Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 514/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 514/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 02-06-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._ /2014
SENTINȚA PENALĂ NR. 514
Ședința publică din 02 iunie 2015
P.: D. D.- P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatii H. L. si K. K., trimisi in judecata sub aspectul savarsirii in coautorat a infractiunii de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal din 1969, ultimul cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a Cod penal din 1969.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 07.05.2015, prin care s-a stabilit termen de pronuntare la 22.05.2015, ulterior pronuntarea fiind amanata succesiv la 29.05.2015, cand pronuntarea a fost amanata pentru data de azi, 02.06.2015, incheieri ce fac parte integranta din prezenta.
INSTANȚA
I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Targu-M. din data de 02.11.2012, emis in dosarul nr. 2596/P/2010, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor K. K. si H. L., sub aspectul savarsirii in coautorat a infractiunii de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal din 1969, primul cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a Cod penal din 1969, constand in aceea ca in noaptea de 05/06.04.2010, in jurul orelor 04,16-04,26, avand fetele acoperite cu un fular, respectiv o caciula gaurita in dreptul ochilor, au patruns, prin fortarea sistemului de inchidere a usii de acces de la etajul I al Complexului Comercial Luxor din mun Targu-M., Piata Teatrului, nr. 2-4, jud. M., cu un cleste mops, dupa care au spart 4 vitrine, in valoare totala de 388,30 lei in care erau expuse ceasuri de mana apartinand . SRL si au sustras 106 ceasuri marcile P. Cardin, Citizen si L., in valoare totala de 50.803,01 lei.
In etapa actelor premargatoare a fost incheiat procesul-verbal de constatare a acestora din 06.04.2010, respectiv: declaratii de faptuitori, procesul-verbal de cercetare la fata locului, insotit de fotografii judiciare, ocazie cu care au fost ridicate urme papilare si de incaltaminte, procesul-verbal de vizionare a inregistrarilor surprinse de camerele de luat vederi amplsate in complex, insotit de planse foto, procesul-verbal de perchezitie auto a motoscuterului inculpatilor si a autoturismului Audi apartinand numitului A. S., insotit de fotografii judiciare, dovezile de ridicare bunuri declaratiile numitilor M. E., A. S., N. I. B., A. M., Szalai L.; declaratia persoanei vatamate/civile, toate din aceeasi data - 06.04.2010.
In faza de urmarire penala, probele au fost administrate prin intermediul urmatoarelor mijloace: rapoartele de constatare tehnico-stiintifica de natura traseologica nr._/20.04.2010 si nr._/14.04.2010 ale IPJ M.; declaratii de invinuiti; declaratile martorilor M. E., Adamosi M. D.; A. S., N. I. B., A. M., Szalai L.; S. E., S. I., H. F. L..
In faza de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara din cadrul acestei instante a dispus inceperea judecatii, constatand legalitatea sesizarii instantei, a efectuarii actelor de urmarire penala si a administrarii probelor, fara a inlatura vreo proba.
In faza de judecata, probele au fost administrate prin intermediul urmatoarelor mijloace: declaratile martorilor A. S., N. I. B., A. M. si Szalai L.
Instanta a invocat din oficiu schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute prin rechizitoriu in sarcina ambilor inculpati, in infractiunea de furt calificat, prev de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b,c, d Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, cu retinerea recidivei postcondamnatorii prev de art. 41 alin.1 Cod penal, in cazul inculpatului K. K., respectiv a pluralitatii intermediare prev de art. 44 Cod penal, in cazul inculpatului H. L.
Ministerul Public a invocat schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute prin rechizitoriu in sarcina ambilor inculpati, astfel: in infractiunea de furt calificat prev de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b,c,d Cod penal, in privinta inculpatului H. L. respectiv in infractiunea de furt calificat prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a,c,g,i Cod penal din 1969, cu mentionarea recidivei speciale postcondamnatorii, in privinta inculpatului K. K..
II. Analizand probele administrate din perspectiva continutului constitutiv al infractiunii sub aspectul careia a fost sesizata, instanta retine urmatoarele:
In fapt,din punct de vedere al laturii obiective, in noaptea de 05/06.04.2010, in jurul orelor 04,16-04,26, avand fetele acoperite cu un fular, respectiv o caciula gaurita in dreptul ochilor, inculpatul K. K. si o persoana ramasa necunoscuta au patruns, prin fortarea sistemului de inchidere a usii de acces de la etajul I al Complexului Comercial Luxor din mun Targu-M., Piata Teatrului, nr. 2-4, jud. M., cu un cleste mops, dupa care au spart 4 vitrine, in valoare totala de 388,30 lei, in care erau expuse ceasuri de mana apartinand . SRL si au sustras 106 ceasuri marcile P. Cardin, Citizen si L., in valoare totala de 50.803,01 lei.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta deduce din circumstantele reale ale savarsirii, ca fapta a fost comisa de inculpati cu vinovatie sub forma intentiei, intrucat au prevazut si urmarit rezultatul, in scopul insusirii pe nedrept a bunurilor sustrase.
Pentru a retine starea de fapt obiectiva si subiectiva mai sus mentionata, instanta s-a intemeiat partial pe declaratiile de recunoastere ale inculpatului K. K., din care rezulta savarsirea faptei, concordant cu rezultatul examinarii traseologice a urmelor de incaltaminte ridicate si prezenta sa de la fata locului.
Modul de operare rezulta din declaratiile aceluiasi inculpat concordante cu rezultatele cercetarii la fata locului, din care rezulta efractia usii de acces si obiectul folosit, un cleste mops ridicat de la fata locului si spargerea celor 4 vitrine, respectiv in privinta existentei unui alt participant, ambii mascati, cu rezultatul vizionarii imaginilor surprinse la locul faptei de camerele de luat vederi.
La fel, bunurile sustrase rezulta concordant din declaratiile inculpatului K., declaratiile persoanei vatamate, din inscrisurile depuse de aceasta si dovezile de ridicare a celei mari parti dintre acestea cu ocazia flagrantului si din declaratiile martorilor A. S., N. I. B., A. M. contactati in ziua faptei de inculpatul H. L. pentru cumpararea bunurilor sustrase, prezenti la flagrant.
In privinta identitati coinculpatului H. L., instanta a retinut declaratiile acestuia potrivit carora nu a participat la sustragere si a inlaturat partial pe cele ale inculpatului K. K., in aplicarea principiului in dubio pro reo.
Chiar daca valoarea probei, spre deosebire de mijlocul de proba, se apreciaza la momentul deliberarii si in prezent declaratiile de invinuit nu mai au valoare subordonat cerintei coroborarii cu alte fapte probate, declaratiile date de participant in scopul unei expectate reduceri a pedepsei, lasa loc referitului principiu daca nu sunt sustinute de nicio alta proba, fara a si conduce neaparat la concluzia nesinceritatii, deoarece inlaturarea are loc in baza unei fictiuni a legii
In concret, nu exista nicio alta proba care sa incrimineze pe inculpatului H. L., simpla sa prezenta la locul incercarii de instrainare a bunurilor sustrase, sau procurarea cumparatorilor nefiind relevante pentru dovedirea sustragerii, dincolo de orice dubiu.
