistrată la data de 14.04.2014 persoana vătămată B. (fostă C.) M. M. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în data de 14.04.2014, în jurul orei 15:30, în timp ce se afla în stația de taxi amplasată pe . ., inculpatul B. D. P. a agresat-o fizic și i-a smuls din mână telefonul mobil marca iPhone de culoare neagră pe care îl utiliza cu cartela Vodafone cu nr. de apel 0737/_.

Conform declarației persoanei vătămate date în cursul urmăririi penale și care se coroborează înscrisurile de la dosar, inclusiv cu declarația inculpatului, a rezultat că în perioada iunie 2012-martie 2014 a avut o relație de concubinaj cu inculpatul B. D. P. însă, ca urmare a unor neînțelegeri, la începutul lunii martie 2014 cei doi s-au despărțit.

Anterior, la data de 02.04.2013, persoana vătămată l-a împuternicit pe inculpat prin procura specială autentificată sub nr.586/03.04.2013 de B.N.P. „Stamule D.” (f. 73 d.u.p.) să circule atât în țară, cât și în străinătate cu autoturismul marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare_, de culoare gri (al cărui proprietar este persoana vătămată) și, de asemenea, să vândă autoturismul cui va crede de cuviință la prețul cel mai avantajos, motivul fiind acela că persoana vătămată nu poseda permis de conducere, autoturismul fiind folosit de inculpat și în interesul lor comun. Rezultă așadar o relație de încredere preexistentă între inculpat și persoana vătămată, asemănătoare celor de familie, chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada că autoturismul ar fi fost achiziționat în coproprietate.

Revenind la momentul în care cei doi s-au despărțit, ulterior, la data de 06.03.2014, prin declarația autentificată sub nr.352/06.03.2014 la B.N.P. „Stamule D.” (f. 24 d.u.p.), persoana vătămată a revocat întrutotul procura menționată anterior, motivul invocat inclusiv în fața instanței de judecată fiind acela de a se răzbuna pe inculpat, persoana vătămată fiind cea care a pus capăt relației din cauza unor convorbiri purtate de inculpat cu o altă fată pe o rețea de socializare.

Instanța nu va considera ca fiind dovedite amenințările anterioare ale inculpatului la adresa persoanei vătămate în perioada în care au fost despărțiți și care de altfel nu fac obiectul prezentei cauze (declarațiile persoanei vătămate necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă administrat), însă se poate observa că din momentul revocării procurii și până la săvârșirea faptelor ce fac obiectul judecății a trecut peste o lună, la data de 14.04.2014 inculpatul aflând cu ocazia prezentării la Serviciul Public de Impozite și Taxe C. că procura care îi dădea drept de folosință și de dispoziție asupra autoturisului a fost revocată de persoana vătămată – în acest sens fiind atât declarația persoanei vătămate, cât și declarația inculpatului din cursul urmăririi penale.

În acest context, în jurul orei 15:15, persoana vătămată a fost sunată de către un angajat al S.P.I.T. din incinta City Park Mall care i-a comunicat că la ghișeu s-a prezentat inculpatul, angajatul solicitându-i să se prezinte cu procura inițială. Fiind de acord, persoana vătămată a apelat dispeceratul „Romaris” și a comandat un taxi la adresa unde locuia – ., . fiind aceea de a se deplasa la sediul S.P.I.T. C..

Situația de fapt astfel prezentată până la acest moment nu este contestată nici de inculpat și nici de persoana vătămată, rezultând în principal din declarațiile acestora date inclusiv în fața instanței de judecată și din înscrisurile depuse la dosar.

La adresa solicitată de persoana vătămată a ajuns taxiul condus de martorul S. Z.; aceasta a urcat în autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe bancheta din spate, în spatele șoferului (declarații persoana vătămată) și i-a cerut martorului să o ducă până la „Dobrogea”, la barul „Zodiac” (declarații martor).

În momentul în care martorul s-a pus în mișcare pe . a oprit un alt autoturism, de culoare gri, condus de inculpat, venind dinspre ., persoana vătămată precizând în declarația că era vorba de autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . Inculpat a oprit autoturismul perpendicular față de taxi, la mică distanță, fără a-l bloca, (declarație persoană vătămată din cursul urmăririi penale), pe cealaltă parte a străzii (îngustă conform declarație martor A. L.) în dreptul blocului în care locuiește persoana vătămată și la parterul căruia se află un magazin alimentar unde lucrează ca vânzătoare martora menționată anterior.

Din acest moment declarațiile persoanei vătămate și ale inculpatului date în cursul urmăririi penale și care se coroborau cu declarațiile martorilor audiați nu mai corespund cu cele declarate în cursul judecății, urmând ca instanța să aprecieze în ce măsură situația de fapt prezentată judecătorului se coroborează cu probele administrate atât pe parcursul cercetării judecătorești, cât și în cursul urmăririi penale.

