Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 227/2015. Judecătoria PETROŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 227/2015 pronunțată de Judecătoria PETROŞANI la data de 16-06-2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA PETROȘANI
JUDEȚUL HUNEDOARA
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR.227/2015
Ședința publică din data 16.06.2015
Instanță constituită din:
Președinte: PONYICZKY GABRIELA
Grefier: I. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Petroșani – a fost legal reprezentat de procuror – D. L..
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul D. I., trimis în judecată în stare de libertate, prin rechizitoriul nr.111/P/18.11.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1, lit. e C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat inculpatul asistat de avocat ales Prip P., partea civilă M. L. asistată de avocat A. I. și martora M. F., lipsă fiind partea civilă S. de Urgență Petroșani și martorul Cazomir A. P..
Procedura a fost legal îndeplinită în condițiile art. 353 C. proc. pen.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța a procedat la audierea martorei M. F. L., conform art. 381 C. proc. pen., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat A. I. pentru partea civilă a învederat instanței că fiica părții civile a făcut demersuri în vederea obținerii actelor medicale privind-o pe mama sa, însă acestea nu i-au fost eliberate. În dovedirea celor susținute, a depus la dosar adresa nr._/11.06.2015 eliberată de S. de Urgență Petroșani. A precizat apoi că renunță la audierea martorului Cazomir A. P., motivat de faptul că acesta nu mai răspunde la telefon iar partea civilă nu îi cunoaște adresa.
Apărătorul inculpatului a precizat că insistă în emiterea unei adrese către S. de Urgență Petroșani pentru a comunica instanței dacă persoana vătămată se află în evidența spitalului cu bronșită tabagică și prescripția medicală recomandată acesteia.
Instanța, față de împrejurarea că la dosar au fost atașate toate actele medicale privind pe persoana vătămată, iar diagnosticul de bronșită tabagică a fost confirmat de aceasta, a respins cererea privind emiterea adresei către S. de Urgență Petroșani, apreciind că nu este necesară soluționării cauzei. A pus apoi în discuție renunțarea de către partea civilă la proba cu martorul Cazomir A. P..
Reprezentanta parchetului a precizat că este de acord cu renunțarea la audierea martorului Cazomir A. P..
Apărătorul inculpatului și inculpatul personal au declarat că nu se opun renunțării la proba cu martorul Cazomir A. P..
Reprezentanta parchetului, reprezentantul părții civile M. L., apărătorul inculpatului și inculpatul personal au declarat apoi că nu mai au cereri de probe de formulat și au solicitat acordarea cuvântului pe fond.
Instanța, în baza art.383 al.2 c.pr.penală, a dispus ca proba cu martorul Cazomir A. P. să nu mai fie administrată, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 387 și 388 C.proc.pen., a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului, după ce a expus pe larg starea de fapt, a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.182 al. 2 cod penal, apreciind că legea penală veche îi este mai favorabilă inculpatului. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, a solicitat în baza art.86 ind.1 cod penal, a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei a solicitat admiterea cererii privind daunele materiale așa cum a fost formulată și admiterea în parte a cererii privind acordarea daunelor morale. A solicitat de asemenea a se dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către S. de Urgență Petroșani.
A mai solicitat a se dispune restituirea către partea civilă a obiectului reprezentând corp delict – sapă, proprietatea persoanei vătămate.
În baza art. 274 alin.1 c.pr.penală, a solicitat ca inculpatul să fie obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Avocat A. I. pentru persoana vătămată - parte civilă M. L., a precizat că în ceea ce privește latura penală a cauzei, își însușește concluziile reprezentantei parchetului. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a solicitat admiterea cererii de constituire de parte civilă în sensul obligării inculpatului atât la plata despăgubirilor materiale în sumă de 5.000 lei ocazionate cu internarea părții civile, cu achiziționarea de spray-uri necesare ușurării respirației, acestea la preț de 75 euro /bucată cât și la plata daunelor morale, daune pe care le consideră justificate, dată fiind împrejurarea că starea de sănătate fizică și psihică a părții civile s-a înrăutățit. A solicitat de asemenea acordarea onorariului pentru apărător din oficiu.
