Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Sentința nr. 1338/2015. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1338/2015 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 17-06-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SENTINȚA PENALĂ NR. 1338
Ședința publică din data de 17.06.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PREȘEDINTE: P. I. – I.
Grefier: C. F. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. D. Dragovici din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Focșani
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind inculpatul B. D., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de viol, fapte prev. de art. 224 alin. 1 Cp și art. 32 alin. 1 raportat la art. 218 alin. 1 Cp, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 634/P/2014din data de 30.09.2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 01.10.2014 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. D., fiul lui P. si M., născut la data de 25.05.1974 în ., cu domiciliul în com. S., .. V., CNP_, cetățenie română, studii 10 clase, agricultor, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 218 alin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, în fapt, în seara zilei de 12.05.2014, inculpatul a pătruns fără drept în curtea și într-o cameră a imobilului persoanei vătămate B. C., fără consimțământul prealabil al vreunui membru al familiei acestuia și a intenționat să întrețină raport sexual cu B. G., persoană cu handicap grav.
Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a plângerii, declarație reprezentant legal B. C., declarație parte vătămată B. L., declarații suspect/inculpat B. D., declarații martori, proces-verbal de ridicare bancnotă, acte reprezentare persoană vătămată, certificat de încadrare în grad de handicap al numitei B. G., raportul de expertiză medico-legală nr. 75R/13.05.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală V., alte acte și fișa de cazier judiciar.
P. încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21.10.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, fixând termen de judecată la data de 03.12.2014.
La primul termen de judecată din data de 03.12.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului faptele pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acestora, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa. De asemenea, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen.
Acesta și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și a precizat că nu recunoaște săvârșirea faptelor și nu este de acord să beneficieze de aceste dispoziții, solicitând administrarea de probatorii pentru stabilirea circumstanțelor exacte.
Instanța a constatat că nu se impune aplicarea procedurii simplificate de judecată, întrucât pe de o parte inculpatul a solicitat administrarea altor probe decât cea cu înscrisuri în circumstanțiere, iar pe de altă parte nu a recunoscut faptele așa cum i-au fost prezentate. Astfel, în cauză nu se impune aplicarea procedurii simplificate de judecată, prev de art. 375, art. 377 C.pr.pen., nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen. potrivit cărora, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În apărare, inculpatul a solicitat administrarea de probe, la același termen, instanța, apreciind asupra pertinenței, utilității și concludenței probelor solicitate, a încuviințat proba cu înscrisuri, atât cele de la dosar, cât și alte înscrisuri, proba testimonială cu depozițiile martorilor Ș. Ș., Ș. G. G. și B. V., precum și cu depozițiile martorilor indicați în citativul rechizitoriului.
Astfel, în faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din data de 28.01.2015, instanța a procedat la audierea inculpatului care a consimțit să dea declarație și în fața instanței, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar la filele 31-32. La același termen de judecată, anterior audierii inculpatului, partea vătămată B. G. (prin reprezentant legal B. C.) a depus un înscris prin care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei, din care 1.000 lei daune materiale și 9.000 lei daune morale. Instanța a constatat imposibilitatea audierii părții vătămate B. G. și a procedat la audierea martorului Ș. Ș., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar la filele 29-30.
La același termen de judecată, instanța a dispus emiterea unei adrese către Postul de Poliție Nereju pentru a comunica dacă au fost înregistrate dosare penale, petiții sau plângeri ale persoanelor vătămate B. C. și B. L. prin care ar fi acuzat diverse persoane de violarea fiicei lor B. G. sau eventuale sesizări ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V. sau altor persoane fizice, răspunsul fiind atașat la dosar la filele 36-55.
La termenul de judecată din data de 11.03.2015, instanța a procedat la audierea
martorilor D. A., Ș. G. G. și D. S., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar la filele 61-65.
La termenul de judecată din data de 08.04.2015, instanța a procedat la audierea martorilor M. M. și B. M. G., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar la filele 71-73, iar la termenul de judecată din data de 03.06.2015, instanța a procedat la audierea martorilor G. T. și M. C., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 12.05.2014, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul I.P.J. V. - Postul de Poliție Nereju, au consemnat denunțul oral formulat de numitul B. C., din ., cu privire la faptul că în seara zilei de 12.05.2014, în jurul orelor 19.00, inculpatul B. D. a pătruns în curtea locuinței sale, fară un accept prealabil al vreunui membru al familiei și a întreținut relații sexuale sau a încercat să înfăptuiască acest lucru cu fiica sa B. G., care are un handicap grav, astfel la P. de pe lângă Tribunalul V. fiind înregistrat dosarul penal cu nr. unic nr. 634/P/2014.
