Distrugerea (art. 217 C.p.). Sentința nr. 503/2015. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 503/2015 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 11165/231/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SENTINȚA PENALĂ NR. 503
Ședința publică din data de 11.03.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PREȘEDINTE: P. I. – I.
Grefier: C. F. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. D. RÎȘCA din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Focșani
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatulA. C., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 3277/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 3277/P/2013 din data de 19.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20.09.2013cu nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate,a inculpatului A. C., fiul lui P. și M., născut la data de 23.02.1984 în Focșani, județul V., domiciliat în comuna Golești, ., județul V., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt,la data de 02.06.2013, in jurul orelor 20.30, pe fondul consumului de alcool, inculpatul a aruncat cu pietre pe acoperisul casei părții vătămate S. Tudorița, distrugand un nr. de 5 coli de tabla, prejudiciul creat de cca 400 lei fiind nerecuperat.
Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare și de sesizare din oficiu întocmite de lucrătorii de poliție judiciară și anexele plângerea și declarațiile părții vătămate, declarații invinuit, declarații martori, adrese și fișa de cazier judiciar.
La termenul de judecată din data de 04.12.2013, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului prevederile art. 3201 C.pr.pen. anterior. Inculpatul a precizat că nu este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen. anterior, precizând că nu recunoaște și nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând că judecata să se facă în procedura obișnuită, solicitând administrarea de probe.
Astfel, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului, potrivit art. 70 C.pr.pen. anterior și art. 322 C.pr.pen. anterior, fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa. După citirea actului de sesizare, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art. 70-74 și art. 323 C.pr.pen.anterior, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar, depoziția sa fiind consemnată și atașată la dosar la fila 13.
La același termen, instanța, apreciind asupra pertinenței, utilității și concludenței probelor solicitate, în temeiul art. 67 C.pr.pen. anterior, a încuviințat proba cu înscrisuri, atât cele de la dosar, cât și alte înscrisuri, și proba testimonială cu depozițiile martorilor indicați în citativul rechizitoriului.
La termenul de judecata din data de 09.04.2014, a fost audiat martorul S. V. V., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar la fila 39, iar la termenul din data de 18.06.2014, a fost audiat și martorul G. M., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar la fila 58.
Intrucat prin adresa nr. 1104/20.03.2014, Primaria comunei Golesti, jud. V. a comunicat ca partea vatamata S. Tudorița a decedat la data de 19.01.2014, iar mostenitorii acesteia sunt numitii S. I. si S. T., in baza art. 24 alin. 1 C.pr.pen., instanta a dispus introducerea acestora in cauza, iar la termenul de judecata din data de 07.05.2014, a fost audiată mostenitoarea partii vătămate S. T., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar la fila 34. Aceasta a aratat ca nu doreste sa continue actiunea civila inceputa de mama sa S. T. si renunta la constituirea de parte civila in suma de 400 lei, aspect la care achieseaza si tatal ei S. I..
În ceea ce privește depozițiile martorului G. A., având în vedere că audierea acestui martor în cursul cercetării judecătorești nu a mai fost posibilă, din motive obiective, astfel cum rezultă din procesul-verbal de executare a mandatelor de aducere emis pe numele acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 183 – 184 C.pr.pen. anterior, din care a rezultat imposibilitatea executării mandatului emis pentru faptul că martorul a decedat la data de 05.01.2014 (proces-verbal din data de 06.02.2014), instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. 3 C.pr.pen. anterior, sens în care, la pronunțarea prezentei sentințe penale are în vedere și depozițiile date de acest martor în cursul urmăririi penale, mijloace de probă care au fundamentat soluția de condamnare a inculpatului, prin coroborare cu celelalte mijloace de probă anterior analizate.