Astfel, martorul Z. S. a arătat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății că inculpatul a coborât din autoturismul marca Audi și s-a îndreptat către autoturismul său solicitându-i să oprească, bătând în geam. Persoana vătămată a arătat că a blocat din interior portiera din spate, arătând în fața instanței că de fapt dorea să-l „amăgească” pe inculpat. În aceste împrejurări, inculpatul a introdus mâna pe geamul șoferului, a deblocat portiera și a deschis-o – declarație persoană vătămată (urmărire penală, judecată), declarație inculpat (faza de urmărire penală), declarație martor S. Z..

În acel moment inculpatul i-a solicitat persoanei vătămate să coboare din taxi, aceasta refuzând în schimb să se supună solicitării acestuia (declarație inculpat din cursul urmăririi penale, declarație persoană vătămată din cursul urmăririi penale și a judecății și declarație martor S. Z.).

Persoana vătămată a arătat în fața judecătorului că, deși inițial a refuzat să iasă din autoturism, inculpatul ar fi luat-o de mână și ar fi coborât de bunăvoie din autoturism, după care a luat-o de mijloc și s-a deplasat nesilită către autoturismul inculpatului și că s-a opus puțin înainte de a urca pe bancheta din spate pentru a-i transmite inculpatului mesajul că nu urcă atunci când dorește el, fiind împinsă în acel moment ușor de inculpat. Inculpatul și persoana vătămată ar fi discutat aproximativ 1 minut după care a coborât din autoturism, s-a deplasat inițial către taxi cu intenția de a-și lua poșeta, ulterior hotărând să își continue deplasarea către S.P.I.T. Susține persoana vătămată că a strigat după ajutor către tatăl său pentru a-l speria pe inculpat.

Inculpatul a declarat în fața instanței că i-a deschis portiera persoanei vătămate pentru a discuta cu ea, a luat-o de mână și, ulterior, a luat-o în brațe (a îmbrățișat-o) așa cum orice iubit se comportă față de iubita lui, a pus-o jos și s-au îndreptat împreună spre autoturism. A introdus-o pe persoana vătămată pe bancheta din spate cu consimțământul acesteia, fără a bloca portierele, au stat de vorbă aproximativ 1 minut, după care a urmărit-o pe persoana vătămată pentru a-i da explicații în legătură cu relația dintre ei.

Situația de fapt astfel prezentată de inculpat și persoana vătămată nu se coroborează însă cu celelalte probe administrate, iar susținerile persoanei vătămate că de fapt totul ar fi fost o „joacă” între îndragostiți, scopul său fiind acela de a-l amăgi pe inculpat, nu sunt susținute.

Astfel, martora A. L. a prezentat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată aceeași situație de fapt, respectiv că la un moment dat a văzut un autoturism de culoare gri care a oprit în fața magazinului la care lucra, la scurt timp auzind țipetele unei femei, motiv pentru care a ieșit din magazin să vadă ce se întâmplă.

În acel moment martora l-a văzut pe inculpat care încerca că o urce cu forța pe persoana vătămată în autoturismul gri, aceasta din urmă strigând „Tati, tati!”. A arătat martora că totul s-a derulat foarte repede, inculpatul a reușit să o urce pe persoana vătămată în autoturism pe bancheta din spate (ușa din stânga), a închis ușa și s-a urcat la volan însă, când a vrut să plece, persoana vătămată a deschis portiera și a fugit către un taxi care se afla în apropiere. În acel moment inculpatul a coborât din nou din autoturism și, după ce s-a dat jos, autoturismul s-a pus în mișcare, a lovit o treaptă din beton de la magazin, spărgând-o, oprindu-se în cele din urmă în colțul blocului din imediata apropiere (aspect confirmat și de martorul S. în declarația dată în cursul urmăririi penale). Ulterior, inculpatul a revenit la mașină, a oprit-o și imediat a început să urmărească taxiul care se pusese în mișcare.

Declarația martorei se coroborează cu declarația persoanei vătămate din cursul urmăririi penale și chiar și cu declarația inculpatului, dar și cu declarația martorului C. V., tatăl persoanei vătămate. Acesta din urmă a declarat că în acea zi a auzit-o pe fiica sa strigând „Tati, tati!”, motiv pentru care s-a uitat pe geam să vadă ce se întâmplă. În aceste împrejurări l-a văzut pe inculpat care a ținea de mijloc pe persoana vătămată și a strigat la el să o lase în pace.

În cursul urmăririi penale martorul a arătat că gestul era unul nefiresc întrucât inculpatul o prinsese din spate pe persoana vătămată, imobilizându-i ambele brațe, iar la un moment dat a ridicat-o de la sol, fiind urcată cu forța, într-un mod brutal în autoturismul marca Audi, după care inculpatul a trântit portiera.

Martorul a coborât imediat din apartamentul în care locuiește, de la etajul 4, văzându-l în momentul în care a ajuns în stradă pe inculpat cum părăsește zona cu autoturismul, fără a ști dacă fiica lui se afla în autoturism. Martorul a arătat că a discutat cu martora A. L. care i-a comunicat că fata a reușit să scape, fiind de altfel sunat după 5-10 minute de persoana vătămată care i-a comunicat că se va duce la poliție.

