Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 1932/2015. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1932/2015 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 14-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA FOCȘANI - JUDEȚUL V.
SENTINȚA PENALĂ NR. 1932
Ședința publică din data de 14 octombrie 2015
Instanța constituită din :
Președinte- P. I. I.- Judecător
Grefier - B. I. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. A. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul C. N., fiul lui I. și A., născut in . la data de 02.02.1959, domiciliat in ., CNP_, cetățenie romană, necăsătorit, studii gimnaziale, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 lit. c Cp.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 820/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. a fost trimis în judecată inculpatul C. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 lit. c Cp.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de 02.04.2015, la ora 22.15, inculpatul a condus autoutilitara marca Renault cu numărul de inmatriculare_ pe DJ 204 D, pe raza comunei Suraia, jud. V., avand o alcoolemie de 1,40 g%o.
Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constare a infracțiunii, rezultat alcoolscop, buletin de analiză toxicologică, declarații suspect/inculpat, adresa Primăriei comunei Suraia, adresa SPCRPCIV V., fișă de cazier judiciar.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 09.09.2015, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, fixând termen de judecată la data de 07.10.2015.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa. De asemenea, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen. Acesta a precizat că este de acord să beneficieze de aceste dispoziții, sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar. La același termen, instanța, apreciind asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, a încuviințat probele administrate în faza de urmărire penală. Nu au fost depuse la dosar înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 28.09.2014, la orele 17.56, organele de politie, aflandu-.se in exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit pentru control pe DJ 204 D, pe raza comunei Suraia, jud. V., autoutilitara marca Renault cu numărul de înmatriculare_, condusă de inculpatul C. N.. Intrucat acesta din urmă emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0.59 mg/l alcool pur in aerul expirat, motiv pentru care inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Sf. P. Focșani, unde i-a fost recoltată o probă biologică de sange. A rezultat faptul că inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,40 g%0.
Această situație de fapt se probează cu procesul-verbal de prelevare a probelor biologice și buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 324/A12/91 din data de 3.04.2015 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală V..
Instanța reține că situația de fapt se probează și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei comise și a modalității sale de săvârșire, depoziții date atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, în cuprinsul cărora acesta a precizat că in ziua de 02.04.2015 s-a deplasat in localitatea Vadu R., jud. V. la locuința unui prieten, impreună cu care a consumat o cantitate de vin. Intrucat intenționa să ajungă in localitatea Suraia, s-a urcat la volanul autoutilitarei marca Renault, cu nr. de inmatriculare_, iar in jurul orelor 22,15 a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a solicitat prezentarea documentelor pentru control și a procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest. A mai arătat inculpatul că, datorită valorii rezultată la testarea la care a fost supus, a fost condus la Spitalul Sf. P. Focșani, unde i s-a recoltat și o probă de sange in vederea stabilirii alcoolemiei.
În acest context, instanța reține că depozițiile inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care constată că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În drept, fapta inculpatului care, la data de 02.04.2015, la ora 22,15, a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de inmatriculare_ pe DJ 204 D, pe raza comunei Suraia, jud. V., avand o alcoolemie de 1,40 %o. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii sus menționate, instanța reține că elementul material al acesteia constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană sub influența alcoolului sau altor substanțe. Sub acest aspect, din probele administrate, instanța a constatat că, la momentul în care a fost identificat în trafic de organele de poliție, după accidentul de circulație pe care l-a provocat, inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge ce depășea limita legală.
Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor, din cauza aflarii pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând bauturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice si psihice, au o viteza de reactie scazuta si simturi diminuate, ce le împiedica sa răspundă prompt la situatiile periculoase din trafic.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea să, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Astfel, inculpatul, știind că știind că se află sub influența băuturilor alcoolice, a condus un autoturism pe drumurile publice, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.
Având în vedere faptul că săvârșirea infracțiunii sus menționate a avut loc la data de 2.04.2015, după data de 01.02.2014 când au intrat în vigoare atât Noul C.pen. cât și Noul C.pr.pen., instanța apreciază ca nu se mai impune în cauză aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. ,,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă’’.
Cu privire la decizia nr. 732 pronunțată de Curtea Constituțională a României la data de 16 decembrie 2014 prin care s-a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art.336 alin.1 din Codul penal este neconstituțională, instanța apreciază că se impun a fi făcute următoarele precizări și distincții:
Prin art. 121 pct.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, a fost abrogat art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, care prevedea următoarele: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.”