Declaratiile martorilor propusi de inculpat pentru a-si construi un alibi, S. E., S. I., H. F. L., nu sunt utile in acest context rezolvarii cauzei si nu au fost retinute de instanta.
Chiar daca din acestea rezulta indicii de nesinceritate a declaratiilor inculpatului, minciuna in exercitarea dreptului la aparare nu conduce la stabilirea vinovatiei decat daca exista probe de vinovatie, or acestea nu exista, dupa s-a aratat anterior.
In acelasi sesns, nici declaratiile martorului asistent la flagrantul cu ocazia vanzarii nu au fost retinute de instanta, nefiind relevante pentru solutionarea cauzei.
In drept, considerente teoretice preliminare privind stabilirea LPF ce vor fi urmarite in solutionarea cauzei
1) Cadru general
In cazul unui conflict in timp, legea penala mai favorabila (LPF) este acea lege de drept substantial, care conduce la ingerinta cea mai mica in drepturile legale ale subiectului raspunderii penale, asa cum rezulta din ansamblul reglementarii si a principiilor generale de drept penal substantial, in lipsa unei definitii legale.
Atunci cand conflictul priveste legi organizate in coduri, LPF se stabileste in concret, prin compararea ipotetica si globala a legilor succesive, in functie de conditiile incriminare, de conditiile de tragere la raspundere penala si de criteriul pedepsei, dupa care se aplica global, asa cum statueaza decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Asadar, in stabilirea LPF nu se compara direct, ci numai ipotetic si global: pe de o parte, inexistenta infractiunii in conditiile art. 181 Cod penal din 1969, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea veche, toate aplicate la o fapta calificata pe legea veche, cu renuntarea, amanarea executarii pedepsei, sau cu suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea noua, toate aplicate la o fapta calificata pe aceeasi lege, pe de alta parte.
Asadar, aspectele interdependente ale individualizarii pedepsei si aplicarii LPF presupun exclusivitatea aplicarii vechilor solutii de individualizare a pedepsei faptelor calificate pe Codul penal din 1969 cu excluderea solutiilor nou introduse de actualul Cod penal, respectiv exclusivitatea aplicarii noilor solutii de individualizare a pedepsei faptelor calificate potrivit actualului Cod penal, in ambele cazuri cu exceptiile prevazute de legea tranzitorie – nr. 187/2012.
Aceeasi si pentru aceleasi argumente este solutia si pentru legile speciale contemporane codurilor de drept penal substantial succesive, a caror aplicare atrage obligatoriu aplicarea codului contemporan lor, sub toate aspectele incidente - cauze de nepedepsire, retinerea de stari sau circumstante la individualizarea pedepsei, cu care se completeaza in mod natural si necesar.
Deoarece s-ar crea o lex tertia, nu se compara direct nici conceptele folosite in individualizarea pedepsei de codurile succesive, care au continut diferit: aplicarea, respectiv stabilirea si aplicarea pedepsei; supravegherea in caz de neexecutare; executarea - cel putin in cazul amenzii penale.
Referitele concepte se compara direct numai din perspectiva aceluiasi cod in procesul de individualizare, iar in stabilirea LPF se compara indirect, prin compararea globala a codurilor, in „pipairea” individualizarii pedepsei potrivit fiecaruia dintre acestea, care este necesara in stabilirea LPF.
Solutiile procesuale permit trecerea graduala de la cea mai putin severa forma de individualizare de drept substantial prevazuta, pana la executarea efectiva, in raport de criteriile prevazute de codul substantial in chestiune, fara sa permita insa ca acestea din urma sa poata transgresa dintr-un cod in celalalt - spre ex prin deturnarea functiei normei de trimitere pe care actualul cod de procedura penala o utilizeaza ca procedeu tehnic juridic pentru a-si completa dispozitiile, respectiv cu solutiile de individualizare de drept substantial.
2) Criterii de comparatie in stabilirea LPF
Din principiul legalitatii pedepsei, prevazut in Conventia EDO si in Constitutie, rezulta ca analiza comparativa, ipotetica si globala a codurilor succesive pentru stabilirea LPF se oprestela momentul aparitiei unor diferente obiective sub aspectul ingerintei in drepturile subiective recunoscute prin lege persoanei ce formeaza obiectul raportului juridic de drept penal substantial de conflict dedus judecatii.
Din acelasi motiv, antementionatele diferente trebuie sa apara in urma aplicarii criteriilor constitutionale prevazute de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale la probele din cauza, in ordine logica: incepand cu conditiile de existenta ale infractiunii, continuand cu cele de raspundere penala si sfarsind cu cele privind „ pipairea” indidividualizarii sanctiunii penale, respectiv conditiile, continutul si efectele ulterioare ale acesteia.
La nivelul alpipairii” indidividualizarii, codurile succesive opereaza in principiu cu notiuni si procede comune conceptual, preluate in mod firesc, dar care presupun si diferente.
Astfel, art. 72 si urm din Codul penal din 1969 prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, incluzand circumstantele si starile privind fapta sau faptuitorul, in timp ce art. 74 si urm din actualul Cod penal le prevede distinct de acestea, prevazand in plus 7 subcriterii de evaluare a lor: 3 privind fapta si 4 privind faptuitorul.
Ultimele 2 dintre cele 4 subcriterii privind periculozitatea faptuitorului se refera la conduita din cursul procesului penal, ce constituia circumstanta atenuanta din perspectiva Codului penal din 1969, respectiv conditia acestuia, insa nu si la conduita anterioara savarsirii, ce constituia circumstanta atenuanta, pe acelasi cod.
In cazul Codului penal din 1969, criteriile de individualizare privind fapta si faptuitorul produc efecte impreuna cu circumstantele atenuante sau agravante, efecte care sunt posibil de stabilit prin apreciere globala in procesul individualizarii, facuta in interiorul limitelor de pedeapsa speciale.
Acestea sunt intai micsorate in cazul retinerii cauzelor generale de reducere a pedepsei, precum minoritatea, a imprejurarilor cu acelasi efect, precum tentativa si a cauzelor speciale de reducere a pedepsei, prin aplicarea de fractii legale, iar apoi sunt majorate prin aplicarea aceluiasi procedeu in cazul retinerii recidivei postexecutorii.
Restul starilor privind fapta sau faptuitorul, precum infractiunea continuata, recidiva postcondamnatorie, pluralitatea intermediara si concursul, produc fiecare efecte in mod distinct asupra rezultatului stabilit anterior prin apreciere globala, ca regula prin sporuri adaugate prin apreciere si prin exceptie, in cazul recidivei sau pluralitatii intermediare speciale, prin cumul aritmetic.
Stabilirea efectelor prin procedeul aprecierii este de regula facultativa, cu exceptia circumstantelor atenuante ale caror efecte sunt obligatorii si totodata are caracter global, din cauza limitarii la suma componentelor impuse de procedeul cumulului juridic sau aritmetic, cf art. 76 Cod penal din 1969, art. 34 alin.2 Cod penal din 1969 si art. 80 alin.3 Cod penal din 1969.
