Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 483/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 483/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 16-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentința penală nr. 483/2015
Ședința publică din data de 16.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. LIVIȘOR
GREFIER: U. A. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost reprezentat de doamna procuror V. L. E..
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul B. S. I., trimis în judecată în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.335 din Codul penal.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 18.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 391 alin. 1 C.p.p a stabilit pronunțarea pentru 02.12.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.12.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4851/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. S. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.335 alin.2 din C.pen.
În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că inculpatul a condus la data de 16.08.2013 autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe DN 3, în localitatea P., jud.Ilfov, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: proces verbal de constatare a infracțiunii; proces verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale; proces verbal de verificare în evidențele deținătorilor de permise de conducere auto; declarațiile inculpatului.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.06.2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din 23.07.2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin.(4) C.p.p. raportat la art. 396 alin.(10) C.p.p. privind judecata în procedura simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin.(4) C.p.p.
Prin urmare, pe parcursul cercetării judecătorești:
- a fost audiat inculpatul B. S. I. (f. 33, 34 dosar instanță);
- au fost audiați martorii B. M. (f.35 dosar instanță); B. G. M. (f.40, 41 dosar instanță) și C. C. (f.42 dosar instanță)
La dosarul cauzei s-a atașat cazierul judiciar al inculpatului (f. 16 dosar instanță).
În raport de trecutul infracțional al inculpatului, s-a atașat la dosar sentința penală nr.1164 din 17.04.2015 a Judecătoriei G., sențintă pronunțată în dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, atât pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cât și a celor administrate în cursul judecății, instanța constată că situația de fapt reținută în rechizitoriu este confirmată de probele administrate în cauză.
Astfel, în fapt, instanța reține că inculpatul B. S. I. a condus la data de 16.08.2013 autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe DN 3, în localitatea P., jud.Ilfov, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Faptul că inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice rezultă din verificările efectuate de către organele de poliție, verificări materializate într-un proces verbal. Din cuprinsul acestuia reiese că inculpatul, deși posedă permis de conducere categoria B din anul 2009, avea suspendată exercitarea acestui drept începând cu 09.05.2013 (f.19 d.u.p.).
De altfel, inculpatul B. S. I., fiind audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, nu a negat în niciun moment starea de fapt reținută, respectiv că a condus la data de 16.08.2013 autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe DN 3, în localitatea P., jud.Ilfov, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ci și-a motivat activitatea ilicită prin aceea că a fost constrâns să săvârșească fapta, fiind presat de nevoia de a o conduce pe soția sa la o unitate spitalicească din București, soția aflându-se în perioada consecutivă unei nașteri și a unei sarcini cu probleme.
Instanța nu poate primi susținerile inculpatului în sensul că a săvârșit fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de necesitate, pentru a salva de la un pericol iminent sănătatea soției sale, din următoarele considerente:
În materia stării de necesitate, legea penală română (atât actuală, cât și anterioară) distinge între forma proprie (perfectă, propriu-zisă) și improprie (imperfectă) a acesteia. Noul Cod penal prevede în art. 20 alin. (1) și (2) starea de necesitate, instituție având natura juridică de cauză generală de excludere a infracțiunii, cu apartenență la categoria cauzelor justificative, producând efecte in rem, doctrina relevând împrejurarea că „fapta tipică comisă în stare de necesitate nu tulbură ordinea de drept, deoarece nu există niciun prejudiciu pentru societate, comportarea celui care salvează, fiind conformă intereselor ordinii de drept”.
Spre deosebire de soluția legislației în vigoare, în art. 45 alin. (1) și (2) CP 1969, starea de necesitate era situată în rândul cauzelor de înlăturare a caracterului penal al faptei, fiind concepută a produce efecte in personam, potrivit unei viziuni în care fapta prevăzută de legea penală comisă în stare de necesitate, era percepută, ca săvârșită sub imperiul unei constrângeri de factură psihică (necesitatea de a înlătura pericolul, cu toate caracterele acestuia), așadar, fără vinovăție aptă să genereze răspundere penală (fiind afectat factorul volitiv, premisă a vinovăției).
Sub aspectul conținutului de reglementare, condițiile stării de necesitate privesc deopotrivă cele două laturi, anume pericolul și actul salvării de la pericol.
Pericolul trebuie să verifice cumulativ cerințele legii privitoare la: caracterul imediat și inevitabil (care nu putea fi altfel înlăturat); amenințarea, de către acest pericol, a valorilor sociale indicate limitativ de lege - viața, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, un bun important, interesul general.
Spre deosebire de concepția Codului penal din 1969, se atribuie pericolului caracter imediat (care include iminența acestuia), înlocuindu-se referirea la interesul obștesc cu cea vizând interesul general.
