Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 415/2015. Judecătoria SLATINA

Judecătoria SLATINA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 415/2015 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 30-04-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SLATINA

Dosar nr. 602/311/2015

SENTINȚA PENALĂ nr. 415

Ședința publică din data de 30.04.2015

Instanța constituită din:

Președinte: C. N. C.

Grefier: D. T.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina

a fost reprezentat de procuror M. I..

Pe rol judecarea cauzei penele privind pe inculpații I. M., I. V. și I. I., trimiși în judecată în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 5198/P/2013 din data de 21.01.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, pentru infracțiunea de Lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a din Codul penal cu referire la art. 5 din Codul penal, precum și pe partea vătămată C. M..

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală, a stabilit data pronunțării hotărârii pentru astăzi, 30.04.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 5198/P/2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații I. M., I. V. și I. I. pentru infracțiunea de Lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a din Codul penal și art. 5 din Codul penal, reținându-se în actul de sesizare, în fapt, că inculpații, în data de 23.08.2013, în jurul orei 18.00, au lovit persoana vătămată C. M. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 05.03.2015, în baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina privind pe inculpații I. M., I. V. și I. I., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Prin același act s-a dispus începerea judecății cauzei cu privire la inculpații I. M., I. V. și I. I..

Înainte de a fi începută cercetarea judecătorească, au fost audiați inculpații care au recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, nu au contestat probele administrate pe urmărirea penală, au depus acte în circumstanțiere. În aceeași fază procesuală a fost audiată persoana vătămată C. M., care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei, din care 60.000 reprezentând daune morale iar 7000 daune materiale, atașând înscrisuri în copii.

La solicitarea instanței, au fost atașate fișele de cazier judiciar ale inculpaților.

Instanța, din oficiu, la termenul de judecată din 23.04.2015, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

Persoana vătămată C. M. lucrează de mai mulți ani o suprafață de teren de 3,5 ha, situată în extravilanul . punctul Țăcari, suprafață de teren ce aparține martorei P. V.. În data de 23.08.2013, în jurul orelor 13.30-14.00, persoana vătămată C. M. s – a deplasat împreună cu martorii V. I. și V. V. la suprafața de teren anterior amintită în scopul de a recolta porumb. În jurul orelor 18.00, la terenul respectiv a venit inculpatul I. M., înarmat cu o furcă, și între acesta și persoana vătămată C. M. a avut loc un schimb de replici cu privire la persoana îndreptățită să culeagă porumbul de pe suprafața respectivă de teren, inculpatul revendicând dreptul de proprietate asupra recoltei de porumb. În aceeași împrejurare, inculpatul I. M. a început să lovească persoana vătămată în zona corpului, în mod repetat, cu furca pe care o avea asupra sa, după care cei doi s – au îmbrâncit în mod reciproc, persoana vătămată căzând pe sol în încercarea de a se apăra de loviturile inculpatului. În continuare, după aproximativ 5 – 10 minute, la solicitarea inculpatului I. M., la locul faptei au sosit și inculpații I. V. și I. I., primul înarmat cu o bâtă iar cel de – al doilea cu o furcă, și, pe fondul conflictual preexistent, toți cei trei inculpați au exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate cu corpurile contondente pe care le aveau asupra lor, chiar și după ce aceasta a căzut pe sol, aplicându – i lovituri atât în zona feței și capului cât și pe corp. În timpul agresiunii, persoana vătămată C. M. a încercat să solicite telefonic intervenția poliției în acel loc prin apelarea numărului de urgență 112, însă a fost împiedicată de către inculpatul I. V. care i – a aplicat o lovitură cu bâta peste mâna în care ținea telefonul. Ulterior, la locul faptei au sosit organele de poliție care au pus capăt incidentului iar persoana vătămată a fost transportată la S. Județean de Urgență Slatina iar, ulterior, la S. Județean de Urgență C. pentru a – i fi acordate îngrijiri medicale. Persoana vătămată a fost internată în perioada 24 – 30.08.2013 la S. Județean de Urgență C. cu diagnosticul – Traumatism Craniofacial acut. Fractură dublă de mandibulă ram orizontal drept cu deplasare și subcondilian joasă stânga. Plagă contuză parietală stânga. Contuzie forte umăr stâng. Multiple echimoze torace posterior. Agresiune umană colectivă.