Avocat Prip P. – apărător ales al inculpatului a solicitat în baza art. 396 alin. 5 rap. la art.16 al.1 lit. a c.pr.penală, achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de vătămare corporală, întrucât din probele administrate în cauză nu se poate stabili cu exactitate dacă fapta a fost comisă de inculpat. A precizat faptul că plângerea penală se bazează doar pe declarația martorei care este sora persoanei vătămate, aceeași martoră care la instanță a susținut că nu a văzut momentul producerii lovirii, că persoana vătămată a susținut că nu exista gard împrejmuitor iar din declarațiile martorilor și actele depuse la dosar rezultă că terenul era împrejmuit,că persoana vătămată a căzut și în cădere și-a provocat leziunile în zona spatelui, iar când sora acesteia a sunat la serviciul de urgență a relatat faptul că persoana vătămată a căzut și s-a lovit, iar apoi a precizat că a relatat în acest mod datorită emoțiilor. A mai solicitat a se avea în vedere că persoana vătămată suferea înainte de producerea incidentului, de bronșită tabagică.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a solicitat respingerea cererii de constituire de parte civilă, ca nedovedită.
Inculpatul, având personal cuvântul, a declarat că nu se consideră vinovat și că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său.
JUDECĂTORIA,
În deliberare, asupra cauzei penale de față, constată:
Prin rechizitoriul nr. 111/P/2014 din data de 16 noiembrie 2014, P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. I. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 194 alin. 1, lit. e C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut că, la data de 12 octombrie 2013, inculpatul i-a aplicat victimei, M. L., cu o sapă, lovituri pentru a căror vindecare au fost necesare 17-18 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani sub nr._ din data de 21 noiembrie 2014.
Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2015, judecătorul de cameră preliminară a respins excepțiile formulate de inculpatul D. I. și, în baza art. 346 alin. (2) C.proc.pen. a constatat competența Judecătoriei Petroșani, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 111/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara privind pe inculpatul D. I., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1, lit. e C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, în raport cu obiectul sesizării, instanța reține, în fapt, următoarele:
În data de 12 octombrie 2013, persoana vătămată M. L. împreună cu sora sa, numita M. R., pe fondul lipsei mijloacelor de subzistență, având asupra lor o găleată și o sapă, s-au deplasat pe . la periferia municipiului V., cu intenția de a aduna cartofii rămași după recoltarea de către proprietarii de loturi agricole din zonă.
În jurul orei 15, în timp ce persoana vătămată M. L. se afla pe lotul aparținând numitei P. A., iar numita M. R. pe același teren, însă pe lotul aparținând unei alte persoane (grădinile nefiind separate prin gard), numita I. Z. care se ducea în vizită la numita P. A. și cunoștea situația proprietății terenului, a observat prezența celor două persoane care culegeau cartofi, iar când a ajuns la locuința numitei P. A. i-a spus acesteia despre prezența celor două femei în grădina sa (declarația martorilor M. R. – filele 52-54; 55-56 și 137-139; P. A. – filele 57-58; 59-60 și 140-141 și I. Z. – filele 61-64; 65-66 și 148-149).
Numita P. A., însoțită de numita I. Z., s-au deplasat la teren, unde au constatat că persoana vătămată M. L. se afla în holda aparținând numitei P. A., iar numita M. R. pe holda aparținând vărului numitei P. A., P. I. și culegeau cartofi.
Numita P. A. le-a imputat celor două persoane că fură cartofi, spunând că deși arătura a fost făcută nu au fost scoși toți cartofii, imputație față de care numita M. R. i-a spus să nu fie rea, că moare repede, și a plecat de pe holdă în timp ce persoana vătămată M. L. a continuat să adune cartofi.
Numita P. A. i-a spus persoanei vătămate să plece din grădină, însă persoana vătămată i-a replicat că ,,nu o să sărăcească” și că este ,,holda lui P.”, astfel că numita P. A. care avea telefonul asupra ei, a vrut să îl sune pe vărul său, numitul P. I., pentru ca acesta eventual să îi confirme faptul că a permis cuiva să adune cartofi din holda lui (declarațiile martorilor P. A. – filele 57-58; 59-60 și 140-141 și I. Z. – filele 61-64; 65-66 și 148-149).
Sesizând că persoana vătămată M. L. refuză să plece de pe holdă, inculpatul D. I., care se afla în grădina lui – învecinată cu terenul numitei P. A. - și culegea merele, având asupra lui un băț, a trecut peste gardul din pietre care separă proprietatea sa de cea a numitei P. A. și s-a dus către persoana vătămată M. L., a lovit-o pe persoana vătămată peste mână, iar aceasta a scăpat sapa și a luat-o la fugă (declarațiile martorei P. A. – filele 57-58; 59-60 și 140-141; I. Z. – filele 61-64; 65-66 și 148-149 și M. A. V. –filele 67-68; 69 și 150-152).