În urma cercetărilor efectuate, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul I.P.J. V. - Postul de Poliție Nereju, sub supravegherea procurorului de caz, au stabilit următoarele:
În seara zilei de 12.05.2014, inculpatul B. D. s-a deplasat la locuința numitului B. C., a intrat în curtea imobilului, de asemenea, fară a se fi putut stabili dacă a strigat la poartă sau nu și a intrat într-o cameră a locuinței unde se afla B. G., care prezintă un grad de handicap grav.
În timp ce inculpatul se afla în cameră cu B. G., în încăpere a intrat minorul B. M. G. – fratele acesteia din urmă, care a auzit-o țipând pe sora sa, ocazie cu care l-ar fi surprins pe inculpat cu pantalonii în vine. De asemenea, minorul B. M. G. a mai arătat că sora sa B. G. se afla pe pat, având pantalonii și chilotul lăsați până lâ genunchi. Fiind surprins în această ipostază, inculpatul B. D. ar fi fugit afară din cameră și ar fi plecat, iar minorul l-a sunat pe tatăl său, relatându-i verbal cele surprinse în momentul când acesta a revenit la domiciliu.
Inculpatul B. D. ar fi solicitat minorului B. M. G. să nu spună nimănui cele întâmplate, oferindu-i o bancnotă de 100 lei, pe care minorul a luat-o și apoi a predat-o organelor de poliție, sumă de bani fiind dealtfel consemnată la CEC în vederea confiscării.
După ce B. C. s-a întors acasă și a luat la cunoștință despre cele întâmplate, inculpatul a revenit la locuința persoanei vătămate și a avut o discuție cu acesta, rugându-l să nu anunțe organele de poliție, deși la acel moment lucrătorii de poliție fuseseră deja sesizați și se aflau în curtea lui B. C..
Lucrătorii de poliție judiciară au stabilit că minorul B. Mariu G. se afla într-o cameră a locuinței, împreună cu martorul D. Stanel, jucându-se la calculator, moment în care au auzit-o strigând pe sora sa B. G.. Acesta a mers în camera în care se afla sora sa și a revenit după puțin timp, povestindu-i lui D. Stanel că l-a găsit în cameră pe inculpatul B. D. cu pantalonii în vine și că acesta i-a dat suma de 100 lei pentru a nu spune nimănui cele întâmplate.
Pentru a se stabili cu exactitate dacă inculpatul a avut raport sexual ori a agresat-o pe B. G., aceasta a fost examinată de specialiștii din cadrul Serviciului de Medicină Legală V. care au constatat că nu prezintă leziuni traumatice corporale externe și nu s-au pus în evidență aspecte morfologice, care prin caracteristicile celulare și modalitatea de colorare ar putea pleda pentru prezența spermatozoizilor.
Deasemenea, B. G. prezintă grad de handicap grav, valabilitate permanentă, reprezentat legal al acesteia fiind tatăl B. C..
În acest sens, prin referatul de terminare a urmăririi penale din data de 11.09.2013, lucrătorii de poliție judiciară din cadru I.P.J. V. - Postul de Poliție Nereju, au propus întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpatului B. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 218 alin. 1 Cod penal.
Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin coroborarea întregului material probator, administrat în cursul urmăririi penale.
Partea vătămată B. C. a declarat faptul că este reprezentantul legal și asistentul personal al fiicei sale B. G., conform dispoziției nr. 1/04.01.2011, contractului individual de muncă nr. 62/04.01.2011 și fișei postului, toate emise de Primăria comunei Nereju, jud. V..
Numita B. G. este încadrată într-un grad de handicap grav cu valabilitate permanentă, conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3130/23.04.2009 emis de Consiliul Județean V..
Acesta mai arată că deține o moară de cereale în curtea locuinței sale situată în . și se mai ocupă și cu unele lucrări de fierărie. La data de 12.05.2014, B. C. a fost sunat de inculpatul B. D. care i-a solicitat să-i sudeze un fier, dar i-a comunicat că nu se află la domiciliu fără a stabili când să vină pentru efectuarea lucrării.
În seara aceleiași zile, în jurul orelor 19.00, acesta a plecat de la locuința sa pentru a aduce animalele de la pășune, ocazie cu care a lipsit de acasă circa 30 minute. După ce s-a întors acasă, fiul său minor – martorul B. M.-G. i-a spus că la un moment dat a auzit-o țipând pe sora sa B. G. și a mers în camera ei unde l-ar fi surprins pe inculpatul B. D. cu pantalonii în vine, în timp ce sora lui se afla pe pat, având pantalonii și chilotul lăsați până la genunchi. Fiind surprins astfel, inculpatul B. D. și-a tras pantalonii în sus și a fugit afară din cameră, după care a revenit și a solicitat minorului B. M. G. să nu spună nimănui cele întâmplate, remițându-i o bancnotă de 100 lei, pe care minorul a luat-o și apoi a înmânat-o tatălui său.