Actul de salvare trebuie să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală care să fi constituit singurul mijloc de înlăturare a pericolului, iar urmările acesteia să nu fie vădit mai grave decât acelea care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Parte dintre cerințele care trebuie verificate pentru constatarea actului de salvare sunt menținute din reglementarea anterioară (săvârșirea faptei prevăzute de legea penală ca unic mijloc de salvare), în timp ce elementul de noutate rezidă în adăugarea explicită a cerinței proporționalității dintre rezultatul produs și cel evitat.
Acestor condiții, în doctrină li se mai adaugă, adeseori, în vederea reținerii stării de necesitate, cerința ca fapta incriminată să nu fie săvârșită de o persoană care are obligația înfruntării pericolului.
În privința determinării caracterului mai favorabil al unei reglementări penale generale față de cealaltă, s-ar putea considera că noile dispoziții în materia stării de necesitate sunt mai avantajoase, prin aceea că extind sfera efectelor produse de această cauză de excludere a infracțiunii și asupra participanților, dispensând astfel de necesitatea reluării verificării condițiilor sale de existență și asupra participanților, ulterior stabilirii lor în privința autorului.
În continuare, instanța reține că din conținutul art.20 NCP (art. 45 VCP) rezultă că, pentru ca o faptă să fie considerată săvârșită în stare de necesitate, trebuie să se constate îndeplinirea a patru condiții: existența unui pericol imediat; pericolul să amenințe viața, integritatea corporală, sănătatea inculpatului, a sa sau a altuia sau un bun important al său ori al altei persoane, sau un interes general; pericolul să nu poată fi înlăturat altfel; săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Instanța reține, în urma coroborării tuturor probelor, scrise și testimoniale ale dosarului, că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 20 NCP.
Astfel, pericolul afirmat de către inculpat, cum că soției sale i s-a făcut rău, nu a prezentat un caracter iminent-pe cale să se producă, acest lucru reieșind indubitabil din depoziția soției sale B. G.-M., dată în cursul urmăririi penale, când aceasta precizează expres că: „Posed permis de conducere, dar din motive medicale și cunoscând faptul că soțul meu are permis de conducere, l-am lăsat pe acesta să conducă pentru a nu mi se face rău pe drum”. Inexistența unei stări de pericol actuale pe care să se fi grefat acțiunea ilicită a inculpatului rezultă și din faptul că nu s-a solicitat intervenția ambulanței și, nici măcar, nu a fost necesară transportarea soției inculpatului la vreo unitate spitalicească pentru acordarea de îngrijiri medicale. Prin urmare, este evidentă situația că inculpatul nu s-a urcat la volan pentru a salva de la un pericol iminent sănătatea soției sale, ci a acționat liber de orice constrângere.
Față de considerentele anterior expuse instanța constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege nici cu privire la pericol și nici cu privire la acțiunea de salvare pentru reținerea stării de necesitate.
În raport de cele ce preced, instanța constată că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 alin. 2 din Codul penal, urmând a se pronunța condamnarea inculpatului.
În drept, în prealabil, instanța reține că între momentul săvârșirii faptei deduse judecății, respectiv 16.08.2013, și până în prezent a intervenit o succesiune de legi penale, astfel că devin incidente dispozițiile art. 5 din Codul Penal.
Pentru a stabili care este legea aplicabilă în cauza de față, instanța reține considerațiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014. Astfel, Curtea a reținut că nu se pot combina dispoziții din legi penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală. Totodată s-a precizat că, în ce privește determinarea legii penale mai favorabile, combinarea dispozițiilor Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.
Prin urmare, având în vedere obligativitatea Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, instanța reține că în cauza de față se impune stabilirea noului Cod penal în ceea ce privește legea aplicabilă infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. În acest sens, observând trecutul infracțional al inculpatului, instanța reține că pentru o infracțiune concurentă cu cea din prezenta cauză, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă de 6 luni închisoare, stabilindu-se ca lege mai favorabilă noul cod penal. Prin urmare, dacă pentru infracțiunea din prezenta cauză s-ar stabili ca lege mai favorabilă vechiul Cod penal, s-ar ajunge la situația în care s-ar combina dispoziții din vechiul Cod penal cu cele din noul Cod penal.
Având în vedere cele ce preced, instanța va respinge cererea reprezentantei Ministerului Public prin care s-a solicitat, în temeiul art. 386 alin. 1 din C.pr.pen. cu ref.la art.5 din C.pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. S. I., din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 din C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, rep.