Inculpatul a urmărit-o pe persoana vătămată și când a ajuns-o din urmă a lovit-o cu sapa în spate, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 17-18 zile de îngrijiri medicale și care, prin gravitatea lor, au pus în primejdie viața persoanei vătămate (certificat medico-legal nr. 1037/C din 24 octombrie 2013 și raport de expertiză medico-legală nr._/B din 11 iulie 2014 – filele 16 și 17-18).
Ulterior, persoana vătămată M. L. a căzut după ce trecut gardul și a fost ajutată de către sora sa, numita M. R., să ajungă la drumul public, de unde a fost transportată cu o ambulanță la spital, persoana vătămată fiind supusă unei intervenții chirurgicale în cadrul secției de chirurgie toracică (foia de observație clinică generală – filele 31-41; certificat medico-legal nr. 1037/C din 24 octombrie 2013 și raport de expertiză medico-legală nr._/B din 11 iulie 2014 – filele 16 și 17-18; fișă UPU – fila 36, declarațiile persoanei vătămate – fila 115-116 și declarația martorei M. Romarina – fila 137-139).
În drept, fapta inculpatului D. I., faptă constând în aceea că, la data de 12 octombrie 2013, a lovit cu o sapă pe persoana vătămată M. L., cauzându-i acesteia fracturarea coastelor 7 – 8 situate pe partea dreaptă a corpului și excoriații liniare la nivelul hemitoracelui posterior drept care s-au soldat cu un hemopneumotorace drept drenat prin pleurotomie – leziuni atestate prin certificatul medico-legal și prin raportul de expertiză medico-legală efectuate în cauză, pentru a căror vindecare au fost necesare 17-18 zile de îngrijiri medicale și care, prin gravitatea lor, au pus în pericol viața persoanei vătămate, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 C.pen. din 1968, în vigoare la data comiterii faptei, respectiv elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen. din 2009, în vigoare la data judecării cauzei.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii este reprezentat de acțiunea de lovire a persoanei vătămate.
Urmarea imediată a infracțiunii constă cauzarea unor leziuni traumatice persoanei vătămate ce au necesitat pentru vindecare 17-18 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața persoanei vătămate.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de certificatul medico-legal precum și de celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acțiunea de lovire și leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța apreciază că inculpatul a acționat în forma intenției directe prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1, lit. a C.pen. din 1968, respectiv art. 16 alin. 3 lit. a C.pen. 2009, acesta prevăzând rezultatul vătămător pe care îl va avea acțiune sa și urmărind producerea unor leziuni persoanei vătămate, inculpatul acționând cu intenția generală de a vătăma.
Atât în cursul urmăririi penale cât și cursul judecății în primă instanță, inculpatul D. I., în mod constant, a susținut că nu a agresat pe persoana vătămată, cu privire la desfășurarea evenimentelor din data de 12 octombrie 2013 inculpatul susținând că se afla în grădina proprie, când, auzind discuția dintre persoana vătămată și numita P. A., a intrat pe terenul celei din urmă cu intenția de a determina victima să părăsească zona și că, în timp ce se apropia de persoana vătămată aceasta s-a speriat și a părăsit în fugă terenul, iar după ce a sărit gardul împrejmuitor iar inculpatul nu mai putea să o vadă, a auzit-o văitându-se, inculpatul sugerând că persoana vătămată a căzut și astfel a suferit leziunile constatate cu prilejul transportării și internării victimei (declarațiile inculpatului – filele 78-79; 81; 82-83; 87; 88 și 117-119).
Susținerile inculpatului sunt însă în contradicție cu elementele care rezultă din certificatul medico-legal și din raportul de expertiză medico-legal efectuat în cauză, lucrări din care rezultă un mecanism activ de producere a leziunilor care au fost identificate pe corpul persoanei vătămate, leziuni cauzate ,,prin lovire directă cu un corp contondent cu muchii”, sapa ridicată ca și corp delict de la persoana vătămată (dovadă de ridicare – fila 43), fiind un astfel de instrument.
