Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Sentința nr. 376/2015. Judecătoria VASLUI

Sentința nr. 376/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 18-03-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA V.

JUDVS

Sentința penală nr. 376/2015

Ședința publică de la 18 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. G.

Grefier: C.-ANI P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria V. este reprezentat de procuror S. F.

Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale privind pe inculpații E. C., B. V. și H. C. G., trimiși în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. nr. 568/P/2011 pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru 11.03.2015, iar ulterior la 18.03.2015, când:

INSTANȚA

Deliberând în cauza de față constată următoarele:

  1. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul nr. 569/P/2011 din 13.10.2014, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria V. și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 20.10.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, in stare de libertate, a inculpaților B. V., H. C. G. și E. C. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 Cod penal.

În actul de sesizare, s-a reținut, în esență, că la data de 22.12.2010, inculpatului H. C. G. fiind audiat în calitate de martor în dosarul cu nr._, aflat pe rolul Tribunalului V., a făcut afirmații mincinoase în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.

De asemenea, s-a reținut că, la data de 22.12.2010, inculpatul E. C. fiind audiat în calitate de martor în dosarul cu nr._, aflat pe rolul Tribunalului V. a făcut afirmații mincinoase în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.

La data de 19.01.2011, inculpatul B. V., fiind audiat în calitate de martor în dosarul cu nr._, aflat pe rolul Tribunalului V. a făcut afirmații mincinoase în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarații inculpat H. C. G.(f.57-64 ), declarații inculpat E. C. (f.65-69), declarație martor Hoorescu M. (f.87), declarație martor B. L. (f.88), declarație martor L. M.(89), declarație martor B. F. G. (90), declarație martor Cărărescu I. (f.91), procese verbale de confruntare (94-100), proces verbal de efectuare a unui experiment judiciar și anexa planșa foto (f. 101-l08) declarația de martor dată de inculpatul H. C. G. în fața instanței de judecată,(f.74, 75), declarația de martor dată de inculpatul E. C. în fața instanței de judecată.(f.76), declarația dată de inculpatul H. C. G., în dosarul penal 206/P/2010 (f.77), declarația dată de inculpatul E. C., în dosarul penal 206/P/2010(f.87), Sentința penală cu nr. 113/08.06.2011 a Tribunalului V. (f. 193), declarație inculpat B. Vasiliea (f.215, 217), declarație martor B. Anișoara (f.228), declarație martor B. G.(f.230), declarația de martor dată de inculpatul B. V. în fața instanței de judecată(f.206), declarația dată de inculpatul B. V., în dosarul penal 206/P/2010(f.207), raportul de expertiză psihiatrică cu nr. 74/A/2011, din data de 02.11.201 l(f.220)

  1. Camera preliminară

Prin încheierea din data de 17 decembrie 2014 (f. 33 dj) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală cu privire la inculpații B. V., H. C. G. și E. C..

III .Desfășurarea cercetării judecătorești

La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2015 (f. 85 dj) instanța, le-a adus la cunoștință inculpaților dispozițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen. privind judecarea cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii, inculpatul E. C., solicitând ca judecarea prezentei cauze să se realizeze conform procedurii prev. de art. 375 C.pr.pen. De asemenea, s-au admis cererile formulate de către inculpații de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

La termenul de judecată din data de 28.01.2015, constatând lipsa inculpaților B. V., H. C. G., raportat la poziția procesuală exprimată de către aceștia în cursul urmăririi penale și apreciindu-se că se impune audierea acestora pentru a se lămuri dacă aceștia solicită judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală s-a dispus citarea inculpaților B. V., H. C. G. pentru termenul de judecată următor cu mandat de aducere.

La termenul de judecată din data de 25 februarie 2015 instanța le-a adus la cunoștință inculpaților B. V., H. C. G. dispozițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen. privind judecarea cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii, aceștia, solicitând ca judecarea prezentei cauze să se realizeze conform procedurii prev. de art. 375 C.pr.pen.

La același termen de judecată instanța a admis cererea formulată de către inculpații B. V., H. C. G. și E. C. de judecare a prezentei cauze potrivit procedurii recunoașterii învinuirii.

  1. Situația de fapt reținută de către instanță

În cursul urmăririi penale efectuate în dosarul penal cu nr. 206/P/2010, privind pe numitul B. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. Cod pen. și în cursul judecății cauzei, înregistrate pe rolul Tribunalului V. sub nr._, au fost audiați în calitate de martori inculpații H. C. G., E. C. și B. V..