În aceste împrejurări, instanța apreciază că au fost respectate întocmai prevederile art. 6 paragraful 3 lit. d din C.E..D.O., potrivit căruia inculpatul are dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Or, în cauză, instanța a uzitat de toate mijloacele rezonabile pentru prezentarea martorului în vederea audierii acestuia în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire. Dar, dreptul persoanei de a obține convocarea și interogarea martorilor în apărare în aceleași condiții ca și martorii acuzării nu poate merge dincolo de orice limite materiale și nici nu poate ajunge la blocarea desfășurării procedurii. Mai mult decât atât, jurisprudența C.E.D.O. a statuat în sensul că lecturarea declarațiilor unor martori care nu au putut compărea în fața instanței de judecată nu este, în sine, incompatibilă cu dispozițiile 6 paragraful 3 lit. d din Convenție, cu condiția respectării dreptului la apărare. Or, reținând considerentele ce preced, referitoare la coroborarea întregului material probatoriu administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, împrejurare care conduce la concluzia că soluția din prezenta cauză se fundamentează, într-o anumită măsură - în niciun caz determinantă - și pe depozițiile martorului G. A.– care, din motive obiective, nu a putut fi audiat în faza de cercetare judecătorească – acest mijloc de probă având, de altfel, valoare și consistență probatorie egală cu a celorlalte mijloace de probă administrate, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că soluția de condamnare a inculpatului nu se bazează, în mod determinant, pe declarațiile date de acest martor în timpul urmăririi penale.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt :
În fapt, la data de 03.06.2013, partea vătămata S. Tudorița a sesizat organele de politie despre faptul ca in seara zilei precedente, in jurul orelor 20.30, pe fondul consumului de alcool, inculpatul A. C. aruncat cu pietre pe acoperisul casei sale, distrugand un nr. de 5 coli de tabla, pe motiv ca nu si-a gasit concubina acasa.
In urma cercetarii la fata locului, organele de politie judiciara si de cercetare penala din cadrul IPJ V. – Postul de Politie Golesti au constatat ca locuinta părții vătămate S. Tudorița este situata in .. 46, jud. V., este acoperita cu tabla zincata de culoare maro iar pe acoperisul bucatariei au identificat un nr. de 4 pietre de dimensiuni medii, iar un nr. de 5 coli de tabla prezinta indoituri.
Astfel, in urma cercetarilor efectuate in cauza se constata ca inculpatul A. C. a avut o relatie de concubinaj cu numita C. A.-M. pana in luna iunie 2012, data de la care acesta o cauta in mod repetat la domiciliul parintilor ei unde profereaza amenintari si provoaca scandal.
Inculpatul a mai fost dealtfel cercetat in alte cauze pentru savarsirea unor infractiuni de amenintare si violare de domiciliu in dauna partii vatamate C. S. – tatal fostei sale concubine, ocazie cu care a fost initial sanctionat cu amenda administrativa in cuantum de 1000 lei prin ordonanta nr. 175/29.03.2013, iar ulterior condamnat la o pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare– aplicată prin sentința penală nr. 2193/17.11.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin nerecurare la 10.12.2013(pentru fapte din data de 24.04.2013, comise în dauna părții vătămate C. Ș.). Instanta a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, dar prin sentința penală nr. 17/09.01.2015 a Judecătoriei Focșani din dosarul nr._/231/2014, definitivă prin necontestare la data de 22.01.2015, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2193/17.11.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin nerecurare la 10.12.2013).
In seara zilei de 02.06.2013, in jurul orelor 20.30, pe fondul consumului de alcool, inculpatul s-a deplasat la poarta locuintei părții vătămate S. Tudorița, situata in com. Golesti, .. 46, jud. V., unde a inceput sa adreseze cuvinte jignitoare si vulgare si a aruncat cu pietre pe acoperisul casei, distrugand un nr. de 5 coli de tabla, prejudiciul creat fiind de cca 400 lei.
Partea vătămată S. Tudorița a declarat in cursul urmaririi penale că la data de 02.06.2013, in jurul orelor 20.30, în timp ce se afla in curtea locuinței sale, impreuna cu mama sa G. A. si cu martorii S. V.-V. si G. M., 1-a observat pe inculpat la poarta locuintei, fiind în stare de ebrietate. Întrucât i-a raspuns acestuia ca fosta concubina C. A.-M. nu se afla acolo, inculpatul a inceput sa adreseze tuturor persoanelor prezente cuvinte jignitoare si vulgare, iar cand i s-a cerut sa plece a aruncat cu pietre pe acoperisul casei, distrugand un nr. de 5 coli de tabla, prejudiciul creat fiind de cca 400 lei.
