Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Sentința nr. 485/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 485/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 12-03-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Sentința penală nr. 485/2015

Ședința publică de la 12 martie 2015

Instanța constituită din:

Președinte - M. C. A.

Grefier – A. G. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror C. P..

Pe rol, pronunțarea în cauza penală privind pe inculpații C. T. I. și C. G. D. și pe persoana vătămată G. C. A., având ca obiect ultrajul (art. 239 C.p.).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.03.2014 și apoi la data de astăzi, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

I.Prin rechizitoriul nr._/P/2013, întocmit la data de 02.07.2014 de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, București și înregistrat pe rolul acestei instanței la data de 28.01.2014, sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatul C. T. I., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, faptă prevăzută și pedepsită de art.239 alin. 2 și 5 Codul penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) Cod penal și pe inculpatul C. G. D., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal.

În fapt, cu privire la inculpatul C. T. I., în data de 02.12.2013, în jurul orei 16.30, în timp ce se afla pe ., inculpatul a exercitat acte de violență asupra numitei G. C. A., agent de poliție în cadrul Secției 19 Poliție-Biroul de Ordine Publică, aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

La aceeași dată și în aceeași împrejurare, inculpatul a montant o stație amplificatoare și trei boxe, pe ., la solicitarea inculpatului C. G., pentru a cânta o formație de lăutari. Împreună cu aceștia din urmă, inculpatul a săvârșit acte și gesturi prin care a adus atingere bunelor moravuri și a provocat scandal public., constând în aceea că în timp ce lucrătorii de poliție încercau introducerea în mașina de poliție a inculpatului C. G. D., inculpatul C. T. I. a încercat în mod insistent să filmeze această scenă, apropriindu-se de mașina de poliție în acest scop, exercitând acte de violența asupra părții vătămate, agent de poliție G. C. A., pentru a o îndepărta de portiera din dreapta față a autoturismului, iar în momentul în care a fost îndepărtat a început să țipe, având un comportament care a agitat mulțimea prezentă la fața locului.

Referitor la inculpatul C. G. D., la data de 02.12.2013, în jurul orei 16.30, în timp ce se afla pe ., inculpatul a amenințat cu acte de violență lucrătorii de poliție din cadrul secției 19 de poliție, lovind cu piciorul lampa din dreapta spate, provocând distrugeri autospecialei marca Dacia L. cu nr de înmatriculare MAI-_.

La aceeași dată și în aceeași împrejurare după ce a chemat o formație de lăutari și pe fratele său, inculpatul C. T. I., acesta din urmă ocupându-se de sonorizare. După ce a fost montat sistemul de sunet, inculpatul a început să cânte împreună cu lăutarii și cu fratele său, săvârșind acte și gesturi, proferând cuvinte și expresii prin care a adus atingere bunelor moravuri și a provocat scandal public, constând în aceea că s-a opus în mod vehement imobilizării și introducerii în mașina de poliție în vederea conducerii la sediul de poliție, a lovit cu piciorul în lampa dreapta spate, provocând distrugeri mașinii de poliție MAI-_. Totodată prin comportamentul său a provocat agitație în rândul mulțimii.

În data de 02.12.2013, inculpatul C. G. D., împreună cu martorul I. Ș., au consumat băuturi alcoolice, iar la un moment dat au decis să cheme o formație de lăutari, precum și pe fratele său inculpatul C. T. I.. Acesta din urmă a montat pe ., pe trotuar, în apropierea intersecției cu . amplificare sunet și boxele, iar cei din formația de lăutari au montat propriile instrumente si au început să cânte. Din cauza zgomotului creat, persoanele care locuiesc în apropriere au făcut o sesizare la 112. Ulterior un echipaj de poliție s-a deplasat la fața locului, cu autoturismul marca Dacia L. nr. MAI_, echipaj format din agent de poliție G. L., agent de poliție G. C., agent de poliție B. L. și agent de poliție Gușter R.. Aici un număr de circa 20-30 de persoane se aflau pe stradă, cântând, muzica fiind la o intensitate ridicată. A fost anunțat Biroul de Ordine Publică, iar la fața locului s-a deplasat scms. P. A., scms. M. M. I. și asp. R. C. D..

La fața locului, inculpații au fost somați să oprească muzica, în caz contrar urmând a fi sancționați contravențional. Inculpatul C. T. I. și martorul I. S., s-au conformat solicitările polițiștilor. Inculpatul C. G. D., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a început să adreseze cuvinte jignitoare și amenințări cu acte de violență la adresa organelor de poliție. Lucrătorii de poliție prezenți i-au solicitat să aibă un comportament civilizat, însă, întrucât nu a încetat, i-au solicitat să îi însoțească la secția de poliție. Întrucât a refuzat și s-a împotrivit, acesta a fost imobilizat și încătușat, fiind introdus în autospeciala poliției. Inculpatul C. G. D. a opus rezistență, iar în momentul în care a ajuns în dreptul autoturismului, a lovit cu piciorul lampa dreaptă spate a acestuia, care s-a spart. Aceasta a început să țipe și să agite mulțimea, care a început la rândul său să strige și să vocifereze la adresa lucrătorilor de poliție prezenți la fața locului. În timp ce o parte din lucrătorii de poliție se încercau introducerea inculpatului C. T. I. în mașină în partea dreaptă spate a autospecialei de poliție, persoana vătămată G. C. A. se afla lângă portiera dreapta față.

Observând cele întâmplare, inculpatul C. T. a început să filmeze cu telefonul mobil întreaga scenă, surprinzând momentul în care fratele său se opune conducerii și introducerii în autoturism. Inculpatul C. T. I., s-a apropiat de persoana vătămată pentru a filma, adresându-i-se părțiie vătămate, cerându-i să se dea la o parte, pentru a putea să filmeze. Ulterior, inculpatul C. T. I. a încercat să o îndepărteze pe persoana vătămată de lângă portiera dreapta față, împingând-o cu mâna stângă, pentru a putea ajunge mai aproape de portieră și pentru a avea o vedere mai bună pentru a filma. Observând acestea scms. P. A. a intervenit îndepărtând-l pe inculpatul C. T. I. de partea vătămată, moment în care a acesta a lovit cu spatele oglinda retrovizoare a mașinii, iar geamul a căzut. În acest timp, lucrătorii de poliție au reușit să îl introducă pe inculpatul C. G. D. în autoturism, iar inculpatului C. T. I. a fost condus în partea stângă a mașinii, fiind urcat în aceasta, fără a opune rezistență, pentru a fi condus la secția de poliție.