Inculpatul, în apărare, a invocat și faptul că numita M. R., când a apelat serviciul ,,112”, în data de 12 octombrie 2013 în jurul orei 15,21 – a solicitat urgent trimiterea unei ambulanțe în zona Centru II Aninoasa, lângă gară, afirmând că M. L. (persoana vătămată) a căzut, s-a lovit rău la spate și nu poate să respire, iar când operatorul i-a făcut legătura cu Serviciul de ambulanță, aceasta a dat aceleași date, precizând că victime a leșinat urmare a loviturilor suferite la spate și ar fi pus apă pe ea, întrucât suferă de afecțiuni cardiace (proces verbal încheiat cu prilejul ascultării convorbirii telefonice avute de către numita M. R. cu operatorii telefonici de la SNUAU 112 – fila 51) – afirmație care, conform susținerii inculpatului, ar proba faptul că persoana vătămate a suferit leziunile urmare a căderii acesteia în timp ce sărea gardul către linia ferată și conductele de termoficare, inculpatul depunând la dosar o fotografie a gardului pe care arată că l-a trecut persoana vătămată care, conform susținerii inculpatului, a abandonat sapa și găleata și a luat-o la fugă peste teren, a sărit gardul, după care inculpatul afirmă că a auzit pe persoana vătămată văitându-se (planșă foto – fila 120 și declarația inculpatului – fila 117-119).
În același sens, al faptului că persoana vătămată a suferit leziunile în urma unei căderi, este și afirmația persoanei vătămate la momentul examinării în cadrul Unității primiri urgențe din cadrul Spitalului de Urgență Petroșani, în Fișa UPU fiind consemnată această afirmație a persoanei vătămate în sensul că ,,afirmă că a căzut pe spate, accidental” (copia fișei – fila 36).
Cu privire la aceste susțineri, instanța constată că martora P. A. a confirmat faptul că în spatele gardului pe care persoana vătămată a trebuit să îl treacă sunt pietre și că gardul din fotografia depusă de către inculpat este acel gard (declarația martorei P. A. – fila 140-141), iar martora I. Z. a declarat că a văzut-o pe persoana vătămată trecând gardul, nu a văzut ca persoana vătămată să fi căzut, apoi a văzut-o ieșind la drumul spre linia de cale ferată, dar afirmă că nu a auzit-o strigând (declarația martorei I. Z. – fila 148-149). Aceiași martoră a afirmat că nu știe de ce nu a declarat în cursul urmăririi penale că a văzut-o pe persoana vătămată sărind gardul.
Conform celor arătat în cele care preced, anume că, potrivit certificatului medico-legal și din raportului de expertiză medico-legal efectuat în cauză, mecanismul de producere a leziunilor persoanei vătămate a fost unul activ, nu cel susținut de către inculpat, anume prin lovire de un corp dur, eventual cu muchii, ci de lovire directă cu corp contondent, cu muchii, iar pe de altă parte, în situația în care într-adevăr inculpatul a auzit-o pe persoana vătămată văitându-se, acest lucru se putea datora nu numai unei loviri a persoanei vătămate în timpul unei eventuale căderi, ci și durerii resimțite de către aceasta consecvent agresiunii în condițiile în care aceasta a făcut un efort suplimentar, acela de a trece peste gardul edificat din scânduri din lemn și sârmă.
În consecință, în raport de mecanismul producerii leziunilor, mecanism relevat în expertiză și care corespunde celui redat de persoana vătămată (lovirea activă, cu sapa, în zona spatelui), instanța apreciază că s-a dovedit în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul a aplicat persoanei vătămate lovituri cu sapa în zona spatelui, provocând fracturi costale care au generat insuficiență respiratorie acută și hemopneumotorax, leziuni care au pus în pericol viața persoanei vătămate.
De altfel, în condițiile în care, așa cum susține inculpatul, persoana vătămată ar fi plecat în fugă, iar inculpatul nu a mai urmărit-o, nu se justifică o eventuală precipitare a persoanei vătămate în a-și asigura scăparea, precipitare care se justifică însă în cazul în care inculpatul ar fi lovit-o cu sapa în spate, așa cum susține persoana vătămată, iar acesteia i-ar fi fost teamă pentru viața ei, așa cum de altfel a și arătat persoana vătămată, iar afirmațiile acesteia au fost susținute de către martora M. R., care a arătat că sora ei i-a spus că a fost lovită cu sapa și i-a spus martorei să plece pentru că inculpatul le omoară (declarația persoanei vătămate – fila 115-116 și declarația martorei M. R. – fila 137-139), teamă care a determinat-o să fugă, să treacă gardul și apoi să cadă, în condițiile în care în urma loviturilor, i-au fost fracturate două coaste care au acționat asupra plămânului drept și au provocat insuficiență respiratorie.
