Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 558/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 558/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 24-03-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Sentința penală nr. 558

Ședința publică de la 24 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - A. I.

Grefier - A. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror C. P..

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul M. A.-Nicușor, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 C.pen. și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.38 alin.1 C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, la solicitarea apărătorului ales al inculpatului, pentru a-i da posibilitatea acestuia să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

I.Actul de sesizare.

Prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. A.-Nicușor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 C.pen. și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.38 alin.1 C.pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că:

La data de 13.11.2011, în jurul orelor 2240, lucrători din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . sectorul 5 al municipiului București au oprit pentru control autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpatul M. A. Nicușor, ocazie cu care au constatat faptul că acesta nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

Întrucât emana halenă alcoolică, lucrătorii de poliție rutieră i-au solicitat conducătorului auto să sufle în aparatul etilotest pentru stabilirea nivelului concentrației de alcool în aerul expirat, rezultatul fiind de 0,56 mg/l, conform testului nr._ din data de 13.11.2011, orele 2242.

În continuare, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, unde la interval de o oră i s-au recoltat cele două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind de 1,20 g ‰ (orele 2312), respectiv 1,10 g ‰ (orele 0012), conform Buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 3152 din data de 14.11.2011 (Nr. A12/_/2011, eliberat la data de 22.10.2012).

În cauză a fost dispusă o expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 150/i/2013 (A12/_/2011) eliberat la data de 29.01.2014 reieșind că la momentul depistării acesta ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,00 g ‰.

În declarațiile sale, inculpatul a susținut că în intervalul orar 2200- 2210 a consumat 500 ml bere după ce în prealabil a mâncat, însă la pct. 5 din raportul de expertiză medico-legală menționat anterior s-a precizat faptul că prin corelarea datelor obținute din efectuarea calculului teoretic cu valorile stabilite la analiză s-a constatat o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanța denotând un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

Inculpatul M. A. Nicușor a recunoscut faptele comise și nu a contestat rezultatul expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei. De asemenea, inculpatul a susținut că a terminat cursurile unei școli de șoferi pentru obținerea categoriei B, însă nu a promovat examenul final.

Prin încheierea din 27.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară, definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2011 din 24.10.2014 și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul M. A.-Nicușor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 C.pen. și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.38 alin.1 C.pen.

II.Apǎrarea inculpatului.

Inculpatul a recunoscut faptele comise și nu a contestat rezultatul expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.

III.Probatoriul.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare din data de 13.11.2014; proces-verbal de verificare în baza de date evidența deținătorilor permise de conducere; buletin de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică; buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie; buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie emis de I.N.M.L. „M. Minovici” București nr.A12/_/2011 din data de 22.10.2012; raportul de expertiză medico-legală eliberat de către I.N.M.L. „M. Minovici” București privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr.150/i/2013; declarații martor T. R.; declarații suspect/inculpat; fișă cazier judiciar inculpat M. A. Nicușor, declarații făptuitor.

În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul M. A.-Nicușor, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 33), cauza fiind judecată, la cererea acestuia, fără readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, potrivit disp. 375 și 377 Noul C.pr.pen., inculpatul recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată și însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale.

IV.Situația de fapt.

Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situația de fapt:

La data de 13.11.2011, în jurul orelor 22: 40, inculpatul conducea autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe . oprit pentru un control de rutină de către un echipaj de poliție . Cu această ocazie organele de poliție au constatat faptul că acesta nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

V.Încadrarea juridică

În drept

Faptele inculpatului M. A.-Nicușor care, la data de 13.11.2011, a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și având o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.85 alin.1 OUG nr. 195/2002. și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.86 alin.1 OUG nr. 195/2002 ., cu aplic. art.33 alin.1 lit. b C.pen. din 1969.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, instanța reține că elementul material al laturii obiective este caracterizat de acțiunea inculpatului de a se urca la volanul autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și de a circula pe drumurile publice (pe . sectorul 5 al capitalei) în condițiile în care anterior consumase băuturi alcoolic, concentrația alcoolului fiind de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Urmarea imediată a acestei fapte este reprezentată de crearea unei stări de pericol atât pentru inculpat, cât și pentru ceilalți participanți la trafic. În ceea ce privește raportul de cauzalitate, acesta rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente precum și din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că fapta inculpatului care a urmărit să se deplaseze cu ajutorul autoturismului deținut, deși anterior consumase băuturi alcoolice, acesta asumându-și riscul de a pune în pericol siguranța participanților la trafic, este săvârșită cu intenție indirectă, conform prevederilor art. 19 alin. 1 lit.b) C.P. de la 1969.

Referitor la infracțiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu deține permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată, instanța constată cu privire la latura obiectivă, că elementul material al infracțiunii constă, în conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice în condițiile în care acesta nu poseda permis de conducere. Instanța reține că fapta inculpatului a avut drept urmare imediată crearea unei stări potențiale de pericol cu privire la circulația pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate dintre fapta concretă și starea de pericol astfel creată rezultă chiar din materialitatea faptei

Referitor la latura subiectivă, instanța constată că fapta a fost comisă cu intenție indirectă: inculpatul, cunoscând că nu are dreptul de a conduce, a prevăzut că urcându-se la volanul autoturismului creează premisele unui pericol pentru circulație, a acceptat această posibilitate, deși nu o urmărea.

Așadar, instanța constată că faptele deduse judecății există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța urmând a proceda la stabilirea unor pedepse.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C.P. și criteriile prevăzute de art. 72 C.P. de la 1969, și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 C.P.P.., gradul de pericol social al faptei, rezultând din modalitatea concretă în care s-a săvârșit fapta, urmarea acesteia, concretizată în starea de pericol pentru participanții la trafic, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța va face în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitate dispozițiilor art.396 alin 10 C.P.P., și va reduce cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.

La stabilirea cuantumului pedepsei instanța se va orienta spre minimul special având în vedere în ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu deține permis de conducere că inculpatul urmase cursurile unei școli de șoferi, astfel încât avea deja deprinderile de bază necesare pentru a conduce un autovehicul. Acest lucru nu-i dădea inculpatului dreptul de a conduce un autoturism, dar e un aspect ce trebuie avut în vedere. Cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe instanța urmează a avea în vedere că alcoolemia pe care o avea inculpatul la momentul comiterii faptei 1,00 g/l este foarte puțin peste limita legală. De asemenea se va avea în vedere atitudinea cooperantă a inculpatului pe tot parcursul procesului penal.

Astfel, în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen condamnă pe inculpatul M. A. NICUȘOR (fiul lui C. și M., născut la data de 10.05.1990 în mun. București, domiciliat în mun. București, .. 1, ., ., sector 5, în prezent încarcerat în Penitenciarul Găești, cetățenia română, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale – la data săvârșirii faptelor, C.I. . nr._, CNP_) la o pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (fapta din 13.11.2011).

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța are în vedere decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție conform căreia dispozițiile art. 71 C.P. de la 1969, referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.P. de la 1969.

De asemenea va avea în vedere dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului,precum și jurisprudența Curții Europene (Cauza Hirst.c. Marii Britanii, cauza S. și Pîrcalab c. României).

La aplicarea pedepsei accesorii instanța va avea în vedere totodată și criteriul constituțional al proporționalității, înscris în art.53 alin.2, potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

Pentru a dispune restrângerea exercițiului acestor drepturi instanța consideră că măsura este necesară într-o societate democratică. Astfel limitarea exercitării acestor drepturi pe durata executării pedepsei privative de libertate, stabilită în funcție de conduita inculpatului și gradul de pericol social al faptei săvârșite este necesară pentru protejarea interesului public și ca atare urmărește un scop legitim.

Totodată, analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze și având în vedere că persoanele alese în funcții în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice sau care implică exercițiul autorității de stat sunt determinați să ia importante decizii și dispun de un mare prestigiu în ochii celor pe care îi administrează, instanța apreciază existența unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Prin urmare, în baza art. 71 C.P. de la 1969, instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit.b C.P. de la 1969 pe durata executării pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen va condamna pe inculpatul M. A. NICUȘOR (cu datele de stare civilă mai sus menționate) la o pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l aloool pur în sânge (fapta din 13.11.2011).

Pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 71 C.P. de la 1969, instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit.b C.P. de la 1969 pe durata executării pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Instanța constată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (7.04.2010) pentru care inculpatul a fost condamnat la 9 luni închisoare prin s.p. nr. 1651 din 4.11.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București definitivă prin nerecurare la 19.11.2011 și cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (fapta din 7.10.2012) pentru care inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare prin s.p . nr. 2718 din 7.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr. 93/A din 12.02.2014 a Curții de Apel București.

În baza art.33 lit.a C.pen și art.34 alin.1 lit.b C.pen din 1969 instanța va contopi cele doua pedepse aplicate prin prezenta sentința cu pedeapsa indivizibilă de 1 an și 5 luni (în care sunt incluse cele două pedepse de 9 luni închisoare și 8 luni închisoare) aplicată prin s.p . nr. 2718 din 7.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr. 93/A din 12.02.2014 a Curții de Apel București urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare.

În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.

Instanța reține că inculpatul a fost liberat condiționat prin s.p. nr. 122 din 23.01.2015 a Judecătoriei Găești def. prin necontestare la 28.01.2015 din pedeapsa de 1 an și 5 luni care a fost contopită cu pedepsele aplicate în prezenta cauză. Deși Codul Penal din 1969 nu reglementa expres posibilitatea menținerii liberării condiționate în cazul în care ulterior liberării condiționate inculpatul era condamnat pentru o infracțiune concurentă, practica și doctrina erau unanime în a aprecia că ulterior stabilirii pedepsei rezultante judecătorul cauzei trebuia să examineze dacă raportat la pedeapsa stabilită și la comportamentul persoanei în perioada de detenție se impune sau nu liberarea condiționată. În condițiile în care legiuitorul permitea posiilitatea menținerii liberării condiționate în cazul unei infracțiuni ulterioare liberării, a fortiori trebuie recunoscută această posibilitate și în cazul în care infracțiunea judecată ulterior este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus liberarea. De altfel aceasta a fost și viziunea noului Cod Penal care a prevăzut expres această posibilitate.

Necesitatea menținerii liberării condiționate în acest caz va fi examinată și prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește necesitatea asigurării unui remediu efectiv în cazul depășirii termenului rezonabil și încălcării dreptului la un proces echitabil. Astfel statul este obligat să reglementeze în dreptul intern un remediu care să permită persoanei să valorifice drepturile și libertățile consacrate în Convenție. Caracterul efectiv al acestui remediu trebuie apreciat în funcție de capacitatea acestuia de a furniza celui interesat o satisfacție adecvată în raport cu violarea suferită ( cauza A. contra României). Curtea în jurisprudența sa a stabilit în cauzele B. contra Norvegiei și Beheyt contra Belgiei că o atenuare a pedepsei constituie, în priviința depășirii termenului rezonabil, o reparație corespunzătoare din moment ce este măsurabilă și substanțială.