Instanța reține că declarațiile părții vătămate se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, fiind potrivit art. 75 C.pr.pen. – dispoziții care prevăd că declarațiile părții vătămate sau părții civile făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză - susținute în probatoriul cauzei.
Așadar, aceste aspecte de fapt se coroborează cu depozițiile martorilor oculari, respectiv S. V.-V. si G. M., care, fiind audiați atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, au relatat faptul că inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a aruncat cu pietre pe acoperisul casei, distrugand mai multe coli de tabla.
Fiind audiat cu privire la faptele imputate, în timpul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a aruncat cu pietre pe acoperisul casei părții vătămate S. Tudorița, situata in com. Golesti, ..46, jud.V., pe fondul consumului de alcool si a unor discutii contradictorii cu martorul G. M. care se afla in curtea locuintei.
Având în vedere că depozițiile inculpatului date în faza cercetării judecătorești – de negare parțială a comiterii faptelor menționate mai sus (acesta recunoscând doar faptul că a aruncat cu o singura piatra pe acoperisul casei, dar nu a distrus coli de tabla), instanța reține în cauză incidența prev.C.pr.pen., potrivit cărora mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire în ce privește forța lor probantă, în raport cu faza procesului penal în care au fost administrate. Astfel, neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului, instanța poate să considere, atunci când declarațiile sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura motivate pe celelalte. În speță, instanța reține că sunt expresia adevărului acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile din timpul urmăririi penale.
În consecință, se reține că depozițiile inculpatului de recunoaștere a comiterii faptelor se coroborează doar în parte cu celelalte mijloace de probă anterior analizate, motiv pentru care, având în vedere și faptul că, potrivit teoriei și practicii judiciare, depozițiile inculpatului sunt divizibile, instanța va acorda valență probatorie doar acelor aspecte din depozițiile inculpatului care se coroborează și sunt susținute de ansamblul probatoriu din cauză.
Având în vedere că depozițiile inculpatului de negare nu sunt susținute de niciun mijloc de probă administrat în cauză, instanța le va înlătura, ca fiind neveridice și nerelevante soluționării cauzei, întrucât nu sunt susținute de niciun alt mijloc de probă administrat. Or, potrivit C.pr.pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, împrejurare neconfirmată însă în prezentul dosar.
În acest context, instanța reține că în cazul când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Or, având în vedere argumentele de fapt expuse mai sus, reținând și componenta psihologică a raționamentului juridic aplicabil în pronunțarea prezentei sentințe, se constată că, prin administrarea probatoriului din dosar, inculpatul nu a putut demostra lipsa de temeinicie a mijloacelor de probă care au condus la trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii comise în data de 02.06.2013.
În drept, fapta comisa la data de 02.06.2013, în jurul orelor 20.30, când, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a aruncat cu pietre pe acoperisul casei părții vătămate S. Tudorița, distrugand un nr. de 5 coli de tabla, creand un prejudiciu de cca 400 lei, nerecuperat, întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1969.
Analizând latura obiectivă a infracțiuniide distrugere, instanța reține că elementul material al acesteia constă în acțiunea de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuințare a unui bun. Sub acest aspect, din probele administrate, instanța a constatat că inculpatul a procedat la distrugerea, degradarea și aducerea în stare de neîntrebuințare a colilor de tabla de pe acoperisul casei părții vătămate, cauzându-i acestuia un prejudiciu de 400 de lei.
Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă în distrugerea, degradarea și aducerea în stare de neîntrebuințare a colilor de tabla, producându-se astfel un prejudiciu, constând în valoarea bunurilor.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei și este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, distrugerea fânăriei datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpat a infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe,acesta prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cursul urmăriirii penale așa cum au fost inserate mai sus și depozițiile părților vătămate coroborate cu cele ale martorilor si ale inculpatului, prin care acesta a recunoscut partial săvârșirea faptei și modalitatea sa de comitere.
