Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 853/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 853/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-11-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 853
Ședința publică din data de 05.11.2015
Instanța constituită din:
Judecător: A. E. C.
Grefier: M. M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București – a fot reprezentat de procuror C. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale de față, privind pe inculpatul C. I., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr._/P/2014 din data de 06.08.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, avocat C. S., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/29.09.2015, aflată la fila 27 di, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 23.10.2015, la dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate Primăriei Sectorului 3 București – Direcția de Evidență a Persoanelor Sector 3, din care rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind persoană decedată, la data de 27.10.2015 la dosarul cauzei au fost depuse la dosarul cauzei relațiile solicitate Inspectoratului General al Poliției Române cu privire la fișa de cazier judiciar a inculpatului, iar la data de 29.10.2015, la dosarul cauzei, au fost depuse relațiile solicitate D.G.P.M.B., din care rezultă că în prezent inculpatul nu figurează ca fiind reținut sau arestat preventiv în niciunul dintre centrele de reținere și arestare preventivă aflate în subordinea poliției, precum și faptul că la dosarul cauzei au fost depuse fișe din aplicațiile ANP și DEPABD, din care rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind încarcerat în vreunul dintre penitenciarele aflate în subordinea ANP, respectiv faptul că nu au intervenit modificări cu privire la adresa de domiciliu a inculpatului, după care:
Instanța constată că în privința inculpatului au fost efectuate toate verificările în vederea asigurării legalității procedurii de citare, inculpatul fiind citat pentru acest termen de judecată și prin afișare la ușa instanței. Astfel, constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu inculpatul, având în vedere că acesta a fost citat la adresa de domiciliu cu mandat de aducere, din cuprinsul procesului verbal întocmit de organele însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului de aducere rezultând că inculpatul nu mai locuiește la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele DEPABD de aproximativ 3 ani de zile. Față de cele anterior expuse, pune în discuție soluționarea cauzei în lipsa inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu soluționarea cauzei în lipsa inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, arată că este de acord cu soluționarea cauzei în lipsa inculpatului, având în vedere demersurile efectuate de către instanța de judecată în vederea asigurării legalității procedurii de citare a inculpatului în cauză și pentru aducerea acestuia în fața judecătorului.
Instanța, având în vedere că în cauză au fost efectuate toate demersurile în vederea asigurării legalității procedurii de citare a inculpatului C. I., apreciind că inculpatul a fost legal citat pentru acest termen de judecată, dispune soluționarea cauzei în lipsa acestuia.
Potrivit art. 374 alin. 1 C.p.p. instanța dă citire actului de sesizare a instanței, respectiv Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr._/P/2014 din data de 06.08.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p..
Instanța, potrivit art. 374 alin. 5 și 7 C.p.p. întreabă procurorul și apărătorul desemnat din oficiu inculpatului dacă înțeleg să propună administrarea de probe noi și dacă înțeleg să conteste sub aspectul temeiniciei probele administrate în cursul urmăririi penale.
Reprezentanta Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având pe rând cuvântul, arată că nu au probe noi de propus și că nu înțeleg să conteste sub aspectul temeiniciei probele administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța, față de absența inculpatului C. I. care, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței la acest termen de judecată, având în vedere că nu au fost contestate probele administrate în cursul urmăririi penale sub aspectul temeiniciei, din oficiu, pune în discuție aceste probe pentru a le putea reține la momentul analizării materialul probatoriu administrat în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că probele administrate în cursul urmăririi penale corespund dispozițiilor legale în vigoare, sunt temeinice în ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, astfel că din punctul său de vedere instanța poate reține probatoriul administrat în cursul urmăririi penale la momentul stabilirii vinovăției inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, achiesează la concluziile reprezentantei Ministerului Public privind reținerea probelor administrate în cursul urmăririi penale la analizarea materialului probatoriu administrat în cauză.
Instanța, chiar dacă probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost constate sub aspectul temeiniciei de către inculpat, personal sau prin intermediul apărătorului său desemnat din oficiu, apreciază că pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei nu se mai impune readministrarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, urmând să le aibă în vedere la soluționarea cauzei.
Instanța, față de data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpatului, din oficiu, pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p., în infracțiunea conducere a unui vehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, în modalitatea pusă în discuție din oficiu, apreciind că inculpatului îi sunt mai favorabile dispozițiile art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, arată că nu solicită acordarea unui termen de judecată sau lăsarea cauzei la a doua strigare, spre sfârșitul ședinței de judecată, fiind pregătită să pună concluzii în apărarea inculpatului în raport de schimbarea încadrării juridice pusă în discuție din oficiu. Arată în continuare că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, în modalitatea pusă în discuție din oficiu.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, explicații suplimentare de dat și probe de administrat, potrivit art. 387 C.p.p. constată terminată cercetarea judecătorească și potrivit art. 388 C.p.p. acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, în raport de probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpatului C. I., declarațiile martorului G. S., raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, buletinul de analiză toxicologică nr. 1341/2010, rezultatul etilotest, buletinul de examinare clinică, procesul verbal de prelevare probe biologice și procesul verbal de cercetare la fața locului, apreciază ca fiind dovedită vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu. Totodată, arată că din punctul său de vedere este oportună schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului în modalitatea pusă în discuție din oficiu la acest termen de judecată, apreciind că inculpatului îi sunt mai favorabile dispozițiile art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p., solicită instanței condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, cu aplicarea pedepsei accesorii, conform art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 și art. 82 din Codul penal din 1969 și suspendarea pedepsei accesorii conform art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969. În finalul concluziilor sale, solicită instanței obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, solicită instanței să aprecieze asupra declarațiilor date de inculpat în cursul urmăririi penale, în cuprinsul cărora inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. De asemenea, solicită instanței să țină seama că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, dar și faptul că, deși în fața instanței nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate, instanța nu poate reține faptul că inculpatul s-ar fi sustras cercetării judecătorești, având în vedere că acesta a înțeles să dea declarații în fața procurorului de caz și s-a prezentat în fața organelor de poliție ori de câte ori a fost chemat. Totodată, solicită instanței să aprecieze asupra faptului că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, iar de la momentul comiterii faptei a trecut o perioadă îndelungată de timp. Prin urmare, solicită instanței ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 din Codul penal din 1969
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, nr._/P/2014 din data de 06.08.2015, înregistrat pe rolul acestei instanței sub nr. de dosar_, inculpatul C. I. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.p.
S-a reținut în actul de sesizare că în data de 02.06.2010, în jurul orei 22.05, inculpatul C. I. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe ., sector 3, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu, au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarația martorului G. S.; raportul de expertiză medico-legală nr. 753/i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei; buletinul de analiză toxicologică nr. 1341/2010; etilotest ARZE 0410; buletin de examinare clinică; cerere de analiză/proces-verbal de prelevare; proces-verbal de cercetare la fața locului; proces-verbal de acte premergătoare.
Urmare a solicitării instanței, la data de 15.09.2015, la dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Serviciul de Reținere și Arestare preventivă, din care rezulta faptul că inculpatul nu figura ca fiind reținut sau arestat preventiv în niciunul dintre centrele de reținere și arestare preventivă aflate în subordinea DGPMB. De asemenea, la data de 24.09.2015 au fost depuse relațiile solicitate Primăriei Sectorului 3 București – Direcția de Evidență a Persoanelor Sector 3, din care rezulta faptul că pe numele inculpatului nu figura înregistrat decesul acestuia. Totodată, la dosarul cauzei a fost atașată fișa din aplicația Administrației Naționale a Penitenciarelor, din care rezulta faptul că inculpatul nu figura ca fiind încarcerat în niciunul dintre penitenciarele aflate în subordinea ANP. La dosarul cauzei a fost atașată și fișa din aplicația DEPABD (Direcția de Evidență a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date), rezultând că nu au intervenit modificări cu privire la adresa de domiciliu a inculpatului, alături de o notă telefonică întocmită de grefierul de ședință, din care rezulta faptul că inculpatul nu a putut fi contactat telefonic la numărul de telefon indicat în cuprinsul actelor de urmărire penală.
Totodată, a fost depus procesul-verbal întocmit de organele însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului, din care rezulta că acesta nu mai locuiește la adresa de domiciliu de aproximativ 3 ani de zile.
Având în vedere mențiunile procesului-verbal întocmit de organele însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului de aducere, precum și faptul că pentru termenul de judecată din data de 08.10.2015, inculpatul a fost citat și prin afișare la ușa instanței, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 08.10.2015, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că procedura de citare este legal îndeplinită și a constat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul C. I..
Ca urmare a solicitării instanței, pentru termenul de judecată din data de 05.11.2015 au fost efectuate verificări cu privire la persoana inculpatului C. I., rezultând următoarele: faptul că prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 23.10.2015, la dosarul cauzei, au fost depuse relațiile solicitate Primăria Sectorului 3 București – Direcția de Evidență a Persoanelor Sector 3, din care rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind persoană decedată; faptul că la data de 27.10.2015, la dosarul cauzei, au fost depuse relațiile solicitate Inspectoratului General al Poliției Române cu privire la fișa de cazier judiciar a inculpatului; faptul că la data de 29.10.2015, la dosarul cauzei, au fost depuse relațiile solicitate D.G.P.M.B., din care rezultă că în prezent inculpatul nu figurează ca fiind reținut sau arestat preventiv în niciunul dintre centrele de reținere și arestare preventivă aflate în subordinea poliției; faptul că la dosarul cauzei au fost depuse fișe din aplicațiile ANP și DEPABD, din care rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind încarcerat în vreunul dintre penitenciarele aflate în subordinea ANP, respectiv faptul că nu au intervenit modificări cu privire la adresa de domiciliu a inculpatului.
La termenul de judecată din data de 05.11.2015, având în vedere verificările efectuate cu privire la persoana inculpatului, precum și faptul că pentru termenul de judecată, inculpatul C. I. a fost citat și la ușa instanței, conform art. 259 alin. 5 C.p.p., instanța a apreciat că procedura de citare este legal îndeplinită și, constatând lipsa inculpatului a dispus judecarea cauzei în lipsa acestuia.
Totodată, la același termen de judecată, după citirea actului de sesizare, instanța a întrebat procurorul și apărătorul desemnat din oficiu inculpatului dacă înțeleg să conteste probatoriul administrat la urmărirea penală sub aspectul temeiniciei sau dacă solicită probe noi, răspunsul fiind negativ.
Constatând că probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost contestate sub aspectul temeiniciei nici de către reprezentanta Ministerului Public și nici de către inculpat, prin intermediul avocatului din oficiu, având în vedere și faptul că nu s-a solicitat administrarea unor probe noi, instanța a pus în dezbatere contradictorie probatoriul administrat în cursul urmării penale pentru a fi avut în vedere la momentul soluționării cauzei conform art. 374 alin. 7 C.p.
De asemenea, la același termen de judecată, urmare a publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, în raport de data săvârșirii infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului – 02.06.2010, aceasta fiind anterioară intrării în vigoare a noilor coduri – 01.02.2014, instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată, din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p., în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p.
Verificând actele și lucrările dosarului și analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 02.06.2010, ora 22:05, numitul G. S. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., sector 3, din direcția . ., când a ajuns în apropierea intersecției cu .-a asigurat la schimbarea direcției de mers, intrând în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpatul C. I.. Organele de poliție sosite la fața locului i-au testat pe cei doi conducători auto implicați în accidental rutier cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 1,15 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 23:19, pentru inculpatul C. I.. Ulterior, acesta a fost condus la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minoviciˮ pentru recoltarea a două probe biologice la interval de o oră. În urma recoltării, a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 2,20 g‰ alcool pur în sânge la ora 0:05, și 2,10‰ alcool pur în sânge la ora 1:05. În urma efectuării expertizei medico-legale nr. 753/i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, rezultă că în data de 02.06.2010, la ora 22:05, inculpatul C. I. avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 2,40 g‰.
Situația de fapt mai sus reținută, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă, după cum urmează:
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului (filele 8-12 dup), la data de 02.06.2010, în jurul orelor 22:05, numitul G. S. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, și la intersecția . cu . în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpatul C. I., care circula în aceeași direcție. De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal se menționează faptul că ambii conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, rezultând în cazul inculpatului C. I., o valoarea a alcoolemiei de 1,15 mg/l, acesta fiind ulterior condus la I.M.L. București pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 1341/03.06.2010 (fila 19), în urma recoltării a două probe biologice la interval de o ora, s-a stabilit că inculpatul C. I. avea o alcoolemie de 2,20 g‰ alcool pur în sânge, la ora 00:05, și 2,10 g‰ alcool pur în sânge la ora 01:05. Față de aceste valori ale alcoolemiei, s-a procedat la interpretarea retroactivă a alcoolemiei pentru data de 02.06.2010, ora 22:05, fiind stabilită o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 2,40 g‰, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 753/i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (filele 21-22 dup).
Fiind audiat în cadrul actelor premergătoare efectuării urmăririi penale, inculpatul C. I. a recunoscut săvârșirea faptei (declarația filele 23-24 dup), arătând că la data de 02.06.2010, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, la intersecția cu . în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care a schimbat direcția de mers, fără să se asigure. Inculpatul a mai declarat că ulterior sosirii echipajului de poliție, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoarea a alcoolemiei de 1,15 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În cauză a fost audiat și martorul G. S. (declarația fila 24, 38 dup), conducătorul celuilalt autovehicul implicat în accidentul rutier, care a confirmat cele declarate de către inculpat.
În faza de judecată nu s-a putut proceda la audierea inculpatului deși instanța a făcut toate demersurile necesare pentru a asigura legalitatea procedurii de citare și prezența inculpatului în fața judecătorului, astfel cum s-a reținut mai sus.
Reținând, astfel, că în mod corect procurorul a dispus, la data de 06.08.2015, trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 C.pen, cu aplic. art 5 alin. 1 C.pen., instanța constată, cu prioritate, că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin.1 C.pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art. 5 alin. 1 C.pen., publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “Dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța va avea în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante și la cauzele de atenuare a răspunderii penale.
Pe cale de consecință, analizând fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța constată că aceasta nu reprezintă o incriminare nouă, fapta reținută în sarcina inculpatului fiind infracțiune și la data de 02.06.2010. Astfel, în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, reținută de procuror în sarcina inculpatului în cuprinsul rechizitoriului și pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, prevăzută de dispozițiile art. 336 alin. 1 C.pen., instanța reține că la data săvârșirii faptei aceasta era incriminată de dispozițiile art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În urma evaluării tuturor criteriilor de identificare a legii penale mai favorabile, raportându-se la condițiile de tragere la răspundere penală, la împrejurările ce pot fi reținute ca circumstanțe atenuante și la tratamentul sancționator, ținând cont și de Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța apreciază că legea mai favorabilă în cazul inculpatului este legea veche.
Pentru toate aceste motive, instanța va admite sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. I. prin rechizitoriul nr. nr._/P/2014 din data de 06.08.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.
În drept, fapta inculpatului C. I., care, la data de 02.06.2010 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., sector 3, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice, și o alcoolemie de 2,40 g‰ la momentul producerii accidentului rutier, întrunește în fapt și în drept elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, prin conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, între fapta săvârșită și rezultatul socialmente periculos existând legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (atingerea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice) și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei.
Pe cale de consecință, având în vedere art. 52 din Codul penal din 1969, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța va proceda la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol al faptei comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cu privire la pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 din Codul penal din 1969, urmând să țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Astfel, la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 din Codul penal din 1969. Se vor avea în vedere limitele de pedeapsă fixate de art. 87 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 rep. (închisoare de la 1 la 5 ani), precum și gradul de pericol social concret al faptei, dedus din împrejurările comiterii acesteia, în acest sens instanța reținând că inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism sub influența băuturilor alcoolice, creând o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, relevantă în acest sesn fiind valoarea mare a alcoolemiei.
Se vor avea în vedere, totodată, și circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, declarații și fișă de cazier judiciar. Astfel, instanța reține în acest sens următoarele: inculpatul avea 45 de ani la data faptei, este divorțat și are studii medii, figurând în fișa de evidență DEPABD cu ocupația de factor poștal. Totodată, instanța constată că inculpatul nu a mai fost condamnat, dovadă fiind fișa de cazier judiciar actualizată (fila 44 di), fiind pentru prima dată în conflict cu legea penală.
Toate aceste aspecte determină concluzia că fapta reținută în sarcina inculpatului în data de 02.06.2010 nu caracterizează conduita inculpatului în mod obișnuit, dar care prezintă o anumită gravitate prin natura consecințelor pe care le-ar fi putut produce, ce determină pronunțarea unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii. Opinia instanței are în vedere și valoarea mare a rezultatului la testarea acestuia cu alcooltestul, aspect ce formează convingerea instanței că alcoolemia inculpatului era mare la momentul coliziunii cu celălalt autoturism din trafic.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, reținând în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă a bunei conduite anterioare faptei, prev. de art.74 alin.1 lit. a) din Codul penal din 1969 raportat la art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. din 1969, i se va aplica inculpatului o pedeapsă aptă să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 din Codul penal din 1969, de constrângere, reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv pedeapsa de 4 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și Decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969, apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, instanța constată că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal trebuie analizat tipul infracțiunii.
Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C.pen. de la 1969 instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen. de la 1969, pe întreaga durată a executării pedepsei principale.
În ceea ce privește executarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, în raport de criteriile anterior menționate la individualizarea pedepsei, instanța apreciază că scopul acesteia va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969 pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acesteia: pedeapsa este de 4 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior comiterii faptei deduse judecății, iar instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și fără impunerea față de inculpat a unor măsuri de supraveghere și obligații.
În consecință, în baza art. 81 din Codul penal din 1969 instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei de 4 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969.
Având în vedere modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa principală ce se va aplica inculpatului, în baza art. 71 alin. final din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012 instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. reținând culpa procesuală a inculpatului în prezenta cauză, instanța îl va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, av. C. S., în cuantum de 520 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.386 alin.1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. I. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2014 din 06.08.2015 din infracțiunea prev. de art.336 alin.1 C.p. cu aplicarea art.5 alin.1 C.p. în infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplicarea art.5 alin.1 C.p.
Conform art.5 alin.1 C.p.
În baza art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a) din Codul penal din 1969 rap. la art.76 alin.1 lit. d) din Codul penal din 1969 condamnă pe inculpatul C. I. ( fiul lui C. și C., născut la 10.03.1965 în București, sector 3, domiciliat în București, ., ., ., citat și prin afișare la ușa instanței, CNP_, cetățean român, studii medii, ocupație – factor poștal, stare civilă-divorțat, fără antecedente penale) la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
În baza art.71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei de 4 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art.82 din Codul penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. ultim din Codul penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei, dispoziții care prevăd: “ Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentu care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.”
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, av. C. S., în cuantum de 520 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de comunicare pentru inculpat și procuror.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2015.
Președinte, Grefier,
A. E. C. M. M. C.
Red.: A.E.C./Tehnored.: M.M.C.
2 ex./25.11.2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 850/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 127/2015.... → |
|---|