In sensul de mai sus, in cazul starilor ce produc efecte distincte exista o globalitatea fortata a aprecierii ce modifica rezultatul acesteia.
De ex, retinerea de circumstante atenuante impiedica efectul de sporire a pedepsei spre maximul special atras de concurs, acesta producand efecte intre minimul stabilit potrivit art. 76 Cod penal din 1969 si pana la cel mai mare minim special.
In cazul retinerii concomitente a circumstantelor agravante, recidivei si concursului, rezultanta este aplicabila intre limite maxime stabilite legal, cu limitari alternative atrase in concret de procedeul cumulului juridic al limitarii rezultantei la suma componentelor si de sporurile succesive incidente.
In cazul actualului Cod penal, subcriteriile de evaluare a faptei si persoanei produc efecte global, prin apreciere, in interiorul limitelor speciale.
Acestea sunt intai micsorate in cazul retinerii tentativei, circumstantelor atenuante, a cauzelor speciale de reducere a pedepsei, iar apoi sunt marite in cazul retinerii circumstantelor agravante, a infractiunii continuate si a recidivei postexecutorii, prin aplicarea de fractii legale sau spor in cazul infractiunii continuate sau al circumstantelor agravante, in ultimul caz daca nu se aplica fractia.
Restul starilor privind fapta sau faptuitorul produc efecte distincte asupra rezultatului stabilit anterior prin apreciere globala: in cazul concursului si pluralitatii intermediare prin aplicarea de fractii legale, obligatorii, iar in cazul recidivei postcondamnatorii, prin cumul aritmetic.
Caracterul stabilirii efectelor prin procedeul aprecierii este de regula global, cu exceptia infractiunii continuate.
Sintetic, desi aprecierea, cumulul aritmetic si aplicarea de fractii legale sau sporuri sunt procedee comune conceptual ambelor coduri in individualizarea pedepsei, acestea se aplica la probe in mod diferit, in limite si cu efecte diferite pe fiecare dintre coduri, care trebuie stabilite in prealabil pentru a identifica posibilitatea, obiectul si sensul comparatiei
Astfel, in cazul Codului penal din 1969 aprecierea este globala si priveste toate imprejurarile, circumstantele sau starile, inclusiv care produc efecte distincte, chiar daca indirect si atenuat in acest din urma caz, deoarece criteriile propriu-zise privind fapta si faptuitorul sunt indivizibile cu toate acestea.
In cazul actualului Cod penal, aprecierea este globala numai in privinta subcriteriilor de individualizare, deoarece restul imprejurarilor, circumstantelor sau starilor privind fapta sau faptuitorul produc efecte distincte, majoritatea asupra limitelor in care se face aprecierea, iar in cazul efectului distinct al retinerii infractiunii continuate, aprecierea nu are caracter global si priveste modificarea limitelor speciale.
In cazul ambelor coduri, existenta limitelor de pedeapsa in care se face aprecierea globala in individualizare, rezultatul acesteia si modificarea sa distincta si ulterioara rezulta din criteriile si ordinea de individualizare stabilite de fiecare dintre ele – ordinea, cf art. 80 Cod penal din 1969, respectiv art. 78 din actualul Cod penal.
In sensul de mai sus, actualul Cod penal mentioneaza la art. 78 concursul anterior recidivei, fara distinctii dupa felul acesteia, numai pentru a explica prevalenta concursului asupra recidivei postcondamnatorii, fara insa a stabili prioritatea aplicarii concursului in raport cu recidiva postexecutorie, asa cum rezulta din folosirea conjunctiei disjunctive „sau”.
In acelasi sens, pluralitatea intermediara este subsumabila atat concursului cat si recidivei din perspectiva conditiilor de existenta si a procedeului de producere a efectelor, ceea ce explica si tacerea legiuitorului.
Aceste concepte si procedee comune si rezultatele obiective diferite sub aspectul comun al aplicarii acestora pe fiecare dintre coduri garanteaza posibilitatea comparatiei globale si da algoritmul acesteia.
3) Exceptii de la globalitate
Exceptiile de la globalitate sunt prevazute de legea tranzitorie de drept substantial, respectiv de art. 10, art. 16 alin.2, art. 17 - art. 22 din Legea nr. 187/2012 etc.
In privinta exceptiilor prev de art. 18 - art. 22 din Legea nr. 187/2012, LPF este stabilit direct prin lege, fara posibilitatea de apreciere a judecatorului, desigur daca se regaseste ipoteza acestora si nu este diseminata . careia ii este aplicabil art.5 pe institutii globale.
In ipoteza referitelor articole, dispozitiile de aplicare a LPF au caracter autonom si conduc . diversificare a solutiilor in raport de codurile succesive, care insa nu intra in contradictie cu decizia Curtii Constitutionale, deoarece nu rezulta jurisprudential.
In privinta exceptiilor prev de art. 10 art. 16 alin. 2 si art. 17 din Legea nr. 187/2012, sensul initial si continutul acestora s-a schimbat in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale, devenind criterii de stabiliure/aplicare globala a LPF.
Astfel, in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale a fost modificat continutul art. 5 Cod penal iar Legea nr.187/2012, care continea prin excelenta prevederi particulare cu caracter autonom, a ajuns sa le stabileasca ca si criterii in compararea globala a codurilor succesive.
In cazul art. 16 alin.2 si art. 17 din Legea nr. 187/2012, modificarea de continut a intervenit in urma modificarii continutului expres al ipotezei acestora, care face referire directa la art.5 Cod penal, respectiv la aplicarea „dispozitiilor referitoare la legea penala mai favorabila
In cazul art. 10 din Legea nr. 187/2012, a intervenit in urma modificarii universului de discurs al comparatiei, de la minim 2 componente rezultand din considerarea separata a faptei si incadrarii in raport de pluralitate sau si de alte institutii autonome, la un univers unitar specific aplicarii LPF pe institutii globale
Astfel, art. 10 din Legea nr. 187/2012, permite expres numai stabilirea regimului juridic aplicabil tratamentului sanctionator al pluralitatii definitivate sub legea noua, dupa o lege diferita de legea pedepselor deja stabilite pe Codul penal din 1969.
Aplicarea principiile de interpretare logica extensiva, de genul per a contrario sau analogiei, este fundamentata in esenta pe legea logica a tertului exclus, iar aplicarea LPF pe institutii autonome respectiv globale conduce la universuri de discurs diferite, cu mai multe elemente in primul caz, respectiv unitar in cel de-al doilea
In consecinta, art. 10 a devenit din principiu general explicativ al aplicarii LPF pe institutii autonome, o explicatie cu caracter de exceptie, a limitelor obiective si de facto ale aplicarii LPF pe institutii globale, rezultand din durata diferita a proceselor.