La data de 04.09.2013 persoana vătămată a fost examinată de către specialiști din cadrul Serviciului Județean O. de Medicină Legală fiind eliberat certificatul medico – legal nr. 946/C din 19.09.2013 în care s – a concluzionat faptul că aceasta prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse în data de 23.08.2013 prin lovire cu și de corpuri contondente și necesită 50 – 55 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Cu această ocazie s – a stabilit că persoana vătămată prezintă plagă contuză de 2,5 cm parieto – temporal, plagă chirurgicală, verticală, de 0,7 cm lungime la nivelul ramurei verticale mandibular stânga, plagă chirurgicală de cca 10 cm lungime la nivelul crestei alveolare mandibulare, dungă echimotică violaceu – albăstrui, cu periferia brună, cu centrul mai palid, de 20/10 cm, toracal postero – lateral stânga, echimoză regulată, violacee – albăstrui, cu periferia brună de 20/13 cm pe fața externă a brațului stâng. Totodată s – a constatat că persoana vătămată prezintă o dublă fractură de mandibulă. La data de 14.10.2013, persoana vătămată C. M. a fost supusă unei reexaminări la Serviciului Județean O. de Medicină Legală ocazie cu care a fost eliberat un supliment la certificatul medico – legal nr. 946/C prin s – a considerat necesară prelungirea cu 15 zile a timpului de îngrijiri medicale acordat inițial, totalizând un număr de 65 – 70 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. În cauză a fost dispusă o expertiză medico-legală, pentru a se stabili dacă leziunile survenite au pus în primejdie viața persoanei vătămate sau dacă a intervenit vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. 2 din Codul penal din 1969. Prin raportul de expertiză medico – legală nr. 2891/E/92 din 22.08.2014 s – a concluzionat că numitul C. M. prezintă diagnosticul – status post fractură dublă de mandibulă veche de aproximativ 11 luni, operată, consolidată. Acuze de hipoestezie și parestezii labio – mentonier dreapta. Leziunile traumatice prezentate nu au pus în primejdie viața victimei. Nu prezintă infirmitate fizică.

Starea de fapt descrisă anterior este confirmată și prin declarația martorului V. V., persoană care, în data de 23.08.2013, se afla împreună cu fratele său, martorul V. I., în punctul Țăcari, în extravilanul . culegeau recolta de porumb a persoanei vătămate C. M.. Astfel, acest martor confirmă atât prezența celor trei inculpați la locul faptei cât și exercitarea actelor de violență fizică de către aceștia asupra persoanei vătămate cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor. Aceeași persoană confirmă inclusiv actul împiedicării persoanei vătămate C. M. de a solicita intervenția organelor de poliție prin lovirea cu bâta peste mâna în care ținea telefonul mobil de către inculpatul I. V..

Stare de fapt reținută este confirmată și de către martorul V. I., persoană care a perceput în mod nemijlocit actele de agresiune fizică exercitate de către inculpați asupra persoanei vătămate.

De evidențiat în cauză este și declarația martorului I. M., văr cu inculpatul I. M., persoană căreia inculpatul, în data de 23.08.2013, anterior producerii agresiunii, i – a solicitat să plece din zonă, întrucât este posibil să fie scandal. În același interval de timp, martorul s – a întâlnit și cu inculpații I. V. și I. I., care se îndreptau spre punctul Țăcari, respectiv spre locul în care se aflau inculpatul și persoana vătămată. La soluționarea fondului cauzei, instanța va avea în vedere și declarația martorului N. I., persoană care, în data de 23.08.2013, aflându – se în extravilanul .-a văzut pe inculpatul I. M. îndreptându-se spre punctul Țăcari dar și pe inculpații I. I. și I. V., cel din urmă având asupra lui o furcă și afirmând că se îndreaptă spre punctul Țăcari pentru a-l omorî pe C. M..