Cu privire la declarațiile martorilor P. A. și I. Z., audiați în cauză, instanța constată că aceștia au afirmat că nu a văzut ce s-a întâmplat în momentul în care inculpatul a ajuns la persoana vătămată.
Martora P. A. a afirmat că se afla poziționată cu spatele, vorbind la telefon, iar I. Z. invocă o poziționare a lor în raport cu locul respectiv în așa fel încât nu avea vizibilitate asupra locului (vizibilitatea fiindu-i limitată de niște cruci și pruni). Însă, chiar în situația în care, într-adevăr, martorii, datorită poziției în care se aflau, nu au putut vedea desfășurarea evenimentelor, aceasta nu exclude producerea acțiunii de lovire de către inculpat a persoanei vătămate.
Cu privire la declarațiile martorului M. A. V., instanța reține că acesta afirmă că a avut contact vizual cu inculpatul și că acesta s-a apropiat la cel mult 10-12 metri de persoana vătămată, însă acest martor afirmă că persoana vătămată a fugit, a sărit gardul, ,,chiar a sărit bine” și după ce a sărit gardul a mai văzut-o mergând câțiva metri, fapt ce contravine susținerilor inculpatului în sensul că persoana vătămată a căzut când a sărit gardul, peste niște pietre și astfel și-a fracturat coastele, susțineri întărite de declarația dată de martorul M. A. V. în fața instanței (fila 151 – declarația martorului M. A. V.), dar la care nu face nicio referire în declarațiile din cursul urmăririi penale (declarații – filele 67-68 și 70).
Concluzionând, cu privire la declarațiile martorilor P. A., I. Z. și M. A. V., instanța apreciază că sunt nesincere, martorii evitând să relateze cu exactitate cele petrecute în momentul în care inculpatul a ajuns la persoana vătămată aflată pe holda numitei P. A., primii doi martori invocând că nu au văzut pentru că erau cu spatele sau că nu aveau vizibilitate, iar cel de al treilea relatând, ca și cum ar fi perceput personal, împrejurări nereale. De altfel, cu privire la prezența acestuia la locul faptei există dubii, niciuna dintre celelalte persoane, (cu excepția inculpatului care l-a și propus în apărare), nefăcând referire la prezența, fapt explicat de martor prin aceea că se afla în pom, culegând mere și nefăcând nimic care să atragă atenția celorlalte persoane asupra sa (fila 152), după ce, în cursul urmăririi penale a afirmat că se afla pe scară, culegând mere din pom iar inculpatul le culegea pe cele căzute (fila 68) sau că se afla în grădina inculpatului culegând mere împreună cu acesta (fila 69).
În declarațiile date în cursul urmăririi penale, niciunul dintre martorii menționați nu fac vorbire despre o eventuală cădere a persoanei vătămate, pe holdă, în timpul în care sărea gardul sau după ce a sărit gardul. Abia în faza cercetării judecătorești martorul M. A. V. afirmă că a auzit pe persoana vătămată văitându-se și a precizat că nu a relatat acest lucru la procuror pentru că nu a fost întrebat (declarație – fila 51).
Constatând că fapta există, a fost comise de către inculpat cu vinovăție în forma intenție și că fapta constituie infracțiune, instanța urmează să dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea care i se reține în sarcină.
Instanța constată că, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 C.pen. din 2009, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile va fi efectuată având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M.O. nr. 372/ 20.05.2014.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi succesive, instanța constată că, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C.pen. din 1968, legea prevede pedeapsa închisorii, de la 2 la 10 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 194 alin. 1 lit. e C.pen. din 2009, pedeapsa pentru infracțiunea de vătămare corporală care a avut ca urmare punerea în primejdie a vieții victimei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Cu referire la modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța constată că, față de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este o persoană integrată social fiind absolvent de studii superioare, este încadrat în muncă și este căsătorit, potrivit dispozițiilor legii penale vechi, anume Codul penal din 1968, inculpatului din prezenta cauză i s-ar putea aplica o pedeapsă a închisorii, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în situația în care nu s-ar aplica o pedeapsă a închisorii de 3 ani sau mai mică– în condițiile art. 81 C.pen. din 1968 – modalitate de individualizare a executării care nu prevede nicio obligație pentru inculpat decât cea de a respecta legea penală, obligație care incumbă tuturor membrilor unei societăți, sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 86 ind. 1 C.pen. din 1968, în situația aplicării unei pedepse a închisorii de 4 ani sau mai mică.
Cu raportare la legea penală nouă, anume Codul penal din 2009, instanța constată că, față de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, așa cum acestea au fost reținute în precedent, în raport cu pedeapsa care s-ar putea aplica acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, acesta ar putea beneficia de amânarea aplicării pedepsei în condițiile în care pedeapsa ar fi închisoare de 2 ani sau mai mică, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, cu impunerea față de inculpat a măsurilor de supraveghere prev. de art. 85 C.pen. din 2009, în mod obligatoriu, și cu instituirea unor obligații în sarcina sa, la aprecierea instanței, sau ar putea beneficia de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 91 și urm. C.pen. din 2009, pe durata unui termen de încercare cel puțin egal cu durata pedepsei, pedeapsă care nu poate fi mai mare de 3 ani. Pe durata termenul de încercare, inculpatul ar fi ținut de măsurile de supraveghere și obligațiile prev. de art. 93 C.pen. din 2009.
Cu privire la circumstanțele atenuante existente în cauză, instanța constată că, deși inculpatul nu are antecedente penale și este o persoană integrată social, aceste împrejurări nu se justifică a fi reținute în favoarea inculpatului ca circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. din 1968, cu consecința reducerii pedepsei în limitele prev. de art. 76 alin. 1 lit. c C.pen. din 1968, întrucât, față de natura faptei, condițiile, modul și mijloacele de comitere a infracțiunii, conduita bună avută anterior comiterii infracțiunii nu este de natură să diminueze gradul ridicat de pericol social concret al faptei sale.
Instanța apreciază că, în cauză, nu se identifică alte împrejurări legate de faptă sau de persoana inculpatului, care ar putea fi reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, conform dispozițiilor art. 74 C.pen. din 1968.
De asemenea, instanța constată că, în cauză, nu este relevată nicio circumstanță dintre cele prev. de art. 75 C.pen. din 2009.
În urma analizei, raportat și la pericolul social concret al faptei, reflectat în modul și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă și care exclude aplicarea unei pedepse la limita minimului special de 2 ani închisoare, instanța apreciază că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal din 1968, astfel că, la individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen. din 1968, anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 C.pen. din 1968, gradul de pericol social concret al faptei comise, reflectat în modul și mijloacele de săvârșire, mobilul și scopul urmărit de către inculpat, intenția generală conturată cu claritate, aceea de a vătăma efectiv victima, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce în situația unei intervenții întârziate sau deficitare pentru restabilirea sănătății persoanei vătămate – în vârstă de 61 de ani la momentul agresiunii, anume decesul acesteia, avându-se însă în vedere și faptul că inculpatul a pus capăt în mod voluntar agresiunii exercitate asupra persoanei vătămate, fapt ce relevă că acesta nu urmărea producerea unui anumit rezultat, dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penale (fișă de cazier judiciar – fila 90), este căsătorit, încadrat în muncă și este absolvent de învățământ superior și are resurse interioare suficiente pentru a conștientiza caracterul și periculozitatea faptei sale.
În consecință, evaluând activitatea infracțională a inculpatului și persoana inculpatului în baza elementelor reținute, instanța apreciază că pentru sancționarea, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, dar și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța constată că, potrivit art. 12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul Penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Reținând criteriile stabilite în art.71 alin. 3 C.pen. din 1968, instanța apreciază că natura și gravitatea faptei conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C.pen. din 1968 întrucât aceste drepturi au ca scop asigurarea unei bune organizări a societății și presupun o responsabilitate de ordin civic, responsabilitate pe care, prin comiterea infracțiunii, inculpatul a dovedit că nu o are.
Referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64 lit. a, teza întâi C.pen. din 1968, întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu va fi reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului nu depășește 4 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, instanța apreciază că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea efectivă de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni, instanța urmează ca, în baza art. 84 ind. 1 C.pen. din 1968, să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86 ind. 1 C.pen. din 1968.
Pe cale de consecință, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale, conform art.71 alin.5 C.pen. din 1968.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 ind. 3 alin. 1 lit. a - d C.pen. din 1968, cu supravegherea inculpatului urmând a fi desemnat Serviciul de Probațiune Hunedoara.
Vor fi puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 ind. 4, art. 83 și art. 84 C.pen. din 1968 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării și executarea pedepsei în întregime în regim detenție, în cazul comiterii unei noi infracțiuni, intenționate, în interiorul termenului de încercare sau în cazul neexecutării, cu rea-credință, a obligațiilor civile ori a neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori stabilite de instanță.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța constată că S. de Urgență Petroșani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.109,53 lei, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate M. L., internată în perioada 12 octombrie – 23 octombrie 2013 în cadrul Secției de Chirurgie Toracică cu Foaia de observație clinică generală nr._/2013.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 (constituire de parte civilă – fila 30).
Având în vedere dispozițiile art. 397 alin. 1, art. 25 alin.1 C.pr.pen. rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2002 modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006 și art. 1357 C.civ., față de cele mai sus reținute, constatând legătura de cauzalitate directă între faptele inculpatului D. I. și cheltuielile făcute de către unitatea sanitară constituită parte civilă în cauză în vederea restabilirii sănătății persoanei vătămate, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea părții civile, urmând a o admite, cu consecința obligării inculpatului la plata sumei de 3.109,53 lei, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate M. L..
Persoana vătămată M. L. s-a constituit parte civilă în cauză, în cursul urmăririi penale, cu suma de 40.000 euro reprezentând daune morale (declarație – fila 11); ulterior, după ce persoanei vătămate i s-a desemnat un avocat din oficiu, instanța apreciind că, față de vârsta, situația personală și pregătirea sa, persoana vătămată nu își poate face singură apărarea, persoana vătămată constituită parte civilă a precizat pretențiile sale civile, astfel: 5.000 lei și 1.500 euro reprezentând despăgubiri materiale constând în cheltuieli ocazionate cu internarea în spital, respectiv atenții constând în diferite sume de bani oferite cadrelor medicale, achiziționarea de pijama, halat și haine pentru perioada internării; medicamente și hrană pe perioada spitalizării; achiziționarea a 20 de doze – inhalator de tip ,,puff” – în valoare de 75 euro/bucată; și suma de 15.000 euro reprezentând daune morale, pretinse pentru suferințele fizice și psihice datorate vătămării, partea precizând că nu își mai poate desfășura activitățile cotidiene în maniera în care le desfășura înainte, că a rămas cu sechele în sensul că are dificultăți de respirație, prezintă în mod frecvent stări de leșin și o senzație permanentă de slăbiciune, astfel că fiica sa, care lucra în Italia, a fost nevoită să revină pentru a o îngriji și supraveghea pe partea civilă (constituire de parte civilă – fila 147).
Din declarația martorei M. F. L., audiată în cauză la solicitarea părții civile M. L. în dovedirea pretențiilor civile (declarația martorei – filele 156-158), instanța reține că s-a probat faptul că partea civilă urmează un tratament medical, însă nu s-a probat de către parte pentru ce anume afecțiuni i s-a prescris tratamentul, partea neputând pune la dispoziția instanței o rețetă emisă de vreun medic sau un bon care să ateste costul lunar al medicamentelor.
De asemenea, nu s-a dovedit că, anterior datei de 12 octombrie 2013, partea civilă realiza în mod constant venituri prin prestare unor munci ocazionale și nivelul acelor venituri și nici nu s-a probat cuantumul cheltuielilor efectuate de partea civilă pe durata spitalizării, cu privire la unele materiale sanitare și bunuri de care a avut nevoie partea civilă, inclusiv hrană, rezultând că acestea au fost procurate părții civile de către nora sa, martora audiată în cauză, care nu intenționează să i le solicite părții civile.
Din declarația martorei mai rezultă că, timp de 8 zile, partea civilă, după efectuarea intervenției chirurgicale, nu a putut să stea culcat, fiind nevoită să doarmă pe un scaun datorită tuburilor de dren care au fost implantate și că, în prezent, partea civilă nu mai poate desfășura activități grele.
Cu privire la starea sănătății părții civile anterior datei de 12 octombrie 2013, din actele medicale depuse la dosar, inclusiv din mențiunile din foaia de observație, instanța reține că aceasta suferea de astm bronșic, afecțiune care influențează capacitatea respiratorie.
În referire la acțiune civilă formulată de persoana vătămată M. L., instanța constată că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului D. I., care, în raport de aportul concurent al faptelor sale, a contribuit, atât la producerea leziunilor care au generat internarea părții vătămate cât și la producerea suferințelor fizice și morale încercate de partea vătămată.
În consecință, în față de dispozițiile art. 1349, 1357 și 1391 C.civ.,cererea privind obligarea inculpatului la plata de daune morale solicitate de către partea civilă, urmează a fi apreciată ca fiind întemeiată, parțial, partea civilă suferind un prejudiciu moral cert ca urmare a faptelor inculpatului, fapte care au fost comise cu vinovăție și care prejudiciu se constituie într-o suferință fizică, generată de . la care a fost supusă partea civilă, precum și din suferința psihică produsă ca urmare a sentimentului de teamă pentru integritatea corporală și a limitărilor aduse vieții și activităților curente ale părții civile, cel puțin până la vindecarea leziunilor – limitări nefirești în raport cu dreptul la integritate corporală și dreptul la o viață socială normală, drepturi la a căror respectare sunt ținuți toți subiecții de drept, membrii ai unei societăți.
În consecință, în raport de dispozițiile legale menționate, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă M. L., cu titlu de despăgubiri morale, suma de 10.000 lei reprezentând, în aprecierea instanței, o despăgubire echitabilă și rezonabilă și nu constituie o îmbogățire fără just temei a părții civile.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.pen., în sensul că, în caz de condamnare, sunt în sarcina inculpatului cheltuielile judiciare avansate de stat, reținând și cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale - conform mențiunilor din actul de sesizare al instanței în sumă de 500 lei - și apreciind asupra cuantumului acestor cheltuieli în faza cercetării judecătorești, prin raportare la ansamblul actelor de procedură efectuate în vederea judecării cauzei, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către stat.
Suma de 150 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru persoana vătămată conform delegației nr._ din data de 24 martie 2015 emisă de Baroul Hunedoara rămâne în sarcina statului, urmând a fi plătită din fondurile Ministerului Justiției, conform dispozițiilor art. 274 alin. 1 teza a II-a și art. 272 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul D. I., cetățean român, fiul lui I. și A., născut la data de 10 martie 1952 în localitatea V., județul Hunedoara, CNP:_, studii superioare, economist la M. V., căsătorit, nu are copii minori, domiciliat în V., .. 12 A, județul Hunedoara, fără antecedente penale, la:
- 3(trei) ani închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 C.pen. din 1968, cu aplic. art. 5 C.pen. din 2009.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 C.pen. din 1968, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și art. 64 alin. 1 lit. b C.pen. din 1968, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. 2 C.pen. din 1968.
În temeiul art. 86 ind. 1, art. 86 ind. 2C.pen. din 1968 și art. 71 alin. 5 C.pen. din 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului D. I. pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani, format din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp fixat de instanță de 2(doi) ani.
Obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86ind. 3 alin.1 lit. a-d C.pen. din 1968, respectiv:
- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Hunedoara;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Încredințează supravegherea inculpatului pe perioada termenului de încercare, Serviciului de Probațiune Hunedoara.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 ind. 4 C.pen. din 1968 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C.pr.pen. admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. de Urgență Petroșani, cu sediul în Petroșani, ., nr. 137 A, județul Hunedoara și, în consecință:
În temeiul art. 1357 C.civ. coroborat cu art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 obligă pe inculpatul D. I. la plata sumei de 3.109,53 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate M. L., internată în perioada 12 octombrie – 23 octombrie 2013 în cadrul Secției de Chirurgie Toracică cu Foaia de observație clinică generală nr._/2013.
În temeiul art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C.pr.pen. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă M. L., domiciliată în Aninoasa, ., județul Hunedoara și, în consecință:
În temeiul art. 1357, art. 1385 și art. 1391 C.civ., obligă pe inculpatul D. I. la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă M. L., cu titlu de despăgubiri civile – daune morale.
Respinge, în rest, acțiunea formulată de partea civilă M. L..
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligă pe inculpatul D. I. la plata sumei de 1.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 274 alin. 1 teza a II-a și art. 272 C.pr.pen., suma de 150 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru persoana vătămată conform delegației nr._ din data de 24 martie 2015 emisă de Baroul Hunedoara rămâne în sarcina statului, urmând a fi plătită din fondurile Ministerului Justiției.
Cu apel, la Curtea de Apel Alba Iulia, în 10 zile de la comunicarea minutei de față.
În cazul declararii căii de atac, cererea de apel se depune la Judecătoria Petroșani.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. G. I. V.
PG/IV/6 ex.
Red.10.07.2015.
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
