Infracţiuni la legea privind calitatea în construcţii. Legea 10/1995. Sentința nr. 878/2015. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 878/2015 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 17-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SENTINȚA PENALĂ NR. 878
Ședința publică din data de 17.04.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PREȘEDINTE: B. MĂNDICA
Grefier: C. F. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Focșani.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind peinculpatul L. S., fiul lui N. și S. – L., născut la data de 20.09.1945 în O., județul V., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 3672/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani pentru instigare la infracțiunea de realizare a unei construcții, fără respectarea reglementărilor tehnice, prev. de art. 25 C.pen., rap. la art. 31 din Legea nr. 10/1995.
Dezbaterile orale au avut loc in ședința publică din data de 20.03.2015 și au fost consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 03.04.2015, iar apoi a amânat pronunțarea pentru data de 10.04.2015 și pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de fata, constata următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 3672/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. S. pentru instigare la realizarea unei construcții fără respectarea reglementărilor tehnice, prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 31 din Legea nr. 10/1995, constând în aceea că i-a determinat pe martorii A. D. și A. C. să sape un șanț pentru edificarea unui gard, deși nu avea autorizație, acțiune ce a avut ca urmare prăbușirea unui perete de la locuința părții vătămate P. E..
Întrucât la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală în cauză, după sesizarea instanței, nu s-a început cercetarea judecătorească, potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, instanța a trimis cauza judecătorului de cameră preliminară pentru a proceda potrivit art. 342 – 348 C.proc.pen.
În procedura Camerei Preliminare inculpatul a invocat nelegalitatea actului de sesizare motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile legale privind urmărirea penală și nu sunt condițiile pentru existența instigării.
Prin Încheierea din data de 25.03. 2014 Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Împotriva acestei Încheieri nu s-a formulat contestație.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Partea vătămată P. E. deține în orașul O., județul V., un imobil casă care se învecinează în partea de nord cu imobilul proprietatea inculpatului L. S..
În acel punct, inculpatul L. S. a avut o bucătărie de vară al cărei perete era lipit de imobilul casă al părții vătămate.
La începutul lunii iunie din anul 2013, inculpatul s-a înțeles cu martorul A. D. pentru executarea unei lucrări de demolare a unei anexe și construirea unui gard cu fundație.
Martorul a mers la imobilul unde trebuia să efectueze lucrările, respectiv la imobilul care se învecinează cu al părții vătămate, iar inculpatul i-a arătat anexa pe care trebuie să o dărâme și locul unde urma să construiască gardul.
Din declarația martorului rezultă că inculpatul l-a asigurat că are autorizație pentru aceste lucrări.
În legătură cu aceasta, martorul I. C., inspector de urbanism la Primăria O., a declarat că la 20.05.2013 inculpatul a depus o cerere pentru un certificat de urbanism, susținând că vrea să refacă un gard, nefiind vorba la acel moment de eliberarea unei autorizații de construcție.
Eliberarea autorizației de construcție are loc, de regulă, în a doua parte a procedurii, în cadrul căreia este obligatorie întocmirea unei documentații tehnice.
Martorul a declarat că a văzut la fața locului că este vorba despre un gard de scândură, nemaiprimind și alte date tehnice.
La data de 04.06.2013, martorul A. D. a început să demoleze anexa al cărei perete era lipit în partea de nord de peretele casei părții vătămate, activitate la care a participat și inculpatul, acțiunea de demolare s-a făcut cu un ciocan și o daltă.
În timp ce îndepărta peretele anexei inculpatului, martorul A. D. a observat că peretele casei părții vătămate prezintă mai multe fisuri. În acest context, partea vătămată le-a atras atenția că sunt fisuri la perete și în interior, cerându-le să înceteze lucrarea.
În aceeași zi, partea vătămată a reclamat la Primăria O. că i s-a fisurat peretele, iar a doua zi martorul I. C. s-a deplasat la fața locului unde a constatat că inculpatul demolase gardul de scândură, îndepărtase și zidul anexei, iar la casa părții vătămate apăruse fisuri la peretele dinspre proprietatea inculpatului.
S-a emis inculpatului o adresă la data de 07.06.2013 prin care acesta a fost somat să oprească lucrările, aducându-i-se la cunoștință că certificatul de urbanism emis la 29.05.2013 nu îi dreptul să execute lucrări de construcție.
Inculpatul a fost somat să apeleze la un expert constructor care să stabilească dacă sunt necesare lucrări pentru conservarea construcției părții vătămate, înainte de reluarea lucrărilor pentru edificarea gardului, astfel cum își propusese.
Acesta nu s-a conformat însă și a continuat lucrările, respectiv l-a convins pe martorul A. D. să sape un șanț unde urma să toarne fundația gardului.
Inculpatul l-a asigurat pe martor că are acordul Primăriei pentru continuarea lucrărilor, întrucât martorul refuzase inițial să continue lucrarea.
Înainte de a trece la săpăturile pentru șanț, martorul A. D. a efectuat unele lucrări sub directa îndrumare a inculpatului, de consolidare a peretelui fisurat al părții vătămate.
Martorul a declarat că a săpat la baza peretelui, după care a umplut cu beton și armătură de fier și a încărcat peretele cu ciment.
După aceasta, cu ajutorul vărului său, A. C., martorul A. D. a început să sape șanțul.
Adâncimea și lățimea șanțului le-a stabilit inculpatul care i-a asigurat în continuare pe cei doi martori că are autorizație. După ce martorii au terminat de săpat șanțul, au trecut la pregătirea armăturii, însă, în timp ce făceau aceasta în curtea inculpatului, peretele imobilului părții vătămate s-a dărâmat și a căzut în șanț.
Partea vătămată a arătat că în afara peretelui respectiv, s-a fisurat și peretele unei alte încăperi și s-a deteriorat toată mobila din încăperea respectivă, precum și toate vasele care se găseau într-o vitrină.
Ulterior evenimentului s-a făcut o inspecție tehnică de către Inspectoratul de Stat în Construcții, întocmindu-se procesul-verbal de inspecție nr. 5059/01.07.2013.
În concluziile inspecției s-a reținut că lucrările executate de inculpat și anume desființarea clădirii anexă, săparea fundației pentru gard s-au făcut cu încălcarea prevederilor legale privind calitatea în construcții, iar aceste lucrări au avut drept efect avarierea imobilului părții vătămate.
Cu ocazia controlului a fost somată partea vătămată să nu mai utilizeze două camere avariate și s-a impus Primăriei O. să întocmească documentația pentru desființarea lucrărilor făcute fără autorizație.
În timpul cercetării judecătorești, inculpatul a depus raportul de expertiză tehnică întocmit de un expert tehnic autorizat, respectiv P. C., datat 18.06.2013 și un Referat, semnat de un expert tehnic autorizat, document din cuprinsul căruia rezultă că lucrarea, și anume expertiza tehnică, s-a făcut la solicitarea inculpatului.
În Referat se face vorbire de gardul pe care urma să-l edifice inculpatul, descris ca având fundație de beton, amplasat pe hotarul dintre proprietăți, fiind descrise și materialele din care urma să se facă.
Așadar, Referatul a fost datat 04.06.2013, iar expertiza a fost întocmită, la cererea inculpatului, la data de 18.06.2013.
În expertiză, cel mai probabil, s-au avut în vedere perspectivele lucrărilor de demolare și, respectiv, de ridicare a gardului, de vreme ce expertul nu a făcut constatări directe în teren.
Inculpatul a susținut că a întocmit expertiza tehnică conform recomandărilor Primăriei O. din 07.06.2013 și că a respectat întocmai recomandările din expertiză.
Inculpatul a ignorat total împrejurarea că procedura de emitere a unei autorizații implica, în cazul său, și luarea tuturor măsurilor pentru conservarea imobilului părții vătămate, despre care expertiză făcută la solicitarea inculpatului nu face vorbire.
Astfel, dacă expertul respectiv s-ar fi deplasat pe teren, ar fi constatat aceleași împrejurări constatate de martorul I. C., martorul A. D., reclamate de partea vătămată și cunoscute de inculpat, și anume că demolarea anexei a dus la deteriorarea peretelui casei părții vătămate.
În acel moment se impunea, așa cum a cerut și Primăria O., prin Direcția de Specialitate, o soluție tehnică care să împiedice avariile ulterioare ale imobilului părții vătămate.
Inculpatul nu a fost însă preocupat de aceasta, l-a interesat numai să-și edifice gardul, eventual conform expertizei de care s-a prelevat în apărare.
Nu are așadar nici o relevanță expertiza de care se prevalează inculpatul care a susținut cu ocazia audierii sale că avea documentele necesare și acordul Primăriei pentru demolarea construcției.
Inculpatul a mai declarat că imobilul părții vătămate este vechi, are baza putredă și că a depus toate diligențele pentru consolidarea zidului care, în final, s-a dărâmat.
În timpul cercetării judecătorești s-a efectuat o expertiză tehnică în construcții care a avut ca obiective următoarele:
- Dacă lucrarea începută de inculpat reflectă planul tehnic potrivit schițelor și referatul tehnic aflate la dosar, întocmite de expertul tehnic Z. P..
- Dacă și în acest caz, în care respectă planul tehnic și soluția tehnică, era necesară desemnarea unei persoane care să supravegheze efectiv lucrările.
- Să determine și să identifice cauzele care au dus la deteriorarea imobilului părții vătămate.
- Stabilirea avariilor la acest imobil ce au legătură cauzală cu lucrările pe care le-a făcut inculpatul.
- Modalitatea tehnică de reparare a imobilului și să se aibă în vedere numai avariile produse prin manoperele făcute la indicația inculpatului.
- Costul reparațiilor.
- Dacă erau necesare sau nu autorizațiile de construire și de demolare înainte de începerea lucrărilor.
Concluziile expertizei sunt relevante numai în ce privește punctele 3, 4, 5, 6. Răspunsurile la punctele 1, 2, 7, chiar dacă este conform cu obiectivele stabilite, nu prezintă relevanță și nu susțin apărarea inculpatului. Astfel, așa cum s-a reținut, este lipsit de însemnătate faptul că la edificarea gardului inculpatul urma să respecte recomandările din expertiza făcută la solicitarea sa.
Este evident că inculpatul nu mai putea, din punct de vedere legal, să treacă la săparea șanțului înainte de a găsi o soluție tehnică și de a realiza concret lucrări pentru conservarea imobilului părții vătămate.
Nu are nici o relevanță că acesta are o vechime considerabilă și materialele erau în parte degradate.
Din perspectiva Legii nr. 10/1995, inculpatul nu mai putea continua lucrările de edificare a gardului.
Nu are însemnătate deosebită faptul că nu era necesară o persoană pentru supravegherea lucrărilor.
În ce privește inexistența autorizației de construcție, instanța nu poate reține concluzia expertului în sensul că datorită neînțelegerilor dintre inculpat și partea vătămată lucrările s-au prelungit în timp, s-a ajuns la deteriorarea săpăturilor și prăbușirea peretelui.
Deteriorarea peretelui părții vătămate a început încă de la momentul demolării anexei, dovadă fiind fisurile apărute.
Prăbușirea peretelui nu s-a datorat faptului că săpăturile făcute la șanț s-au deteriorat, fiind exclusă astfel legătura dintre durata lucrărilor și distrugerea imobilului părții vătămate.
Este cert faptul că inculpatul și-a încălcat obligațiile legale cu ocazia lucrărilor efectuate cu știință, determinându-i pe cei doi martori să efectueze lucrările ce nu puteau fi executate conform Legii nr. 10/1995.
În consecință, din toate probele administrate în cauză a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul i-a determinat cu intenție pe martorii A. D. și A. C. să efectueze lucrări neautorizate, lucrări ce au avut drept consecință prăbușirea unui perete de la locuința părții vătămate P. E..
Situația de fapt reținută de instanță rezultă din procesul-verbal de sesizare întocmit de Inspectoratul de Stat în Construcții, documentele emise de Primăria O., declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor.
În drept, fapta inculpatului L. S. de a determina, cu intenție, pe martorii A. D. și A. C. să efectueze lucrări neautorizate, aceștia din urmă acționând fără vinovăție, întrunește elementele constitutive ale participației improprii sub forma instigării la comiterea infracțiunii prev. de 47 C.pen. rap. la art. 52 alin. 3 C.pen. cu referire la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 10/1995.
Instanța apreciază că în cauză legea penală mai favorabilă sunt dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 10/1995, modificată prin Legea de aplicare a Codului penal, având în vedere limitele mai reduse de pedeapsă.
La stabilirea pedepsei ce va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, urmarea produsă, persoana inculpatului care nu are antecedente penale și are o atitudine socială ireproșabilă.
Instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 83 C.pen. pentru amânarea aplicării pedepsei.
În ce privește acțiunea civilă promovată de partea vătămată, instanța o apreciază întemeiată în parte.
Aceasta a solicitat despăgubiri în sumă totală de 75 000 lei, din care_ lei bunurile distruse și_ lei daune morale.
La cererea părții vătămate s-a făcut o expertiză de evaluare a bunurilor mobile distruse.
Din declarația martorei G. C., coroborată cu concluziile celor două expertize efectuate în timpul cercetării judecătorești, rezultă că părții vătămate i-au fost distruse bunuri mobile în sumă de 3517 lei, iar pentru refacerea construcției, părții vătămate îi este necesară suma de 2275, 37 lei.
Așadar, pretențiile părții vătămate sunt întemeiate în parte la nivelul sumei totale de 5792 lei.
Instanța apreciază că nu se impune acordarea de daune morale, având în vedere că degradarea imobilului nu poate produce o traumă psihică, atât de evidentă și de gravă, de nereparat.
Văzând și dispozițiile art. 275 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Prin schimbarea încadrării juridice stabilește inculpatului L. S. (fiul lui N. și S. – L., născut la data de 20.09.1945 în O., județul V., cetățenie română, studii medii, domiciliat în orașul O., ., județul V., posesor al CI, ., nr._, CNP_) pentru instigare la realizarea unei construcții fără respectarea reglementărilor tehnice prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 10/1995, cu aplicarea art. 5 C.pen. pedeapsa de 1 an închisoare și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen.
În baza art. 83 C.pen. amână aplicarea pedepsei principale pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.
Obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte obligațiile prev. de art. 85 alin. 1 lit. a – e C.pen.:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C.pen.
Admite în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată.
Obligă inculpatul la 5792,37 lei daune materiale către partea vătămată P. E..
Obligă inculpatul la 2100 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată P. E. și la 500 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.04.2015.
Președinte,Grefier,
B. MĂNDICA C. F. R.
Red. B.M. 09.06.2015 /
Tehnored. – R.F.C.09.06.2015/Ex.5
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 897/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1961/2015.... → |
|---|