În acest timp, la fața locului, în aproprierea mașinii de poliție, s-au strâns mai multe persoane, care au devenit agitate, țipând, strigând la persoanele implicate și vociferând la adresa lucrătorilor de poliție, perturbând liniștea publică, creându-se scandal public.

Persoana vătămată după ce a fost urcată în autoturism a acuzat dureri la nivelul brațului și umărului drept, acesta începând să îi tremure necontrolat. Fiind chemată o ambulanță, persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgență București. În urma examinării medicale, persoana vătămată a fost diagnosticată cu contuzie umăr și regiune subclaviculară dreaptă, reacție anxioasă postagresiune, recomandându-se imobilizarea în atelă teraci-branhială timp de 14 zile. În urma examinării medico-legale a rezultat că partea vătămată nu a necesitat zile de îngrijiri medicale în sens medico-legal.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu sunt menționate următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: declarație persoană vătămată G. C. A. (filele 30-37 dosar u.p.), declarații ale martorilor P. A. (filele 155-156,157 dosar u.p.), M. M. (filele 158-159,160-164 dosar u.p.), R. C. D. (filele 163-164 dosar u.p.), G. L. (filele 165-166 dosar u.p.), B. L. C. (filele 169-170 dosar u.p.).

II.Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 30.04.2014, rămasă definitivă, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2013 din 27.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, privind pe inculpatul C. T. I. trimis în judecată pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, respectiv ultraj prev. de art. 321 alin.1 și art.239 alin.2 și 5 din C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 33 alin. 4 Cod penal de la 1969 și pe inculpatul C. G. D., trimis în judecată pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice Cod penal de la 1969, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispune începerea judecății cauzei privind pe inculpații C. T. I. și C. G. D..

III.Cauza a fost judecată în procedura de drept comun, instanța procedând potrivit art.374 alin. 5-10 Cod procedură penală, întrucât atât inculpatul C. G. cât și inculpatul C. T. I. nu au recunoscut comiterea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu.

În cauză, persoana vătămată G. C. A. nu s-a constituit parte civilă, așa cum reiese din declarația depusă la dosar (fila 17 dosar urmărire penală).

Conform art. 374 alin.(8) Cod procedură penală, în cursul cercetării judecătorești instanța, din oficiu, a readministrat probatoriul din cursul urmăririi penale, ascultându-i pe inculpați, respectiv pe inculpatul C. T. I. (în ședința publică din data de 09.09.2014, filele 90-92 dosar judecată) și pe inculpatul C. G. (în ședința publică din data de 09.09.2014, filele 86-89), pe persoana vătămată (în aceeași ședință din data de 07.10.2014- fila 115 dosar judecată) și pe martorul P. A. ( în ședința publică din data de 07.10.2014, fila 119 dosar judecată), pe martorul C. D. ( în ședința publică din data de 07.10.2014, fila 119 dosar judecată), pe martorul P. A. ( în ședința publică din data de 07.10.2014, fila 119 dosar judecată), pe martorul G. L. ( în ședința publică din data de 20.11.2014, fila 136 dosar judecată), pe Gușter R. ( în ședința publică din data de 18.12.2014, fila 137 dosar judecată), pe martorul M. I. ( în ședința publică din data de 18.12.2014, fila 139 dosar judecată), pe martorul L. C. ( în ședința publică din data de 20.11.2014, fila 141 dosar judecată), pe martorul R. G. ( în ședința publică din data de 04.12.2014, fila 194 dosar judecată), pe martorul I. S. ( în ședința publică din data de 18.12.2014, fila 187 dosar judecată), pe martorul M. V. O. ( în ședința publică din data de 18.12.2014, fila 189 dosar judecată), pe martorul R. F. ( în ședința publică din data de 04.12.2014, fila 191 dosar judecată), pe martorul M. R. ( în ședința publică din data de 04.12.2014, fila 192 dosar judecată), pe martorul G. M. V. ( în ședința publică din data de 18.12.2014, fila 193 dosar judecată), pe martorul D. I. ( în ședința publică din data de 18.12.2014, fila 185 dosar judecată), pe martorul I. A. ( în ședința publică din data de 15.01.2015, fila 211 dosar judecată), pe martorul I. C. ( în ședința publică din data de 15.01.2015, fila 212 dosar judecată), pe martorul C. M. ( în ședința publică din data de 15.01.2015, fila 213 dosar judecată), pe martorul I. A. ( în ședința publică din data de 15.01.2015, fila 214 dosar judecată), pe martorul G. C. ( în ședința publică din data de 15.01.2015, fila 216 dosar judecată), pe martorul G. S. ( în ședința publică din data de 15.01.2015, fila 217 dosar judecată), pe martorul I. Ș. ( în ședința publică din data de 15.01.2015, fila 218 dosar judecată), pe martorul E. L. F. ( în ședința publică din data de 15.01.2015, fila 219 dosar judecată), pe martorul B. I. F. ( în ședința publică din data de 04.12.2014, fila 220 dosar judecată), precum și actele medicale depuse la dosar ( filele 35-40 dosar u.p.), proces-verbal de intervenție la eveniment (fila 26 dosar u.p.), (filele 45-48 dosar u.p.), plansă foto privind cercetarea la fața locului referitor la infracțiunea de ultraj (filele 48-53 dosar u.p.) proces-verbal din data de 02.12.2013 (fila 151), considerându-le necesare pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

IV. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, în data de 02.12.2013, în jurul orei 16.30, pe ., inculpații C. T. I. și C. G. D. au creat dezordine publică prin amplasarea de boxe în partea carosabilă, pe trotuarul străzii, întrucât boxele nu încăpeau în curtea martorului I. Ș.. Aici, o formație cânta muzică lăutărească, iar la fața locului erau strânse aproximativ 30 de persoane. Trebuie menționat că evenimentul s-a petrecut într-o zi lucrătoare a săptămânii (luni), că în apropierea locului se află o școală și că, imediat ce boxele de amplificare au început să emită, mai multe persoane au sesizat serviciul de urgență 112.