În concluzie, starea de fapt reținută de către instanță în sarcina inculpaților rezultă în afara oricărui dubiu din declarațiile persoanei vătămate C. M., ale martorilor audiați în cauză dar și din certificatul medico – legal nr. 1053/C din 04.10.2013 emis de S. de Medicină Legală O..

Instanța nu poate reține apărările inculpaților I. M., I. V. și I. I. formulate în cursul urmăririi penale, potrivit cu care leziunile prezentate de persoana vătămată ar fi survenit în mod accidental, după ce ar fi alunecat de pe proțapul remorcii tractorului său, datorită stării de ebrietate în care se afla. Pentru a concluziona în acest fel, instanța are în vedere pe de – o parte că un astfel de incident nu rezultă din probele administrate în cauză, martorii V. I. și V. V. infirmând o astfel de versiune, iar pe de altă parte, concluziile medico – legale cuprinse în certificatul medico – legal nr. 946/C din 19.09.2013 care confirmă mecanismul de producere a leziunilor indicat de către persoana vătămată, concluziile indicând în mod cert caracteristicile agentului traumatic și cauza apariției leziunilor – lovire cu și de corpuri contondente. Pe de altă parte, multitudinea leziunilor prezentate de către persoana vătămată, amplasarea dar și gravitatea acestora – fractură dublă mandibulă ram orizontal drept cu deplasare și subcondilian joasă stânga; plagă contuză parietală stânga; contuzie forte umăr stâng; multiple echimoze torace posterior; agresiune umană colectivă, scot în evidență intensitatea loviturilor aplicate de către inculpați și totodată intenția manifestată în exercitarea acestor acte de violență, astfel că instanța nu poate accepta argumentele inculpaților în legătură cu apariția accidentală a leziunilor. Este de evidențiat și faptul că martora C. E., deși nu a fost prezentă la desfășurarea agresiunii, imediat după incident a luat la cunoștință de la persoana vătămată despre agresiune și a văzut – o totodată pe aceasta acuzând dureri în zonele vizate de lovituri, stare de fapt care se coroborează cu plângerea și declarația persoanei vătămate și concluziile certificatului medico – legal și formează convingerea instanței că fapta a fost săvârșită de către inculpați în modalitatea descrisă de către persoana vătămată.

De altfel, în ceea ce privește apărările inculpaților I. M., I. V. și I. I., instanța constată că aceștia, în cursul judecății, au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina lor și solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care nu le – au contestat sub aspectul temeiniciei și nu au solicitat readministrarea lor. Astfel, în ședința de judecată din 23.04.2015, fiecare dintre cei trei inculpați a declarat că în 23.08.2013 a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate C. M.. La același termen de judecată, inculpații au declarat că sunt de acord să achite persoanei vătămate suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale iar în ceea ce privește daunele materiale numai în măsura dovedirii acestora.

Analizând conținutul dosarului pentru soluționarea laturii penale instanța constată ca din probele administrate rezulta dincolo de orice îndoială rezonabilă ca fapta reținută în actul de sesizare a instanței există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în prezenta cauză, instanța, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014 potrivit cu care dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, constată ca fiind mai favorabile inculpaților, prin aplicare globală, dispozițiile Codului penal din 1969. Fapta penală dedusă judecății, la data săvârșirii era reglementată de dispozițiile art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 pentru ca la data soluționării prezentei cauze aceeași faptă penală să fie incriminată de art. 193 alin. 2 din Codul penal. Modificarea legii penale pe parcursul procesului penal, determină aplicarea art. 5 din Codul penal și cum instanța constituantă a apreciat că cele două coduri penale succesive vor fi aplicate în mod global, din punct de vedere a legii penale mai favorabile instanța va analiza faptele penale deduse judecății, sub aspectul incriminării, sancțiunii penale aplicate, dar și a modalității de executare a pedepsei din perspectiva unei legi penale unice, respectiv prin compararea celor două legi penale ce au reglementat fapta penală, în mod succesiv. Se constată astfel că, dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpaților, aceasta raportat atât la incriminarea faptei dar și la modalitatea de executare a pedepsei, regimul sancționator răspunzând exigențelor impuse de art. 72 și 52 din Codul penal din 1969. Este adevărat că limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă sunt mai mari(2 – 7 ani față de 1 – 5 ani în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe) însă, la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța trebuie să aibă în vedere nu numai limitele de pedeapsă ci și modalitatea de individualizare a pedepsei și executarea acesteia, legea penală anterioară fiind mai favorabilă în situațiile în care se apreciază că este îndestulător a se aplica doar o pedeapsă fără a fi necesar ca aceasta să fie executată efectiv. În concret, instanța are în vedere faptul că în cazul instituțiilor amânării aplicării pedepsei și suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de dispozițiile actualei legi penale sunt stabilite obligații pentru inculpat care nu se regăsesc în legislația penală anterioară(art. 81 și urm. art. 86¹ și urm.) împrejurare care determină un caracter mai favorabil al acesteia din urmă.

Pentru aceste considerente, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată din infracțiunea de Lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal în infracțiunea de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În drept, fapta inculpaților I. M., I. V. și I. I. care, în data de 23.08.2013, în jurul orelor 18.00, au exercitat în mod repetat acte de violență fizică cu corpuri contondente asupra persoanei vătămate C. M., fiindu – i pricinuite astfel vătămări care au necesitat pentru vindecare 65 – 70 zile de îngrjiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal privind legea penală mai favorabilă.

Elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni s-a realizat prin acțiunea directă prin care s – a produs o vătămare integrității fizice persoanei vătămate C. M..

Acțiunea specifică elementului material s-a realizat în momentul în care inculpații I. M., I. V. și I. I. au exercitat violențe asupra persoanei vătămate, lovind – o în mod repetat cu corpurile contondente pe care le aveau asupra lor în zona feței și capului dar și pe corp.

Urmarea imediată constă în pricinuirea de leziuni traumatice persoanei vătămate pentru a căror vindecare au fost necesare îngrijiri medicale de 65 – 70 zile.

Există legătură de cauzalitate directă între activitatea inculpaților și urmarea produsă în sensul că leziunile traumatice nu s – ar fi produs fără activitatea de lovire a persoanei vătămate de către inculpați.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpații au săvârșit fapta cu intenție indirectă, modalitate prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul penal din 1969, dat fiind faptul că inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor și, deși nu l – au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii sale.

Instanța va reține în sarcina inculpaților și dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal referitoare la săvârșirea faptei de către trei sau mai multe persoane.

Starea de fapt reținută și vinovăția inculpaților este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângere și declarații persoană vătămată, declarații martor, declarații inculpați, raport de expertiză medico – legală, certificat medico – legal, alte înscrisuri.

La individualizarea judiciară a pedepsei pe care o va aplica inculpaților instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, reținând: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare (închisoare de la 2 ani la 7 ani), gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (generat de nerespectarea dispozițiilor legale privind relațiile sociale referitoare la asigurarea securității fizice a persoanei; reliefat de: modalitatea concretă de comitere a faptei – săvârșirea faptei de către trei autori – împrejurare care sporește șansele de reușită a activității infracționale în limitele planificate de către autori și diminuează semnificativ posibilitățile persoanei vătămate de a se apăra, intensifică și întreține curajul manifestat de către făptuitori în comiterea actului infracțional; - prin folosirea de corpuri contondente(furci, bâte) și prin împiedicarea persoanei vătămate de a sesiza organele de poliție și de a solicita intervenția acestora – împrejurare care denotă o periculozitate sporită a făptuitorilor dar și o abordare arhaică a acestora în soluționarea unui diferend, abordare care impune o reacție adecvată a statului, aptă să asigure reconsiderarea atitudinii făptuitorilor pe viitor în raport cu normele de conviețuire socială, urmarea faptei – numărul mare de zile de îngrijiri medicale, suferințele de lungă durată cauzate victimei, atitudinea inculpaților după săvârșirea faptelor – negarea vinovăției de către inculpați în faza urmăririi penale în pofida probelor existente, aceștia încercând să inducă organele de urmărire penală în eroare în scopul vădit al zădărnicirii aflării adevărului) dar și persoanele inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale – fișele de cazier judiciar fila 34 - 36 și se bucură de apreciere la nivelul comunităților locale în cadrul cărora își desfășoară viața socială(fila 72 - 74).

Totodată instanța va da eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală în sensul că va pronunța condamnarea inculpaților care vor beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 396 alin. 1 și 2 C.p.p. să se dispună condamnarea inculpaților I. M., I. V. și I. I. pentru comiterea infracțiunii de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal, la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ și preventiv prev. de art. 52 Codul penal din 1969.

Cu respectarea limitelor astfel stabilite și ținând cont de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea situată peste minimul prevăzut de lege, chiar orientată către limita superioară a pedepsei, pentru a putea fi astfel îndeplinit scopul preventiv-educativ al pedepsei.

Astfel, instanța va aplica fiecăruia dintre inculpați pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 – În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin 1 c.p. pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prev de art 64 c.p., iar condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a - c din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

Astfel în baza art. 71 c.p. vor fi interzise inculpaților drepturile prev de art 64 alin 1 lit a teza II si lit b c.p. cu referire la art 8 CEDO si cauza S. si Parcalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.

Cât privește conținutul și modul de executare a pedepselor accesorii, și acestea au suferit modificări esențiale, de natură a le pune de acord cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului (Hotărârea S. și P. contra României, M. Of., Partea I, nr. 484 din 08.05.2005). In acest sens, art. 71 alin. (2) C. pen. prevede că interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a)-c) C. pen.) este atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, de la rămânerea definitivă a condamnării până la executarea pedepsei, grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. nu mai operează de drept, ca urmare a condamnării, ci este supusă aprecierii judecătorului în funcție de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

In ceea ce privește interzicerea de drept a drepturilor electorale, cf. art. 71 alin. (2) C. pen. modificat, se impune a fi valorificată jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului, respectiv Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005 care a statuat că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 al Protocolului nr. 1. In motivarea hotărârii s-a arătat că acest articol garantează drepturi individuale, cum ar fi, de pildă, dreptul la vot, recunoscând în același timp că aceste drepturi individuale nu sunt absolute, ci pot face obiectul unor limitări implicite și care sunt supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor care, la rândul ei, este supusă unei verificări din partea Curții Europene pentru a se asigura că aceste limitări nu reduc dreptul pe care îl vizează într-o manieră care să îi atingă substanța însăși sau să îl priveze de efectivitate (a se vedea și Hotărârea Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei din 2 martie 1987). Astfel, jurisprudența CEDO a stabilit că orice restricție trebuie să vizeze un scop legitim și mijloacele restrictive utilizate să fie proporționale. Referitor la interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se impun următoarele precizări din punct de vedere al concordanței cu dreptul comunitar. Astfel, limitările impuse liberei circulații a persoanelor și serviciilor ca urmare a interzicerii ope legis a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pot intra în contradicție cu directivele comunitare. Astfel conform principiului teritorialității legea română se aplică faptelor săvârșite pe teritoriul României, chiar dacă făptuitorul este cetățean străin.

O condamnare trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, iar autoritățile naționale să ofere motive pertinente și suficiente pentru a o justifica.

Interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii se aplică, potrivit normei naționale, automat și absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența controlului cu privire la proportionalitate exercitat de o instanță.

Sistemul sancționator nu trebuie sa conducă la compromiterea libertăților prevăzute de tratate ca în cazul în care o sancțiune ar fi vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii încât ar conduce la o restrângere a libertăților garantate de dreptul comunitar.

Curtea de la Luxemburg a considerat (CJCE 29 febr. 1996-Skanavi ., R.. CJCE partea 1 929, 955) că statele membre nu sunt libere să prevadă sancțiuni disproportionate de natură să împiedice libera circulație a persoanelor serviciilor, ceea ce este de natură sa întărească faptul ca, și in aprecierea limitarii drepturilor ca urmare a aplicării unei pedepse accesorii, trebuie avut in vedere proporționalitatea consecintelor juridice cu situatia care le-a generat.

În raport de cele sus mentionate se apreciaza ca inculpații sunt nedemni in ceea ce priveste exercitarea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II a si lit b c.p. respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, astfel ca pe durata executarii pedepsei principale vor fi interzise inculpaților aceste drepturi.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile art. 86 ind. 1 din Codul penal din 1969 privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, față de atitudinea sinceră a inculpaților și conduita acestora în cursul judecății, prezentându – se în mod constant în fața instanței la chemarea acestora și manifestând disponibilitatea de a achita persoanei vătămate o sumă considerabilă de bani pentru repararea prejudiciului moral, astfel încât apreciază că scopul pedepsei și al legii penale se poate realiza și fără privarea de libertate, iar această modalitate de executare va constitui un avertisment suficient și îndestulător pentru ca inculpații să nu mai persevereze în săvârșirea de noi infracțiuni. Instanța apreciază că nu este întemeiată solicitarea inculpaților de aplicare în ceea ce îi privește a dispozițiilor art. 81 din Codul penal din 1969 referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei. Pentru a ajunge la această concluzie instanța are în vedere gradul de pericol social pe care îl prezintă infracțiunea săvârșită de către inculpați, infracțiune care prin modul de reglementare a fost situată de către legiuitor, în anumite circumstanțe, în proximitatea infracțiunii de tentativă la omor, infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei, diferențierea vizând doar forma de vinovăție cu care este săvârșită fapta, modalitatea concretă de săvârșire a faptei și urmările acesteia – trei persoane, acte de violență exercitate în mod repetat, folosirea unor instrumente – bâtă, furci – care, folosite în anumite condiții, sunt apte să producă leziuni mult mai grave, suferințele de lungă durată ale victimei, dar și conduita inculpaților astfel cum a fost manifestată în faza de urmărire penală – de negare totală a vinovăției și de încercare de a induce în eroare organele de urmărire penală cu privire la contextul în care ar fi apărut leziunile prezentate de către persoana vătămată, împrejurări care scot în evidență periculozitatea făptuitorilor și predispoziția lor pentru crearea unor situații generatoare de conflicte penale și solicită, totodată, stabilirea unor măsuri de supraveghere în sarcina fiecăruia dintre inculpați apte să conducă la îndreptarea conduitei lor viitoare. Aplicarea față de inculpați doar a dispozițiilor art. 81 din Codul penal din 1969 nu oferă destule garanții asupra faptului că aceștia vor evita, în viitor, implicarea în comiterea de fapte sancționate de legea penală. În concluzie, instanța apreciază că scopurile pedepsei pot fi satisfăcute numai prin impunerea unor măsuri de supraveghere pe durata unui termen de încercare, stabilite potrivit dispozițiilor art. 86² și 86³ din Codul penal din 1969.

Astfel, în baza art. 86¹ Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani pentru fiecare dintre inculpați, ce constituie termenul de încercare pentru inculpați, stabilit in condițiile art. 86² Cod penal, termen de încercare ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal, condamnații va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.:

a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.pr.pen. va atrage atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 C. pen.

Potrivit disp art 71 alin 5 c.p. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii sau a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.

Astfel in baza art 71 alin 5 c.p. instanta va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate inculpaților in conditiile art 71 rap la art 64 alin 1lit a teza a II a si b c.p. pe durata suspendarii conditionate a pedepsei.

Potrivit art. 1357 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a fost cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a fost cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, întrucât constată că sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, în baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală, va admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată C. M. și îi va obliga în solidar pe inculpați la plata sumei de 15.000 lei către partea civilă C. M., cu titlu de daune morale. Pentru a aprecia în acest fel instanța are în vedere faptul că inculpații se fac vinovați de săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii morale, existând o strânsă legătură de cauzalitate între această faptă și prejudiciul încercat de persoana vătămată victimă a infracțiunii de vătămare corporală gravă, prejudiciu ce trebuie acoperit prin obligarea inculpaților la o sumă de bani corespunzătoare faptei comise și gravității acesteia, fiind incontestabil faptul că persoana vătămată în urma leziunilor provocate de inculpați a suferit pe plan moral, psihic. Instanța, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor astfel cum au fost descrise în certificatul medico – legal nr. 946/C din 19.09.2013, apreciază că suma de 15.000 lei reprezintă o justă și echitabilă despăgubire, aptă atât să dea satisfacție morală victimei cât și să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză a acesteia. De altfel, instanța constată că inculpații și – au manifestat disponibilitatea de a achita această sumă de bani persoanei vătămate cu titlu de daune morale cu ocazia audierii acestora la termenul de judecată din 23.04.2015

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de persoana vătămată, în cuantum de 7000 lei, instanța constată faptul că aceasta nu a făcut dovada existenței integrale a acestor cheltuieli prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul din 23.04.2015(filele 49 - 71). Astfel, la stabilirea daunelor materiale, instanța nu va avea în vedere decât sumele menționate în următoarele înscrisuri: chitanța . SCJUC nr._ din 09.09.2013 – consult BMF S. Clinic Județean de Urgență C. – 35 lei(fila 57), chitanța . nr._ din 05.08.2014 – consult Neurologie S. Județean de Urgență Slatina – 35 lei(fila 57), chitanța . SCJUC nr._ din 03.09.2013 – consult BMF S. Clinic Județean de Urgență C. – 35 lei(fila 58), chitanța . SCJUC nr._ din 05.08.2014 – consult BMF S. Clinic Județean de Urgență C. – 35 lei(fila 58), factura nr._ din 30.08.2013 – 1050 lei – material osteosinteză(fila 69), factura . – A, nr. 3932 din 26.08.2013 – 1450 lei – matrix mandible subcondylar lambda pl, left, 7 ho, thick 1.0 mm(fila 70), bilet de călătorie transport în comun ruta C. – Slatina 09.09.2013 – 10 lei(fila 51) și bilet de călătorie transport în comun Slatina – C. 09.09.2013 – 10 lei(fila 51), înscrisuri din care rezultă sumele de bani cheltuite de către persoana vătămată pentru acordarea de îngrijiri medicale în urma leziunilor suferite și pentru refacerea sănătății afectate prin fapta comisă de către inculpați. Așadar, instanța îi va obliga în solidar pe inculpații I. M., I. V. și I. I. la plata sumei de 2660 lei către partea civilă C. M. cu titlu de daune materiale. Cu privire la celelalte bonuri fiscale(combustibil) și bilete de călătorie depuse de către partea civilă la dosarul cauzei în dovedirea pretențiilor materiale(filele 50, 51 – zona inferioară a paginii, 52 - 56), instanța constată că acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea daunelor materiale ce s – ar cuveni părții civile în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada că întrebuințarea sumelor menționate în aceste înscrisuri ar fi rezultatul faptei ilicite săvârșite de către inculpați. Mai departe, în ceea ce privește suma de 160 de euro care ar fi fost plătită martorului V. I. pentru călătoria realizată pe ruta Spania – România și retur în scopul de a fi audiat de către procuror în faza de urmărire penală, instanța constată că aceasta nu poate fi avută în vedere la stabilirea prejudiciului material în condițiile în care, pe de – o parte, nu poate fi apreciată ca rezultat al faptei ilicite, putând fi solicitată de către partea civilă doar cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe de altă parte, prin probele solicitate în cauză de către partea civilă și încuviințate de către instanță, nu s – a făcut dovada unei astfel de plăți. Pentru aceste din urmă motive instanța găsește neîntemeiată și cererea părții civile de obligarea a inculpaților la plata sumei de 480 de euro, reprezentând contravaloarea activităților ce ar fi fost prestate de către martorul V. I. pe teritoriul Spaniei în perioada în care s – a deplasat pe teritoriul României pentru a fi ascultat ca martor.

Va lua act că S. Județean de Urgență Slatina nu s – a constituit parte civilă în cauză.

În ceea ce privește S. Clinic Județean de Urgență C., instanța va lua act că această instituție nu s – a constituit în mod valabil parte civilă în cauză. Pentru a aprecia în acest fel, instanța are în vedere faptul că cererea de constituire ca parte civilă a acestei unități spitalicești a fost formulată ulterior momentului începerii cercetării judecătorești în cauză, respectiv la data de 24.04.2015 în condițiile în care cercetarea judecătorească a fost începută și finalizată la data de 23.04.2015. În concluzie, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Codul de procedură penală constituirea de parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești – 23.04.2015 iar S. Clinic Județean de Urgență C. a înțeles să formuleze cerere de constituire de parte civilă ulterior acestui moment – 24.04.2015, instanța va lua act, așa cum se arăta anterior, că nu există o cerere valabilă de constituire de parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală va obliga inculpații I. M., I. V. și I. I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

I. În temeiul dispozițiilor art. 377 alin. 4 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, astfel:

1. Inculpatul I. M. – din infracțiunea de Lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 77 lit. a și art. 5 din Codul penal în infracțiunea de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal.

2. Inculpatul I. V. – din infracțiunea de Lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 77 lit. a și art. 5 din Codul penal în infracțiunea de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal.

3. Inculpatul I. I. – din infracțiunea de Lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 77 lit. a și art. 5 din Codul penal în infracțiunea de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal.

II.1. În baza art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul I. M., fiul lui P. și E., născut la data de 11.07.1959, în .. O., domiciliat în com. Optași Măgura, ., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de Vătămare corporală gravă.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 din Codul penal din 1969.

În baza art. 86¹ din Codul penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit in condițiile art. 86² Cod penal, termen de încercare ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod pena1 din 1969 condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.:

a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

II.2. În baza art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul I. V., fiul lui P. și E., născut la data de 04.06.1967, în .. O., domiciliat în com. Sârbii Măgura, ., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de Vătămare corporală gravă.

a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

II.3. În baza art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul I. I., fiul lui V. și M., născut la data de 27.12.1992, în mun. Slatina, jud. O., domiciliat în com. Sârbii Măgura, ., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de Vătămare corporală gravă.

a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

III. În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală, admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată/partea civilă C. M., domiciliat în . Vitănești, ., jud. O. și îi obligă în solidar pe inculpații I. M., I. V. și I. I. la plata sumei de 17.660 lei către partea civilă C. M., din care suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale iar suma de 2660 lei cu titlu de daune materiale.

Constată că S. Județean de Urgență Slatina nu s – a constituit parte civilă în cauză.

Constată că S. Clinic Județean de Urgență C. nu s – a constituit în mod valabil parte civilă în cauză.

IV. În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă inculpații I. M., I. V. și I. I., la plata sumei de 500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel la Curtea de Apel C. în termen de 10 zile conform dispozițiilor art. 410 din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.

P.,GREFIER,

C. N. C. T. D.

Red. CNC

Tehnored. CNC/IM

2+7 ex./19.05.2015

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 934/2015....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 617/2015.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 415/2015. Judecătoria SLATINA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 415/2015. Judecătoria SLATINA