Având în vedere faptul că de la săvârșirea infracțiunii sus menționate până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare atât Noul C.pen. cât și Noul C.pr.pen., intervenind astfel o lege penală nouă, instanța apreciază ca fiind necesare următoarele precizări:
Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. ,,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă’’.
Infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1969 este reglementata sub aceeași denumire marginală si de art. 253 alin. 1 C.pen, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii - limitele pedepsei fiind prevăzute de la 1 luna la 3 ani – în legea veche și de la3 luni la 2 ani - în actuala reglementare.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție statuase că în aplicarea prevederilor art. 5 din Codul penal se stabilesc și se aplică dispozițiile mai favorabile din legile succesive, prin Decizia nr. 265/6.05.2014referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Așadar, Curtea observă că noțiunea de instituție autonomă nu este reglementată în niciunul dintre cele două coduri penale și nici în legea de aplicare a actualului Cod penal. Așa fiind, chiar dacă în limbajul juridic curent utilizarea noțiunii de instituție autonomă pentru anumite categorii juridice este acceptată, caracterul autonom al acesteia, astfel cum acesta este susținut în doctrină și practica judiciară, presupune că ea are o existență de sine stătătoare și nu depinde de ansamblul normativ în care este integrată pentru a-și îndeplini finalitatea. Or, o atare concluzie este inadmisibilă, întrucât nu se poate reține că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituție de drept penal (recidivă, concurs de infracțiuni, etc.) este independentă de legea căreia îi aparține. Această distincție are o deosebită importanță pentru înțelegerea conceptului de lege, pentru că numai așa se poate oferi noțiunii de "lege penală mai favorabilă" un înțeles constituțional.
Astfel, la evaluarea globală a dispozițiilor legale, în raport de Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la aplicarea art. 5 din noul Cod penal, ținând cont și de situația concretă a inculpatului, realizând o analiză de ansamblu, prin compararea dispozițiilor din legea veche (norma de incriminare, limitele de pedeapsa si tratamentul sanctionator al concursului de infractiuni) cu dispozițiile din actuala reglementare (norma de incriminare, concurs de infracțiuni și efectele acestora), instanța constată că prin, vechea reglementare se,,anihilează’’ aparența de lege mai favorabilă a NCP.
În acest sens, chiar dacă limita maxima de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată este mai mica pe legea nouă, prin tratamentul sancționator al concursului cu aplicarea unui spor de pedeapsă de 1/3 se va depăși minimul special prevăzut de vechiul cod penal.
Concluzionând, față de toate precizările mai sus descrise, instanța apreciază că în prezenta cauză legea mai favorabilă este cea veche, care în ansamblu conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat, astfel că,potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., va aplica această lege.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, pe de o parte, instanța va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori, dar și obiectul material al infracțiunii și valoarea mica a prejudiciului cauzat.
Pe de altă parte, se va reține și faptul că inculpatul a manifestat o atitudine oscilantă, fiind sincer doar în faza urmaririi penale si partial in cursul cercetării judecătorești, recunoscând comiterea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, conduita inculpatului reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din C.E.D.O, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege, în măsură să asigure scopul educativ al pedepselor.
Reținând astfel, faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale si a dat dovadă de perseverență infracțională prin săvârșirea mai multor infracțiuni de acelasi gen, instanța apreciază că, în privința sa, nu pot fi aplicabile, în mod real și efectiv, iar nu doar teoretic și iluzoriu, deci formal, dispozițiile legale referitoare la circumstanțele atenuante.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, instanța, potrivit 396 alin. 2 C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., va condamna pe inculpatul A. C. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1969, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de C.pen.
Din fișa de cazier a inculpatului A. C. rezultă că acesta a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor de amenintare si violare de domiciliu, prin sentința penală nr. 2193/17.11.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin nerecurare la 10.12.2013(pentru fapte din data de 24.04.2013, comise în dauna părții vătămate C. Ș.), la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere. De asemenea, se constată că acesta a mai fost sancționat administrativ cu amenda in cuantum de 1000 lei prin ordonanta nr. 175/29.03.2013a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, tot pentru comiterea unor infractiuni de amenintare si violare de domiciliu in dauna partii vatamate C. S. – tatal fostei sale concubine.