Altfel spus, aplicarea extensiva a art. 10 din Legea nr. 187/2012 nu se mai justifica in prezent decat in masura in care efectele interpretarii sale se subsumeaza principiului aplicarii globale, in caz contrar reprezentand o aplicare ilicita a principiilor de interpretare logica extensiva.
In analizarea exceptiilor de la globalitate, reale sau aparente, determinate de limitele obiective de facto ale aplicarii LPF pe institutii globale si care pot fi justificate de art. 10 din Legea nr. 187/2012, se retin urmatoarele.
In cazul definitivarii pluralitatii sub legea veche, legea faptei obiect al sesizarii si a tratamentului sanctionator al acesteia si al pluralitatii din care face parte este aceeasi si se poate intotdeauna stabili ipotetic si aplica global, potrivit art. 5 Cod penal.
Singura exceptie de la globalitate este reprezentata de pedepsele simple deja stabilite potrivit legii noi, cand posibilitatea combinarii legilor faptei si a tratamentului sanctionator al acesteia cu legea componentei rezulta din aplicarea per a contrario a art. 10 din Legea nr. 187/2012.
In cazul savarsirii inainte de 01.02.2014 a unei noi infractiuni, in raporturi juridice cu o subpluralitate autonoma, in sensul de termen al recidivei sau pluralitatii intermediare definite de Codul penal din 1969 si inclusiv in termenul de definitivare al liberarii conditionate acordate potrivit legii vechi, legea aplicabila subpluralitatii si regulile de revocare a liberarii vor fi aceleasi cu cele ale tratamentului sanctionator al pluralitatii, ca parte din acesta: legea veche, sau legea noua
Astfel, LPF in privinta acordarii liberarii conditionate este distinct de cel al tratamentului sanctionator al pluralitatii iar potrivit considerentelor HP 13/2015 a ICCJ nu este de acceptat revocarea suspendarii conditionate pe un temei si stabilirea pedepsei de executat in urma acesteia revocari pe un alt temei deoarece se incalca aplicabilitatea legii penale substantiale pe institutii globale.
De fapt, nici nu se pune problema distinctiei intre legea aplicabila tratamentului sanctionator al pluralitatii si cea aplicabila subpluralitatii sau dispozitiei de revocare, LPF fiind prin ipoteza unica, indiferent daca ar fi reprezentata de actualul Cod penal sau de cel din 1969 si stabilind regimul juridic al pluralitatii inclusiv din perspectiva celui al subpluralitatii, respectiv al conditiilor revocarii liberarii conditionate, prev de legile succesive
In cazul definitivarii pluralitatii sub legea noua, legea faptei obiect al sesizarii si a tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face parte, inclusiv al subpluralitatilor, este identica si stabilita legal de art. 10 din Legea nr.187/2012 ca si caz particular al art.5 Cod penal.
Asadar, in cazul savarsirii dupa 01.02.2014 a unei noi infractiuni in raporturi juridice cu o subpluralitate autonoma, in sensul de termen al recidivei sau pluralitatii intermediare definite de Codul penal din 1969, inclusiv in termenul de definitivare al liberarii conditionate acordate potrivit legii vechi, legea aplicabila subpluralitatii si regulile de revocare in cazul savarsirii vor fi aceleasi cu cele ale tratamentului sanctionator al pluralitatii ca parte din acesta: legea noua.
Prima exceptie o reprezinta pedepsele simple deja stabilite pentru componentele pluralitatii potrivit legii vechi, cand posibilitatea combinarii legilor faptei si a tratamentului sanctionator al acesteia cu legea componentei rezulta din aplicarea directa a art. 10 din Legea nr. 187/2012.
A doua exceptie de la globalitate o reprezinta situatia in care legea noua, obligatorie pentru fapta si pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta, ar conduce la aplicarea retroactiva a legii penale in detrimentul subiectului raspunderii penale daca ar fi aplicata tratamentului sanctionator al subpluralitatii definitivate sub legea veche, fara stabilirea unei rezultante.
In aceasta situatie se impune extinderea prin analogie a aplicarii art. 10 din Legea nr.187/2012, care nu distinge intre pedepse simple sau rezultante, de la pedepse rezultantestabilite potrivit legii vechi, la pedepsele rezultante posibil a fi fost stabilite potrivit legii vechi sub imperiul acesteia.
In sensul de mai sus, legalitatea pedepsei exclude varianta in care LPF depinde de momentul stabilirii rezultantei, iar aplicarea art. 10 este necesara pentru a justifica limitele obiective de facto ale aplicarii LPF pe institutii globale, decurgand din durata diferita a proceselor .
Situatiile in care noua infractiune ulterioara datei de 01.02.2014 este incriminata ex novo de actualul Cod penal (precum violarea de sediu profesional) si totodata a fost savarsita in termenul de definitivare al liberarii conditionate din rezultanta pluralitatii stabilite sub legea veche, sau in care are ca antecedent penal o masura educativa prevazuta de Codul penal din 1969 si executata, reprezinta numai aparente exceptii de la globalitatea aplicarii LPF.
Astfel, starea de recidiva sau pluralitate intermediara, prevazuta obligatoriu de legea noua, respectiv de art. 10 din Legea nr. 187/2012, trimitere la art. 43 sau 44 Cod penal si acesta trimite la art. 104 alin.2 din actualul Cod penal, agravand raspunderea condamnatului in raport de cea previzibila la momentul acordarii beneficiului liberarii.
Asadar, interpretarea prin analogie a art. 10 din Legea nr. 187/2012 nu mai este posibila, deoarece nu s-ar putea separa in baza acestuia incadrarea de regimul sanctionator si nici nu este posibila optiunea in stabilirea LPF pentru fapta si incadrare.
Deasemenea, retinerea ca antecedente penale a masurilor educative prevazute si executate potrivit Codului penal din 1969, cu consecinte in stabilirea sanctiunii pentru noua fapta ar agrava raspunderea condamnatului in raport de cea previzibila la momentul savarsirii, fara suport legal in art. 5 Cod penal, care permite ultraactivitatea legii penale numai in favoarea subiectului raspunderii penale.
Singura solutie, . starii de recidiva sau pluralitate intermediara si respectiv a antecedentei penale constand in masuri educative prevazute si executate potrivit Codului penal din 1969, in baza diferentelor categoriale dintre conceptele folosite.
Astfel, pluralitatile juridice ca si masurile educative sunt stabilite si definite diferit potrivit codurilor successive, in ciuda continuitatii conceptelor si a similaritatilor, diferenta putand rezulta nu numai din prevederi positive ci si din aplicarea princiupiilor generale de drept .
` In cazul institutiei procesuale a modificarii de pedepse, in cazul cererii formulate pe cale princuipala sunt aplicabile din punct de vedere al dreptului substantial atat art. 6 cat si art.5 Cod penal, ultimul particularizat de art. 10 din Legea nr. 187/2012 si sub conditia ca rezultatul sa nu depinda de momentul modificarii, similar modificarii formand obiectul sesizarii prin rechizitoriu.
Astfel, daca modificarea ar fi fost facuta anterior datei de 01.02.2014, ar permite numai reducerea rezultantei la maximul posibil potrivit tratamentului sanctionator al legii noi, in conditiile art. 6 Cod penal, sub conditia posibilitatii reducerii componentelor.
In sensul de mai sus, in contextul interpretarii legii penale pe institutii globale componentele nu mai pot fi reduse efectiv independent de reducerea rezultantei sau a celorlate componente in sensul impus de considerentele HP nr. 1 ale ICCJ, care au devenit caduce in conditiile art. 4771 Cod de procedura penala.
In caz contrar, ar conduce la aplicarea acesteia pe institutii autonome, combinand prevederi ale legilor succesive pentru componente si rezultanta - oricum considerentele HP nr. 1 ale ICCJ adauga la dispozitiv, care prevede sintagmele „verifica….verifica…reduce”.
Asadar, nici daca modificarea ar urma sa fie facuta ulterior in conditiile art. 5 Cod penal, art. 10 nu ar trebui sa permita interpretarea extensiva constand in posibilitatea stabilirii legii tratamentului sanctionator al rezultantei independent de posibilitatea reducerii componentelor.
In concluzie, in afara dispozitiilor cu caracter autonom care exclud aprecierea in stabilirea LPF, restul dispozitiilor Legii nr. 187/2012 se subsumeaza interpretarii globale, iar exceptiile de la globalitate sunt de facto si decurg din durata diferita a proceselor penale, fiind justificate de art. 10 al acesteia, interpretat extensiv.
4) Concluzii privind metoda aplicarii LPF pe institutii globale
Asa cum a rezultat, aplicarea LPF pe institutii globale presupune compararea globala a codurilor succesive sau/si a legilor contemporane acestora, sub aspectul severitatii ingerintei in drepturile subiectului pasiv produse in concretizarea raportului juridic de drept substantial de raspundere penala, pentru a stabili care este mai favorabil.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, comparatia in stabilirea LPF vizeaza exclusiv pedepsele principale, nu si pedepsele complementare sau accesorii, care deriva din aceasta si se face dupa criterii prevazute constitutional, particularizate la dispozitiile codurilor succesive si completate de norme tranzitorii.
Din perspectiva ingerintei referite, metoda comparatiei consta in cercetarea ipotetica si globala a codurilor, prin aplicarea succesiva a dispozitiilor acestora ce particularizeaza criteriile constitutionale si a dispozitiilor tranzitorii la probele din dosar, sub aspectele posibilitatii de tragere la raspundere penala, sau/si a conditiilor de tragere la raspundere penala, sau/si a severitatii sanctiunii/pedepsei aplicabile, in aceasta ordine.
Asadar, la nivelul cerintelor privind pedeapsa aplicabila se impune „pipairea” individualizarii pedepselor de aceeasi natura, dupa cum obliga decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Se ajunge astfel la diferente obiective, in principiu succesive, privind existenta infractiunii sau a pedepsei, sub aspectele posibilitatii aplicarii acesteia, sau/si ale naturii, cuantumului, executarii si efectelor ulterioare in cazul celor aplicabile, cand diferentele pot rezulta si concomitent, necesitand a fi cercetate in acelasi mod pentru a putea aprecia in mod real severitatea ingerintei.
Comparatia judiciara si aplicarea LPF pe institutii globale este intotdeauna posibila, iar derogarile de la globalitate fie rezulta de facto in urma duratei diferite a proceselor si sunt justificate in baza dispozitiilor tranzitorii, fie sunt prevazute expres de aceleasi norme, in afara comparatiei globale.
5) Algoritm de aplicare a LPF pe institutii globale ce va fi folosit
Se cerceteaza daca starea de fapt retinuta este incriminata de codurile succesive, asemanarile si deosebirile relevante.
Se cerceteaza posibilitatea tragerii la raspundere penala sub aspecte prevazute de ambele coduri: prescriptia raspunderii penale samnistia, impacarea, medierea, existenta/retragerea plangerii prealabile, cauze de nepedepsire
Daca nu exista ab initio diferente clare de natura a pedepselor aplicabile, se identifica in raport de probe imprejurarile, circumstantele sau starile cu efecte in individualizarea pedepselor care sunt incidente in concret, dintre cele prevazute de codurile succesive.
In procesul de „pipaire” a individualizarii se stabileste efectul acestora potrivit fiecaruia dintre codurile succesive: prin apreciere globala in procesul de individualizare, respectiv distinct: asupra limitelor speciale, sau al unei pedepse deja stabilite prin apreciere globala.
Se stabilesc apoi limitele minime si maxime ale pedepsei simple sau rezultante in raport de care poate fi aplicat procedeul aprecierii globale in individualizarea pe scalele ambelor coduri.
In acest scop se porneste de la limitele speciale, se stabileste efectul imprejurarilor, circumstantelor sau starilor retinute produs direct asupra acestora si la rezultat se raporteaza apoi cele cu efecte distincte in individualizarea pedepsei, inclusiv in functie de existenta, configuratia sau regimul sanctionator al pluralitatii din care presupusa infractiune face parte
Daca nu rezulta diferente clare, se stabileste orientarea pedepselor simple sau rezultante intre limitele deja stabilite pe fiecare dintre coduri, apreciind global pedeapsa, potrivit art. 72 si urm Cod penal din 1969 si respectiv art. 74 Cod penal.
Se obtin astfel intervale orientative in care pedepsele, simple sau rezultante, pot lua valori absolute pe scalele de individualizare ale fiecarui cod.
In cazul pedepselor de aceeasi natura, se cerceteaza concomitent indididualizarii pedepsei si cea a executarii si efectele ulterioare ale acestora, din perspectiva severitatii obiective a ingerintei.
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, cuantumuri diferite, dintre care cea mai severa este posibil neexecutabila si cealalta obligatoriu executabila, LPF este reprezentat de Codul sau legea contemporana care permite pedeapsa neexecutabila.
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, in acelasi cuantum si obligatoriu executabile, apar diferente dupa natura pedepsei.
Astfel, daca pedeapsa este amenda, cand nici natura si nici efectele neexecutarii nu sunt identice potrivit codurile succesive, dupa cum rezulta si din art. 14 alin 1 lit.b din Legea nr. 187/2012, se compara „continutul executarii” si efectele acesteia.
In cazul inchisorii, pentru care natura si continutul executarii sunt aceleasi din punct de vedere al dreptului substantial, se compara doar efectele ulterioare: posibilitatea liberarii conditionate, termenele de reabilitare si interdictiile, decaderile sau incapacitatile prev de legi extrapenale, etc
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, egale in cuantum si neexecutabile, se retin urmatoarele.
In cazul incidentei faptei care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni potrivit Codului penal din 1969, acesta este preferabil in raport cu actualul Cod penal, care prevede posibilitatea renuntarii la aplicarea pedepsei, presupunand in plus restrangeri actuale de drepturi.
In cazul incidentei suspendarii conditionate potrivit Codului penal din 1969, acesta este de regula preferabil in raport actualul Cod penal, in cazul ultimului amanarea aplicarii pedepsei presupunand in plus restrangeri actuale de drepturi si numai posibilitatea lipsei oricarei consecinte, cf art 90 Cod penal.
Prin exceptie, cand aplicarea Codului penal din 1969 ar putea atrage indirect, indiferent de modalitate, decaderi sau incompatibilitati prevazute de legi speciale - ex. incompatibilitatea de a ocupa functii publice sau pierderea dreptului de conducere autovehicule - ordinea codurilor este inversata, stingerea unor drepturi fiind mai severa decat restrangerea temporara a exercitiului acestora.
In cazul incidentei suspendarii executarii sub supraveghere, adica a necesitatii pedepsei fara executare, in conditii de supraveghere, este preferabil Codul penal din 1969, indiferent daca in concret s-ar impune mai multe masuri prevazute de actualul Cod penal sau nu, deoarece termenele mai scurte prev de actualul Cod penal nu conduc la reabilitare si presupun termene aditionale in acest scop.
In concret, starea de fapt retinuta prin rechizitoriu corespunde cu cea retinuta de instanta, cu exceptia identitatii participantului ramas necunoscut, a savarsirii in loc public, ceea ce nu este posibil in cazul unui magazin in afara orarului de functionare si inchis.
In privinta incadrarii potrivit Codului penal din 1969, desi mascarea sau deghizarea participantilor a fost retinuta in fapt, nu a fost retinuta si in drept, in sensul retinerii formei calificate prev de art. 209 alin.1 lit.c Cod penal
Forma calificata ale furtului savarsit de 2 persoane, a fost dezincriminata de actualul Cod penal.
In rest, retinerea savarsirii pe timp de noapte si prin efractie este corecta si din perspectiva actualului Cod penal, fiind incriminate de ambele coduri la forme calificate ale furtului.
Conditiile de tragere la raspundere penala sunt similare, nefiind necesara indeplinirea unor conditii prealabile in acest scop si neintervenind la acest moment prescriptia raspunderii penale, potrivit niciunuia dintre coduri.
Pedepsele prevazute de lege pentru infractiunea de furt calificat sunt: de la 3 la 15 ani inchisoare - art. 208 alin.1, art. 209 lit.c,g, i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 4 Cod penal; de la 1 la 5 ani – art. 228 alin.1, art. 229 lit.b, c, d Cod penal.
In functie de probe, imprejurarile, circumstantele si starile cu efecte in individualizarea pedepsei inchisorii incidente potrivit codurilor ce pot fi in principiu retinute sunt, potrivit ambelor coduri: in cazul inculpatului H. L., pluralitatea intermediara, presupusa infractiune fiind savarsita in termenul de definitivare a suspendarii executarii sub supraveghere acordate potrivit Codului penal din 1969 pentru savarsirea de infractiuni in minoritate; in cazul inculpatului K. K., recidiva postcondamnatorie, presupusa infractiune fiind savarsita in termenul de definitivare a liberarii conditionate acordate potrivit Codului penal din 1969 si concursul de infractiuni savarsite inainte de 01.02.2014.
Astfel, in privinta inculpatului H. L., presupusa infractiune e savarsita in termenul de incercare de 4 ani si 8 luni al executarii sentintei penale nr. 123/2008 a Tribunalului M., definitiva la 28.05.2008, prin care i-a fost aplicata pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executarii, pentru savarsirea de infractiunii de talharie in minoritate.
Retinerea pluralitatii intermediare e o stare de agravare posibila atat potrivit Codului penal din 1969 cat si a actualului Cod penal, in ambele cazuri revocarea suspendarii fiind obligatorie in baza art. 83 Cod penal la care trimite art. 1101 Cod penal din 1969, direct sau in urma trimiterii facute de art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012, cu rezultatul executarii cumulate a pedepselor.
In privinta inculpatului K. K., presupusa infractiune e savarsita in termenul de definitivare a liberarii conditionate din executarea pedepsei de 8 ani si 2 luni inchisoare, aplicate prin sentinta penala nr. 274/2005 a Tribunalului M., avand ca obiect modificare de pedepse, inclusiv pentru savarsirea infractiunii de talharie, liberare acordata la 27.07.2009, cu rest neexecutat de 1048 zile.
Retinerea recidivei postcondamnatorii e posibila atat potrivit Codului penal din 1969 cat si a actualului Cod penal, in ambele cazuri revocarea liberarii impunandu-se, fata de gravitatea faptei potrivit Codului penal din 1969, respectiv fiind obligatorie potrivit actualului Cod penal; asadar, in concret nu exita diferente sub acest aspect
Deasemenea, este concurenta cu infractiunea de talharie din 24.11.2010, pentru care i-a fost aplicata pedeapsa rezultanta de 2 ani si 4 luni inchisoare, prin sentinta penala nr. 667/2011 – fara pronuntare privind restul neexcutat din aceeasi sentinta penala nr. 274/2005 a Tribunalului M..
In fine, este posibila retinerea circumstantei atenunate prev de art. 74 alin.1 lit.c Cod penal din 1969, deoarece a recunoscut fapta inca din faza de urmarire penala si a inlesnit desfasurarea acesteia, iar solicitarea de readminstrare probe din faza de judecata, cand s-a prevalat de dreptul la tacere fara a-si sustine nevinovatia, corespunde unei normale exercitari a dreptului la aparare, prin avocat.
Potrivit ambelor coduri, atat recidiva postcondamnatorie cat si concursul reprezinta stari de agravare ce produc efecte in principiu distincte asupra pedepsei posibil a fi stabilita prin apreciere: potrivit art. 80 Cod penal din 1969 recidiva speciala primeaza fata de concurs, iar potrivit art. 43 alin.2 Cod penal si art. 79 alin.2 Cod penal, concursul este prioritar fata de recidiva postcondamnatorie.
Potrivit Codului penal din 1969, recidiva presupune cumulul aritmetic al restului neexecutat la fiecare dintre pedepsele stabilite in urma revocarii facultative a liberarii conditionate, iar concursul, contopirea juridica prin aplicarea pedepsei rezultante celei mai grele dintre cele stabilite, plus spor facultativ de pana la 5 ani la rezultanta finala, insa fara a depasi suma componentelor.
Potrivit actualului Cod penal, concursul presupune aplicarea pedepsei celei mai grele plus spor obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor, la pedeapsa rezultanta urmand a se executa restul neexecutat corespunzator starii de recidiva postcondamnatorie.
In consecinta, in privinta limitelor concrete ale pedepselor simple si rezultante in raport de care poate fi aplicat procedeul aprecierii, se retin urmatoarele.
In privinta inculpatului H. L., potrivit Codului penal din 1969, pedeapsa simpla este aplicabila intre 3 ani si 15 ani inchisoare, iar rezultanta este aplicabila intre 5 ani si 8 luni inchisoare si 17 ani si 8 luni inchisoare.
Potrivit actualului Cod penal, pedeapsa simpla este aplicabila intre 1 an si 5 ani inchisoare, iar rezultanta este aplicabila respectiv intre 3 ani inchisoare, rezultand din cumularea a 1/3 din minimul de 1 an inchisoare la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare si 5 ani si 9 luni inchisoare, rezultand din cumularea a 1/3 din pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare la maximul posibil de 5 ani inchisoare 1 an inchisoare la potrivit celui de-al doilea
In privinta inculpatului K. K., potrivit Codului penal din 1969, globalitatea fortata a aprecierii atrasa de retinerea circumstantelor atenuante permite aplicarea unei pedepse simple intre 3 luni si pana la 3 ani.
Efectele distincte ale recidivei speciale, presupunand cumulul aritmetic cu restul neexecutat si respectiv ale concursului, presupunand cumulul juridic cu spor facultativ aplicabil, deoarece priveste o pedeapsa deja stabilita, conduc la stabilirea de principiu a unei rezultante partiale pentru recidiva intre 3 luni si 1048 de zile inchisoare, pana la 3 ani si 1048 de zile inchisoare si a unei rezultante finale pentru concurs intre 3 luni si 1048 de zile inchisoare (aproape 3 ani si 2 luni) si pana la 2 ani, 7 luni si 1048 zile inchisoare – suma componentelor, aproape 5 ani si 6 luni.
Potrivit actualului Cod penal, pedeapsa simpla este aplicabila intre 1 an si 5 ani inchisoare, iar pedeapsa rezultanta este aplicabila intre 2 ani, 8 luni si 1048 de zile inchisoare, in urma adaugarii restului de 1048 zile la rezultanta minima a concursului obtinuta din adaugarea la pedeapsa de 2 ani 4 luni inchisoare a 1/3 din pedeapsa minim aplicabila in cauza si 5 ani, 4 luni si 1048 de zile inchisoare, in urma adaugarii restului de 1048 zile la rezultanta maxima a concursului obtinuta din adaugarea la pedeapsa maxima de 5 ani inchisoare a 1/3 din pedeapsa de 2 ani 4 luni inchisoare deja aplicata.
In cazul ambilor inculpati dipozitiile legale nu permit decat executarea efectiva a pedepselor, din cauza antecedentelor penale, care obliga la revocare si au cumnatum mai mare de 1 an inchisoare
Asadar in cazul inculpatuluiH. L., este mai favorabil actualul Cod penal, limitele de aplicare ale rezultantei fiind simetric mai mici potrivit acestuia in raport cu Codul penal din 1969, fara a mai fi in acest scop necesara stabilirea posibilei orientari a pedepsei.
In acelasi sens, propunerea din oficiu si cererea Ministerului Public sunt intemeiate, incadrarea corecta fiind: infractiunea de furt calificat, prev de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b,c,d Cod penal, cu aplicarea art. 44 Cod penal si a art. 5 Cod penal.
In privinta aceluiasi inculpat nu se pune probl;ema schimbarii incadrarii in tainuire, indiferent pe care dintre coduri, deoarece lipseste urmarirea penala in privinta acestei fapte, care nu poate fi suplinita prin schimbarea de incadrare.
In cazul inculpatului K. K., este mai favorabil Codul penal din 1969, limitele de aplicare ale rezultantei fiind simetric mai mici potrivit acestuia in raport cu actualul Cod penal din 1969, chiar daca pentru pedepsele simple situatia este inversa si nu mai este in acest scop necesara stabilirea posibilei orientari a pedepsei.
In acelasi sens, propunerea din oficiu este neintemeiata iar cererea Ministerului Public este intemeiata, incadrarea corecta fiind: infractiunea de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. c,g,i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969 si a art. 4 si 5 Cod penal – savarsirea de 2 persoane fiind dezincriminata, potrivit art. 4 Cod penal, iar cea a savarsirii in loc public, nefiind incidenta de facto, nu mai atrage aplicarea art.4 Cod penal.
Fapta inculpatuluiK. K.din noaptea de 05/06.04.2010, cand aflandu-se pe raza mun Tirgu-M., a sustras prin efractie, din posesia persoanei vatamate . SRL, mai multe bunuri proprietatea acesteia, aflate . vederea comercializarii in afara orelor de program, in scopul insusirii pe nedrept si cauzand acesteia un prejudiciu total de 51.191,31 lei, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. c,g,i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969 si a art. 4 si 5 Cod penal
In privinta individualizarii pedepselor, sunt aplicabile criteriile prev de art. 74 Cod penal.
Potrivit art. 74 Cod penal criteriile de individualizare reprezentate de gravitatea faptei si periculozitatea inculpatului rezulta in principiu in functie de subcriteriile legale, astfel: imprejurarile savarsirii, pe timp de noapte, in oras; modul de savarsire, cu premeditare, deghizare si efractie; rezultatul produs, prejudicierea patrimoniala substantiala; mobilul, procurarea mijloacelor de trai, respectiv scopul, satisfacerea pe cai nelegale a acestuia; inculpatul K. a recunoscut savarsirea faptei, este adult, studii 8 clase, fara ocupatie, fara loc de munca si cu numeroase antecedente penale similare.
In sensul de mai sus,mentinand considerentele de principiu facute cu ocazia stabilirii LPF, instanta apreciaza ca se impune stabilirea pedepsei principale de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii retinute.
In urma revocarii liberarii conditionate a executarii sentintelor din care au fost liberati conditionat, potrivit art. 61 Cod penal din 1969, aplicabil global, se impune contopirea rezultantei stabilite corespunzator starii de recidiva, cea mai grea de 1048 zile inchisoare, cu pedeapsa de 2 ani si 4 luni inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii concurente prin sentinta penala nr. 667/2011 a Judecatoriei Tirgu-M. si aplicarea rezultantei finale de 6 luni si 1048 zile inchisoare, in conditiile unui spor de 6 luni corespunzator neexecutarii directe a pedeapsei de 2 ani si 4 luni inchisoare.
In privinta individualizarii executarii pedepselor principale aplicabile inculpatului, se mentin concluziile principiale trase cu ocazia stabilirii LPF, respectiv obligativitatea executarii efective a acestora.
In privinta pedepselor complementare, potrivit art. 65 alin.1 Cod penal din 1969, aplicarea acestora nu este posibila in raport de cuantumul mai midc de 2 ani al pedpesei palicate in p[rezenta cauza si nici nu au fost aplicate prin sentinta penala nr. 667/2011 a Judecatoriei Tirgu-M. pentru a deveni incidente prevederile art.35 Cod penal din 1969.
In privinta pedepselor accesorii, se impune in temeiul art. 71 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzicerea drepturilor inculpatului K. K., in concret fata de natura infractiunii, cele prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal din 1969, de la data ramanerii definitive, pana la terminarea executarii pedepsei rezultante principale, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, cu titlul de pedeapsa accesorie.
Se retine ca potrivit Codului penal din 1969, nu existau dispozitii privind concursul de pedepse accesorii, fiind incidenta eventual autoritatea de lucru judecat.