Când s-a întors acasă de la pășune, acolo se afla și martorul D. S., prietenul fiului său - B. M. G., aspect care nu se coroborează cu declarațiile martorului B. M.-G. și nici cu cele ale martorului D. S..
Cunoscându-l pe inculpatul B. D. întrucât i-a mai efectuat lucrări de fierărie, B. C. l-a contactat telefonic pe acesta și l-a chemat să poarte o discuție cu privire la cele întâmplate, inculpatul revenit la locuința lui și rugându-l să nu anunțe organele de poliție, oferindu-i chiar o sumă de bani în acest sens, aspect care deasemenea nu are logică, atât timp cât lucrătorii de poliție fuseseră deja sesizați și se aflau în curtea lui B. C..
Fiind audiată în timpul urmăririi penale, martorul B. L. – mama lui B. G., a relatat faptul că în ziua de 12.05.2014, a plecat de la domiciliu în jurul orelor 15.00, lăsându-i acasă pe soțul său B. C. și pe fiul său B. M.-G.. Aceasta a luat la cunoștință despre cele întâmplate în mod indirect, din relatările verbale ale celor doi arătați mai sus. În plus, martorul mai arată că îl cunoaște pe inculpatul B. D., întrucât acesta a venit la locuința lor în mai multe rânduri pentru unele lucrări de sudură și fierărie și pentru a măcina cereale la moara din curtea locuinței.
Fiind audiat în timpul urmăririi penale, martorul B. M.-G. a relatat faptul că în ziua de 12.05.2014, în jurul orelor 15.00, mama sa B. L. a plecat de la domiciliu pentru a efectua unele lucrări agricole la grădină, iar el a rămas acasă împreună cu tatăl lui B. C. și cu sora B. G.. Între timp, la domiciliu lui a venit și martorul D. S. cu care a intrat într-o camera pentru a se juca la calculator.
După ce tatăl său a plecat de acasă pentru a aduce animalele de la pășune, în jurul orelor 19.00, martorul a auzit-o țipând pe sora sa B. G. și a mers în camera ei unde l-a găsit pe inculpatul B. D. stând în picioare lângă pat, cu pantalonii în vine, în timp ce sora lui se afla pe același pat, având pantalonii și chilotul lăsați până la genunchi. Inculpatul B. D. și-a tras pantalonii pe el și a fugit afară din cameră, după care s-a întors și l-a rugat pe martor să nu spună nimănui cele întâmplate, sens în care i-a dat o bancnotă de 100 lei care a fost predată ulterior organelor de poliție.
Martorul arată că prietenul său D. S. a plecat în timp ce el se certa cu inculpatul, iar ulterior a venit acasă și tatăl său căruia i-a povestit cele întâmplate.
Deasemenea, martorul mai declară că înainte de a o auzi țipând pe sora sa și a merge în camera acesteia, nu a auzit nicio persoană strigând în curtea locuinței la tatăl său.
În cursul cercetării judecătorești însă, același martor revine însă și arată că în seara respectivă, după ce părinții săi plecaseră de acasă, în timp ce se afla într-o camera a locuinței împreună cu martorul D. S. și se jucau la calculator, a auzit o persoană de gen masculin strigând la tatăl său, dar când a ieșit afară nu a văzut pe nimeni și a intrat înapoi în casă. Deasemenea, mai arată că după incidentul cu sora sa a ieșit după inculpat la poartă pentru a se asigura că acesta pleacă și nu a văzut nicio persoană în mașina acestuia.
Fiind audiat atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, martorul D. S. arată că în ziua de 12.05.2014, în jurul orelor 17.00, a mers la locuința prietenului său B. M.-G. pentru a se juca la computer. Acolo i-a găsit și pe părinții acestuia - B. C. și B. L. care au plecat ulterior de acasă după animale.
După ce a intrat într-o cameră împreună cu B. M.-G. și au început să se joace la calculator, a auzit o voce de bărbat strigând numele tatălui lui G., respectiv ,,C.’’, fără a da importanță acestui aspect. La scurt timp, B. M.-G. a ieșit afară să vadă cine a strigat dar a intrat imediat în camera spunând că nu este nimeni afară.
La scurt timp, au auzit-o pe B. G. țipând, imediat B. M.-G. mergând la aceasta în camera să vadă ce s-antâmplat, timp în care martorul a rămas să se joace în continuare la calculator. Când a revenit în camera, B. M.-G. i-a povestit că l-a surprins pe inculpatul B. D. cu pantalonii în vine în camera surorii sale, fără a face alte precizări. Acesta i-a mai arătat și o bancnotă de 100 lei, pretinzând că i-a fost remisă de inculpate pentru a nu spune ce a văzut.
Martorul a auzit parțial și discuția avută afară între B. M.-G. și inculpat, în sensul că prietenul său l-a întrebat pe inculpat ,,ce cauți aici?’’.
