Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 2197/2015. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2197/2015 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 04-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI - JUDEȚUL V.
SENTINȚA PENALĂ NR. 2197
Ședința publică din data de 04.11.2015
Instanța constituită din :
Președinte - P. I. I.- Judecător
Grefier - B. I. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Dragovici A. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul B. I., trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la furt calificat și furt calificat prev. de art. 32 rap. al art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b Cp (persoane vătămate P. L. E. și P. G.) și art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Cp (persoană vătămată O. C. R.) cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 182/P/2014 din data de 18.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2014 cu nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de deținere în altă cauză, a inculpatului B. I., fiul lui I. si Lucreția, născut la 11.10.1965 în ., cu același domiciliu stabil ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la furt calificat și furt calificat, prev. de art. 32 rap. al art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b Cp (persoane vătămate P. L. E. și P. G.) și art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Cp (persoană vătămată O. C. R.), toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
-în noaptea de 09-10.04.2014, inculpatul a pătruns în curtea locuinței persoanelor vătămate P. L. E. și P. G. din ., încercând să sustragă bunuri din autoturismele acestora și din locuință, fiind depistat în timp ce forța ușile portierelor;
-în noaptea din 11-12.07.2014, inculpatul a sustras din autoturismul persoanei vătămate O. C. R., parcat în curtea locuinței socrului său I. D., din ., suma de 1200 lei, în bancnote de 10 lei și 50 lei și suma de 40 euro, aflată într-un portmoneu.
Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângere și declarații persoane vătămate, declarație martori, declarații inculpat, procese-verbale de cercetare la fața locului, planșe foto, procese verbale, adeverințe, adrese și fișa de cazier judiciar.
Prin Încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 18.02.2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, fixând termen de judecată la data de 08.04.2015.
La primul termen de judecată din data de 08.07.2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului faptele pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acestora, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa. De asemenea, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen.
Acesta a refuzat să dea declarații în cursul urmăririi penale și a precizat că nu recunoaște săvârșirea faptelor și nu este de acord să beneficieze de aceste dispoziții, solicitând administrarea de probatorii pentru stabilirea circumstanțelor exacte.
Instanța a constatat că nu se impune aplicarea procedurii simplificate de judecată, întrucât pe de o parte inculpatul a solicitat administrarea altor probe decât cea cu înscrisuri în circumstanțiere, iar pe de altă parte nu a recunoscut faptele așa cum i-au fost prezentate. Astfel, în cauză nu se impune aplicarea procedurii simplificate de judecată, prev de art. 375, art. 377 C.pr.pen., nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen. potrivit cărora, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În apărare, inculpatul a solicitat administrarea de probe, la același termen, instanța, apreciind asupra pertinenței, utilității și concludenței probelor solicitate, a încuviințat proba cu înscrisuri, atât cele de la dosar, cât și alte înscrisuri, proba testimonială cu depozițiile martorilor indicați în citativul rechizitoriului și a părților vătămate.
Astfel, în faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din data de 08.07.2015, instanța a procedat la audierea inculpatului care a consimțit să dea declarație și în fața instanței, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar la filele 58-59.
La termenul de judecată din data de 21.10.2015, instanța a procedat la audierea persoanei vătămate P. G. și a martorilor P. A., I. D. și I. D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei .
La același termen de judecată, instanța a procedat la reaudierea inculpatului Bindar I., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În ce privește schimbarea încadrării juridice, la termenul de judecată din data de 21.10.2015, în baza art. 386 alin. 1 C.pen., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 32 C.pen., rap. la art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b C.pen. în infracțiunile de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 32 C.pen., rap. la art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b C.pen. (două fapte din data de 09/10.04.2014, comise în dauna părților vătămate P. L. E. și P. G.), având în vedere precizările reprezentantul Ministerului Public cu referire la existența a două părți vătămate, respectiv P. L. E. și P. G..
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situația de fapt :
La data de 11.04.2014, la P. de pe lângă Judecătoria Focșani s-a înregistrat sub nr. unic 2151/P/2014, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul I.P.J. V. - Secția 8 Poliție Rurală Tulnici - Postul de Poliție Tulnici, potrivit căruia, la data de 09.04.2014, orele 00.43, inculpatul B. I. a fost surprins în timp ce încerca să sustragă bunuri din locuința și autoturismele persoanelor vătămate P. L. E. și P. G..
La data de 16.07.2014, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul I.P.J. V. - Postul de Poliție Tulnici, au consemnat denunțul oral formulat de numitul O. C. R., cu privire la faptul că în noaptea din 11-12.07.2014, persoane necunoscute i-au sustras din autoturismul parcat în curtea locuinței socrului său I. D., din ., suma de 1200 lei (în bancnote de 10 lei și 50 lei și suma de 40 euro), aflată într-un portmoneu, astfel la aceeași unitate de P. fiind înregistrat dosarul penal cu nr. unic nr. 4336/P/2014.
Prin Ordonanțele Parchetului de pe lângă judecătoria Focșani s-a dispus reunirea dosarelor menționate, iar în urma cercetărilor efectuate, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul I.P.J. V. - Postul de Poliție Tulnici, sub supravegherea procurorului de caz, au stabilit următoarele:
1. Persoana vătămată P. G. este preot în . și
locuiește împreună cu fratele său - P. L. E., fiind vecini cu inculpatul
B. I.. La data de 09.04.2014, după ce a venit acasă de la biserică, acesta și-a parcat autoturismul personal lângă autoturismul fratelui său, în curtea locuinței comune.
În jurulorelor 00.30, în timp ce dormea, persoana vătămată a auzit niște zgomote la poarta de acces în curtea locuinței și a observat pe fereastră o persoană de sex
masculin care se plimba prin curte, iar la un moment dat acesta a început să verifice
portierele de la cele două autoturisme. Inițial, a crezut că acea persoană este fratele său însă, după o privire mai atentă și-a dat seama că de fapt acel bărbat este inculpatul B. I..
Întrucât și fratele său P. L. E. a auzit gălăgie, aceștia au ieșit împreună în curtea locuinței și l-au imobilizat pe inculpat, care încerca să fugă și să sară gardul. Martorul P. A. I. a confirmat situația de fapt expusă, iar persoanele vătămate P. G. și P. L. E. au declarat că nu se constituie părți civile în procesul penal.
2. Persoana vătămată O. C. R., din ., deține autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_, pe care l-a parcat în curtea locuinței socrului său I. D., din comuna Tulnici, ., lăsându-i portierele neasigurate.
La data de 12.07.2014, în jurul orelor 10.00, acesta a constatat că persoane necunoscute au pătruns în autoturism în seara de 11.07.2014, de unde au sustras dintr-un portmoneu, suma de 1200 lei în bancnote de 10 lei și 50 lei și suma de 40 euro. Martorul I. D. a confirmat cele declarate de către ginerele său.
Deasemenea, martorul I. D. - administratorul magazinul . Tulnici, a declarat faptul că la data de 11.07.2014, inculpatul B. I. i-a cerut să îi dea pe datorie mai multe produse alimentare, întrucât nu avea bani. Deoarece I. D. 1-a refuzat, inculpatul a revenit a doua zi, la data de 12.07.2014, în jurul orelor 16.00, după comiterea furtului descris în dauna persoanei vătămate O. C. R. și a făcut cumpărături în valoare de 70 lei, achitând cu bacnote de 50 lei și 10 lei. Martorul a mai precizat că inculpatul avea o sumă mare de bani în bancnote de 50 și 10 lei și că nu l-a văzut niciodată pe inculpat desfășurând activități aducătoare de venit.
Mai mult, inculpatul, ulterior comiterii acestei fapte, a făcut cumpărături în repetate rânduri și de la alte magazine, achitând sume cuprinse între 35 și 60 lei,
cu toate că nu desfășoară activități aducătoare de venit.
Pe parcursul cercetărilor, în cursul urmăririi penale, inculpatul a refuzat să dea declarații.
În acest sens, prin referatul de terminare a urmăririi penale din data de 29.10.2014, lucrătorii de poliție judiciară din cadru I.P.J. V. - Postul de Poliție Tulnici, au propus întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior.
1. Cu privire la infracțiunile de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 32 C.pen., rap. la art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b C.pen., instanța constată că prin declarațiile date la termenul de judecată din data de 21.10.2015, părțile vătămate P. L. E. și P. G. au înțeles să se împace cu inculpatul, motiv pentru care, față de dispozițiile art. 159 C. pen. - potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă și produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit dacă are loc până la citirea actului de sesizare, instanța, în baza art. 396 alin. 1, 6 raportat la art.16 alin. 1 lit. g C. proc. pen., va înceta procesul penal având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 32 C.pen., rap. la art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b C.pen. (două fapte din data de 09/10.04.2014, comise în dauna părților vătămate menționate) - ca urmare a împăcării părților (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 32 C.pen., rap. la art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b C.pen.).
2. Cu privire la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b C.pen. (faptă săvârșită la data de 11/12.07.2014 în dauna părții vătămate O. C. R.)., instanța constată următoarele:
Partea vătămată O. C. R. a declarat în timpul urmăririi penale faptul că este din . și deține în proprietate autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ . În seara de 11.07.2014, acesta a parcat autoturismul în curtea locuinței socrului său I. D., situată în comuna Tulnici, ., lăsându-i portierele neasigurate. A doua zi, în jurul orelor 10.00, a constatat că persoane necunoscute au pătruns în autoturism în seara de 11.07.2014, de unde au sustras dintr-un portmoneu suma de 1200 lei în bacnote de 10 lei și 50 lei și suma de 40 euro.
Martorul I. D., audiat atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, a confirmat cele declarate de către ginerele său, fără însă a declara că inculpatul este autorul faptei.
Deasemenea, martorul I. D. - administratorul magazinul . Tulnici, audiat atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, a declarat faptul că la data de 11.07.2014 inculpatul B. I. i-a cerut să îi dea pe datorie mai multe produse alimentare, întrucât nu avea bani. Fiind refuzat, acesta a revenit a doua zi, la data de 12.07.2014, în jurul orelor 16.00, și a făcut cumpărături în valoare de peste 100 lei, achitând cu bacnote de 50 lei și 10 lei. Martorul a mai precizat că inculpatul avea o sumă mare de bani în bancnote de 50 și 10 lei și că nu l-a văzut niciodată pe inculpat desfășurând activități aducătoare de venit. Întrerbându-l de unde are bani, inculpatul a spus că i-a câștigat din cerșit.
InculpatulB. I. a fost audiat cu privire la fapta imputată doar în cursul cercetării judecătorești, ocazie cu care nu a recunoscut săvârșirea acesteia, susținând că nu cunoaște nici cine este persoana care a sustras sumele de bani din autoturismul parcat în curtea locuinței lui I. D., precum și faptul că el nu a fost în acel loc. Inculpatul arată că îl cunoaște pe I. D., fiind consăteni, iar sumele de bani cheltuite pentru cumpărăturile facute în magazinulmartorului I. D. provin din vinderea unor bunuri personale.
Având în vedere că depozițiile părților vătămate, ale inculpatului și martorilor date în timpul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, dar și înscrisurile existente la dosar nu se coroborează, fiind contradictorii, instanța apreciază că în cauză nu există probe directe sau indirecte în sarcina inculpatului, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței.
Astfel, instanța reține o stare de fapt diferită decât cea din rechizitoriu, considerând că nici o probă din cele administrate nu poate duce la concluzia certă că în noaptea din 11-12.07.2014, inculpatul a sustras din autoturismul persoanei vătămate O. C. R., parcat în curtea locuinței socrului său I. D., din ., suma de 1200 lei și 40 euro, din următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 6 din CEDO dar și dispozițiilor C.pr.pen. și ale Constutuției României, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Astfel, inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția iar sarcina administrării probelor revine, în cursul procesului penal, organului de urmărire penală și instanței de judecată, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului.
Orice soluție pronunțată de către instanță nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate și convingătoare, așa cum a statuat și CEDO în cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Mai mult, condamnarea unei persoane în lipsa unor probe temeinice și legal administrate, convingătoare și ferme, care să fie de natură a înlătura cea mai mică îndoială reprezintă totodată și o nerespectare a dreptului unui inculpat la un proces echitabil. Curtea Europeană a stabilit că îndoiala profită persoanei acuzate (Comisia EDO, raport din 30 martie 1963, cauza Austria c. Italia, Annuarie de la Convențion, vol. VI, p. 783).
Acest principiu este de natură a respecta și dreptul la siguranță individuală, care s-ar vedea înlăturat dacă o persoană ar fi condamnată pe baza unor probe incerte, neconcludente, din care elementul de siguranță lipsește cu desăvârșire, și care nu sunt de natură a fundamenta temeinicia în fapt și în drept a acuzației în materie penală.
În acest sens, regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în C.pr.pen, care se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru sustinerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția în legatură cu fapta imputată, instanța nu-și poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției inculpatului si să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt Înfăptuirea justitiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandită pe baza de probe decisive, complete, sigure, în măsura să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorată din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o infățisează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție. Când, urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție, nu este înlăturată, căci orice îndoială este în favoarea inculpatului.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovația, atunci îndoiala este „echivalentă cu o proba pozitivă de nevinovăție” și deci inculpatul trebuie achitat.
Având în vedere declarațiile contradictorii ale părților din dosar, instanța apreciază că nu se pot constitui probe certe de vinovăție împotriva inculpatului, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că în noaptea de 09-10.04.2014, inculpatul a pătruns în curtea locuinței persoanelor vătămate P. L. E. și P. G. din ., încercând să sustragă bunuri din autoturismele acestora și din locuință, fiind depistat în timp ce forța ușile portierelor.
Dar, acest aspect, petrecut cu trei luni înainte de comiterea faptei de furt în dauna persoanei vătămate O. C. R., nu poate duce la concluzia că autor este tot inculpatul, neexistând probe concrete și directe care să ateste susținerile acuzării.
În concret, nu se poate stabili cu exactitate dacă inculpatul s-a aflat la locul faptei (în curtea locuinței socrului său I. D.) în noaptea din 11-12.07.2014 și nici dacă inculpatul este cel care a sustras din autoturismul persoanei vătămate suma de 1200 lei și 40 euro.
Astfel, nu se poate stabili cu certitudine și pe baza de probe decisive, complete, sigure, în măsura să reflecte realitatea obiectivă, că sumele de bani în cauză au fost sutras de inculpat din autoturismul respectiv.
Astfel, acuzarea inculpatului este probată doar cu declarațiile martorului I. D., care a confirmat doar că ginerele său a avut suma de bani în autoturism și cu declarațiile martorului I. D. care a declarat faptul că inculpatul a făcut cumpărături în valoare de peste 100 lei, achitând cu bacnote de 50 lei și 10 lei și că nu l-a văzut niciodată pe inculpat desfășurând activități aducătoare de venit, aceste probe fiind indirecte.
Atât declarațiile martorilor cât și ale părții vătămate referitoare la presupusa faptă de furt sunt percepții indirecte și nu percepții proprii ale acestora care dealtfel nu au fost prezenți la fața locului, așa cum am arătat în descrierea evenimentelor.
Întrucât nu există niciun alt martor sau alte probe certe care să ateste susținerile acuzării, concluzia instanței este aceea că probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, astfel că în cauză se impune a fi aplicată regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția legală este achitarea inculpatului.
În acest context, instanța apreciază că devin incidente disp. art. 396 alin. 1 și 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C. proc. pen. și va achita pe inculpatul B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b C.pen. (faptă săvârșită la data de 11/12.07.2014 în dauna părții vătămate O. C. R.).
Dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c C. proc. pen. care prevăd că nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea, se rețin atunci când din probele administrate rezultă că faptele există, constituie infracțiuni, însă există un dubiu că au fost săvârșite de inculpat. Acest caz operează in personam, sens în care organele de urmărire penală au obligația de a relua urmărirea penală și de a continua cercetările în vederea identificării autorului ori participantului la săvârșiriea infracțiunilor în cauză.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că persoanei vătămate O. C. R. a declarat că nu se constituie parte civilă și nu are nicio pretenție de la autorul faptelor de furt, prin declarațiile date aflate la dosar.
Mai mult, având în vedere cele expuse anterior cu privire la aplicarea principiului in dubio pro reo în ce privește săvîrșirea infracțiunilor de către inculpat, instanța constată faptul că nu se poate stabili vreo acțiune a inculpatului care are caracter ilicit, existența unui fapt ilicit fiind una din condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen., va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 398, raportat la art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d, alin. 4 C. proc. pen., va obliga părțile vătămate P. L. E., CNP_ și P. G., CNP_ - la plata sumei de câte 30 lei și pe inculpatul B. I. - la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu (avocat D. G. - cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1056/30.04.2015 emisă de Baroul V.) în sumă de 200 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. În baza art. 396 alin. 1, 6 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. g C. proc. pen., încetează procesul penal având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 32 C.pen., rap. la art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b C.pen. (două fapte din data de 09/10.04.2014, comise în dauna părților vătămate P. L. E. și P. G.), de către inculpatul B. I., fiul lui I. si Lucreția, născut la 11.10.1965 în ., cu același domiciliu stabil ., 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, CNP_ - ca urmare a împăcării părților (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 32 C.pen., rap. la art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b C.pen.).
2. În baza art. 396 alin. 1 și 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C. proc. pen., achită pe inculpatul B. I., fiul lui I. si Lucreția, născut la 11.10.1965 în ., cu același domiciliu stabil ., 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b C.pen. (faptă săvârșită la data de 11/12.07.2014 în dauna părții vătămate O. C. R.).
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen., ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 398, raportat la art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d, alin. 4 C. proc. pen., obligă pe părțile vătămate P. L. E., CNP_ și P. G., CNP_, ambele domiciliate în . - la plata sumei de câte 30 lei și pe inculpatul B. I. - la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu (avocat D. G. - cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1056/30.04.2015 emisă de Baroul V.) în sumă de 200 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2015.
Președinte Grefier
P. I.- I. B. I. M.
Red. I.I.P. / Dact..I.M.B.
16.11.2015 / 2 ex.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 2063/2015.... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Sentința nr. 2182/2015.... → |
|---|