Din punct de vedere al individualizarii procesuale a pedepselor principale, instanta a stabilit pe baza de probe, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta in urma savarsirii carora inculpatul K. K. a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infractiunea retinuta, de furt calificat prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. c,g,i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 4 si 5 Cod penal si a fost savarsita de acestia, asadar se impune condamnarea sa in temeiul art. 396 alin.1, 2 si 10 Cod de procedura penala, la pedeapsa inchisorii cu executare efectiva.
In privinta inculpatului H. L., instanta nu a stabilit pe baza de probe si dincolo de orice indoiala rezonabila ca a savarsit fapta care ii este imputata, asadar se impune achitarea sa, potrivit art. 16 alin.1 lit. c Cod de procedura penala
In privinta laturii civile, partea civila . SRL s-a constituit ca atare in faza de urmarire penala, pentru contravaloarea bunurilor sustrase si nerecuperate si a distrugerilor produse prin efractie.
Intrucat si-a retras ulterior, in faza judecatii, constituirea se va lua act de retragerea actiunii civile formulate de partea civila . SRL, fara a mai putea cerceta temeinicia acesteia.
Deasemenea, in temeiul art. 112 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 3 Cod penal, se impune confiscarea speciala a urmatoarelor bunuri folosite de inculpatul K. K. si AN la savarsirea infractiunii de furt calificat: 2 perechi de manusi de culoare neagra din material textil; o caciula de culoare roz si rosu cu gauri in dreptul ochilor si gurii; un fular de culoare albastra ridicate de la inculpatul H. L. in baza dovezii din 06.04.2010, emise de Politia Tirgu-M., Biroul de Investigatii Criminale; 1 cleste metalic tip mops cu o lungime de 30 cm, preluat in custodie de Politia mun Tirgu-M. in baza dovezii . nr._ din 14.05.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
I. In temeiul art. 386 alin. 1 Cod de procedura penala, admite propunerea formulata din oficiu si cererea formulata de Ministerul Public, de schimbare a incadrarii juridice a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului H. L., fiul lui natural si M., nascut la 19.05.1987 in Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in Tirgu-M., ., ., cu antecedente penale.
Schimba incadrarea juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului H. L., din infractiunea de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a, e,g,i Cod penal din 1969, in infractiunea de furt calificat, prev de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b,c,d Cod penal, cu aplicarea art. 44 Cod penal si a art. 5 Cod penal.
In temeiul art. 396 alin.5 Cod de procedura penala, raportat la art. 16 alin.1 lit. c Cod de procedura penala, achita pe inculpatul H. L. de sub invinuirea savarsirii infractiunii de furt calificat, prev de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b,c,d Cod penal, cu aplicarea art. 44 Cod penal si a art. 5 Cod penal.
II. In temeiul art. 386 alin. 1 Cod de procedura penala, admite in parte cererea formulata de Ministerul Public de schimbare a incadrarii juridice a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului K. K., fiul lui A. si I., nascut la 21.05.1984 in Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in Tirgu-M., .. 60, ., ffl in Tirgu-M., .. 11, jud. M., cu antecedente penale.
Schimba incadrarea juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului K. K., din infractiunea de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a, e,g,i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, in infractiunea de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. c,g,i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969 si a art. 4 si 5 Cod penal.
Respinge ca neintemeiata propunerea formulata din oficiu de schimbare a incadrarii juridice a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului K. K. din infractiunea de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a, e,g,i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, in infractiunea de furt calificat, prev de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b,c,d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal si a art. 5 Cod penal.
In temeiul art. 396 alin. 1, 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. c,g,i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, a art. 74 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 si a art. 4 si 5 Cod penal, condamna pe inculpatul K. K. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
In temeiul art. 61 alin.1 Cod penal din 1969, revoca liberarea conditionata a inculpatului din executarea pedepsei rezultante de 8 ani si 2 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 274/2005 a Tribunalului M., contopeste restul neexecutat de 1048 zile inchisoare cu pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1048 zile inchisoare, cu titlul de pedeapsa rezultanta pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in stare de recidiva postcondamnatorie.
In temeiul art. 33 lit.a Cod penal din 1969, raportat la art. 34 alin.1 Cod penal din 1969, contopeste pedeapsa rezultanta de 1048 zile inchisoare cu pedeapsa rezultanta de 2 ani si 4 luni inchisoare, aplicata inculpatului K. K. prin sentinta penala nr. 667/2011 a Judecatoriei Tirgu-M., pentru savarsirea infractiunii de talharie
Aplica inculpatului K. K. pedeapsa cea mai grea, de 1048 zile inchisoare inchisoare, pe care o sporeste cu 6 luni, acesta urmand sa execute cu privare de libertate pedeapsa rezultanta principala de 6 luni si 1048 zile inchisoare.
In temeiul art. 36 alin.3 Cod penal din 1969 si art. 88 alin.1 Cod penal din 1969, deduce din pedeapsa rezultanta principala de 6 luni si 1048 zile inchisoare durata retinerii, a arestarii preventive si cea executata de inculpatul K. K. in temeiul hotararilor prin care au fost aplicate pedepsele modificate: din 01.02.2011, pana la 22.06.2012 si din 06.04.2010, pana la 21.04.2010 inclusiv.
In temeiul art. 71 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului K. K. drepturile prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal din 1969, de la data ramanerii definitive, pana la terminarea executarii pedepsei rezultante principale, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, cu titlul de pedeapsa accesorie.
III. In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 19 Cod de procedura penala, ia act de retragerea actiunii civile formulate de partea civila . SRL, cu sediul in Bucuresti, sec.3, ..3, ., ..
In temeiul art. 112 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 3 Cod penal, dispune confiscarea speciala a urmatoarelor bunuri folosite de inculpatul K. K. si AN la savarsirea infractiunii de furt calificat: 2 perechi de manusi de culoare neagra din material textil; o caciula de culoare roz si rosu cu gauri in dreptul ochilor si gurii; un fular de culoare albastra ridicate de la inculpatul H. L. in baza dovezii din 06.04.2010, emise de Politia Tirgu-M., Biroul de Investigatii Criminale; 1 cleste metalic tip mops cu o lungime de 30 cm, preluat in custodie de Politia mun Tirgu-M. in baza dovezii . nr._ din 14.05.2010.
In temeiul art. 274 alin.2 Cod de procedura penala, raportat la art. 275 alin.3 Cod de procedura penala, obliga inculpatul K. K. la plata sumei totale de 1200 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat in privinta sa, respectiv 900 lei corespunzator fazei de urmarire penala si 300 lei fazelor de camera preliminara si judecata.
Suma totala de 2000 lei, reprezentand onorariile avocatilor din oficiu, din care 1200 lei din faza de urmarire penala si 800 lei din faza de judecata, ultima constand in 2 onorarii partiale de cate 100 lei fiecare corespunzator delegatiilor nr. 4480/2012 si nr. 4481/2012 si 2 onorarii integrale de cate 300 lei fiecare corespunzator delegatiilor nr. 766/2014 si nr. 767/2014, se va avansa din fondurile Ministerului de Justitie, catre Baroul M..
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D.-P. V. G.
red/tehnored. D.D.P
6 ex/01.09.2015
| ← Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... |
|---|