La scurt timp după începerea petrecerii în stradă, au intervenit echipajele de poliție, iar persoanele prezente la eveniment au devenit agitate, mulțimea fiind animată de imobilizarea și încătușarea inculpatului C. G. D., creând dezordine publică. De asemenea, comportamentul ambilor inculpați a adus atingere liniștii publice în mod grav, întrucât au difuzat muzică în public și după sosirea echipajelor de poliție, fiind nevoie de intervenția a două astfel de echipaje, s-a tulburat în mod grav ordinea publică, prin comportamentul inculpaților care au sfidat organele de ordine.

Astfel, în concret, în ziua de 02.12.2013, la cererea insistentă a fratelui său C. G. D., C. T. I. a montat o stație de amplificare și trei boxe, ocupându-se de sonorizare pentru a cânta o formație de lăutari pe partea carosabilă a .. În acest timp, în spațiul public (în stradă, în fața imobilului în care locuia familia martorului I. Ș.), inculpatul C. G. D. și martorul I. Ș. consumau băuturi la o masă, alte persoane aflându-se în apropiere și ascultând muzică.

Odată ajunși lucrătorii de poliție, inculpatul C. G. D. a continuat să provoace dezordine, cerându-le lăutarilor să nu părăsească zona, și manifestând agresivitate verbală, prin amenințarea lucrătorilor de poliție cu acte de violență, cu mențiunea însă că acesta se afla în stare evidentă de ebrietate.

Din pricina comportamentului său agitat, lucrătorii de poliție au hotărât să procedeze la imobilizarea inculpatului C. G. D., însă acesta a început să opună rezistență, refuzând să intre în mașina poliției. În momentul în care a ajuns în dreptul autoturismului aparținând echipajului de poliție, deși era flancat de doi polițiști, inculpatul C. G. D. a lovit cu piciorul lampa dreapta spate a mașinii de poliție cu numărul de înmatriculare MAI_, care s-a spart. Ulterior acesta a fost încătușat și introdus în autoturism.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. T. I., acesta a filmat modalitatea în care fratele său a fost condus de agenți și introdus în vehiculul poliției, apreciind că acesta nu trebuia încătușat. De altfel, inculpatul C. T. I. nu a fost singurul care a filmat modul în care fratele său a fost introdus în mașina poliției, cu diferența că celelalte persoane filmau de la o distanță puțin mai mare.

Pentru că inculpatul C. T. I. filma de la o distanță foarte mică în raport cu locul în care se afla echipajul poliției și pentru că acesta a încercat să filmeze ce se petrecea în interiorul vehiculului după introducerea acestuia în mașină, încercând la un moment dat să intre sau să introducă mâna în vehiculul poliției – persoana vătămată G. C. A. i-a solicitat să nu mai filmeze și l-a tras de mână. În acel moment – probabil – inculpatul C. T. I. s-a dezechilibrat și a lovit oglinda de pe portiera din dreapta a echipajului de poliție, care s-a rupt și a căzut, spărgându-se.

Fără a se putea reține exact modalitatea în care s-au petrecut evenimentele, din cauza vitezei de acțiune și a agitației create în jurul celor doi inculpați, instanța reține că la un moment dat persoana vătămată G. C. A. a fost lovită la nivelul umărului drept, neputându-se reține însă vreo acțiune intenționată de lovire din partea inculpatului C. T. I.. Acest incident a avut loc când inculpatul încerca în mod insistent să-l filmeze pe fratele său în timp ce acesta se afla în mașina de poliție, acesta împingând-o sau trăgând-o de umărul drept, involuntar, pe G. C. pentru a putea filma, iar nu cu scopul de a o brusca sau de a-i provoca vreo leziune.

Ulterior, persoana vătămată G. C. A. a urcat în mașina de poliție împreună cu colegii săi, scms. P. A. și scms. M. M. (audiați ca martori în cauză), pentru a se întoarce la secția 19 de poliție. După ce s-a urcat în autoturism persoana vătămată a acuzat dureri la nivelul brațului drept, acesta începând să îi tremure necontrolat, astfel încât a fost chemată o ambulanță, care a transportat-o pe persoana vătămată la Spitalul Universitar de Urgență București, unde a fost stabilit diagnosticul de “contuzie umăr drept, DAC operată 2011, repaus pe eșarfă 7 zile”. La examinarea neurologică s-a constatat “tremor la nivelul MS drept după un traumatism în regiunea umărului drept. Tremorul este de pronație/suspinație la nivelul mâinii, este intermitent, dispare în condiții de concentrare”. Ulterior, persoana vătămată s-a prezentat la Spitalul M. Central, unde a fost diagnosticată cu “contuzie umăr și regiune subclaviculară dreaptă, reacție anxioasă postagresiune”, recomandându-se imobilizarea în atela toraco-branhială timp de 14 zile. În urma examinării medico-legale, s-a conchis că persoana vătămată nu a necesitat zile de îngrijiri medicale, în sens medico-legal – nefiind deci confirmate diagnosticele puse de medicii de la cele două spitale.

Faptul că inculpații au creat dezordine și au tulburat liniștea publică reiese din procesul-verbal din data de 02.12.2012, întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Secției 19 de Poliție-Biroul de ordine publică (fila 151 dosar u.p.) coroborat cu cele cuprinse în procesul-verbal de vizualizarea a înregistrărilor pe suport optic CD (filele 64-65 dosar u.p.) unde se observă că pe durata înregistrării un număr mare de persoane erau adunate la fața locului țipau și strigau la persoanele implicate, perturbând liniștea publică și provocând scandal public. Acest aspect este sprijinit și de cele consemnate în procesul-verbal din 18.12.2013 de redarea a înregistrărilor pe suport optic CD seria P_11J1 (filele 64-65 dosar u.p.) reiese că în jurul lucrătorilor de poliție se aflau foarte multe persoane care vociferau și țipau.