Așadar, în drept, instanța reține că fapta inculpatului B. S. I. care a condus la data de 16.08.2013 autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe DN 3, în localitatea P., jud.Ilfov, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrunește, atât obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 alin.2 din C.pen.
Astfel, elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.2 din C.pen. s-a realizat prin activitatea inculpatului care a condus la data de 16.08.2013 autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe DN 3, în localitatea P., jud.Ilfov, deși cunoștea că avea suspendată exercitarea acestui drept începând cu 09.05.2013.
Urmarea imediată, ca element al laturii obiective pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, este prezumată de lege astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier și pietonal, stare de pericol generată de conduita ilicită a inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța reține că infracțiunea a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției indirecte, conform art.16 alin.3 lit.b din C.pen., intenția inculpatului rezultând din împrejurarea că, deși cunoștea că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumurile publice, prevăzând astfel rezultatul socialmente periculos al faptei sale, pe care nu l-a urmărit, dar a acceptat eventualitatea producerii acestuia.
Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere următoarele criterii și aspecte:
Sancțiunile de drept penal nu pot acționa eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale și ale dreptului penal și dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a criminalității nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatului.
Adaptarea pedepsei implică luarea în considerare, sub multiplele ei aspecte a personalității infractorului, pentru a avea ca rezultat dorit transformarea efectivă a proceselor psihice și a conduitei acestuia. Se impune luarea în considerare a coordonatelor psihice, relațiilor sociale, influențelor mediului social, comportament, impulsivitate, indiferență afectivă, egocentrism, agresivitate, temperament, educație, micro-mediul persoanei, ambianța familială, legături profesionale, anturaj, comportament ante și post delictum, atitudinea față de exigențele legii penale, colaborare cu organele de cercetare, instanță.
În același sens, art. 74 C.pen. prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Prin urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, va avea în vedere toate circumstanțele reale si personale în care a fost săvârșită fapta.
Astfel, instanța reține că inculpatul B. S. I. are un grad de dezvoltare psihică și intelectuală normale, determinat de vârsta matură, ce i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptei.
Pe de altă parte, se reține faptul că inculpatul este căsătorit, are un copil minor în întreținere, precum și un loc de muncă stabil.
D. urmare, rezultă că acesta este integrat în societate și are un nivel de instrucție necesar pentru a conștientiza gravitatea faptei sale și importanța respectării normelor penale.
Mai reține instanța că anterior comiterii faptei deduse judecății (16.08.2013), mai exact la 25.01.2013, inculpatul a mai săvârșit o infracțiune prev.de art.335 alin.2 C.pen. pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare, a cărei aplicare a fost amânată, fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.
De asemenea, instanța reține că inculpatul, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, a mai fost cercetat în dosarele nr.4099/P/2012 și 2051/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, pentru săvârșirea unor infracțiuni similare și pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unor sancțiuni administrative.
Ținând cont de toate elementele de individualizare analizate anterior, instanța, în baza art. 396 alin.1 și 2 din C.pr.pen. rap. la art. 335 alin.2 din C.pen. cu aplic. art. 5 din C.pen., va condamna pe inculpatul B. S. I. la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă din 16.08.2013).
Având în vedere implicațiile socio-morale ale faptei săvârșite de inculpat, gravitatea acesteia, și, pe cale de consecință, constatarea existenței unei nedemnități, instanța apreciază că se impune, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. art. 67 alin.1 și art. 66 alin.1 lit. a) și b) din C.pen., aplicarea pedeapsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. art. 65 alin.1 și art. 66 alin.1 lit. a) și b) din C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat.
Analizând fișa de cazier a inculpatului instanța constată că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu cea pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare, a cărei aplicare a fost amânată, prin sentința penală nr. 1164 din 17.04.2015 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr.1141 din 17.09.2015 a Curții de Apel București.
Instanța constată că sentința penală menționată a rămas definitivă ulterior datei la care infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită, respectiv 16.08.2013, astfel că infracțiunile sunt concurente.
În acest context, instanța va face aplicarea dispozițiilor legale în materie, respectiv a art. 89 alin.1 C.pen., conform cu care dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supraveghetă mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărării prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
Față de acestea, instanța, în baza art. 89 alin.1 din C.pen., va anula amânarea aplicării pedepsei de 6 luni închisoare stabilită inculpatului prin sentința penală nr. 1164 din 17.04.2015 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr.1141 din 17.09.2015 a Curții de Apel București.
În continuare, urmare a constatării că infracțiunile sunt concurente, instanța, în baza art. 39 alin.1 lit. b din C.pen., va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu cea aplicată prin sentința penală nr. 1164 din 17.04.2015 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr.1141 din 17.09.2015 a Curții de Apel București, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 2 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă stabilită), pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin.1 din C.pen., va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 3 ani.
În baza art. 45 alin.5 din C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat.
Cu privire la modalitatea de executare instanța, având în vedere că inculpatul are un grad de instrucție necesar pentru a conștientiza urmările faptelor sale și pericolul pe care un asemenea comportament îl produce pentru societate, ținând cont de faptul că inculpatul este integrat social, apreciază că nu se impune stabilirea executării în regim de detenție, iar inculpatul se poate reabilita și prin respectarea unor măsuri de supraveghere.
D. urmare, în temeiul art. 91 Cod Penal va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni înschisoare și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform disp. art. 92 alin.1 Cod Penal, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Cu referire la debutul termenului de supraveghere, instanța constată că data nu poate fi decât cea a rămânerii definitive a prezentei sentințe întrucât nu sunt incidente nici dispozițiile art. 89 alin.2 teza finală C.pen. (în cauză de față nu s-a dispus amânarea aplicării pedepsei), și nici cele ale art. 97 alin.2 teza finală C.pen. (prin sentința penală nr. 1164 din 17.04.2015 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr.1141 din 17.09.2015 a Curții de Apel București, s-a dispus amânarea și nu suspendarea sub supraveghere).
În baza art. 93 alin. 1 din C.pen., pe durata termenului de supraveghere, va obliga inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele stabilite de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Pentru reeducarea inculpatul este necesar ca acesta să desfășoare unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate, care sunt apte să inoculeze în mentalitatea acestuia respectul pentru valorile sociale protejate de normele penale și să contribuie la reintegrarea socială. De aceea, în baza art. 93 alin. 2 lit.b din C.pen., pe durata termenului de supraveghere, se va impune inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 din C.pen., pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 2, pe o perioadă de 120 zile, în condițiile Legii nr. 253/2013.
În baza art. 404 alin. 2 din C.pr.pen., se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C.pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 398 rap. la art. 274 din C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.500 lei (urmărire penală și instanță).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea reprezentantei Ministerului Public prin care s-a solicitat, în temeiul art. 386 alin. 1 din C.pr.pen. cu ref.la art.5 din C.pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. S. I., din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 din C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, rep.
În baza art. 396 alin.1 și 2 din C.pr.pen. rap. la art. 335 alin.2 din C.pen. cu aplic. art. 5 din C.pen., condamnă pe inculpatul B. S. I. (fiul lui N. și M., născut la data de 22.05.1976, cu domiciliul în mun.București, ., ., ., sector 2, CNP_, cetățean român, studii superioare, administrator la S.C. Green Way Agro Export S.R.L., cu antecedente penale) la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă din 16.08.2013).
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. art. 67 alin.1 și art. 66 alin.1 lit. a) și b) din C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 rap. art. 65 alin.1 și art. 66 alin.1 lit. a) și b) din C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art.38 alin.1 din C.pen., constată că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu cea pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare, a cărei aplicare a fost amânată, prin sentința penală nr. 1164 din 17.04.2015 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr.1141 din 17.09.2015 a Curții de Apel București.
În baza art. 89 alin.1 din C.pen., anulează amânarea aplicării pedepsei de 6 luni închisoare stabilită inculpatului prin sentința penală nr. 1164 din 17.04.2015 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr.1141 din 17.09.2015 a Curții de Apel București.
În baza art. 39 alin.1 lit. b din C.pen., contopește pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu cea aplicată prin sentința penală nr. 1164 din 17.04.2015 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr.1141 din 17.09.2015 a Curții de Apel București, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 2 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă stabilită), pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin.1 din C.pen., aplică inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 3 ani.
În baza art. 45 alin.5 din C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 91 din C.pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform disp. art. 92 alin.1 din C.pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 93 alin. 1 din C.pen., pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele stabilite de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit.b din C.pen., pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 din C.pen., pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 2, pe o perioadă de 120 zile, în condițiile Legii nr. 253/2013.
În baza art. 404 alin. 2 din C.pr.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C.pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Face aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C.pen. în privința executării pedepsei complementare aplicate.
Un exemplar al prezentei sentințe se comunică, la data rămânerii definitive, Serviciului de Probațiune București.
Prezenta hotărâre se comunică, la data rămânerii definitive, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov care va proceda potrivit disp. art. 97 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, rep.
În baza art. 398 rap. la art. 274 din C.pr.pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.500 lei (urmărire penală și instanță).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. Livișor U. A. E.
Red. D.L./ teh. U.A.E./ 2 ex./11.01.2016
Comunicat ex, azi .Grefier,
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... |
|---|