Relevante sunt și alte aspecte care sunt de natură să înlăture varianta inculpatului și a persoanei vătămate expuse în fața instanței. Astfel, în momentul în care a părăsit taxiul persoana vătămată nu a putut nici măcar să ia cu ea poșeta care se afla pe bancheta din spate, ceea ce exclude varianta cum că de bunăvoie ar fi părăsit taxiul; de asemenea, sunt nereale susținerile cum că în interiorul autoturismului cei doi ar fi stat de vorbă aproximativ 1 minut, atât martorul C., cât și martorii A. și S. arătând că totul s-a derulat foarte rapid; persoana vătămată „a fugit” către taxi, ceea ce nu susține ideea că de fapt ar fi vrut doar să își ia poșeta de pe bancheta din spate și că, ulterior, a decis să își continue drumul; în acel moment inculpatul nu a așteptat în autoturismul „întoarcerea” persoanei vătămate ci, din contră, imediat ce persoana vătămată a părăsit autoturismul, acesta a coborât fără a mai asigura mașina, ceea ce denotă înverșunarea inculpatului. Așadar, nu era nicidecum vorba de o ceartă între îndrăgostiți, strigătele de disperare ale persoanei vătămate auzite din apartamentul situat la etajul 4 de către tatăl ei fiind încă un argument în acest sens. Strigătele persoanei vătămate și ale tatălui acesteia sunt de altfel confirmate și de martorul S. Z..

Din ansamblul probelor administrate și care se coroborează între ele rezultă că inculpatul a imobilizat-o pe persoana vătămată împotriva voinței acesteia, a introdus-o cu forța în autoturism, într-un mod brutal și a încercat să părăsească zona împreună cu aceasta.

Cu privire la faptul că instanța a dat relevanță într-o mai mare măsură declarațiilor date de inculpat și persoana vătămată în cursul urmăririi penale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că potrivit art. 6 par.1 din Convenție mijloacele de probă trebuie, în principiu, să fie administrate în fața acuzatului, în ședință publică în vederea unei dezbateri contradictorii. Cu toate acestea, Curtea a apreciat că autoritățile judiciare pot găsi justificat să se folosească de declarațiile date de către un martor/persoană vătămată în timpul fazei de instrucție preparatorii (urmărirea penală), cu condiția ca ele să fie coroborate cu alte mijloace de probă (Cauza Vaquero Hernandez și alții c. Spaniei, hotărârea din data de 2 noiembrie 2010).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat într-o hotărâre pronunțată împotriva României (Cauza A. I. R. c. României, hotărârea din data de 3 mai 2011) că nu este afectată echitatea procedurii dacă instanțele naționale au înlăturat într-o manieră motivată declarațiile prin care unii martori au revenit asupra depozițiilor anterioare.

Instanța supremă s-a pronunțat de asemenea asupra acestei probleme de drept, statuând că instanța poate înlătura unele probe, total sau parțial, sub condiția motivării acestei înlăturări. Printre motivele de înlăturare a unor probe/mijloace de probă este și cel referitor la existența unor contradicții între declarațiile aceleiași persoane, prin revenirea fără o justificare temeinică, rezonabilă, asupra celor declarate anterior, ceea ce este cazul și în speță, în condițiile în care atât persoana vătămată, cât și inculpatul nu au furnizat instanței motive realiste pentru care au revenit într-o asemenea măsură asupra declarațiilor inițiale („răzbunarea” pe inculpat, dorința ca acesta să primească o „amendă”, declarații date pe fondul „furiei de moment”, interpretarea „greșită” a lucrurilor, nefiind motive plauzibile). Aprecierea probatoriului este atributul exclusiv al instanței de judecată, astfel că reținerea declarațiilor din cursul urmăririi penale și care formează convingerea judecătorului nu aduce atingere echitabilității procedurii.

Instanța va înlătura de asemenea ca fiind nesincere declarațiile martorului S. L. N. în sensul că persoana vătămată și inculpatul s-ar fi despărțit în fața autovehiculului după care inculpatul s-a urcat la volan, iar persoana vătămată ar fi intrat în autoturism pe cealaltă parte, de bunăvoie. Susținerile acestuia nu se coroborează nici măcar cu declarațiile inculpatului și ale persoanei vătămate din cursul judecății, percepția greșită a inculpatului având la bază probabil și distanța mare la care se afla de locul faptei – 30-40 de metri. Cu toate acestea, martorul a arătat că totul a durat foarte puțin, aspect susținut de celelalte probe administrate în cauză.

Ulterior, martorul S. Z. a arătat că a condus taxiul în care se afla persoana vătămată pe direcția . către stația de taxi „P. Butelii”, fiind ajuns în dreptul supermarketului „Lidl” de autoturismul condus de inculpat care i-a făcut semn să oprească. Între timp, martorul a folosit stația pentru a solicita sprijin dispeceratului, să întrebe ce anume este de făcut, acesta declarând că i s-a comunicat să se ducă la poliție.