Din materialul probator administrat în dosarul penal nr. 206/P/2010, privind săvârșirea de către numitul B. D. a infracțiunii de infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. Cod pen a rezultat că, la data de 10.05.2010, numitul B. D., pe fondul consumului de alcool a avut o altercație verbală cu persoana vătămată B. M., fratele său, după care i-a aplicat o lovitură în cap cu un par, cauzându-i leziuni care au condus ulterior, la data de 11.05.2010, la moartea victimei.

Astfel, prin Sentința penală nr. 113/08.05.2011 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 15.02.2012 prin Decizia penală nr. 422 din 15.02.2012 a ÎCCJ, prin respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat, s-a dispus condamnarea numitului B. D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c. C.pen.

Audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale desfășurate în dosarul penal nr. 206/P/2010, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 78 dup, inculpatul H. C. G. a susținut că la data de 10.05.2010, aflându-se pe terasa localului aflat în apropierea locuinței numitului B. D. l-a observat pe acesta certându-se cu fratele său. De asemenea, a mai constatat că, la acel moment, avea în mână un par, pe care l-a aruncat înspre gardul ce desparte locuințele acestora. Ulterior a auzit că numitul B. D. a strigat „L-am omorât pe fratele meu”.

Din înscrisul reprezentând declarația dată de către inculpatul H. C. G.,fila 74 dup, în calitate de martor la termenul de judecată din data de 22 decembrie 2010 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului V., se reține că inculpatul a revenit asupra declarației date în cursul urmăririi penale, arătând faptul că, în ziua respectivă, nu l-a văzut pe numitul B. D. certându-se cu fratele acestuia și nici nu a observat ca acesta să fi aruncat cu un par în dreptul gardului ce desparte locuința sa de cea a numitului B. D.. De asemenea, a negat că l-ar fi auzit pe acesta declarând că l-a omorât pe fratele acestuia. A mai susținut că nu a observat niciun aspect cu privire la cele petrecute în acea zi, iar cele menționate în cursul urmăririi penale nu corespund adevărului.

De asemenea, aceleași aspecte rezultă și din înscrisul reprezentând declarația dată de către inculpatul H. C. G.,fila 75 dup, audiat în calitate de martor la termenul de judecată din data de 16 martie 2011 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului V..

În aceste condiții, se reține că între declarațiile date în cursul urmăririi penale și cele date în fața instanței de judecată în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Tribunalului V. există contradicții cu privire la împrejurările învederate de către inculpat, astfel că, dacă în faza de urmărire penală inculpatul a susținut că l-a observat pe numitul B. D. certându-se cu fratele acestuia, în fața instanței de judecată a declarat contrariul, susținând că nu cunoaște niciun aspect cu privire la cele petrecute în acea zi.

Însă, audiat în cursul urmăririi penale în prezenta cauza, inculpatul H. C. G., fila 57-58 dup, filele 62-63 dup, filele 152-153 dup, a recunoscut faptele săvârșite în sarcina sa, arătând că declarația care corespunde adevărului este cea dată în cursul urmăririi penale desfășurate cu privire la infracțiunea de omor calificat săvârșită de numitul B. D., declarație dată la data de 13.05.2010, iar cu ocazia audierii sale în calitate de martor, la data de 22.10.2010, în fața instanței de judecată, respectiv la Tribunalul V., a ascuns adevărul.

Astfel, a susținut că la data de 10.05.2010, aflându-se pe terasa localului ., a auzit gălăgie din locuința numitului B. D., observând că acesta se certa cu fratele acestuia. De asemenea, inculpatul a constatat că numitul B. D. avea un par în mână pe care l-a aruncat într-o grămadă cu lemne și l-a auzit pe acesta spunând “ L-am omorât pe fratele meu.”

De asemenea, în cursul judecății în prezenta cauză, inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecarea prezentei cauze să se realizeze în baza procedurii recunoașterii învinuirii.

In plus, aspectele învederate de către inculpat în cursul urmăririi penale din prezenta cauză se coroborează cu cele reținute prin Sentința penală. nr. 113/08.05.2011 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 15.02.2012 prin Decizia penală nr. 422 din 15.02.2012 a ÎCCJ, prin care s-a dispus condamnarea numitului B. D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c. C.pen.

Cu privire la inculpatul E. C., se reține că, audiat în calitate de martor pe parcursul urmăririi penale desfășurate în dosarul penal cu nr. 206/P/2010, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 82 dup, a susținut că, la data de 10.05.2010, aflându-se pe terasa localului numitului C., a auzit scandal din curtea familiei B., și a auzit replica numitului B. D. „Vă omor pe toți” aflând, totodată, de la numitul M. I., că B. D. l-a lovit pe fratele acestuia cu un par în cap.