Toate aceste aspect au fost percepute de martor în mod indirect, din cele spuse de B. M.-G., întrucât în tot acest timp el rămas în acea camera unde s-a jucat la calculator.
Martorul mai arată că nu îl cunoaște pe inculpat și nici nu l-a văzut în acea zi în curtea locuinței prietenului său. Deasemenea, după acest incident, el a plecat la domiciliul său, înainte ca vreunul dintre părinții lui B. M.-G. să se întoarcă acasă și nu poate preciza ce s-antâmplat în continuare.
Fiind audiat atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, martorul D. A. arată că este vecin cu familia B., iar în după amiaza zilei de 12.05.2014, fără a putea preciza ora, se afla în curtea imobilului său și l-a văzut pe inculpatul B. D. intrând în curtea locuinței familiei B. unde a purtat unele discuții cu B. C. căruia îi spunea să îl ierte.
Martorul mai arată că inculpatul B. D. cunoștea bine curtea și locuința familiei B. întrucât l-a văzut în mai multe rânduri pe acesta în această locație cu diverse treburi.
Fiind audiată atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, martorul M. M. arată că în dimineața zilei de 12.05.2014 a plecat în mun. Focșani cu mașina inculpatului, iar la întoarcere, în jurul prânzului, acesta s-a oprit în fața locuinței familiei B., a intrat în curte unde a stat circa 5-10 minute, fără a cunoaște ce a făcut acolo, întrucât ea a rămas în mașină. Aceasta mai arată că în mașină se mai afla și martorul B. F. – cumnatul inculpatului, iar în curtea locuinței familiei B. nu a văzut nicio persoană. Din discuțiile purtate în mașină, scopul vizitei inculpatului la locuința familiei B. era cumpărarea unei țevi.
Fiind audiat doar în timpul urmăririi penale, martorul B. F. confirmă aspectele mai sus arătate, în sensul că în ziua de 12.05.2014 a mers în mun. Focșani împreună cu inculpatul B. D., care îi este și cumnat, cu mașina acetuia în care se mai afla o persoană de sex feminin din ., inculpatul a oprit mașina în fața locuinței familiei B., a intrat în curte unde a stat circa 5-10 minute, fără a cunoaște ce a făcut acolo, timp în care el a rămas în mașină împreună cu acea persoană de sex feminin. În curtea locuinței familiei B. martorul nu a văzut nicio persoană.
Fiind audiat cu privire la faptele imputate atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B. D. admite că a pătruns în curtea și imobilul familiei B. fără consimțământul prealabil al vreunui membru al familiei acestuia, dar nu a recunoscut săvârșirea faptei de tentativă de viol, motivând că doar o ajuta pe B. G. să intre în camera ei în timp ce a fost surprins în curtea locuinței de fratele acesteia - B. M.-G..
Inculpatul arată că îl cunoaște și este prieten de mai mult timp cu B. C. cu care a colaborat în efectuare a diverse activități. Inculpatul a discutat în prealabil cu acesta să-i confecționeze o țeavă, iar în ziua de 12.05.2014, în timp ce se întorcea de la Focșani cu mașina proprietate personală în care se mai aflau martorii M. M. și B. F., a mers la locuința lui B. C. pentru a vedea dacă i-a făurit acea țeavă.
Acolo nu a strigat la poartă întrucât aceasta se afla la o distanță de circa 40-50 metri de casă și a intrat în curte auzind gălăgie într-o camera spre care s-a îndreptat. După ce a bătut la ușa camerei respective, din interior a ieșit B. G. pe care a întrebat-o unde este tatăl ei, dar nu a reușit să se înțeleagă cu aceasta din cauza handicapului grav de care suferă, sens în care a intenționat să plece. Întrucât B. G. a venit spre el cu intenția de a-l lua în brațe, pentru a preîntâmpina ieșirea acesteia din curte, a luat-o de mână și a condus-o spre locuință, ajutând-o să intre în camera de unde ieșise, fără a intra în acea camera.
În acest timp, dintr-o altă camera a locuinței din care se auzea muzică, a ieșit minorul B. M.-G. care l-a întrebat ce face și i-a spus că tatăl său nu este acasă. În continuare, i-a remis minorului suma de 100 lei ce reprezintă contravaloarea țevii pe care urma să o ia de la B. C., după care a plecat la domiciliul său. După circa 2-3 ore, a fost sunat de B. C. care l-a acuzat de faptul că a fost surprins de fiul său în timp ce se afla în camera lui B. G., sens în care a înțeles să meargă acasă la acesta pentru a-i explica/relata cum au stat lucrurile. Ajuns acolo, în scurt timp au venit lucrătorii de poliție care l-au condus la Postul de Poliție pentru a da declarații.
Inculpatul mai declară că martorii M. M. și B. F. au rămas în mașină cât timp el a intrat în curtea locuinței familiei B. și nu au cunoștință despre ce s-a întâmplat acolo. Deasemenea, în ziua respectivă, a intrat de două ori în curtea locuinței familiei B., în momentul când s-a întors de la Focșani și era însoțit de martorii arătați mai sus și în momentul când a revenit să-i explice lui B. C. despre cele întâmplate.
Inculpatul mai învederează că B. C. i-r fi cerut ulterior, în mod succesiv, sumele de_ lei, 8000 lei și în final 5000 lei pentru a-și retrage plângerea formulate împotriva lui.
Fiind audiat doar în cursul cercetării judecătorești în calitate de martor, numitul Ș. Ș. arată că este în relații de dușmănie cu B. C. întrucât în vara anului 2014, familia B. l-ar fi acuzat pe nedrept pe fiul său Ș. G. G. că ar fi violat-o pe B. G., singura probă în acest sens fiind doar aspectele declarate verbal de minorul B. M.-G.. După această acuzație nefondată, B. C. a mers personal la domiciliul martorului pentru a se înțelege cu acesta în ce privește fapta de viol asupra lui B. G..
Martorul mai arată că în decursul timpului, familia B. a mai acuzat în mod nefondat și alte persoane pentru fapte similare de viol asupra lui B. G., respectiv P. I. și G. M., sens în care a înțeles să sesizeze Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V. și Primăria Nereju pentru a lua măsurile necesare privind protecția minorei B. G. care suferă de un handicap grav.
Aspectele declarate de acesta sunt confirmate și de declarația martorului Ș. G. G. – fiul său, audiat doar în cursul cercetării judecătorești, precum și de adresa nr._/04.03.2015 a Postului de Poliție Nereju și înscrisurilor aferente acesteia.
Astfel, petiția martorului adresată Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a fost trimisă în vederea soluționării la Postul de Poliție Nereju unde a fost înregistrată cu nr._/2014. În urma verificărilor effectuate în speță de lucrătorii de poliție s-a constatat că acuzația adusă lui Ș. G. G. este nefondată și nu au fost identificate aspect de natură penală sau contravențională săvârșite de acesta. Mai mult, fiind audiați în cadrul acestor verificări, soții B. C. și L. arată că fiul lor B. M.-G. a făcut doar o glumă privind această faptă, că au avut suspiciuni de la început cu privire la aceste aspect și și-au luat angajamentul să o supravegheze în permanență pe fiica lor B. G.. Deasemenea, B. C. a fost sancționat cu avertisment scris de lucrătorii de poliție pentru neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin în calitate de reprezentant legal al fiicei sale.
P. aceeași adresă, Postul de Poliție Nereju mai remite instanței și referatul de scoatere de sub urmărire penală nr. 3204/P/21.09.2006 prin care s-a făcut propunerea de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului P. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal din 1969 și tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal din 1969 (persoană vătămată B. G.), propunere confirmată prin Ordonanța nr. 3204/P/2006 din data de 16.10.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani din care rezultă că nu există probe de vinovăție cu privire la presupusa faptă de viol a învinuitului.
Având în vedere că depozițiile părților vătămate, ale inculpatului și martorilor date în timpul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, dar și înscrisurile existente la dosar nu se coroborează, fiind contradictorii, instanța apreciază că în cauză nu există probe directe sau indirecte în sarcina inculpatului, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței.
Astfel, instanța reține o stare de fapt diferită decât cea din rechizitoriu, considerând că nici o probă din cele administrate nu poate duce la concluzia certă că inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale cu B. G. sau că a pătruns fără drept în curtea și locuința familiei B., fără consimțământul persoanelor care folosesc locuința, din următoarele considerente:
1. Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 C.pen. :
În fapt, inculpatul B. D. îl cunoaște și este prieten de mai mult timp cu B. C. cu care a colaborat în efectuare a diverse activități. După ce inculpatul a discutat în prealabil cu acesta să-i confecționeze o țeavă care să pocnească cu carbit, în ziua de 12.05.2014, fără a se putea stabili cu exactitate ora, în timp ce se întorcea de la Focșani cu mașina proprietate personală în care se mai aflau martorii M. M. și B. F., a mers la locuința lui B. C. pentru a vedea dacă i-a făurit acea țeavă.
Inculpatul admite că nu a strigat la poartă întrucât aceasta se afla la o distanță de circa 40-50 metri de casă și a intrat în curte pe prin fața casei pe unde obișnuia să intre în mod usual. Acesta a auzit gălăgie într-o camera, a mers și a bătut la ușa camerei respective, iar din interior a ieșit B. G. pe care a întrebat-o unde este tatăl ei, dar nu a reușit să se înțeleagă cu aceasta din cauza handicapului grav de care suferă, sens în care a intenționat să plece.