Persoana vătămată confirmă atât traseul cât și faptul că, la un moment dat, martorul S. a vrut să oprească solicitându-i să coboare, pentru a nu avea probleme cu inculpatul însă, la insistențele sale acesta a continuat să conducă, stabilind cu acesta să o lase la intersecția dintre str. Dezrobirii și ., în stația de taxiuri. În momentul în care taxiul a ajuns în dreptul sensului giratoriu de la „C.” persoana vătămată a observat autoturismul condus de inculpat, în scurt timp șoferul taxiului parcând în stația autobuzului 102; imediat inculpatul a parcat în fața taxiului.

Persoana vătămată a declarat că l-a văzut pe inculpat venind spre taxi, motiv pentru care s-a mutat pe locul din dreapta al banchetei din spate a taxiului, inculpatul deschizând portiera din stânga. Precizează martorul S. faptul că „inculpatul a scos-o/tras-o pe persoana vătămată din taxi”, în fața instanței acesta arătând că persoana vătămată a refuzat să coboare din autoturism.

Situația de fapt se coroborează de altfel și cu afirmația persoanei vătămate din cursul urmăririi penale care a precizat că inculpatul a intrat în autoturism cu jumătate de corp (aspect care confirmă și poziția persoanei vătămate în taxi) și a încercat să o tragă afară însă, în același timp, persoana vătămată se ținea de tetiera scaunului din dreapta față, având în mâini și telefonul mobil, inculpatul reușind totuși să o scoată din taxi.

Cu toate acestea, afirmațiile persoanei vătămate din fața instanței în sensul că după ce a fost scoasă din taxi a fost de acord să îi înmâneze telefonul mobil inculpatului pentru ca acesta să verifice cu cine vorbește, nu sunt susținute de celelalte probe administrate. Astfel, martorul S. Z. nu a învederat nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței de judecată o presupusă discuție care ar fi fost purtată între inculpat și persoana vătămată în legătură cu o pretinsă infidelitate a acesteia din urmă, sens în care inculpatul i-ar fi solicitat telefonul mobil. Mai mult, martorul a arătat în fața instanței că, după ce inculpatul a fugit, persoana vătămată a început să strige „mi-a luat telefonul, mi-a luat telefonul!”, ceea ce se coroborează cu declarația persoanei vătămate din cursul urmăririi penale care a precizat că inculpatul, după ce a scos-o din autoturism, a continuat să tragă de telefon, a smucit de câteva ori, moment în care a dat drumul telefonului, inculpatul rămânând cu telefonul în mână; ulterior, acesta a părăsit zona îndreptându-se cu autoturismul spre City Park Mall.

Faptul că asupra persoanei vătămate s-au exercitat violențe în această împrejurare rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.1549/112/A1 agresiuni/15.04.2014 conform căruia persoana vătămată prezintă leziuni de violență produse prin comprimare digitală sau lovire de corp dur. Or, în aceste condiții, varianta prezentată instanței de persoana vătămată și de inculpat este exclusă, prezența leziunilor nefiind justificată de aceștia în niciun fel.

În mod cert din ansamblul probator rezultă așadar că inculpatul, prin violență, a deposedat-o pe persoana vătămată de telefonul mobil Iphone 5, leziunile persoanei vătămate din zona mâinilor, evidențiate în planșa foto nr.7, descoperirea cu ocazia cercetării la fața locului a unui elastic de păr pe carosabil (foto nr.2) dovedind existența unei altercații între inculpat și persoana vătămată în urma căreia primul a reușit să o deposedeze prin violență de telefonul mobil.

Instanța urmează să înlăture declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale în sensul că ar fi luat telefonul mobil de pe bancheta din spate a taxiului, însă va reține ca dovedită împrejurarea că respectivul telefon era făcut cadou persoanei vătămate chiar de către inculpat (declarația martorului S., declarațiile inculpatului și ale persoanei vătămate). În legătură cu scopul imediat, din materialul probator administrat rezultă că inculpatul a intenționat că își însușească telefonul, chiar dacă mobilul declarat a fost acela de a verifica dacă persoana vătămată are o relație cu altcineva. În privința mobilului, declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale martorului S. A. V., fiind relevantă sub acest aspect și împrejurarea că, la solicitarea inculpatului, în aceeași seară, telefonul a fost restituit persoanei vătămate de către soția martorului și sora inculpatului, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal din 22.04.2014, aflat la fila 32 din dosarul de urmărire penală.

Relevantă este și declarația acestui din urmă martor din perspectiva scopului imediat al însușirii telefonului, precizând că inculpatul era speriat, că îi era frică în momentul în care a ajuns acasă, percepția martorului fiind aceea că inculpatului i-ar fi fost rușine de părinții persoanei vătămate.