Din înscrisul reprezentând declarația dată de către inculpatul E. C.,,fila 76 dup, în calitate de martor la termenul de judecată din data de 22 decembrie 2010 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului V. se reține că inculpatul a negat în integralitate aspectele susținute în cursul urmăririi penale, astfel că, în fața instanței de judecată, a menționat că, la data de 10.05.2010 nu a auzit scandal în curtea familiei B. și nu l-a auzit pe numitul M. I. făcând afirmații în sensul că numitul B. D. l-ar fi lovit pe fratele acestuia. A mai menționat că a fost lovit de către organele de poliție cu scopul de a da declarație în sensul celor precizate în cursul urmăririi penale, negând toate aspectele învederate cu ocazia audierii acestuia la acel moment.

În aceste condiții, se reține că între declarațiile date de către inculpatul E. C. există contradicții cu privire la aspectele esențiale învederate.

Audiat în cursul urmăririi penale în prezenta cauza, inculpatul E. C., filele 65-66 dup, filele 155-156 dup, a susținut că, la data de 22.12.2010, cu ocazia audierii acestuia în fața instanței de judecată a făcut afirmații ce nu corespund adevărului, reiterând aspectele arătate în fața organelor de urmărire penale. Astfel, a arătat că, în seara zilei de 10.05.2010, se afla pe terasa localului ce aparține lui C. D., aflat la o distanță de aproximativ 100 de metri de locuința numitului B. D.. La un moment dat a auzit scandal din curtea locuinței acestuia și a observat că numitul B. D. se certa cu fratele acestuia B. M. și țipa, „Vă omor pe toți” și a aflat de la numitul M. I. că acesta l-a lovit pe fratele său cu un par în cap. A mai susținut că la momentul la care a fost audiat în calitate de martor în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului V. și-a schimbat declarația inițială, întrucât îi era teamă și nu dorea să fie chemat în fața instanței de judecată.

În plus, în cursul judecății în prezenta cauză, inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecarea prezentei cauze să se realizeze în baza procedurii recunoașterii învinuirii.

Cu privire la inculpatul B. V., se reține că, audiat în calitate de martor, în cursul urmăririi penale desfășurate în dosarul penal cu nr. 206/P/2010, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 141 dup și fila 207 dup, a susținut că, la data de 10.05.2010, a fost sunat de către numita B. Anișoara care i-a solicitat să se deplaseze la domiciliul său. În momentul în care a ajuns l-a observat pe numitul B. M., căzut la pământ, întins lângă mai multe lemne, învelit cu o pătură. A mai susținut că, din discuțiile purtate de către numiții B. Anișoara și B. D. a aflat că acesta din urmă l-ar fi lovit pe B. M. cu un băț în zona capului, iar în urma loviturii aplicate acesta a căzut, lovindu-se cu capul de lemnele ce se aflau în curte. A mai susținut că sora acestuia i-ar fi spus lui B. D. să nu mai spună că l-ar fi lovit pe B. M. și a propus ca aceștia să susțină că B. M. ar fi fost găsit căzut la pământ. De asemenea, inculpatul a mai arătat că a fost prezent în momentul în care numita B. Anișoara l-ar fi întrebat pe numitul B. D. cu privire la motivul pentru care acesta ar fi exercitat actele de violență.

Din înscrisul reprezentând declarația dată de către inculpatul B. V., fila 206 dup, în calitate de martor la termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2010 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului V., se reține că inculpatul nu a recunoscut semnătura de pe declarația pe care a dat-o în cursul urmăririi penale, susținând că nu a dat nicio declarație.

Audiat în cursul urmăririi penale în prezenta cauza, inculpatul B. V., filele 213-214 dup, a susținut că declarația care reflectă adevărul este cea dată în cursul urmăririi penale, iar în momentul în care a fost citat în fața instanței de judecată, din cauza bolii psihice de care suferă și a emoțiilor a dat declarații care nu corespund adevărului. A susținut că a aflat de la sora acestuia B. Anișoara că numitul B. D. l-a lovit pe numitul B. M..

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 74/PA din 2 noiembrie 2011 emis de Serviciul Medico-Legal Județean V. a rezultat că inculpatul B. V. prezenta o dezvoltare psihică la nivel de intelect liminar, prin carențe educaționale afective și de instrucție, cu elemente de structurare dizarmonică a personalității, iar la momentul la care a comis fapta care face obiectul prezentei cauze prezenta discernământ.

