Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 107/2015. Judecătoria ODORHEIUL SECUIESC
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 107/2015 pronunțată de Judecătoria ODORHEIUL SECUIESC la data de 11-06-2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ODORHEIUL S.
JUDEȚUL HARGHITA
Dosar nr._
ÎNCHEIERE PENALĂ Nr. 107/2015
Camera de consiliu din data de 11 iunie 2015
Instanța constituită din:
Judecător de cameră preliminară: A.-M. C.
Grefier S. H.
Cu participarea domnului prim-procuror O. V., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S.
Pe rol pronunțarea în plângerea formulată de petenta T. G., domiciliată în ., județul Harghita, în contradictoriu cu intimatul T. A., domiciliat în ., județul Harghita, împotriva Ordonanței din 26.01.2015 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S., prin care a fost admisă în parte plângerea formulată de T. A. împotriva Ordonanței din 18.12.2014 a procurorului C. I. N. dată în dosarul nr. 993/P/2014.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 4 iunie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință; pronunțarea fiind amânată pentru data de azi, 11 iunie 2015.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin Ordonanța din 18 decembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. s-a dispus renunțarea la urmărire penală în cauza având ca obiect infracțiunea de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal, săvârșită de inculpatul T. A., având în vedere că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 318 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, deoarece pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani și nu există un interes public în urmărirea acesteia.
Pentru a pronunța această soluție, procurorul de caz a constatat că prin ordonanța din data de 04.07.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal și distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal.
Prin ordonanța din data de 28.08.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la aceste fapte față de T. Ágoston.
Prin ordonanța din data de 11 septembrie 2014 s-a pus în mișcare a acțiunea penală împotriva inculpatului T. Ágoston pentru săvârșirea infracțiunilor de lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal și distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 Cod penal..
În fapt s-a reținut că la data de 04.07.2014 Postul de Politie Vârșag a fost sesizat prin plângere penală de către numita T. G. din ., județul Harghita, prin care solicită efectuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal și distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal, împotriva numitului T. A.. În plângere se mai arată că în seara zilei de 04.07.2014, in jurul orelor 20.00 pe un drum de câmp situat în cătunul Izvoras, . a avariat autovehiculul marca MITSUBISHI cu nr. de înmatriculare HR-07-EO1, valoarea prejudiciului cauzat fiind de 6.300 lei si a agresat-o pe partea vătămata T. G. care se afla în acel moment la volanul autovehiculului, care a suferit leziuni traumatice vindecabile in 1-2 zile calculate de la data producerii.
Pe parcursul desfășurării cercetărilor penale, inculpatul T. Ágoston a recunoscut faptele dar nu este de acord să se împace cu sora sa T. G..
Având în vedere că din materialul de urmărire penală rezultă că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 318 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, deoarece pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani și s-a constatat că nu există un interes public în urmărirea acesteia, s-a dispus renunțarea la urmărire penală, având ca obiect infracțiunea de distrugere, săvârșite de T. A., inculpatul fiind obligat să repare paguba produsă, respectiv să plătească părții vătămate suma de 6.300 lei, reprezentând contravaloarea reparației autoutilitarei în cauză.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, inculpatul T. A. a formulat plângere, adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S., arătând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 Cod penal, actul atacat fiind nefundat și sub aspectul obligării lui la plata contravalorii prejudiciului pe seama părții vătămate.
Prin Ordonanța nr. 1/II/2 din data de 26 ianuarie 2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria O. S., în baza art. 339 Cod procedură penală s-a admis în parte plângerea formulată de T. A. împotriva ordonanței din 18 decembrie 2014 în sensul că s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal.
S-a mai arătat în ordonanța prim-procurorului că T. A. nu poate fi obligat la plata despăgubirilor cu privire la infracțiune de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal, infracțiune care nu s-a putut dovedi, în sensul că T. Ágoston a lovit cu intenție parbrizul autovehiculului în cauză, întrucât o parte susține că a lovit cu intenție parbrizul iar cealaltă parte susține că în timp ce se ferea de mașină s-a dezechilibrat și în cădere a lovit cu bățul parbrizul respectiv.
S-a mai reținut în ordonanță că avariile la parbriz se puteau comite prin ambele variante, însă în cauză funcționează principiul in dubio pro reo.