De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că inculpatul și persoana vătămată s-au căsătorit la data de 26.06.2014, B. M. M. rămânând însărcinată, aspecte pe care instanța le va avea în vedere sub aspectul individualizării pedepselor, astfel cum se va arăta.

Instanța subliniază sub acest din ultim aspect că existența sau nu a infracțiunilor nu poate depinde de elemente ulterioare, extrinseci, principiul de drept care guvernează acțiunea penală fiind cel al oficialității, legea penală și procesual penală reglementând în mod expres excepțiile de la principiul menționat. Este de asemenea de înțeles într-o anumită măsură atitudinea persoanei vătămate și a inculpatului din fața instanței de judecată, dată fiind direcția în care a evoluat relația acestora, însă, astfel cum s-a văzut, materialul probator nu susține varianta prezentată de aceștia, declarațiile lor fiind nesincere.

  1. Încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului:

În legătură cu prima infracțiune din punct de vedere cronologic, instanța nu poate avea în vedere declarațiile persoanei vătămate în sensul că nu s-a simțit lipsită de libertate; astfel cum s-a arătat în secțiunea anterioară, manifestările și acțiunile persoanei vătămate din acele clipe, infirmă o asemenea ipoteză.

Cu toate acestea, instanța nu poate fi de acord cu faptul că infracțiunea de lipsire de libertate s-ar fi consumat, ținând cont în principal de durata de timp foarte mică în care persoana vătămată a fost imobilizată și ulterior introdusă în autoturismul inculpatului, imediat aceasta reușind să iasă din autoturism și să revină în taxiul din care fusese scoasă cu forța de inculpat.

Potrivit art.32 alin.1 C.pen., tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.

Trebuie remarcat că infracțiunea se consumă în momentul în care persoana vătămată este lipsită efectiv de libertatea de mișcare, un aspect deosebit de important în aprecierea acestui element fiind și durata lipsirii de libertate în sine, jurisprudența fiind în sensul că o astfel de îngrădire a libertății de mișcare trebuie să aibă totuși o durată rezonabilă pentru a se reține forma consumată, contrar susținerilor Parchetului care opinează în sensul că pentru consumarea infracțiunii durata lipsirii de libertate nu are nicio importanță.

Or, din probele administrate a rezultat intenția indirectă a inculpatului de a o lipsi de libertate pe persoana vătămată, acesta punând în executare rezoluția infracțională, însă, deși actele de executare au fost duse până la capăt, acestea nu și-au produs efectul din moment ce, după câteva zeci de secunde de la punerea în executare a rezoluției, persoana vătămată a reușit să iasă din autoturismul inculpatului și a plecat cu taxiul de la locul infracțiunii. Perioada extrem de scurtă în care persoana vătămată a fost împiedicată să plece cu taxiul în direcția dorită ca urmare a actelor de executare întreprinse de inculpat nu poate conduce în concret la ideea că infracțiunea de lipsire de libertate și-a produs efectul. Cu toate acestea, văzând ansamblul probator administrat în cauză, durata scurtă a lipsirii de libertate nu este un argument în sensul constatării că fapta inculpatului nu ar fi tipică, contrar concluziilor avocatului inculpatului, neimpunându-se așadar achitarea pe temeiul prevăzut de art.16 alin.1 lit.b C.proc.pen.

În consecință, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța va schimba încadrarea juridică a primei faptei (din punct de vedere cronologic) din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.205 alin.1 C.pen. raportat la art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.32 alin.1 raportat la art.205 alin.1 C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen.

Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea nejustificată a inculpatului îndreptată împotriva persoanei vătămate în sensul lipsirii acesteia din urmă de libertatea de mișcare.

Urmarea imediată a infracțiunii este reprezentată de starea de pericol pentru libertatea persoanei vătămate în condițiile în care infracțiunea a rămas în faza de tentativă, legătura de cauzalitate reieșind din ansamblul probelor administrate în cauză.

În privința atitudinii subiective a inculpatului, instanța reține că acesta a acționat cu intenția indirectă în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit (date fiind și relațiile dintre acesta și persoana vătămată), dar a acceptat producerea lui – art.16 alin.3 lit.b C.pen.

Referitor la infracțiunea de tâlhărie ce i se reține în sarcină inculpatului, instanța consideră că situația de fapt prezentată susține pe deplin această încadrare juridică, acțiunile violente ale inculpatului neputând fi privite separat de scopul imediat al acestuia, respectiv însușirea pe nedrept a telefonului mobil aparținând persoanei vătămate. Din perspectiva instanței faptul că mobilul inculpatului a fost acela de a verifica dacă nu cumva persoana vătămată îl înșeală nu are relevanță decât eventual sub aspectul individualizării pedepsei câtă vreme verificarea respectivă a presupus o însușire pe nedrept a telefonului, fără consimțământul persoanei vătămate, prin acțiuni violente îndreptate împotriva acesteia, astfel cum s-a constatat de altfel și prin raportul medico-legal.