Cu privire la intensitatea zgomotului, martorul G. L. (fila 136 d. j.) a declarat că muzica era dată la intensitate mare, iar martorul I. S. (fila 218-219 d. j.) a apreciat că muzica a durat cam 20 de minute, boxele aflându-se trotuar, pentru ca nu aveau loc în curte. Faptul că sunetul se afla la un volum ridicat reiese din coroborarea declarației martorului R. F. (fila 191 d. j.), lucrător în cadrul Secției 19 ca ofiter de serviciu, fiind cel care a direcționat echipajele către eveniment, întrucât au existat 3-4 semnalări la numărul de urgență 112 cu privire la zgomotul mare si dezordinea, de natură să tulbure grav liniștea și ordinea publică. Intensitatea tulburării liniștii publice reiese din declarația martorei Ermenco L. Forin, care deși nu a văzut evenimentul, a sunat la 112, întrucât era deranjată de zgomot (fila 221 d. j.), care se coroborează cu declarația martorei H. M., care nu a văzut evenimentul, dar a auzit zgomotul din casă, muzica fiind la o intensitate foarte mare (fila 220 dosar judecată). Mai mult martorul G. M. V. (fila 193-194 dosar judecată) a declarat că era vacarm, iar întrucât cele doua echipaje de politie nu faceau față, a sunat la 112, deoarece mulțimea făcea gălăgie. Martorul I. A. a afirmat că inculpatul C. G. comenta, iar lumea din jur a inceput să strige cand i s-au pus cătusele, creându-se astfel dezordine, tulburându-se ordinea publică (fila 214-215 dosar judecată). De asemenea, Martorul I. A. a adăugat că după încatusare oamenii au îănceput sa tipe la polițisti (fila 211 dosar judecată).

La fața locului s-au strans în jur de 30 de persoane, așa cum reiese din coroborarea declarației martorului B. I. F., care a afirmat că la fața locului erau cam 25-30 de persoane (fila 232 dosar judecată) cu declarația martorului D. I. care a afirmat că pe stradă sunt aproximativ 20 de persoane (fila 195 dosar judecată), precum și cu declarația martorului M. V. O., care a aproximat ca fiind de față cam 30 de persoane (filele 189-190 dosar judecată) și din cele declarate de martorul C. D. (fila 117-118 dosar judecată) și de martorul M. I. (filele 139-140 dosar judecată)care au apreciat același număr de persoane. De asemenea, Martora L. C. a apreciat că la eveniment ar fi prezente cam 20-25 de persoane (fila 141-142 dosar judecată).

Faptul că inculpații au provocat dezordine reiese din cele consemnate în procesul-verbal din data de 02.12.2012 întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Secței 19 de Poliție-Biroul de ordine publică, coroborate cu declarația martorul I. S. (f. 218-219) a afirmat că inculpatul C. G. comenta în fata politistilor. Mai mult în procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție la data de 02.12.2013 (fila 151 dosar u.p.) s-a consemnat că datorită agresivității verbale a indivizilor aflați la fața locului, nu au putut fi conduse la sediul secției și alte persoane participante, existând posibilitatea degenerării conflictului.

Din înregistrarea pe suport optic CD seria P_11J1 la 00.20 se observă că inculpatul C. G. D. lovește cu piciorul stâng lampa stânga spate a mașinii de poliție, care s-a spart și la intervalul 01.45 se observă că persoana vătămată ridică de pe sol geamul oglinzii dreapta a mașinii de poliție, iar după ce această afirmă că a fost spart acest bun către inculpatul C. T. I., acesta din urmă a declarat că nu e nicio problemă, o va plăti (fila 68 dosar u.p.). Faptul că obiectul se afla pe sol și a fost ridicat ulterior de persoana vătămată este evidențiat și în procesul-verbal de redare a înregistrărilor puse la dispoziție de inculpatul C. T. I. (filele 114-115 dosar judecată). Martorul G. R. (filele 137-138 dosar judecată) l-a observat pe inculpatul C. T. I. cum a spart oglinda portierei din dreapta a mașinii de poliție, aspect observat și de martorul M. I. (filele 139-140 dosar judecată).

Comportamentul inculpatului C. G. D. reiese din cele consemnate în procesul-verbal din data de 02.12.2012 întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Secței 19 de Poliție-Biroul de ordine publică (fila 151 dosar u.p.), coroborat cu procesul-verbal de redare a înregistrărilor video puse pe suport optic tip CD(fila 68 dosar u.p.), de unde se observă la minutul 00.20-00.40 ca inculpatul C. G. D. țipa și opunea rezistență fizică, iar la minutul 01.15-01.20 se observă cum persoana vătămată ridică de pe sol geamul oglinzii din dreapta față a mașinii de poliție și o pune pe scaunul din dreapta al autoturismului. Din înregistrarea pe suport optic CD seria P_11J1, la minutul 00.20 se observă că inculpatul C. G. D. lovește cu piciorul stâng lampa stânga spate a mașinii de poliție, care s-a spart. Din declarația martorului D. I. reiese că acesta l-a observat pe inculpatul C. G. D. cum a pus piciorul pe lampa din dreapta spate a mașinii de poliție și a spart-o (fila 159 dosar judecată). Martorul P. A. (filele 119-120 dosar judecată) l-a observat pe inculpatul C. G. cum a lovit farul din spate dreapta al mașinii de poliție. Martorul C. D., lucrător de poliție, a afirmat că inculpatul C. G. a afirmat că îi va tăia, însă nu avea obiecte ascuțite asupra sa și se afla și în stare de ebrietate (filele 117-118 dosar judecată). Martorul G. Razavan (filele 137-138 dosar judecată) l-a observat pe inculpatul C. G. cum a lovit farul din spate al masinii e poliție. Martorul I. S. (filele 187-188 dosar judecată) a declarat că a văzut cum inculpatul C. G. D. a fost împins de către un polițist și a spart oglinda.