Prin noul Cod penal, legiuitorul a incriminat fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, în varianta simplă, înart. 336 alin. 1, potrivit căruia: „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.” Astfel, se observă că art. 336 alin. 1 din Codul penal nu a preluat identic textul art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, ci a modificat condițiile de incriminare în ceea ce privește momentul la care este necesară existența îmbibației alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii.
Din reglementarea anterioară se desprindea astfel cerința ca îmbibația alcoolică în sânge, peste limita prevăzută de lege, să existe la momentul conducerii autovehiculului sau tramvaiului, iar noua reglementare prevede condiția ca autorul faptei să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice.
Cu privire la intervalul de timp în care trebuie efectuată recoltarea probelor biologice, în art. 190 alin. 8 C.pr.pen., se arată că: „În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul celui supus examinării de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile stabilite de legile speciale.”
Prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție—Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că, în aplicarea art. 336 alin. 1 din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.
În considerentele deciziei mai sus menționate, ÎCCJ a reținut că „în noua reglementare legiuitorul a optat să dea relevanță penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul”.
Înțelegem din această interpretare că relevanță penală are proba biologică recoltată imediat după săvârșirea faptei, în reglementarea anterioară a Ministerului- Sănătății, însemnând până la 30 minute de la depistarea în trafic. Recoltarea celei de-a II-a probe ar avea relevanță numai în condițiile unei recoltări la o durată mult prea mare (de ordinul orelor), când se impune recalcularea alcoolemiei la momentul conducerii.
De altfel, aceeași concluzie se desprinde și din prevederile art.9 și 12 din Ordinul Ministrului Sănătății nr.l512/2013 ( M.O.al României, Partea 1, nr.812 din 20 decembrie 2013) care precizează in art.9 alin.l: „ Recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenței în organism a drogurilor se va face în. cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier sau a împrejurării care impune recoltarea acestora " și in art. l2 alin. l: ,,în cazul în care nu au fost recoltate două probe de sânge, la interval de o oră, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei".
Se desprinde concluzia că sunt obligatorii două probe de sânge numai atunci când s-ar impune recalcularea, ceea ce nu este cazul când recoltarea probei s-a făcut la scurt timp după depistarea în trafic (la cel mult 30 de minute) și când alcoolemia este mult peste limita legală (0,80 g%o), ce nu poate influența nici gradul de absorbție și nici pe cel de eliminare a alcoolului din sânge.
Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului
Chiar dacă sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 din Codul penal a fost declarată neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art.1 alin.5 referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art.7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din CEDO, instanța apreciază că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv.
Astfel, latura subiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului presupune vinovăția sub formă de intenție, care poate fi directă sau indirectă. Există intenție directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale și, implicit, urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Există intenție indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu îl urmărește, însă acceptă posibilitatea producerii lui.
Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice permite destinatarilor normei penale să prevadă consecințele nerespectării acesteia, cu condiția ca această prelevare să se realizeze în cel mai scurt timp, consecutiv acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul.
În prezenta cauză se poate observa că timpul dintre acțiunea de conducere și momentul prelevării mostrelor biologice este relativ scurt, de circa 50 minute (de la 22.15 până la 23.00 ), iar raportat la valoarea alcoolemiei relativ mare de 1,40 g ‰, chiar dacă timpul între cele două acțiuni, de conducere și prelevare, ar fi fost mult mai mare și inculpatul s-ar fi aflat în faza de eliminare și nu de absorție, îmbibația alcoolică nu ar fi scăzut sub 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Se înțelege astfel că textul art. 336 alin.l C.penal rămane în vigoare chiar si fără sintagma declarată neconstituțională, având următorul conținut: „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru" care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă", conținut similar cu cel din art.87 din OUG 195/2002 republicata.
Conținutul infracțiunii este realizat chiar dacă recoltarea probei de sânge a avut loc la 45 minute după ce inculpatul a fost depistat in trafic, fiind respectate dispozițiile art. 190 alin. 8 C.p.p. inserate mai sus.
De altfel, si datele statistice relevă faptul că gradul de eliminare a alcoolului din sânge este de 0,15 g%o pe oră (V. B. - „Tratat de Medicină Legală vol.II, Ed.Medicală București, 1995, pag. 141). In plus, și rezultatul alcooltest de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat, operațiune efectuată la momentul opririi în trafic, confirmă rezultatul examenului toxicologic, fiind demonstrat științific că gradul de alcool în sânge este dublu față de cel în aerul expirat (D. D., G. Gosmu - „Toxicologie Medico-Legală" - Ed.Viața Medicală Românească, 2006, pag.58).