Fără a se putea stabili ce s-a întâmplat cu exactitate între inculpat și B. G., cert este că dintr-o altă camera a locuinței din care se auzea muzică, a ieșit imediat minorul B. M.-G. care l-a întrebat pe inculpat ce face și i-ar spus că tatăl său nu este acasă.
În continuare, după ce a discutat cu minorul, inculpatul i-a remis acestuia suma de 100 lei, fără a se putea stabili cu exactitate sub ce titlu (contravaloarea țevii pe care urma să o confecționeze B. C. – așa cum declară inculpatul, sau cu scopul de a-l determina pe minor să nu spună ce s-ar fi întâmplat între inculpat și B. G. - așa cum declară B. M.-G.), după care a plecat la domiciliul său.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța constată că inculpatul B. D. cunoștea curtea și locuința familiei B. întrucât a fost acolo în diverse rânduri și ocazii, pentru diverse lucrări de sudură și fierărie și pentru a măcina cereale la moara din curtea locuinței în cauză. Astfel, martorul D. A. arată că inculpatul B. D. cunoștea bine curtea și locuința familiei B. întrucât l-a văzut în mai multe rânduri pe acesta în această locație cu diverse treburi. Martorul D. S. arată că a auzit parțial discuția avută afară între B. M.-G. și inculpat, în sensul că prietenul său l-a întrebat pe inculpat ,,ce cauți aici?’’. Deasemenea, atât D. S. cât și B. M.-G. arată că au auzit o persoană de gen masculin strigând la B. C., sub apelativul ,,C.’’ dar când B. M.-G.a ieșit afară nu a văzut pe nimeni și a intrat înapoi în casă. B. M.-G.mai arată că după incidentul cu sora sa a ieșit după inculpat la poartă și l-a condus când acesta a pleacat. Mai mult, martorul B. L. a relatat faptul că îl cunoaște pe inculpatul B. D., întrucât acesta a venit la locuința lor în mai multe rânduri pentru unele lucrări de sudură și fierărie și pentru a măcina cereale la moara din curtea locuinței.
Potrivit art. 224 alin. 1 din Codul penal, constituie infracțiunea de violare de domiciliu „pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia”
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța concluzionează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective, neputând fi reținută intenția directă sau indirectă de pătrunderea fără drept, în orice mod, în curtea și locuința familiei B., fără consimțământul persoanelor care folosesc locuința, astfel cum au reținut în actul de sesizare a instanței.
Din jurisprudența națională și literatura de specialitate s-a statuat că infracțiunea de violare de domiciliu se săvârșește numai cu intenție, când făptuitorul își dă seama că pătrunde fără drept și fără consimțământul persoanei în domiciliul acesteia și astfel îi încalcă libertatea, urmare pe care o dorește sau o acceptă.
În prezenta cauză este evident că inculpatul B. D. nu a intenționat nicio clipă să încalce libertatea părții vătămate B. C. sau altui membru din familia acestuia, ci acesta dorea să ridice o țeavă confecționată pentru el în urma unei discuții telefonice. Minorul B. M.-G. care l-a auzit pe inculpat strigând la tatăl său și apoi l-a găsit în locuință, nu i-a solicitat imperativ să părăsească locuința, ci dimpotrivă, a purtat o discuție cu acesta, la scurt timp venind acasă și partea vătămată B. C..
Astfel, inculpatul a intrat în curte/locuință după ce a strigat la B. C. și a bătut la o ușă unde se auzea gălăgie, cu acordul tacit al martorului B. M.-G. care a auzit strigând o persoană de sex masculin, a ieșit afară și apoi a intrat din nou în camera pentru a-și continua jocul la computer. Folosind acea locuință, martorul era îndrituit să-și exprime sau nu acordul cu privire la prezența inculpatului, iar acesta a acceptat prezența inculpatului în locuință și în considerarea relațiilor de prietenie cu tatăl său, cu atât mai mult cu cât inculpatul venise să întrebe de acesta și fusese de nenumărate ori în acea locuință, procedând în același mod.
În altă ordine de idei, obiectul juridic special al infracțiunii de violare de domiciliu se circumscrie relațiilor sociale referitoare la inviolabilitatea domiciliului, respectiv la dreptul unei persoane de a-și desfășura viața domestică, privată, într-un loc ales și într-un mod liber, fără vreun amestec nedorit din partea altora. Or, inculpatul nu a acționat nici pe departe cu intenția de a îngrădi libertatea individuală a părții vătămate prin violarea domiciliului acesteia. (decizia penală nr. 357/2008 a C.A. Cluj și decizia penală nr. 1041/2011 a C.A. C.).
Instanța reține că fapta există în materialitatea ei, inculpatul pătrunzând în curtea și locuința familiei B., însă lipsește trăsătura esențială a infracțiunii, respectiv tipicitatea subiectivă.
Astfel, tipicitatea – prevăzută de art 15 alin. 1 C.pr.pen. drept prima trăsătură esențială a infracțiunii, rezultă din principiul legalității incriminării și presupune corespondența dintre fapta concretă săvârșită direct sau indirect de o persoană și elementele de natură obiectivă și subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare.
Concluzionând, se constată că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de sub aspectul laturii subiective, fapta săvârșită de inculpat nefiind tipică.
În acest context, instanța apreciază că devin incidente disp. art. 396 alin. 1 și 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C. proc. pen. și va achita pe inculpatul B. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 Cod penal.
2. Cu privire la infracțiunea de tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 218 alin. 1 Cod penal se impun a fi făcute următoarele precizări:
Conform dispozițiilor art. 6 din CEDO dar și dispozițiilor C.pr.pen. și ale Constutuției României, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Astfel, inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția iar sarcina administrării probelor revine, în cursul procesului penal, organului de urmărire penală și instanței de judecată, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului.
Orice soluție pronunțată de către instanță nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate și convingătoare, așa cum a statuat și CEDO în cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Mai mult, condamnarea unei persoane în lipsa unor probe temeinice și legal administrate, convingătoare și ferme, care să fie de natură a înlătura cea mai mică îndoială reprezintă totodată și o nerespectare a dreptului unui inculpat la un proces echitabil. Curtea Europeană a stabilit că îndoiala profită persoanei acuzate (Comisia EDO, raport din 30 martie 1963, cauza Austria c. Italia, Annuarie de la Convențion, vol. VI, p. 783).
Acest principiu este de natură a respecta și dreptul la siguranță individuală, care s-ar vedea înlăturat dacă o persoană ar fi condamnată pe baza unor probe incerte, neconcludente, din care elementul de siguranță lipsește cu desăvârșire, și care nu sunt de natură a fundamenta temeinicia în fapt și în drept a acuzației în materie penală.
În acest sens, regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în Codul de procedura penală, care se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția în legatură cu fapta imputată, instanța nu-și poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției inculpatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt . Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandită pe baza de probe decisive, complete, sigure, în masură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorată din dovezile administrate în cauza, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățisează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție. Când, urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, căci orice îndoială este în favoarea inculpatului
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovația, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpatul trebuie achitat.
Având în vedere declarațiile contradictorii ale părților din dosar, instanța apreciază că nu se pot constitui probe certe de vinovăție împotriva inculpatului, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că inculpatul s-a aflat la data de 12.05.2014, fără a se putea stabili cu exactitate ora, în curtea locuinței familiei B. și a intrat în legătură atât cu B. G. cât și cu martorul B. M.-G., dar nu se poate stabili cu exactitate dacă și ce s-antâmplat între inculpat și B. G., declarațiile părților fiind contradictorii și neexistând alte probe concrete și directe care să ateste susținerile acuzării sau apărările inculpatului.
În concret, nu se poate stabili cu exactitate dacă la momentul ieșirii martorului B. M.-G. din camera în care se afla, inculpatul era în camera surorii lui cu pantalonii în vine și avea intenția să întrețină raporturi sexuale cu aceasta sau era la . o aducea pe aceasta din curte pentru a preântâmpina ieșirea ei din curte în drumul public.
Astfel, acuzarea inculpatului este probată doar cu declarațiile martorului minor B. M. G. - fratele părții vătămate B. G., celelalte probe fiind indirecte. Astfel, atât declarațiile martorului D. S. cât și ale părții vătămate B. C. referitoare la presupusa faptă de tentativă de viol sunt percepții indirecte ale acestora, ,,născute’’ din cele spuse verbal de minorul B. M. G., și nu percepții proprii ale acestora care dealtfel nu au fost prezenți la fața locului, așa cum am arătat în descrierea evenimentelor.
Deasemenea, nu s-a putut stabili scopul cu care suma de 100 lei a fost remisă de inculpat către minorul B. M. G., pentru ca acesta să nu spună ce a văzut în camera surorii lui sau pentru plata contravalorii acelei țevi despre care inculpatul stabilise cu B. C. să i-o confecționeze, cu atât mai mult cu cât inclusiv acesta din urmă, arată și admite în declarația data în cursul urmăririi penale că a fost sunat de inculpatul B. D. care i-a solicitat să-i sudeze un fier, dar i-a comunicat că nu se află la domiciliu fără a stabili când să vină pentru efectuarea lucrării.
Cu privire la declarațiile martorului minor B. M. G., instanța constată unele contradicții, atât între declarațiile acestuia din faza de urmărire penală (când arată ca nu a auzit strigând nicio persoană în curte si că a ieșit din camera sa o singură dată când a auzit-o pe sora sa țipând) și cele din faza cercetării judecătorești (când arată că a auzit o voce de bărbat strigând, a ieșit din cameră dar nu a văzut pe nimeni, a intrat înapoi și a ieșit din nou când a auzit-o pe sora sa țipând), cât și între declarațiile acestuia și ale altor martori sau părți vătămate. Astfel, în timp ce B. C. arată că martorul D. S. mai era prezent la locuința lui când s-a întors de la pășune, după comiterea pretinsei fapte, atât acest martor cât și minorul B. M. G. arată că aceta era plecat încă din momentul discuției cu inculpatul, înainte de sosirea lui B. C..
Mai mult, așa cum rezultă din declarațiile unor martori și din înscrisurile de la dosar, așa cum au fost prezentate mai sus (declarațiile martorilor Ș. G. G. și Ș. Ș., adresa nr._/04.03.2015 și petiția nr._/2014 emise de Postul de Poliție Nereju, referatul de scoatere de sub urmărire penală nr. 3204/P/21.09.2006 și Ordonanța nr. 3204/P/2006 din data de 16.10.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal din 1969 și tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal din 1969 (persoană vătămată B. G.), minorul B. M. G. a acuzat de-a lungul timpului mai multe persoane despre presupuse fapte de viol sau tentative de viol asupra surorii sale B. G., acuze care s-au dovedit neîntemeiate și nefondate, bazându-se doar pe declarațiile acestuia și nefiind coroborate cu nicio altă probă. Inclusiv părinții acestuia – B. C. și L. au aratat că fiul lor B. M.-G. a făcut doar o glumă privind presupusa faptă de viol comisă de Ș. G. G. și au avut suspiciuni de la început cu privire la aceste aspect. În plus, se constată atitudinea ușor indiferentă a părinților lui B. G. care au atribuții de supraveghere a acesteia, B. C. fiind sancționat cu avertisment scris de lucrătorii de poliție pentru neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin în calitate de reprezentant legal al fiicei sale.
Toate aceste aspecte pun la îndoială veridicitatea celor declarate și buna credință a martorului minor B. M.-G..
Și din raportul de expertiză medico-legală nr. 75R/13.05.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală V. rezultă că B. G. nu prezintă leziuni traumatice corporale externe și nu s-au pus în evidență aspecte morfologice, care prin caracteristicile celulare și modalitatea de colorare ar putea pleda pentru prezența spermatozoizilor, ceea ce denotă că nu a fost abuzată sau forțată fizic să întrețină vreun raport sexual.
Întrucât nu există niciun alt martor sau alte probe certe care să ateste cele declarate de martorul minor B. M.-G. și să confirme că inculpatul se afla cu pantalonii în vine în camera părții vătămate B. G. și intenționa să întrețină raporturi sexuale cu acesta, concluzia instanței este aceea că probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, astfel că în cauză se impune a fi aplicată regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția legală este achitarea inculpatului.
În acest context, instanța apreciază că devin incidente disp. art. 396 alin. 1 și 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. a C. proc. pen. și va achita pe inculpatul B. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 218 alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că potrivit art. art. 19, 20, 25 alin.1, 84 alin. 1 C.pr.pen., partea vătămată B. G. (prin reprezentant legal B. C.) a depus un înscris prin care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei, din care 1.000 lei daune materiale și 9.000 lei daune morale.
Potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Având în vedere cele expuse anterior cu privire la aplicarea principiului in dubio pro reo în ce privește săvîrșirea infracțiunilor de către inculpat, instanța constată faptul că nu se poate stabili vreo acțiune a inculpatului care are caracter ilicit, existența unui fapt ilicit fiind una din condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
Față de aceste considerente, instanța, în baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 1360 C. civ., va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Deasemenea, va dispune restituirea către inculpatul B. D. a sumei de 100 lei consemnată la dispoziția Judecătoriei Focșani și depusă la CEC Bank –Sucursala Focșani, conform recipisei de consemnare nr._/1/03.10.2014.
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen., va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. 1 și 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C. proc. pen., achită pe inculpatul B. D., fiul lui P. si M., născut la data de 25.05.1974 în ., cu domiciliul în com. S., .. V., CNP_, cetățenie română, studii 10 clase, agricultor, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută deart. 224 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 1 și 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. a C. proc. pen., achită pe inculpatul B. D., fiul lui P. si M., născut la data de 25.05.1974 în ., cu domiciliul în com. S., .. V., CNP_, cetățenie română, studii 10 clase, agricultor, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută deart. 32 alin. 1 raportat la art. 218 alin. 1 Cod penal.
Dispune restituirea către inculpatul B. D. a sumei de 100 lei consemnată la dispoziția Judecătoriei Focșani și depusă la CEC Bank –Sucursala Focșani, conform recipisei de consemnare nr._/1/03.10.2014.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2015.
Președinte Grefier
P. I. - I. C. F. R.
Red. I.I.P. / Dact. I.I.P.
03.07.2015 / 6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1290/2015.... → |
|---|