Prin sentința penală nr. 17/09.01.2015 a Judecătoriei Focșani din dosarul nr._/231/2014, definitivă prin necontestare la data de 22.01.2015, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2193/17.11.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin nerecurare la 10.12.2013).
Având in vedere că inculpatul a comis prezenta infracțiune la data de 02.06.2013, inainte de ramanerea definitiva a sentinței penale nr. 2193/17.11.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin nerecurare la 10.12.2013, instanța va constata că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care i s-a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare–prin sentința penală nr. 2193/17.11.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin nerecurare la 10.12.2013(fapte din data de 24.04.2013, comise în dauna părții vătămate C. Ș.).
Astfel, va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, iar în baza art. 36 alin. 2 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., va contopi cele 3 (trei) pedepse de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În consecință, cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 15 alin. 2 Lg 187/2012, va menține revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2193/17.11.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin nerecurare la 10.12.2013), revocare dispusă prin sentința penală nr. 17/09.01.2015 a Judecătoriei Focșani în dosarul nr._/231/2014, definitivă prin necontestare la data de 22.01.2015, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare,care nu mai poate fi suspendată, urmând să fie executată în regim de detenție - singura modalitate de executare a pedepsei astfel aplicate.
În baza art. 40 alin. 3 C. pen., va deduce din pedeapsa de executat perioada executată de la 23.01.2015la zi.
Va constata că inculpatul A. C. este arestat în altă cauză.
Va dispune desființarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17/22.01.2015 emis de Judecătoria Focșani în baza sentinței penale nr. 17/09.01.2015 a Judecătoriei Focșani în dosarul nr._/231/2014, definitivă prin necontestare la data de 22.01.2015) și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 24 alin.1 C.pr.pen., va constata că moștenitorii părții vătămate decedate S. Tudorița - S. I. si S. T. nu și-au exprimat opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile.
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. –va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza 274 alin. 1 C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu (avocat C. F., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.302/05.02.2015 emisă de Baroul V.) în sumă de 200 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul A. C., fiul lui P. și M., născut la data de 23.02.1984 în Focșani, județul V., domiciliat în comuna Golești, ., județul V., CNP_, de cetățenie română, studii 11 clase, stagiu militar satisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, recidivist, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1969.
Constată că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care i s-au aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare– aplicată prin sentința penală nr. 2193/17.11.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin nerecurare la 10.12.2013(fapte din data de 24.04.2013, comise în dauna părții vătămate C. Ș.).
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2193/17.11.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin nerecurare la 10.12.2013, în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. 2 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., contopește cele 3 (trei) pedepse de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 15 alin. 2 Lg 187/2012, menține revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2193/17.11.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin nerecurare la 10.12.2013), revocare dispusă prin sentința penală nr. 17/09.01.2015 a Judecătoriei Focșani în dosarul nr._/231/2014, definitivă prin necontestare la data de 22.01.2015, inculpatul urmând să execute în finalpedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 40 alin. 3 C. pen., deduce din pedeapsa de executat perioada executată de la 23.01.2015la zi.
Constată că inculpatul A. C. este arestat în altă cauză.
Dispune desființarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17/22.01.2015 emis de Judecătoria Focșani în baza sentinței penale nr. 17/09.01.2015 a Judecătoriei Focșani în dosarul nr._/231/2014, definitivă prin necontestare la data de 22.01.2015) și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 24 alin.1 C.pr.pen., constată că moștenitorii părții vătămate decedate S. Tudorița nu și-au exprimat opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile.
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. - ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza 274 alin. 1 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu (avocat C. F., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.302/05.02.2015 emisă de Baroul V.) în sumă de 200 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2015.
Președinte,Grefier,
P. I.-IulianCojocaru F. R.
Red, Tehnored.- P.I.I.
31.03.2015 - Ex. 2
| ← Abandonul de familie (art.378 NCP). Sentința nr. 782/2015.... | Liberare condiţionată (art.587 NCPP). Sentința nr. 499/2015.... → |
|---|