La data de 18 martie 2015 petenta T. G. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Judecătoriei O. S. sub nr._, împotriva rezoluției date de P.-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. nr. 1/II/2 din 26 ianuarie 2015, plângere care face obiectul acestui dosar.
Prin plângerea formulată petenta a solicitat instanței desființarea soluției atacate și menținerea celor dispuse prin ordonanța din 18.12.2014 de către procurorul de caz.
În motivarea plângerii sale petenta a arătat în esență că, luând în considerare faptul că inculpatul îi este frate, precum și faptul că acesta a fost obligat să-i repare prejudiciul produs, a înțeles să nu formuleze plângere împotriva soluției date de procurorul de caz. Inculpatul T. Ágoston a formulat însă plângere împotriva ordonanței din 18.12.2014, iar prin ordonanța din 26.01.2015 prim procurorul a admis în parte această plângere, dispunând clasarea cauzei și cu privire la săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 alin 1 din Cod penal raportat la art. 16 lit. b din Cod procedură penală, inculpatul fiind scutit astfel de la plata despăgubirilor pe seama ei.
În probațiune petenta a depus la dosarul cauzei copia următoarelor înscrisuri: autorizarea de reparații . nr._, certificatul medico-legal nr. 59/A2/OS din 07.07.2014, calculul reparației nr. 11/10.07.2014 și oferta de preț din 11.07.2014.
Intimatul, prin avocat a invocat excepția inadmisibilității plângerii petentei arătând că, potrivit prevederilor art. 340 Cod procedură penală poate formulat plângere persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărire penală a fost respinsă. Petenta T. G. nu a formulat plângere împotriva ordonanței din 18.12.2014, motiv pentru care consideră că prezenta plângere este inadmisibilă.
Analizând, în baza actelor existente la dosarul cauzei și la dosarul de urmărire penală, soluția de renunțare la urmărire penală dispusă prin ordonanța procurorului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, formulată de intimat prin avocat, instanța o va respinge pentru următoarele considerente.
Astfel, potrivit Deciziei 1/19.01.2009 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii, Organul judiciar competent să soluționeze plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței prim-procurorului, prin care s-a infirmat rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată și s-a dat aceeași ori altă soluție de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior.
Numai în situația în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea și a menținut soluția prim-procurorului sau nu a soluționat plângerea în termenul legal prevăzut la art. 277 din Codul de procedură penală, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere instanței de judecată.
Reglementarea anterioară aplicabilă în speță este identică cu reglementarea actuală, astfel că raționamentul este același.
În cauza de față, persoana vătămată nu a avut posibilitatea să atace soluția procurorului până în momentul de față întrucât soluția inițială a procurorului de caz a fost mulțumitoare, astfel că nu avea nici un interes să o atace la procurorul ierarhic superior..
Astfel, având în vedere că soluția procurorului de caz a fost infirmată de soluția prim procurorului, ne aflăm în situația în care soluția acestuia din urmă urmează a fi supusă controlului ierarhic din rațiuni ce țin atât de respectarea principiului controlului și subordonării ierarhice, dar și a dreptului părții de a beneficia de un dublu control al soluțiilor de netrimitere în judecată.
În cazul în care s-ar aprecia ca inadmisibilă plângerea prezentă, pe de o parte soluția nouă a prim procurorului ar fi privată de controlul ierarhic superior iar pe de altă parte persoanei vătămate i s-ar îngrădi accesul liber la justiție.
Fiind în situația în care, pentru prima dată a fost pronunțată o soluție de clasare a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 339, aceasta va putea fi atacată cu plângere la procurorul ierarhic superior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge excepția inadmisibilității plângerii;
Constată că Judecătoria O. S. a fost greșit sesizată cu plângerea împotriva Ordonanței nr. 1/II/2 din 26.01.2015 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S., dată în dosarul nr. 993/P/2014.
În baza art. 339 alin. 2, rap. la art. 341 alin. 1 teza a II-a Cod procedură penală trimite cauza la P. de pe lângă Tribunalul Harghita în vederea soluționării competente a plângerii.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 11 iunie 2015.
Judecător de cameră preliminară,Grefier,
A.-M. CiobanuSzékely H.
Red.C.A.M.
Tehnored. C.A.M./Sz.H./5 ex.
Pr. 22.06.2015
Pr. 01.07.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