Chiar dacă ar putea fi considerată o apreciere subiectivă, instanța apreciază că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, iar judecătorii Curții Constituționale a României nu au urmărit să dezincrimineze fapta prin declararea neconstituțională a sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 din Codul penal, ci să impună legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise reprezentarea clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât destinatarii normei penale să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivita acesteia.
Astfel, dincolo de orice îndoiala rezonabila, instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de catre inculpat.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, pe de o parte, instanța va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, precum și crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic, dar și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei – în modalitatea intenției directe, știind că se află sub influența băuturilor alcoolice, valoarea alcoolemiei fiind destul de ridicata, fiind depășit dublul limitei prevăzute de lege.
Pe de altă parte, se va reține și faptul că inculpatul a manifestat o atitudine constant sinceră, recunoscând comiterea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, conduita exemplară a inculpatului în societate atât anterior săvârșirii faptei, reieșită din lipsa antecedentelor penale, cât și ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din C.E.D.O, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege, in măsură să asigure scopul educativ al pedepselor.
Mai mult decât atât, instanța va reține că inculpatul este o persoană integrată în societate, creând convingerea asupra faptului că a conștientizat pe deplin gravitatea faptei comise.
Toate aceste împrejurări de fapt au creat, în mod neîndoielnic, convingerea instanței asupra faptului că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost și va fi un eveniment singular în viața inculpatului care, fiind o persoană la vârsta maturității, are capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.
În concret, instanța reține că la termenul de judecată din data de 23.09.2015, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență acestor dispoziții potrivit cărora, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Având în vedere reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii, se va reduce la o pedeapsă cu închisoarea între 8 luni și 3 ani și 4 luni.
F. de conținutul concret al infracțiunii (valoarea alcoolemiei si conducerea autoturismului în localitate), instanța apreciază ca lipsa antecedentelor penale si recunoașterea faptei nu au relevanta si consistenta circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. a si b Cod penal.
În acest sens, instanța constata ca împrejurările prevăzute de art. 75 alin. 2 Cod penal nu au caracter obligatoriu, ci sunt reținute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsura pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse între limitele speciale reduse cu o treime, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei.
Ori, în cauza, lipsa antecedentelor penale nu atenuează cu nimic starea de pericol creată prin savârșirea infracțiunii. De asemenea, față de modul cum se constată existenta infractiunii deduse judecății (prin mijloace tehnice omologate si constatare medico-legală privind stabilirea alcoolemiei) este lipsită de relevanță recunoașterea faptei de către inculpat, care este pur formală.
De aceea, lipsa antecedentelor penale si atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penala nu constituie circumstanțe atenuante, dar vor reprezenta criteriile de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevazute de lege.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța apreciază că există reale posibilități de îndreptare pentru inculpat, neimpunându-se aplicarea imediată a unei pedepse, fiind însă strict necesară monitorizarea comportamentului pentru o perioadă determinată de timp.
Pentru aceste motive va stabili o pedeapsă de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 C. pen.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv.
De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1, 3 C. pen., va amâna executarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune V..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 88 C. pen. privind revocarea amânări aplicării pedepsei, precum și asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen.., instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 396 alin. 1, 4 C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., raportat la art. 83-90 C. pen., stabileșteîn sarcina inculpatului C. N., fiul lui I. și A., născut la data de 02.02.1959 în ., domiciliat în ., CNP_, cetățenie romană, necăsătorit, studii gimnaziale, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, o pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 83 C. pen., amână aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 alin. 1 C. pen., care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 lit. a-e C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, de a căror verificare va răspunde Serviciul de Probațiune V.:
a.- să se prezinte la Serviciul de Probațiune, la datele fixate de acesta;
b.-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c.-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d.-să comunice schimbarea locului de muncă;
e.-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c – e C.pen, se comunică Serviciului de Probațiune V..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 88 C.pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei, precum și asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2015.
Președinte Grefier
P. I.-I. B. I. – M.
Red. I.I.P. / Dact..I.M.B.
16.10.2015 / 2 ex.
| ← Uz de fals. Art.323 NCP. Sentința nr. 1931/2015. Judecătoria... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... → |
|---|