Intenția de sustragere a telefonului poate fi una supravenită, însă o asemenea împrejurare nu are relevanță din perspectiva încadrării juridice a faptei. Neîntemeiate sunt și susținerile avocatului inculpatului în sensul reținerii în urma schimbării încadrării juridice a art.228 alin.1 și 2 pe motiv că telefonul ar fi aparținut în întregime făptuitorului, fiind făcut cadou.

Totuși, darul manual este unul dintre modurile de transmiterea a proprietății, fiind calificat de Codul civil ca fiind un contract real, care se încheie în mod valabil prin remiterea bunului (art.1011 alin.4 C.civ.). Bunul fiind remis (în speță telefonul mobil), persoana vătămată a devenit proprietara acestuia, neavând relevanță că, eventual, fusese cumpărat de inculpat.

În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată schimbarea de încadrare juridică a celei de-a doua fapte pusă în discuție din oficiu – din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunile de furt simplu în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și lovire sau alte violențe în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.

De asemenea, va respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a cei de-a doua fapte formulată de inculpat prin avocat – din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunile de furt simplu în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și lovire sau alte violențe în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.

În atare condiții, retragerea plângerii de către persoana vătămată sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe și împăcarea părților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt simplu rămân fără efecte.

Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a realizat elementul material al infracțiunii de tâlhărie prev. de art.233 C.pen., însușindu-și prin întrebuințarea de violențe (smulgere, după ce anterior inculpatul a provocat leziuni persoanei vătămate conform raportului de constatare medico-legală care însă nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale) telefonul mobil al persoanei vătămate, producându-se așadar urmarea imediată, respectiv deposedarea persoanei vătămate și aproprierea bunului de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată fiind dovedită.

Jurisprudența este constantă în a aprecia că ruperea cu forța a contactului material pe care persoana vătămată îl are cu bunul reprezintă o violență în înțelesul art.233 C.pen., violență exercitată asupra persoanei prin intermediul obiectului. În cauză, prin actul de smulgere a fost înfrântă forța fizică pe care persoana vătămată o exercita pentru a păstra obiectul și, în plus, aceasta a suferit și leziuni provocate ca urmare a acțiunilor violente ale inculpatului – raport de constatare medico-legală.

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii, fiind așadar întrunite condițiile prevăzute de art.16 alin.3 lit.a C.pen – forma de vinovăție a intenției directel, mobilul având relevanță sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor.

În aceste condiții, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.233 C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen. și art.32 alin.1 raportat la art.205 C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen., văzând și prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen, instanța reține că dincolo de orice dubiu rezonabil faptele există, au fost săvârșite de către inculpat și constituie infracțiuni, motiv pentru care va dispune condamnarea inculpatului B. D. P..

  1. Individualizarea judiciară a pedepselor:

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Referitor la pericolul generic al tentativei la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, instanța constată că legiuitorul consideră că inclusiv acțiunile îndreptate împotriva persoanei cu scopul de a îngrădi libertate de mișcare a acesteia sunt considerate de legiuitor ca generând o stare de pericol pentru această valoarea socială deosebit de importantă, aspect subliniat prin limitele de pedeapsă (reduse cu ½ conform art.33 alin.1 C.pen.) – de la 6 luni la 3 ani și 6 luni închisoare.

În concret inculpatul a acționat la o oră la care a putut fi observat și de alte persoane, manifestându-se brutal față de persoana vătămată, trăgând-o din interiorul taxiului, imobilizând-o și luând-o în brațe până la autoturismul pe care îl conducea, deschizând portiera acestuia și aruncând-o pe persoana vătămată pe bancheta din spate cu intenția de a părăsi zona împreună cu aceasta.

Inculpatul nu a recționat în niciun fel nici la strigătele de ajutor ale persoanei vătămate și nici la solicitările tatălui acesteia de a o lăsa în pace, martora A. L. subliniind în fața instanței că a fost șocată de cele întâmplate. De altfel, după ce persoana vătămată a reușit să scape, inculpatul a încercat să o prindă, a coborât din autoturism fără a-l asigura, motiv pentru care acesta a lovit treptele unui magazin și colțul blocului, ulterior inculpatul pornind în urmărirea taxiului, aspecte de natură să reliefeze gravitatea faptei.

Instanța reține de asemenea că infracțiunea complexă de tâlhărie ocrotește două valori sociale importante, pe de o parte, patrimoniul persoanei fizice sau juridice, iar pe de altă parte, față de modalitatea concretă în care fapta a fost săvârșită, integritatea fizică a persoanei care trebuie protejată împotriva oricărui act de violență exercitat asupra sa, pericolul generic al faptei fiind concretizat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege – de la 2 la 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Este relevant faptul că la numai câteva minute de la săvârșirea infracțiunii de tentativă la lipsirede libertate în mod ilegal, după urmărirea taxiului în care se afla persoana vătămată pe străzile din mun. C., inculpatul a exercitat violențe asupra acesteia conform raportului medico-legal, în plină stradă, într-o stație de autobuz, reușind să o scoată din taxi contrar voinței acesteia, după care a reușit prin smulgere să o deposedeze de telefonul mobil.

În ciuda gravității infracțiunilor săvârșite de inculpat, instanța va avea în vedere ca și aspecte care sunt de natură să imprime faptelor o periculozitate mai redusă relația de concubinaj preexistentă la acel moment dintre acesta și persoana vătămată, finalizată de puțin timp, neînțelegerile dintre inculpat și persoana vătămată cu privire la dreptul de folosință și de dispoziție asupra autoturismului, faptul că în aceeași zi inculpatul a restituit telefonul persoanei vătămate prin intermediul surorii sale, mobilul sustragerii având la bază gelozia inculpatului care dorea să verifice eventuale convorbiri/mesaje pe care persoana vătămată le-ar fi purtat cu alte persoane și că, pe parcursul desfășurării procesului penal, inculpatul și-a revizuit comportamentul față de persoana vătămată – actuala sa soție, așteptând împreună un copil.

Cu toate acestea, nu se impune reținerea circumstanței legale prev. de art.75 alin.1 lit.d – acoperirea integrală a prejudiciului (inaplicabilă în cazul infracțiunii de tâlhărie) și nici vreuna dintre circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.75 alin.2 C.pen. în condițiile în care faptele inculpatului au fost totuși grave, au pus în pericol valorile sociale ocrotite de lege; de altfel, pe lângă protejarea persoanei vătămate, în subsidiar subiectul pasiv general al infracțiunilor săvârșite de inculpat este statul al cărui interes este acela de a trage la răspundere penală persoanele care comit astfel de fapte în vederea protejării ordinii de drept și a reintegrării inculpatului în societate.

Cu referire la persoana inculpatului, instanța reține că acesta are 28 de ani, este căsători, cetățean român, studii – 13 clase, cu loc de muncă, fiind anterior condamnat prin sentința penală nr.141/27.03.2012 a Tribunalului C., definitivă prin neapelare în data de 10.04.2012 la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969, art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen. 1969 și reținerea art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969, pedeapsă ce a fost suspendată sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. Cu toate acestea, deși cunoștea consecința săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni, inculpatul, manifestându-se violent și brutal, a săvârșit infracțiunile ce i se rețin în sarcină, ignorând avertismentul transmis anterior de organele judiciare.

Față de toate aceste considerente, în baza art.32 alin.1 C.pen. raportat la art.205 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. instanța îl va condamna pe inculpatul B. D. P. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 instanța îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie și, în baza art.66 alin.1 lit.a și b, art.67 alin.1 și 2 și art.68 alin.1 lit.c C.pen., va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 (unu) an și (șase) luni după executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Sub aspectul pedepsei complementare aplicate inculpatului, instanța apreciază că infracțiunea comisă de inculpat, gravitatea acesteia, justifică interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, durata de 1 an și 6 luni fiind una rezonabil. Inculpatul este nedemn să mai exercite drepturile prevăzute anterior și care, de altfel, impun o multitudine de obligații și responsabilități deosebite. Or, inculpatul nu prezintă garanții suficiente că după executarea pedepsei va fi în măsură să se supună rigorilor respectivelor funcții.

Aceleași sunt argumentele și pentru aplicarea pedepselor accesorii, astfel încât, în baza art.65 alin.1 C.pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Instanța constată că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în cursul termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Din această perspectivă, ca o chestiune prealabilă, instanța reține că Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal nu cuprinde dispoziții tranzitorii în legătură cu revocarea suspendării sub supraveghere, art.16 alin.1 dispunând doar că suspendarea sub supraveghere se menține și după . Codului penal. Pe de altă parte, art.15 alin.2 cuprinde dispoziții tranzitorii exprese în legătură cu regimul anulării sau revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

Rațiunea legiuitorului este simplă: câtă vreme suspendarea sub supraveghere are corespondent în noul Cod penal nu a fost cazul să se instituie norme tranzitorii, atât anularea, cât și revocarea urmând regimul stabilit în art.91 și urm. C.pen., fără a avea relevanță dacă legea nouă se aplică urmare a principiului aplicării legii mai favorabile sau în virtutea principiului activității legii penale.

Prin urmare, în baza art.96 alin.4 C.pen. instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr.141/27.03.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 10.04.2012 și dispune executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969, art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen. 1969 și reținerea art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969.

De asemenea, în baza art.38 alin.1 C.pen. instanța va constata că cele două infracțiuni deduse judecății sunt concurente și, în baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 1/3 din 1 an închisoare – 4 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.

Ținând cont să art.96 alin.5 trimite la regulile de la recidivă, pluralitatea fiind definitivat pe noul Cod penal, în baza art.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.43 alin.2 teza finală instanța va adăuga la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare pedeapsa anterioară neexecutată de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 3 ani și 10 luni închisoare în regim de detenție.

Instanța va constată că prin sentința penală nr.141/27.03.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 10.04.2012 inculpatului i-a fost aplicată ca pedeapsă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. 1969, având același conținut cu pedeapsa accesorie aplicată prin prezenta.

Din aceste considerente, în baza art.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.45 alin.5 și art.45 alin.3 instanța va contopi pedepsele accesorii stabilite în sarcina inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa privativă de libertate de 3 ani și 10 luni închisoare va fi executată sau considerată ca executată.

  1. Scăderea din durata pedepsei a arestării preventive:

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 C.pen. va scade din durata pedepsei închisorii durata arestării preventive de la 22.04.2014 până la data de 10.06.2014 inclusiv.

  1. Măsuri preventive:

Instanța consideră că temeiurile care au stat la baza înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar nu au încetat, ci se mențin în continuare, un control strict al inculpatului fiind în continuare necesar pentru buna desfășurare a procesului penal, ținând cont și de soluția instanței asupra fondului. De altfel, din perspectiva instanței, inculpatul nu prezintă garanții suficiente că se va prezenta în continuare în fața organelor judiciare chiar și în lipsa măsurii preventive, mai ales că sustragerea inculpatului de la urmărirea penală a fost motivul inițial pentru care s-a dispus arestarea preventivă.

Durata măsurii controlului judiciar nu apare ca fiind nerezonabilă în contextul situației de fapt reținută de instanță, de la momentul în care acesta se află sub imperiul măsurii trecând 212 zile, astfel încât, văzând și dispozițiile art.II alin.1 și 2 din OUG nr.84/2014, în baza art.399 alin.1 C.proc.pen. instanța va menține măsura preventivă a controlului judiciar astfel cum a fost dispusă prin încheierea din 05.06.2014 și modificată prin încheierea din 02.10.2014 până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la data de 07.03.2015 inclusiv.

  1. Latura civilă:

Instanța va lua act că persoana vătămată B. M.-M. nu s-a constituit parte civilă.

  1. Cheltuieli judiciare:

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (3.000 de lei – urmărire penală și 1.000 de lei – faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei conform împuternicirii . nr.2695, avansat din fondurile Ministerului Justiției prin încheiera din 02.10.2014, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

I. În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a primei faptei (din punct de vedere cronologic) din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.205 alin.1 C.pen. raportat la art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.32 alin.1 raportat la art.205 alin.1 C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen.

Respinge ca neîntemeiată schimbarea de încadrare juridică a celei de-a doua fapte pusă în discuție de instanță din oficiu – din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunile de furt simplu în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și lovire sau alte violențe în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.

Respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a cei de-a doua fapte formulată de inculpat prin avocat – din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunile de furt simplu în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și lovire sau alte violențe în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.

II. În baza art.32 alin.1 C.pen. raportat la art.205 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. condamnă pe inculpatul B. D. P. (fiul lui D. și E., născut în mun. C., jud. C. la data de 29.03.1987, cetățean român, căsătorit, cu loc de muncă, studii – 13 clase, recidivist, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art.233 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie și, în baza art.66 alin.1 lit.a și b, art.67 alin.1 și 2 și art.68 alin.1 lit.c C.pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 (unu) an și (șase) luni după executarea pedepsei aplicate prin prezenta, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.65 alin.1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art.96 alin.4 C.pen. revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr.141/27.03.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 10.04.2012 și dispune executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969, art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C.pen. 1969 și reținerea art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969.

În baza art.38 alin.1 C.pen. constată că cele două infracțiuni deduse judecății sunt concurente.

În baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 1/3 din 1 an închisoare – 4 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.43 alin.2 teza finală adaugă la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare pedeapsa anterioară neexecutată de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 3 ani și 10 luni închisoare în regim de detenție.

Constată că prin sentința penală nr.141/27.03.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 10.04.2012 inculpatului i-a fost aplicată ca pedeapsă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. 1969, având același conținut cu pedeapsa accesorie aplicată prin prezenta.

În baza art.10 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.45 alin.5 și art.45 alin.3 contopește pedepsele accesorii stabilite în sarcina inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercitării drepturile prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până când pedeapsa privativă de libertate de 3 ani și 10 luni închisoare va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 C.pen. scade din durata pedepsei închisorii durata arestării preventive de la 22.04.2014 până la data de 10.06.2014 inclusiv.

III. În baza art.399 alin.1 C.proc.pen. menține măsura preventivă a controlului judiciar astfel cum a fost dispusă prin încheierea din 05.06.2014 și modificată prin încheierea din 02.10.2014 până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la data de 07.03.2015 inclusiv.

IV. Ia act că persoana vătămată B. M.-M. nu s-a constituit parte civilă.

V. În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (3.000 de lei – urmărire penală și 1.000 de lei – faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei conform împuternicirii . nr.2695, avansat din fondurile Ministerului Justiției prin încheiera din 02.10.2014 rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.01.2015.

Președinte Grefier

M. V. C. A.

Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 13.02.2014, 2 ex.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....  Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Sentința nr. 4/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie (art.233 NCP). Sentința nr. 7/2015. Judecătoria CONSTANŢA