Din materialul probator administrat în dosarul penal nr._ privind săvârșirea de către numitul B. D. a infracțiunii de infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. Cod pen, s-a reținut că la data de 10.05.2010, numitul B. D., pe fondul consumului de alcool a avut o altercație verbală cu persoana vătămată B. M., fratele său, după care i-a aplicat o lovitură în cap cu un par, cauzându-i leziuni care au condus ulterior, la data de 11.05.2010, la moartea victimei.

Astfel, prin sentința penală nr. 113/08.05.2011 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 15.02.2012 prin Decizia penală nr. 422 din 15.02.2012 a ÎCCJ, prin respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat, s-a dispus condamnarea numitului B. D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c. C.pen.

S-a reținut în considerentele hotărârii penale sus menționate, considerente care fac corp comun cu dispozitivul, având autoritate de lucru judecat faptul că “Martorul E. C. care era împreună cu martorii M. I. și H. G. pe o terasă la un bar în apropierea curții familiei B. a auzit din această curte scandal și pe inculpat strigând „Vă omor pe toți!". Totodată 1-a auzit pe martorul M. I. când a spus „Uite că i-a dat lui M. cu parul în cap!", referindu-se la inculpatul B. D..

Martorul B. V. declară că a auzit cum martora B. Anișoara, sora sa și concubina inculpatului, a spus acestuia din urmă să nu mai spună nimănui că 1-a lovit cu parul pe fratele său M., întrucât a făcut o crimă și să spună că victima a fost găsită căzută în curte, peste lemne.

Martorul H. C. G. a declarat faptul că 1-a văzut pe inculpat când îl lovea cu un băț pe fratele său M., în cap, când erau în curte, iar înainte de aceasta a auzit scandal în curtea familiei B., certându-se inculpatul cu victima. Inculpatul avea în mană un par.

Acest martor mai declară faptul că imediat după comiterea faptei inculpatul striga în gura mare „L-am omorât pe fratele meu!

Aceste declarații de martori se coroborează cu celelalte mijloace de probă din dosar: mărturiile inițiale ale inculpatului, raportul de expertiză medico-legal de necropsie nr.857/2010 a Institutul de Medicină Legală Iași, proces-verbal de :cercetare la fața locului, planșe foto.

Deși martorii audiați de instanța de judecată au avut o atitudine contrară celei din faza de urmărire penală, aceștia schimbându-și declarațiile sub prestare de jurământ, după sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria V. de procurorul de ședință, martorii fiind reaudiați cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 Cod penal și-au menținut declarațiile date inițial în faza de urmărire penală.”

În consecință, în stabilirea situației de fapt, instanța care a soluționat fondul cauzei în care au fost date aceste depoziții a valorificat declarația dată de către inculpații E. C., B. V. și H. C. G., în cursul urmăririi penale, aceasta coroborându-se cu restul mijloacelor de probă administrate în cauza care avea ca obiect săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c. C.pen., de către numitul B. D., și a înlăturat declarația dată de către aceștia, în cursul judecății acestei cauze, apreciind că probatoriul administrat în cauză nu conduce la stabilirea nevinovăției numitului B. D..

Astfel, caracterul nereal al declarațiilor date în calitate de martor de către inculpații E. C., B. V. și H. C. G. a fost stabilit de către instanța care a soluționat fondul cauzei în care au fost date aceste declarații.

Față de toate aceste aspecte, prezenta instanță reține contradicțiile existentă între cele două declarații date de către inculpații E. C., B. V. și H. C. G. în cauza penală ce îl vizează pe B. D.. Acest aspect decurge din analiza materialului probator administrat în acea cauză, înscrisuri care au fost atașate și la prezentul dosar.

Față de aceste considerente, prezenta instanța reține caracterul mincinos al declarațiilor date de către inculpații E. C., B. V. și H. C. G., în calitate de martori, în fața instanței, în sedința de judecată desfășurată în cauza ce a avut ca obiect săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c. C.pen., de către numitul B. D., întrucât acesta reiese din contradicțiile evidente între aceste depoziții și cele date de către inculpați în cursul urmăririi penale în cursul aceluiași proces, precum și față de situația de fapt reținută prin sentința penal Sentința penală nr. 113/08.05.2011 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .

  1. Încadrarea juridică a faptelor reținută de către instanță

Instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Cu titlu preliminar, instanța reține că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată au fost săvârșite în data de 19 ianuarie 2010 și in data de 22 decembrie 2010, prin urmare înainte de . Legii nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal.

În aceste condiții, instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 Cod penal, potrivit cărora ”În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute învedere o . criterii, astfel că analiza va viza condițiile de incriminare, cele de tragere larăspundere penală dar și criteriul pedepsei.