Cele reținute de instanță cu privire la lovirea persoanei vătămate G. C. A. reies din declarația persoanei vătămate G. C. A. (filele 27-35 dosar de judecată), coroborată cu înscrisurile medicale depuse la dosar (filele 35-39 dosar de judecată) și cu raportul de expertiză medico-legală (fila 40 dosar de judecată), de unde rezultă că aceasta nu a prezentat leziuni și nu a avut nevoie de îngrijiri medicale. Totodată, din procesul-verbal de redare a înregistrărilor puse pe suport optic tip Cd (fila 188 dosar judecată), se observă că la intervalul 01.05-01.12 inculpatul C. T. I. se apropie de persoana vătămată, care încearcă să evite contactul, fără a se sesiza însă vreo acțiune de lovire propriu-zisă din partea inculpatului. Același aspect este evidențiat și în procesul-verbal din 18.12.2013 de redarea a înregistrării depuse de inculpatul C. T.-I. la intervalul 00.56-.00.57, iar ulterior, la intervalul 01.05 - 01.06 se observă mâna stângă a inculpatului C. T. I. la nivelul părții superioare a brațului persoanei vătămate, aproape de umărul drept al acesteia, fără a se observa însă o acțiune specifică de lovire.

Faptul că persoana vătămată G. C. a suferit o anumită presiune asupra umărului sau brațului drept rezultă însă din declarația martorului R. F., ofițer de serviciu în cadrul Secției 19 de Poliție, care a chemat ambulanța pentru persoana vătămată G. C. A., afirmând că a văzut-o ca îi tremura mana foarte tare și era agitată. Martora L. C. a auzit-o strigând pe persoana vătămată, spunând ca i s-a rupt mana (fila 141-142 d.j.). Martorul P. A. (filele 119-120 d.j) afirmă și el că l-a observat pe inculpatul C. T. I. cum a lovit-o pe persoana vătămată G. C. A., iar martorul M. I. (filele 139-140 d.j.) a declarat că a observat-o pe persoana vătămată cum îi tremura brațul. Martorul M. V. nu a observat ca inculpatul să o lovească pe persoana vătămată, dar a declarat că inculpatul C. T. I. filma insistent evenimentul, la limita bunului simț (filele 193-194 d.j).

În circumstanțiere, martorul D. I. (fila 195 dosar judecată) a declarat că inculpații sunt persoane muncitoare, liniștite care nu obișnuiesc să facă scandal aspect care se coroborează cu cele afirmate de martora I. A. (filele 214-215 dosar judecată) care a precizat că inculpații sunt cunoscuți ca persoane liniștite in cartier, nu au făcut scandal.

Cu privire la cele invocate de apărătorul inculpatului C. T. I. referitor la modul în care s-a efectuat urmărirea penală și au fost luate declarațiile martorilor, instanța apreciază ca aceste aspecte au fost tranșate în camera preliminară, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 30.04.2014, rămasă definitivă, ocazie cu care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (2) Cod procedură penală, a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală cu privire la inculpați. Prin urmare, această susținere se va respinge ca neîntemeiată, deoarece aceste aspecte au fost deja tranșate, iar instanța nu poate să revină asupra lor.

V. În drept, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, în conformitate cu dispozițiile art. 5 Cod penal, având în vedere că între momentul săvârșirii infracțiunii, respectiv data de 02.12.2013 și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit modificări privind sancționarea faptei dedusă judecății, instanța urmează a compara limitele de pedeapsă stabilite de către cele două reglementări.

Instanța va proceda la analiza sistemului sancționator reglementat de cele două coduri, pentru a stabili legea mai favorabila.

Art. 239 alin. (2) și (5) Cod penal de la 1969 prevede că lovirea sau orice alte acte de violență, săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru faptele îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani. Dacă faptele prezentate anterior sunt săvârșite împotriva unui judecător, procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, polițist, jandarm sau militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate. Prin urmare, pentru această faptă, în ceea ce-i privește pe inculpati, limitele de pedeapsă sunt de la 9 luni la 3 ani.

Art. 257 alin. (1) și (4) Cod penal din 2013 prevede că amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime. Faptele prevăzute anterior, săvârșite împotriva unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzute de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate. În cauza, asupra persoanei vătămate s-au exercitat acte de lovire, prin urmare instanța se va raporta la dispozițiile art. 193 alin. (1) Cod penal din 2013, un se prevede că lovirea sau orice alte acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Făcând aplicarea dispoziției prevăzute de art. 257 alin. 4 Cod penal de la 2013, limitele de pedeapsă se vor majora cu jumătate, instanța având în vedere pedeapsa închisorii de la 4 luni și 2 saptămâni la 3 ani.

Realizând comparația celor două norme, instanța apreciază că sub aspectul severității sancțiunii este mai favorabil Codul penal din 2013.

Art. 321 alin. (1) Cod penal de la 1969 care reglementează ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevede că fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 371 Cod penal din 2013 care reglementează infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevede că fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Prin urmare, cu privire la această infracțiune, sub aspectul tratamentului sancționator, mai favorabil este Codul penal din 2013.

Realizând o perspectivă de ansamblu a acestor reglementări și având în vedere că faptele săvârșite se află în concurs, instanța apreciază că, în mod global aplicat este mai favorabil Codul penal din 2013, întrucât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de ultraj este redusă cu mai puțin de jumătate în noua reglementare, iar infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice este sancționată cu o pedeapsă care reprezintă o pătrime din pedeapsa pentru care ar fi fost sancționată această faptă conform vechii reglementări. Sub aspectul tratamentului sancționator la concursului, instanța reține că aplicarea dispozițiilor art. 33 alin. (4) Cod penal de la 1969, raportat la limitele de pedeapsă din vechea reglementare fără să se adauge vreun spor, ar fi produs o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea calculată conform art. 38 raportat la art. 39 alin. (2) Cod penal din 2013, chiar dacă în această situație legea impune un spor.

Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 privind admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 5 Cod penal, s-a stabilit că dispozițiile articolului menționat anterior sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii. Prin urmare, s-a instituit regula aplicării globale a legii penale, în sensul că, odată ce s-a stabilit care lege îi este mai favorabilă inculpatului, toate instituțiile legale incidente în cauză se vor stabili și aplica conform acestei legi.

Având în vedere cele prezentate anterior, în vederea aplicării legii penale mai favorabile în mod global, instanța reține că în cauză sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal din 2013, urmând ca acestea să fie aplicabile în continuare.

Cu privire la discuția cu privire la schimbarea încadrării juridice, luând în considerare cele descrise anterior, în temeiul art. 386 urmează a admite această cerere și va schimba încadrarea juridică privind pe inculpatul C. T. I. din infracțiunea prev. de art. 239 alin. (2) și (5) Cod penal de la 1969 și infracțiunea prevăzută de art.321 alin. (1) Cod penal de la 1969 într-o infracțiune de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) Cod penal din 2013 și o infracțiune de tulburarea liniștii și ordinii publice prevăzută de art.371 Cod penal din 2013, ambele cu aplicarea art. 38 Cod penal din 2013.

Raportat la aceeași discuție privind schimbarea încadrării juridice, instanța, în temeiul art. 386 și în baza motivelor prezentate anterior, urmează a admite cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul C. G. din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) Cod penal de la 1969 într-o infracțiune de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 Cod penal din 2013.

A. Soluția de achitare

Fapta inculpatului C. T. I., care a exercitat acte de violență prin lovire împotriva persoanei vătămate G. C. A., fiind polițist în cadrul secției de poliție nr. 19, fiind un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, întrucât intervenise la acel eveniment în urma unor sesizări, nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) Cod penal din 2013, pentru următoare considerente.

Dispozițiile art.257 alin.(1) Cod penal reglementează ultrajul ca fiind amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții.

Sub aspectul laturii obiective, fapta constă în lovirea sau exercitarea oricăror acte de violență fizică sau psihică, cauzatoare se suferințe fizice. Violența poate să constea într-o acțiune directă sau într-o acțiune indirectă. În cazul acestei infracțiuni, sub aspectul formei ca cerință esențială este necesară ca infracțiunea de lovire să fie săvârșită împotriva unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. T. I., din probatoriul administrat nu reiese dincolo de orice dubiu că acesta a lovit-o pe persoana vătămată G. C. A. în umăr, cauzându-i acesteia suferințe fizice. La dosar se află acte medicale din care se observă că persoana vătămată a suferit o vătămare, însă fără a fi necesare zile de îngrijiri medicale așa cum reiese din actele medicale depuse la dosar. Mai mult, persoana vătămată avea o condiție preexistentă la umăr, fiind dificil a se face diferențierea dacă suferința fizică produsă provine de la acțiunea inculpatului sau de maniera în care persoana vătămată și-a mișcat mâna dreaptă în încercarea de a-l îndepărta pe inculpatul C. T. I. de echipajul de poliție.

Din procesele-verbale de redare a înregistrărilor depuse la dosar se observă cum inculpatul insista în filmarea scenei privind introducerea în mașina de poliție a fratelui său, fiind foarte aproape de persoana vătămată G. C. A.. Martorul C. D. a declarat că a văzut momentul impactului dintre cele două persoane, însă această declarație nu se mai coroborează cu alte probe sub aspectul existenței impactului dintre cele două persoane, iar martorul este coleg de serviciu cu persoana vătămată. Această declarație a martorului reprezintă singura probă directă, dar neexistând alt probatoriu care să susțină această afirmație, instanța nu poate pronunța o condamnare întemeiată doar pe declarația acestuia.

Urmarea imediată constă în suferința fizică, indiferent de intensitate, produsă prin lovire, în cauza de față, durerea provocată de lovitura suferită de partea vătămată în umăr. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, intrucât atunci când fapta este comisă prin lovire, suferința fizică este prezumată.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța constată nu se poate reține dincolo de orice dubiu că fapta a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv sub forma intenției, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Din probatoriul administrat, nu se poate reține în mod clar că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și, deși nu a urmărit-o, a acceptat posibilitatea producerii acesteia. Declarațiile martorilor sub acest aspect prezintă elemente contradictorii, prin urmare nu ajută la stabilirea în mod clar a intenției. Cu privire la modalitatea comiterii faptei, inculpatul a încercat în mod insistent să filmeze, însă nu s-a putut determina în mod cert, dacă acesta a acceptat posibilitatea lovirii persoanei vătămate sau a fost doar un gest reflex pentru a o împiedica pe persoana vătămată să îi ia telefonul.

La pronunțarea unei hotărâri, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, deoarece nu există vreo probă directă care să indice momentul impactului dintre cele două persoane implicate. De asemenea, probele care vizează momentul impactului nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului. Și cu privire la latura subiectivă, nu există vreo probă certă din care să rezulte că inculpatul a acționat cu intenție, chiar și indirectă, iar din modalitatea de comitere a faptei, elementul subiectiv nu poate să reiasă neîndoielnic.

Sub aspectul laturii obiective, respectiv al elementului material, din probatoriul administrat reies indicii cu privire la săvârșirea faptei, prin urmare, sub acest aspect dubiul îi profită inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, din moment ce nu se poate reține cu certitudine nici vinovăția nici nevinovăția celui din cauză, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, care va conduce în mod inevitabil, la achitarea inculpatului.

Astfel, în baza art. 4 alin. (2) Cod de procedură penală se prevede că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penala, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-1 dispună achitarea.

Astfel, din moment ce nu se poate reține cu certitudine vinovăția celui din cauză, îndoiala care rămâne fiind echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, conducând, în mod inevitabil, la achitarea inculpatului.

În prezenta cauză, probele invocate în sprijinul acuzației sunt simple indicii de vinovăție, care nu pot conduce la condamnarea inculpatului deoarece, după cum s-a precizat și în doctrină, răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție.

În lumina celor descrise anterior, în baza art. 17 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) Cod procedură penală achită pe inculpatul C. T. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal.

B. Soluția de condamnare

1. Fapta inculpatului C. G. D., care, în public, respectiv pe ., București, prin violențe comise împotriva persoanelor, respectiv împotriva organelor de poliție ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, prin montarea unor dispozitive de sunet și după ce a cântat o formație de lăutari, a tulburat ordinea și liniștea publică a locuitorilor din acea zonă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în săvârșirea de violențe atât asupra persoanelor, cât și asupra bunurilor, ori adresarea de amenințări, ori atingeri grave aduse demnității persoanelor. Cerințele esențiale ale elementului material vizează săvârșirea acestor acte în public și să fie de natură să tulbure ordinea și liniștea publică.

Inculpatul C. G. Danial a participat la amplasarea unor boxe în stradă, creând dezordine prin tulburarea în mod grav a liniștii publice. Caracterul grav este dat de faptul că s-au făcut numeroase sesizări la poliție și martorii au declarat că, deși se aflau în casă, zgomotul era auzit la intensitate mare.

Cu privire la tulburarea ordinii publice în mod grav, din probatoriul administrat reiese că inculpatul a adresat injurii față de lucrătorii de poliție, având un comportament sfidător și instigator cu privire la mulțime, refuzând să se conformeze solicitărilor lucrătorilor de poliție, încât a fost nevoie de imobilizarea, încătușarea și conducerea acestuia la sediul poliției.

Atât cu privire la tulburarea ordinii, cât și cu privire la tulburarea liniștii publice, caracterul grav este evidențiat de numărul mare de persoane implicate, aproximativ 30 de persoane, care se aflau în stare de agitație.

Cu privire la noțiunea de în public, art. 184 Cod penal prevede că fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană, în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane, într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane, într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.

Fapta a fost comisă pe ., sector 5, București fiind un drum public, iar la fața locului erau prezente aproximativ 30 de persoane. Faptul că a fost tulburată ordinea și liniștea publică reiese din plangerile depuse la poliție și din declarațiile martorilor.

Urmarea imediată constă în atingerea dusă stării de liniște și ordine publică, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța constată că fapta a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv sub forma intenției, întrucât inculpatul C. G. D. a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Întrucât, fapta dedusă judecății există, întrunește toate trăsăturile esențiale ale infracțiunii în conformitate cu art. 15 din Codul penal și a fost săvârșită de către inculpatul C. G. D., atrăgând răspunderea penală, instanța urmează să pronunțe o soluție de condamnare a acestuia.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului C. G. D., instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, conform cărora, instanța, la stabilirea pedepsei, va avea în vedere gravitatea infractiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecventa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infractiunii și în cursul procedului penal, nivel de educatie,vârstă, stare de sănătate, situație familială și socială.

Cu privire la împrejurările în care a comise faptele inculpatul C. G. D., a comis infracțiunile în public, în timpul zilei, fiind prezente la eveniment peste 30 de persoane, acesta având o atitudine agresivă verbal, adresând jigniri lucrătorilor de poliție. Întrucât nu a colaborat cu organele de poliție, acesta au fost nevoite să îl imobilizeze și sa-l încătușeze, ulterior fiind transportat la Secția 19 de Poliție, evidențiindu-se astfel starea de pericol creată de acesta.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța reține că din declarațiile martorilor acesta are un comportament civilizat, fiind cunoscut în cartier ca o persoană care nu a creat probleme. Comportamentul sau la acel incident a agitat mulțimea, întrucât prin refuzul său de a se urca în mașina de poliție a contribuit la crearea dezordinii.

Având în vedere cele prezentate anterior, ținând seama în principal de împrejurările concrete ale comiterii faptei și de urmările produse, instanța se va orienta în aplicarea pedepsei către minimul special.

Art. 371 Cod penal reglementează infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevede că fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Din analiza criteriilor descrise anterior, instanța consideră că o pedeapsă cu amenda, va fi eficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, având în vedere gradul de pericol social al faptelor. Astfel, instanța îl va condamna pe inculpatul C. G. D. la pedeapsa amenzii penale, considerând a fi suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al acesteia, întrucât acesta este cunoscut ca fiind o persoană integrată în societate și liniștită, acest eveniment fiind unul izolat.

Potrivit art.61 alin.(2) Cod penal cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, înmulțindu-se cu numărul zilelor-amendă. Conform art.61 alin.(4) lit.b) Cod penal, pentru infracțiunea comisă de inculpat, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 120 și 240 de zile-amendă.

În temeiul art.61 alin.(3) teza I Cod penal, la stabilirea numărului zilelor-amendă trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 Cod penal, care au fost amintite anterior.

Astfel, după cum s-a precizat anterior, prin raportare la circumstanțele reale și personale ale inculpatului, se poate concluziona că acesta nu reprezintă un pericol pentru societate, instanța urmând a stabili în sarcina sa un număr de 200 de zile amendă.

De asemenea, potrivit art.61 alin.(3) teza a II-a Cod penal, cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa. În concret, din declarațiilor martorilor de la dosar, inculpatul are loc de muncă stabil. Totodată acesta nu este căsătorit și nu are copii în întreținere.

În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, precum și cu situația materială a acestuia, în baza art. 371 Cod penal și cu aplicare art.5 alin.(1) Cod penal instanța va condamna pe inculpatul C. G. D. la pedeapsa amenzii în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare în mod grav a liniștii și ordinii publice, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

În temeiul art. 63 alin. (1) Cod penal, instanța va atrage atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

2. Fapta inculpatului C. T. I., care, în public, respectiv pe ., București, prin violențe comise împotriva bunurilor, respectiv prin distrugerea farului de pe masina lucrătorilor de poliție ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, prin montarea unor dispozitive de sunet și după ce a cântat o formație de lăutari, a tulburat ordinea și liniștea publică a locuitorul din acea zonă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 Cod penal.