În ceea ce privește stabilirea caracterului rezonabil, urmează a se avea în vedere următoarele criterii: natura și complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților. În prezenta cauză termenul rezonabil a fost evident depășit. Astfel trimiterea în judecată s-a realizat la peste trei ani de la comiterea faptelor, deși acestea nu au avut caracter complex și nu au necesitat administrarea unui probatoriu complex. De altfel inculpatul a fost prins în flagrant iar martorii au fost identificați la momentul comiterii faptei. Urmărirea penală a fost începută la 3.02.2014 deci la circa 2 ani și jumătate de la data comiterii faptelor, organele de urmărire penală neputând justifica această întârziere, în toată această perioadă organele de urmărire penală efectuând o expertiză medico legală și audiind un singur. În aceste condiții instanța apreciază că termenul rezonabil a fost depășit în cauză, întregul putând fi administrat în câteva luni, și nicidecum în 4 ani. Dacă organele de urmărire penală ar fi dispus trimiterea în judecată a inculpatului într-un termen rezonabil, atunci pedepsele pentru faptele din prezentul dosar ar fi fost contopite iar inculpatul ar fi fost examinat de comisi de liberare condiționată din penitenciar raportat la toate faptele. Lentoarea organelor de urmărie penală a făcut ca inculpatul să fie judecat pentru niște infracțiuni care nu necesitau administrarea unui probatoriu complex în condițiile în care a fost liberat condiționat din pedeapsa aplicată pentru o . infracțiuni concurente.

Instanța reține că inculpatul a executat aproape un an de închisoare, perioadă în care apreciază că a înțeles gravitatea faptelor sale. Din caracterizarea depusă a dosar rezultă că pe perioada detenției inculpatul a fost recompensat, a participat la diferite programe educaționale și a avut o conduită pozitivă. Toate aceste aspecte sunt de natură a conduce instanța la concluzia că inculpatul se poate reintegra în societate și prin executarea restului de pedeapsă în stare de libertate, în ciuda infracțiunilor din prezenta cauză. Instanța apreciază că inculpatul merită o șansă pentru a-și continua în condiții normale viață, reîncarcerarea sa nefiind de natură a contribui la reeducarea sa. Totodată instanța constată că inculpatul are un copil minor de doi ani care se află în grija inculpatului, și care nu trebuie privat (raportat bineînțeles la gravitatea faptelor inculpatului) de a crește alături de părintele său.

Din aceste considerente instanța va menține liberarea condiționată aplicată inculpatului prin s.p. nr. 122 din 23.01.2015 a Judecătoriei Găești def. prin necontestare la 28.01.2015.Totodată va deduce perioada de la 14.02.2014 la 28.01.2015.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen condamnă pe inculpatul M. A. NICUȘOR (fiul lui C. și M., născut la data de 10.05.1990 în mun. București, domiciliat în mun. București, .. 1, ., ., sector 5, în prezent încarcerat în Penitenciarul Găești, cetățenia română, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale – la data săvârșirii faptelor, C.I. . nr._, CNP_) la o pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (fapta din 13.11.2011).

În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.

În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen condamnă pe inculpatul M. A. NICUȘOR (cu datele de stare civilă mai sus menționate) la o pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l aloool pur în sânge (fapta din 13.11.2011).

În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.

Constată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (7.04.2010) pentru care inculpatul a fost condamnat la 9 luni închisoare prin s.p. nr. 1651 din 4.11.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București definitivă prin nerecurare la 19.11.2011 și cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (fapta din 7.10.2012) pentru care inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare prin s.p . nr. 2718 din 7.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr. 93/A din 12.02.2014 a Curții de Apel București.

În baza art.33 lit.a C.pen și art.34 alin.1 lit.b C.pen din 1969 contopește cele doua pedepse aplicate prin prezenta sentința cu pedeapsa indivizibilă de 1 an și 5 luni (în care sunt incluse cele două pedepse de 9 luni închisoare și 8 luni închisoare) aplicată prin s.p . nr. 2718 din 7.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin decizia penală nr. 93/A din 12.02.2014 a Curții de Apel București urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare.

În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.

Menține liberarea condiționată aplicată inculpatului prin s.p. nr. 122 din 23.01.2015 a Judecătoriei Găești def. prin necontestare la 28.01.2015.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București).

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2015.

Președinte,Grefier,

A. IuganAndreea D.

Red. A.I./tehnored.A.D.

6 ex./25.03.2015

← Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr....		Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 558/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 558/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI