Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 543/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 543/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 24-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 543
Ședința publică de la 24 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
Grefier - A. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe petentul N. P., având ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător din oficiu Belchiță M., care depune delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/21.03.2015 la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia învederează instanței că au fost depuse relațiile solicitate de la locul de detenție al petentului.
Instanța permite apărătorului din oficiu să ia legătura cu petentul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al petentului solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, având în vedere că pe perioada executării pedepsei petentul a fost recompensat de 2 ori și a participat la programe educative.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este a cincea cerere de liberare condiționată formulată de petentul N. P., cererile anterioare au fost respinse ca inadmisibile, având în vedere că nu s-a împlinit fracția minimă prevăzută de lege. Arată că nici la acest moment nu s-a împlinit fracția minimă prevăzută de lege, motive pentru care solicită respingerea cererii, ca inadmisibilă. De asemenea, solicită aplicarea unei amenzi judiciare petentului în temeiul disp. art.283 alin.4 lit.n C.pr.pen., pentru abuz de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale prin formarea de cereri repetate având același obiect.
Petentul, personal, arată că a formulat prezenta cerere de liberare condiționată în baza art.60 C.pen. din 1969, având în vedere că până în prezent a executat ¼ din pedeapsă. Arată că pe perioada executării pedepsei nu a muncit și este în continuare inapt, având în vedere că este cardiac. De asemenea, arată că a fost condamnat în lipsă, nu este vinovat și nici nu s-a dovedit că el este autorul faptei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.02.2015 sub nr._, condamnatul N. P. a solicitat liberarea condiționată fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
În drept, au fost invocate disp. art.60 C.pen. din 1969.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: adresa nr.I/_/20.02.2015 emisă de Penitenciarul Rahova, însoțită de copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.847/20.03.2014 emis de Judecătoria Sectorului 5 București, precum și caracterizarea petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Instanța reține următoarele:
Petentul condamnat se află în executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 670/05.03.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București definitivă prin necontestare.
Executarea pedepsei a început la data de 31.05.2013 si urmează să expire la data de 29.05.2020, petentul urmând a fi analizat în comisia de propuneri pentru liberare condiționată la data de 28.09.2015.
Cu privire la legea aplicabilă prezentei cauze instanța urmează a avea în vedere că prin decizia nr. 214 din 16 iunie 1997 a Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 140/1996 care înăspreau condițiile privind acordarea liberării condiționate și care totodată urmau a se aplica și pentru condamnările aplicate anterior intrării în vigoare a legii.
Astfel în considerentele deciziei se arată că aceste prevederi referitoare la incidența legii penale în raport cu faptele săvârșite anterior intrării în vigoare sunt însă în vădită contradicție cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și cu prevederile art. 13 din Codul penal, care consacra principiul legii mai favorabile în cazul situațiilor tranzitorii în succesiunea legilor penale. Incidența dispozițiilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care, consfințind regula ca legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cat și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viața sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifica instituția liberării condiționat, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 13 alin. 1 din Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
Din compararea celor două texte de lege rezultă că legea mai favorabilă în ceea ce privește liberarea condiționată este reprezentată de Codul Penal din 1969, noul Cod Penal introducând o . condiții suplimentare cum sunt de exemplu cele privind acoperirea prejudiciului, regimul în executarea căruia se află condamnatul.
Având în vedere aceste considerente instanța va examina prezenta cerere prin raportare la dispozițiile art. 59 din Codul Penal din 1969.
Potrivit acestui text de lege după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin o jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
În ceea ce privește condiția privind îndeplinirea fracției de pedeapsă instanța constată că pentru a fi acordată liberarea condiționată, raportat la pedeapsa concretă aplicată condamnatului, trebuie executate 852 de zile, petentul îndeplinind această condiție la data de 28.09.2015.
Cu privire la susținerile petentului, potrivit cărora a executat fracția prevăzută de lege, respectiv o pătrime, în condițiile art. 60 alin. 3 C.pen. din 1969, instanța reține că acest text de lege se aplică în cazul infracțiunilor comise din culpă, or după cum rezultă din probele administrate la dosar acesta este încarcerat pentru comiterea unor infracțiuni cu intenție.
D. urmare, va respinge ca inadmisibilă cererea de liberare condiționată formulată de N. P..
Va constata că petentul împlinește fracția pentru a fi discutat în comisia de liberare condiționată la 28.09.2015.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen, va obliga pe condamnat să plătească suma de 200 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei va fi achitat din fondul MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat N. P. (fiul lui H. și T., ns. la data de 01.02.1951, C.N.P._, deținut în Penitenciarul Jilava).
Constată că petentul împlinește fracția pentru a fi discutat în comisia de liberare condiționată la 28.09.2015.
În baza art. 275 alin. 2 c.p.p. obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București). Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 de lei rămâne în sarcina statului și urmează a fi avansat din fondurile MJ.
Cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2015.
Președinte,Grefier,
A. IuganAndreea D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./25.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Încheierea nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 540/2015.... → |
|---|