De asemenea, pentru determinarea concretă a legii penale mai favorabile, va fi luată în considerare și interpretarea dată prin Decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În aceste condiții, instanța va realiza o analiză globală a vechiului Cod penal și a Noului Cod penal, pentru determinarea legii penale mai favorabile, atât prin raportare la conținutul infracțiunii, existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa, în speță natura și limitele acesteia, cât și prin raportare la conținutul și efectele circumstanțelor atenuante și agravante.

Instanța constată că faptele reținute în sarcina inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă atât în baza noului Cod penal – art. 273, cât și în baza vechii reglementări – art. 260.

Potrivit art. 260 alin. 1 Cod penal din 1969 constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ceea ce știe privitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

De asemenea, se reține că prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. 1 noul Cod penal.

Însă, față de împrejurarea că faptele au fost săvârșite în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea de 10 ani sau mai mare, respectiv în legătură cu infracțiunea de omor calificat, instanța apreciază că, sub acest aspect, în temeiul art.386 alin. 1 Cod procedură penală, se va dispune, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților H. C. G., E. C. și B. V. din infracțiunea prevăzută de art.273 alin. 1 Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.273 alin. 2 lit. d Noul Cod penal.

Astfel, potrivit art. 273 alin. 2 lit. d Cod penal constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă fapta martorului care într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ceea ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat, în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoare de 10 ani sau mai mare și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată este închisoarea de la 1 an la 5 ani.

Pentru stabilirea legii penale mai favorabile, instanța observă că, deși sub aspectul condițiilor de incriminare există diferențe, faptele inculpaților încadrându-se în forma tip a infracțiunii sub legea veche, în timp ce potrivit noilor dispoziții legale constituie forma agravată a infracțiunii, nu există diferențe sub aspectul condițiilor de tragere la răspundere penală. Însă, în stabilirea legii mai favorabile, instanța va avea în vedere și regimul sancționator, astfel că instanța constată că există identitate sub aspectul limitelor de pedeapsă.

La stabilirea cuantumului pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969 și, respectiv de art. 74 din noul Cod penal.

Referitor la gradul de pericol social a faptei comise, instanța apreciază că acesta este unul ridicat, prin relatarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, inculpații încercând, cu rea-credință, să inducă în eroare organele judiciare, în sprijinul numitului B. D.. Pe de altă parte, lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de astfel de fapte ar încuraja practic comiterea de infracțiuni împotriva înfăptuirii justiției.

Luând în considerare și circumstanțele personale ale inculpaților, care se află la primul contact cu legea penală, instanța urmează a le aplica acestora o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Instanța apreciază că, dat fiind pericolul social ridicat al inculpaților care au făcut afirmații mincinoase privind împrejurări esențiale asupra cărora au fost întrebați, o renunțare la pedeapsă este inaplicabilă, întrucât, potrivit art. 83 alin.1 Cod penal o asemenea măsură poate fi dispusă dacă infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă.

Față de cele expuse, apreciază că se impune pentru reeducarea inculpaților și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către aceștia aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Instanța apreciază, în aceeași măsură, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, ținând cont de comportamentul inculpaților înainte și după săvârșirea faptei, de regretul sincer manifestat de aceștia în raport de infracțiunea săvârșită, de atitudinea de recunoaștere a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, considerând că, în mod neîndoielnic, pronunțarea hotărârii constituie un avertisment pentru acesta.

Având în vedere dispozițiile celor două coduri penale, precum și aspectele menționate anterior, instanța reține că sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art. 91 din noul Cod penal, cu privire la dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de noul Cod penal (cuantumul pedepsei aplicate inferior celui maxim de 3 ani, lipsa unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, constatarea de către instanță a caracterului necesar cu privire la supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată), dar și condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal anterior care reglementează instituția suspendării condiționate a executării pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare ce se va individualiza de către instanță, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile, așa cum a fost descris prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, instanța reține că dispozițiile Codului penal de la 1969, în ceea ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt mai favorabile față de dispozițiile Codului penal actual referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din noua reglementare, având în vedere condițiile în care poate fi dispusă și efectele pe care le produce.

Astfel, Noul C.pen. prevede în art. 91 condiții suplimentare față de vechea reglementare în materie pentru ca instanța să poată dispune condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în sensul că este necesar ca inculpatul să-și fi manifestat acordul de a executa o muncă neremunerată în folosul comunității, conform cerinței de la art. 91 alin.1 lit. a). În plus, în alin. 3 al art. 91 Cod penal se prevede faptul că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere atunci când infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori de la judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorilor sau participanților.

Un argument favorabil pentru instituția suspendării condiționate a executării pedepsei este acela din punct de vedere al reabilitării, respectiv faptul că la împlinirea termenului de încercare, dacă inculpatul nu a săvârșit noi infracțiuni, intervine reabilitarea de drept.

Mai mult, instanța reține că o condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 N.C. pen. nu mai are ca efect, în ipoteza expirării termenului de încercare fără a săvârși o nouă infracțiune și fără a se dispune revocarea acestei măsuri, reabilitarea de drept a condamnatului, astfel cum prevedea art. 86 din Codul penal de la 1969.

Totodată, un alt aspect pe care instanța îl reține în analiza celor două legi succesive este acela că, din punct de vedere al circumstanțelor atenuante ce se pot reține în cauză, legea penală mai favorabilă în acest caz este legea veche, care dă posibilitatea de a se reține art. 74 alin.1 lit. a, b, c Cod penal, spre deosebire de actuala reglementare, unde, în enumerarea de la art. 75 Cod penal nu se mai prevede posibilitatea reținerii unor astfel de circumstanțe.

Față de toate aceste considerente, respectiv posibilitatea reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, cu efectul prevăzut de art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior, dar și prin raportare la modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, instanța apreciază Codul penal de la 1969 ca fiind legea penală mai favorabilă.

Astfel, fapta inculpatului H. C. G. care, la data de 22.12.2010, fiind audiat în calitate de martor în dosarul cu nr._, aflat pe rolul Tribunalului V., a făcut afirmații mincinoase în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, realizează sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii faptei, conținutul constitutiv al infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal anterior .

Infracțiunea de mărturie mincinoasă are ca situație premisă împrejurarea ca martorul să fi fost întrebat cu privire la anumite împrejurări considerate esențiale de către organele judiciare. Sub acest aspect, la termenul de judecata din data de 22.12.2010, inculpatul H. C. G., audiat în calitate de martor i s-a adus la cunoștință obiectul cauzei și faptele-împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerându-i-se să declare tot ce știe cu privire la acesta. De asemenea, i s-a adus la cunoștință împrejurarea că nedeclararea adevărului sau omisiunea de a spune tot ce știe cu privire la împrejurările cauzei conduce la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În aceste condiții, H. C. G. a făcut afirmații mincinoase, cu privire la aspectele esențiale ale cauzei.

Elementul material al laturii obiective este dat de acțiunea inculpatului H. C. G. de a face afirmații mincinoase în fața instanței de judecată cu privire la împrejurări esențiale în sensul art.260 alin.1 Cod penal, respectiv împrejurarea referitoare la condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea de omor calificat ce a făcut obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului V..

Împrejurarea cu privire la care inculpatul H. C. G. a făcut afirmații mincinoase are caracter esențial, în raport de învinuirea adusă numitului B. D., întrucât a vizat însuși elementul material al infracțiunii de omor calificat, inculpatul urmărind să înlăture răspunderea penală a autorului faptei menționate.

Urmarea imediată este dată de crearea unei stări de pericol pentru desfășurarea normală a activității de înfăptuire a justiției, declarația inculpatului fiind de natură să contribuie la zădărnicirea aflării adevărului, fiind fără relevanță, împrejurarea că declarația nesinceră a inculpatului a fost înlăturată din ansamblul probator.

Fiind o infracțiune de pericol legătura de cauzalitate dintre elementul material al laturii obiective respectiv acțiunea de a face afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale în sensul art.260 alin.1 Cod penal și urmarea imediată dată de crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției, rezultă ex re din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține intenția directă prevăzută de art.19 alin.1 lit.a Cod penal, ca formă a vinovăției, inculpatul având reprezentarea rezultatului declarării în mod mincinos a unor împrejurări nereale, cu caracter esențial în soluționarea unei cauze penale și urmărind astfel crearea unei stări de pericol pentru buna înfăptuire a justiției.

De asemenea, fapta inculpatului E. C. care, la data de 22.12.2010, fiind audiat în calitate de martor în dosarul cu nr._, aflat pe rolul Tribunalului V., a făcut afirmații mincinoase în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, realizează sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii faptei, conținutul constitutiv al infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal anterior .

Infracțiunea de mărturie mincinoasă are ca situație premisă împrejurarea ca martorul să fi fost întrebat cu privire la anumite împrejurări considerate esențiale de către organele judiciare. Sub acest aspect, la termenul de judecata din data de 22.12.2010, inculpatul E. C., audiat în calitate de martor i s-a adus la cunoștință obiectul cauzei și faptele-împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerându-i-se să declare tot ce știe cu privire la acesta. De asemenea, i s-a adus la cunoștință împrejurarea că nedeclararea adevărului sau omisiunea de a spune tot ce știe cu privire la împrejurările cauzei conduce la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În aceste condiții, E. C. a făcut afirmații mincinoase, cu privire la aspectele esențiale ale cauzei.

Elementul material al laturii obiective este dat de acțiunea inculpatului de a face afirmații mincinoase în fața instanței de judecată cu privire la împrejurări esențiale în sensul art.260 alin.1 Cod penal, respectiv împrejurarea referitoare la condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea de omor calificat ce a făcut obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului V..

Împrejurarea cu privire la care inculpatul a făcut afirmații mincinoase are caracter esențial, în raport de învinuirea adusă numitului B. D., întrucât a vizat însuși elementul material al infracțiunii de omor calificat, inculpatul urmărind să înlăture răspunderea penală a autorului faptei menționate.

Urmarea imediată este dată de crearea unei stări de pericol pentru desfășurarea normală a activității de înfăptuire a justiției, declarația inculpatului fiind de natură să contribuie la zădărnicirea aflării adevărului, fiind fără relevanță, împrejurarea că declarația nesinceră a inculpatului a fost înlăturată din ansamblul probator.

Fiind o infracțiune de pericol legătura de cauzalitate dintre elementul material al laturii obiective respectiv acțiunea de a face afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale în sensul art.260 alin.1 Cod penal și urmarea imediată dată de crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției, rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține intenția directă prevăzută de art.19 alin.1 lit.a Cod penal, ca formă a vinovăției, inculpatul având reprezentarea rezultatului declarării în mod mincinos a unor împrejurări nereale, cu caracter esențial în soluționarea unei cauze penale și urmărind astfel crearea unei stări de pericol pentru buna înfăptuire a justiției.

De asemenea, fapta inculpatului B. V. care, la data de 19 ianuarie 2010, fiind audiat în calitate de martor în dosarul cu nr._, aflat pe rolul Tribunalului V., a făcut afirmații mincinoase în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, realizează sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii faptei, conținutul constitutiv al infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal anterior .

Infracțiunea de mărturie mincinoasă are ca situație premisă împrejurarea ca martorul să fi fost întrebat cu privire la anumite împrejurări considerate esențiale de către organele judiciare. Sub acest aspect, la termenul de judecata din data de 19.01.2010, inculpatul B. V., audiat în calitate de martor i s-a adus la cunoștință obiectul cauzei și faptele-împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerându-i-se să declare tot ce știe cu privire la acesta. De asemenea, i s-a adus la cunoștință împrejurarea că nedeclararea adevărului sau omisiunea de a spune tot ce știe cu privire la împrejurările cauzei conduce la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În aceste condiții, E. C. a făcut afirmații mincinoase, cu privire la aspectele esențiale ale cauzei.

Elementul material al laturii obiective este dat de acțiunea inculpatului de a face afirmații mincinoase în fața instanței de judecată cu privire la împrejurări esențiale în sensul art.260 alin.1 Cod penal, respectiv împrejurarea referitoare la condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea de omor calificat ce a făcut obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului V..

Împrejurarea cu privire la care inculpatul a făcut afirmații mincinoase are caracter esențial, în raport de învinuirea adusă numitului B. D., întrucât a vizat însuși elementul material al infracțiunii de omor calificat, inculpatul urmărind să înlăture răspunderea penală a autorului faptei menționate.

Urmarea imediată este dată de crearea unei stări de pericol pentru desfășurarea normală a activității de înfăptuire a justiției, declarația inculpatului fiind de natură să contribuie la zădărnicirea aflării adevărului, fiind fără relevanță, împrejurarea că declarația nesinceră a inculpatului a fost înlăturată din ansamblul probator.

Fiind o infracțiune de pericol legătura de cauzalitate dintre elementul material al laturii obiective respectiv acțiunea de a face afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale în sensul art.260 alin.1 Cod penal și urmarea imediată dată de crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției, rezultă ex re din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține intenția directă prevăzută de art.19 alin.1 lit.a Cod penal, ca formă a vinovăției, inculpatul având reprezentarea rezultatului declarării în mod mincinos a unor împrejurări nereale, cu caracter esențial în soluționarea unei cauze penale și urmărind astfel crearea unei stări de pericol pentru buna înfăptuire a justiției.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost aceasta reținută în sarcina acestora.

VI.Individualizarea judiciară a pedepsei

Instanța are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum și criterii generale de individualizare prev. de art. art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Față de împrejurarea că inculpații au solicitat să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 375, art. 377 Cod procedură penală, judecata în cazul recunoașterii învinuirii, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care prevăd că limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii.

Referitor la gradul de pericol social al faptei comise, instanța apreciază că acesta este unul ridicat, întrucât prin relatarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului inculpații au încercat cu rea-credință, să inducă în eroare organele judiciare, în sprijinul inculpatului B. D.. Pe de altă parte, lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de astfel de fapte ar încuraja practic comiterea de infracțiuni împotriva înfăptuirii justiției. De asemenea, se reține că deși declarațiile date de către inculpați în cursul urmăriri penale au fost coroborate cu restul mijloacelor de probă, în vederea stabilirii adevărului, fiind înlăturate cele care au prezentat caracter mincinos, date în cursul judecății, acest aspect nu este de natură să diminueze gradul de pericol social al faptei.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului H. C. G., instanța reține că, potrivit fișei de cazier judiciar, fila 49, acesta se află la primul contact cu legea penală, aspect de natură să denote conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, astfel că potrivit dispozițiilor vechiului Cod penal, sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute de instanță, instanța va condamna pe inculpatul H. C. G., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal și a art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal anterior pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal anterior.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța urmează să aibă în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței CEDO în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal anterior.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile și condițiile în care se poate dispune revocarea prevăzute de art. 83 alin. 1 Cod penal anterior și art.84 Cod penal.

Cu privire la inculpatul E. C., instanța reține atitudinea sinceră a acestuia după săvârșirea infracțiunii, precum și cea manifestată în cursul procesului penal, conduita bună anterior săvârșirii faptei, astfel cum decurge din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, precum și nivelul scăzut de instrucție, motiv pentru care va da efect dispozițiilor art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute de instanță, instanța va condamna pe inculpatul E. C., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. d Cod, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal și a art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal anterior pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal anterior.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța urmează să aibă în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă. În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite acest drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței CEDO, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal anterior.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile și condițiile în care se poate dispune revocarea prevăzute de art. 83 alin. 1 Cod penal anterior și art.84 Cod penal.

De asemenea, în ceea ce îl privește pe inculpatul B. V., instanța reține atitudinea sinceră a acestuia după săvârșirea infracțiunii, decurgând din comportarea manifestată în cursul procesului, astfel că va da efect prevederilor art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute de instanță, instanța va condamna pe inculpatul B. V., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal și a art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal anterior pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal anterior.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța urmează să aibă în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă. În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite acest drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței CEDO în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal anterior.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile și condițiile în care se poate dispune revocarea prevăzute de art. 83 alin. 1 Cod penal anterior și art.84 Cod penal.

VII.Cheltuieli judiciare

Având în vedere soluția de condamnare dispusă în cauză, în temeiul art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală va obliga pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În temeiul art.386 alin. 1 Cod procedură penală, dispune, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților H. C. G., E. C. și B. V. din infracțiunea prevăzută de art.273 alin. 1 Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.273 alin. 2 lit. d Noul Cod penal.

Condamnă pe inculpatul H. C. G., fiul lui V. și Miluța, născut la data de 30.12.1987 în județul V., CNP:_, cu domiciliul în localitatea Tanacu, ., cetățean român, studii 3 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal și a art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal anterior pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal anterior.

În temeiul art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal anterior.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile și condițiile în care se poate dispune revocarea prevăzute de art. 83 alin. 1 Cod penal anterior și art.84 Cod penal.

Condamnă pe inculpatul E. C., fiul lui C. și V., născut la data de 30.05.1990 în V., județul V., CNP:_, cu domiciliul în localitatea Tanacu, ., cetățean român, studii 5 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal și a art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal anterior pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal anterior.

În temeiul art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal anterior.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile și condițiile în care se poate dispune revocarea prevăzute de art. 83 alin. 1 Cod penal anterior și art.84 Cod penal.

Condamnă pe inculpatul B. V., fiul lui V. și A., născut la data de 01.12.1973, în Bacău, județul Bacău, CNP:_, cu domiciliul în localitatea Tanacu, ., cetățean român, fără studii, ocupație cioban, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal anterior, art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal și a art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal anterior pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal anterior.

În temeiul art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal anterior.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile și condițiile în care se poate dispune revocarea prevăzute de art. 83 alin. 1 Cod penal anterior și art.84 Cod penal.

Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I. G. C.-Ani P.

Red-tehnored. - G.I. 17.04.2015

P.C.A. - 17.04.2015/5 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Sentința nr. 376/2015. Judecătoria VASLUI