Inculpatul C. T. I. a participat la amplasarea unor boxe în stradă, creând dezordine prin tulburarea în mod grav a liniștii publice. Caracterul grav este dat de faptul că s-au făcut numeroase sesizări la poliție și martorii au declarat că, deși se aflau în casă, zgomotul era auzit la intensitate mare.

Cu privire la tulburarea ordinii publice în mod grav, din probatoriul administrat reiese că, inculpatul a adresat injurii față de lucrătorii de poliție, având un comportament sfidător, încercând să intre, într-un mod agresiv în autoturismul poliției pentru a filma încătușarea fratelui său. Mai mult, în încercarea sa de a filma cât mai mult a distrus oglinda din față dreapta a mașinii de poliție, iar față de acest aspect a manifestat nepăsare, când i s-a atras atenția.

Urmarea imediată constă în atingerea dusă stării de liniște și ordine publică, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța constată că fapta a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv sub forma intenției, întrucât inculpatul C. T. I. a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Întrucât, fapta dedusă judecății există, întrunește toate trăsăturile esențiale ale infracțiunii în conformitate cu art. 15 din Codul penal din 2013 și a fost săvârșită de către inculpatul C. T. I., atrăgând răspunderea penală, instanța urmează să pronunțe o soluție de condamnare a acestuia.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului C. T. I., instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen, conform cărora, instanța, la stabilirea pedepsei, va avea în vedere gravitatea infractiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecventa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infractiunii și în cursul procesului penal, nivel de educatie,vârstă, stare de sănătate, situație familială și socială.

Cu privire la împrejurările în care a comise faptele inculpatul C. T. I., se reține că aceasta au fost comise în public, în timpul zilei, fiind prezente la eveniment peste 30 de persoane. Starea de pericol creată din dorința de a asculta muzică pe stradă, fără a lua în considerare normele de conduită în societate.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța reține că din declarațiile martorilor acesta are un comportament civilizat, fiind cunoscut în cartier ca o persoană liniștită, acest incident fiind unul izolat.

Din analiza criteriilor descrise anterior, instanța consideră că o pedeapsă cu amenda, va fi eficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, având în vedere gradul de pericol social al faptelor. Astfel, instanța urmează a-l condamna pe inculpatul C. T. I. la pedeapsa cu amenda, considerând a fi suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al acesteia, întrucât acesta este cunoscut ca fiind o persoană integrată în societate și liniștită.

În temeiul art. 61 alin. (3) teza I Cod penal, la stabilirea numărului zilelor-amendă trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, care au fost amintite anterior.

În concret, din declarațiilor martorilor de la dosar, inculpatul nu are loc de muncă stabil, este căsătorit și are doi copii gemeni în întreținere.

În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, precum și cu situația materială a acestuia, în baza art. 371 Cod penal și cu aplicare art. 5 alin. (1) Cod penal instanța va condamna pe inculpatul C. T. I. la pedeapsa amenzii în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare în mod grav a liniștii și ordinii publice, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

Deoarece inculpatul C. T. I. a fost reținut și arestat preventiv din data de 02.12.2013 până la data de 20.02.2014, instanța va înlătura din pedeapsa amenzii deja aplicate 81 de zile de amendă, inculpatul urmând să achite o amendă în cuantum de 2975 lei.

Cu privire la solicitarea Ministerului Public de aplicare a unei pedepse cu închisoarea pentru ambii inculpați, instanța reține că pericolul social al faptelor săvârșite de inculpați este minim, prin raportare la modul de săvârșire a faptei și la consecințele produse, prin urmare aplicarea unei astfel de pedepse ar fi disproporționată. Astfel, instanța va respinge această solicitare a Ministerului Public ca neîntemeiată.

Instanța va lua act că persoana vătămată G. C. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul C. T. I. la plata sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 300 lei va rămâne în sarcina statului Cu drept de apel, în 10 zile de la comunicare pentru procuror, inculpată și persoana vătămată.

În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul C. G. D. la plata sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 300 lei va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

I.În temeiul art.386 C.pr.pen., admite cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice dată faptelor ambilor inculpați prin rechizitoriu, din infracțiunile prev. de art.239 alin.2 și 5 C.pen. de la 1968, art.321 alin.1 C.pen. de la 1968 în infracțiunile de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 și de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. art.371 alin.1, cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul C. T. I., precum și din infracțiunea prev. de art.321 alin.1 C.pen. de la 1968 în infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. art.371 alin.1 Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul C. G. D..

II.În temeiul art.371 alin.1 cu aplic. art. 61 alin. 4 lit.b C.pen. Cod penal rap. la art.5 alin.1 Cod penal, condamnă pe inculpatul C. G. D. la pedeapsa amenzii în cuantum de 5000 lei, echivalentul a 200 de zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a liniștii și ordinii publice în data de 02.12.2013.

În temeiul art.63 alin.1 C.pen., atrage atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

III. În temeiul art.371 alin.1 cu aplic. art. 61 alin. 4 lit.b C.pen. Cod penal rap. la art.5 alin.1 Cod penal, condamnă pe inculpatul C. T. I. la pedeapsa amenzii în cuantum de 5000 lei, echivalentul a 200 de zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a liniștii și ordinii publice în data de 02.12.2013.

În temeiul art. 17 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C.pr.pen., achită pe inculpatul C. T. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 Cod penal, fapta nefiind săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

În temeiul art. 72 C.pen., constată că inculpatul C. T. I. a fost reținut și arestat preventiv din data de 2.12.2013 la data de 20.02.2014, înlăturând astfel din pedeapsa amenzii 81 de zile-amendă, inculpatul C. T. I. urmând să plătească statului amenda în cuantum de 2975 lei.

IV.Ia act că persoana vătămată G. C. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 274 alin.1 C.pr.pen., obligă pe inculpatul C. T. I. la plata sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin.1 C.pr.pen., obligă pe inculpatul C. G. D. la plata sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare cătrestat.

Cu drept de apel, în 10 zile de la comunicare pentru procuror, inculpați și persoana vătămată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.03.2015.

Președinte, Grefier,

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 464/2015....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 463/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Sentința nr. 485/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI