Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 114/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 246 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din data de 03 martie 2008
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr. 222 din 07 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală în dosar nr-.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise și actele despre care s-au făcut vorbire sau alte acte pe care le consideră părțile utile soluționării cauzei, pronunțarea a fost amânată pentru data de 27 februarie 2008 și apoi pentru astăzi 03 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, din 08 octombrie 2004, fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și 34 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 23 mai 2001, în calitatea sa de primar și președinte al Comisiei locale de aplicarea a Legii nr. 18/1991 a comunei, cu știință, a întocmit în fals procesul verbal nr. 308 care atesta punerea în posesie a numitei cu suprafața de 5.800 mp. teren arabil, situat în extravilanul localității, parcela cadastrală 289/9, date care erau neconforme adevărului, vătămând astfel interesele legale ale părții vătămate.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 1618 din 09 iunie 2005, condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- abuz în serviciul contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 500 lei RON amendă;
- fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 500 lei RON amendă;
- uz de fals, prev. și ped. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 500 lei RON amendă.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. e Cod penal, au fost contopite pedepsei aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 500 lei RON, sporită la 600 lei RON amendă.
În temeiul art. 10 din Legea nr. 134/1997, a fost revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de 1 (una) lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 398 din 16 februarie 2001 Judecătoriei Botoșani, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă aceea aplicată prin această sentință, în total 1 (una) lună închisoare și 600 lei RON amendă.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal pe durata și condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 631Cod penal, privind înlocuirea cu închisoare.
A fost respinsă, ca tardivă, cererea părții vătămate de obligare a inculpatului la daune materiale și morale.
Totodată, în temeiul art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Sentința Judecătoriei a fost atacată de parchet, de partea vătămată și de către inculpat.
Tribunalul Botoșani, prin decizia nr. 580 din 20 decembrie 2005 admis apelurile declarate în cauză, a desființat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Botoșani.
Prin decizia de casare, s-a dispus citarea în cauză a numitei, în calitate de parte civilă, cu clarificarea pretențiilor formulate de partea vătămată iar, în funcție de soluția ce se va da se va face aplicarea în cauză sau nu a dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală.
Reinvestită cu soluționarea dosarului, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 342 din 20 februarie 2007, condamnat pe inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de:
- abuz în serviciul contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- uz de fals, prev. și ped. de art. 291 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 Cod penal, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997, a fost revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de 1 (una) lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 398 din 16 februarie 2001 Judecătoriei Botoșani, pedeapsă pe care a adiționat-o la cea aplicată prin această sentință, inculpatul având de executat în total 7 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.
Au fost respinse pretențiile civile în sumă totală de 50.000 lei formulate în cauză de către (decedată în prezent, acțiunea fiind continuată de C).
A fost admisă, în parte, cererea formulată de și, în consecință, s-a dispus anularea parțială a procesului verbal de punere în posesie nr. 308/2001 întocmit de Comisia local de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei pe numele lui, respectiv a mențiunii referitoare la suprafața de 5.800 mp. teren situată în parcela cadastrală nr. 289/4 din extravilanul comunei (poziția nr. 1), precum și anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 500 din 23 mai 2001 la Biroul Notarului Public din B (privind pe - vânzătoare și - cumpărător) cu privire la aceeași suprafață de teren de 5.800. (parcela 289/4) ce se învecinează cu, PD 302 pe două laturi și DC 288).
A fost obligat inculpatul să achite părții civile - prin procurator, cheltuieli judiciare în sumă de 700 lei iar statului 400 lei cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 23 mai 2001, inculpatul - în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 a dispus punerea în posesie în mod abuziv în parcela cadastrală 289/3 pe numita, sa cu suprafața de 5.800 mp. teren agricol, întocmind în acest sens procesul verbal de punere în posesie nr. 308 pe care l-a semnat atât la rubrica " primar" cât și la rubrica "proprietar".
În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că, în acea parcelă, era disponibilă doar suprafața de 800 mp. teren, diferența de 5.000 mp. cu care a fost pusă în posesie aceasta, suprapunându-se peste terenul deținut de partea vătămată. Acesteia i se reconstituise dreptul de proprietate pentru o suprafață de 0,75 ha teren agricol la data de 12 mai 1994, fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr. 27.896. Până în anul 2001, terenul respectiv fusese deținut în mod nestingherit de către fiul părții vătămate.
În ziua în care a fost întocmit acest proces verbal de punere în posesie, inculpatul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 500 din 23 mai 2001 cumpărat de la suprafața de 3,13 ha teren în care era inclusă și suprafața menționată. După această dată, inculpatul i-a tulburat posesia părții vătămate cu privire la terenul în litigiu.
În intervalul mai 2003 - iunie 2003, inculpatul a înstrăinat suprafața de 1.300 mp din parcela cadastrală 289/3, respectiv din terenul dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat cu către diferite persoane, astfel că terenul deținut de partea vătămată, în baza titlului de proprietate, se află în folosința altor trei persoane.
Verificându-se registrul agricol din anii 1959 - 1962, s-a constatat că numita apare înscrisă cu mai multe suprafețe de teren, dar pe alte amplasamente, respectiv 25 ari în localitatea Deal, 2 ha. teren - "8 Martie", 1,50 ha teren -.
Deși cunoștea faptul că sa nu a avut teren în acel loc, fără a pune în discuția comisiei locale punerea în posesie a acesteia, inculpatul a dat dispoziție numitului să întocmească acel proces verbal de punere în posesie în care s-au trecut vecinătățile terenului după planul cadastral existent la primărie fără a se verifica situația din teren.
Situația de fapt a fost dovedită cu declarațiile părților vătămate, procura judiciară, adeverința de proprietate nr. 1550 și, respectiv nr. 3383/2002, contractele de vânzare cumpărare, schițe topografice, raportul de expertiză topografică și suplimentul la raportul de expertiză, declarațiile martorilor,.
Inculpatul, atât în timpul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, a precizat că nu se face vinovat de săvârșirea celor trei infracțiuni, considerând că emiterea procesului verbal de punere în posesie și întocmirea actelor ulterioare sunt legale și că nu s-a produs o încălcare a legii.
În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că, în cauză s-a constituit parte civilă doar partea vătămată cu suma de 50.000 lei. Din aceasta 5.000 lei reprezintă daune morale pentru prejudiciul psihic produs, aceasta fiind o persoană în vârsta, inculpatul profitând de acest aspect și urmărind obținerea pentru sine a unui folos material, iar diferența reprezentând daune materiale ce constă în contravaloarea terenului însușit în mod abuziv de către acesta.
În cursul cercetării judecătorești, această parte vătămată a decedat, iar sa Cac ontinuat acțiunea civilă, fără a însă a detalia pretențiile formulate și a propune probe în dovedirea lor, motiv pentru care au fost respinse pretențiile solicitate ca nefondate.
Partea vătămată nu a formulat pretenții financiare ci doar a solicitat anularea tuturor actelor întocmite de către inculpat cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv proces verbal de punere în posesie privind pe, contractul de vânzare cumpărare nr. 500/2001 în baza căruia a devenit proprietarul suprafeței de 3,13 ha teren, precum și a titlului de proprietate nr. 92.997 din 25 septembrie 2001 emis în baza procesului verbal de punere în posesie întocmit în fals.
Instanța a admis în parte solicitarea acestei părți, în sensul că, s-a dispus anularea parțială a procesului verbal de punere în posesie, nr. 308/2001, respectiv a mențiunii referitoare la suprafața de 5.800 mp situată în parcele cadastrală nr. 289/4 a extravilanului comunei (poziția 1), actul respectiv fiind întocmit de inculpat în fals.
Totodată, s-a dispus și anularea actului subsecvent întocmit de către inculpat, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public din municipiul B la nr. 500 din 23 mai 2001 privind aceeași suprafață de 5.800 mp. teren, act juridic ce constituie urmarea materială a infracțiunii de uz de fals.
Cu privire la anularea titlului de proprietate emis pe numele lui, instanța a respins cererea, urmând ca să promoveze acțiunea civilă în acest sens, apreciindu-se că acesta, deși emis în baza documentației înainte de Comisia locală, nu este urmarea directă a acțiunilor ilicite ale inculpatului și nu intră în sfera atribuțiilor ce-i revin acestuia în calitate de președinte al Comisiei locale, calitate de care a uzat în comiterea faptelor.
Împotriva acestei sentințe, au formulat, în termen legal, apel inculpatul și partea civilă.
Partea vătămată, în concluziile de susținere a apelului declarat prin avocat, și-a restrâns motivele prezentate prin declarația de apel, la fila 2 dosar, solicitând doar desființarea sentinței sub aspectul ca inculpatul să-i plătească cu titlu de cheltuieli judiciare contravaloarea expertizei achitate în timpul cercetării penale.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul rezolvării laturii penale, cu motivarea că nu se face vinovat de săvârșirea celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa.
În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, solicită a fi achitat în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv urmarea imediată, care face parte din latura obiectivă, motivat de faptul că față de înscrisurile aflate la dosar, interesele legitime ale părții civile nu au fost vătămate. Arată că suprafața pe care a fost pusă în posesie nu s-a suprapus peste suprafața cu care a fost pusă în posesie această parte civilă. Precizează că partea vătămată nu a respectat amplasamentul întrucât comuna avea în acea parcelă o rezervă de 5.800 mp. teren.
În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, precizează că nu se face vinovat de această faptă, dat fiind faptul că, procesul verbal de punere în posesie nu conținea fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, referitoare la întinderea suprafeței cu care a fost pusă în posesie numita, la amplasament, vecinătăți, precum și la persoanele care l-au semnat. Prin urmare, nu este vorba nici de comiterea infracțiunii de uz de fals.
Mai arată apelantul că, în ce privește pedeapsa de o lună închisoare, revocată în temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997 și aceasta putea fi grațiată condiționat în temeiul Legii nr. 543/2002.
Prin decizia penală nr. 222 din data de 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -au admis apelurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 342 din 20 februarie 2007 Judecătoriei Botoșani.
S-a desființat în parte sentința în sensul că:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința apelată și s-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate.
În temeiul art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 246 Cod penal și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 7 din lege.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 Cod penal s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare și 3 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-a menținut aplicarea art. 10 din Legea nr. 137/1997, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 7 luni închisoare.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 1.000 lei, în loc de 700 lei, acordată de prima instanță.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în cauză sunt date elementele constitutive ale celor trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, care deși cunoștea că, acel amplasament cu care a fost pusă în posesie sa, era deținut de o altă persoană care avea eliberat și titlul de proprietate, a întocmit proces verbal de punere în posesie fără a se verifica situația în teren, fără stabilirea vecinătăților și a amplasamentului exact, în conformitate cu dispozițiile art. 97 din Legea nr. 18/1991.
Mai reține tribunalul că reaua-credință a inculpatului rezultă și din faptul că, în ziua în care s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie pe numele mătușii sale, inculpatul a cumpărat de la aceasta suprafața de 3,13 ha teren în care era inclusă și suprafața în litigiu, respectiv 5.800 mp teren ce se suprapunea cu terenul părții vătămate. Deși cunoștea că acest teren este în litigiu, acesta a înstrăinat o parte din el numiților și (contract vânzare cumpărare nr. 1673/14 mai 2003), și (contract vânzare cumpărare nr. 1674/14 mai 2003) și (contract vânzare cumpărare nr. 2799/20 iunie 2003).
Prin întocmirea și semnarea procesului verbal de punere în posesie inculpatul a comis fapta de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 Cod penal și infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, acesta folosindu-se acest proces verbal de punere în posesie în vederea cumpărării terenului de la sa.
În ce privește celălalt motiv invocat de către inculpat, cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997, tribunalul a constatat că și acesta este neîntemeiat motivat de faptul că, cele trei fapte reținute în sarcina inculpatului în prezentul dosar au fost comise în termenul de încercare al grațierii condiționate a pedepsei de o lună închisoare, instanța de fond corect dând eficientă dispozițiilor art. 7 lege, o nouă grațiere a acestei pedepse nemaiputând fi posibilă.
În ce privește apelul declarat de către partea vătămată, s-a constatat că este fondat, având în vedere că, din actele depuse de către aceasta în apel rezultă că aceasta în timpul urmăririi penale a achitat contravaloarea expertizei în sumă de 300 lei RON, sumă la care nu a fost obligat inculpatul cu ocazia judecății în primă instanță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, inculpatul arată că în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, se impunea achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește un element constitutiv, respectiv urmarea imediată, care face parte din latura obiectivă. Față de însemnările depuse la dosar, interesele legitime ale părților civile nu au fost vătămate, suprafața cu care a fost pusă în posesie nesuprapunându-se cu cea cu care partea vătămată a fost pusă în posesie. Faptul că nu a respectat amplasamentul și s-a întins și peste terenul aflat în rezervă și la dispoziția comunei, nu înseamnă că s-au vătămat interese legale.
În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, susține inculpatul că nu se face vinovat de săvârșirea acesteia, întrucât procesul verbal pretins falsificat nu conține fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, referitoare la întinderea suprafeței cu care a fost pusă în posesie, la amplasament, vecinătăți, precum și la persoanele care l-au semnat. Nefiind vorba de un act fals, nu se poate vorbi atunci nici de infracțiunea de uz de fals.
În subsidiar, consideră că pedeapsa rezultantă aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal puteau fi suspendate condiționat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal. În ceea ce privește pedeapsa de 1 lună închisoare, revocată în temeiul art. 10 din Legea 137/1997, aceasta putea fi grațiată condiționat în temeiul art. 1 din Legea 543/2002.
Cu ocazia susținerii recursului, apărătorul inculpatului arată că mandatarul părții civile nu putea formula plângere împotriva inculpatului, iar procurorul, fără a verifica acest aspect a dispus începerea urmăririi penale chiar dacă nu există la dosar nicio sesizare din oficiu a organului de urmărire penală, astfel încât urmărirea penală a fost nelegal efectuată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18, respectiv 14 Cod procedură penală, precum și cauza în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
A susținut inculpatul, că în speță urmărirea penală nu a fost legal efectuată, având în vedere că avea o procură generală ce nu-i conferea dreptul de a formula o plângere în numele părții civile, susținere care nu poate fi reținută. Astfel, modalitățile de sesizare a organelor de urmărire penală sunt cele prevăzute de art. 221 Cod procedură penală. Doar în cazul, în care punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă sau la sesizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora. Or,în speță, inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale nu este condiționată de existența unei plângeri prealabile. Prin procesul verbal încheiat la 15 septembrie 2003, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 228 Cod procedură penală raportat la art. 221 Cod procedură penală,urmărirea penală fiind astfel legal efectuată.
Inculpatul a fost primar al comunei începând cu anul 2000, fiind în același timp și președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991.
Părții civile i s-a reconstituit, după apariția Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru o suprafață de 0,75 ha teren agricol situat în extravilanul localității din cadrul comunei conform adeverinței provizorii nr. 1550/04 octombrie 1991 ( 24 ds.), ulterior eliberându-i-se și titlul de proprietate nr. 27896/12 mai 1994 ( 25 ds.). Acest teren este situat în 13, parcela cadastrală 289/3 și are următoarele vecinătăți: N -, E și S - Ocolul Silvic, V - drum sătesc, și a fost deținut de fiul părții civile, respectiv.
La data de 23 mai 2001, inculpatul, în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, a dispus punerea în posesie a numitei cu o suprafață de 5.800 mp teren agricol în parcela cadastrală 289/3, întocmind în acest sens procesul verbal de punere în posesie nr. 308 ( 39 ds.). Acest proces verbal este semnat de inculpat atât la rubrica primar, cât și proprietar.
Potrivit art. 11 al. 3 din Legea 18/1991 republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de agricolă, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
Art. 27 al. 1 din aceeași lege, prevede că "punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile", iar alin. 2 stabilește că reconstituirea dreptului de proprietate se face de regulă pe vechile amplasamente.
Regulamentul de funcționare a comisiilor de aplicare a Legii nr. 18/1991 stabilește că procesul verbal de punere în posesie se întocmește doar după ce membrii comisiei se deplasează la fața locului, identifică parcela și suprafața de teren, stabilesc dimensiunile terenului, după care procedează la predarea terenului în posesia proprietarului.
În speță, apare înscrisă în registrul agricol din anii 1959 - 1962 cu mai multe suprafețe de teren, însă pe alte amplasamente, aspect confirmat și de martorii,.
Martorul - inginer agronom - i-a adus la cunoștință inculpatului că în parcela cadastrală 289 partea civilă pretinde că are teren până la poalele pădurii și că e posibil să se suprapună cele două terenuri. În acele împrejurări, martorul a solicitat inculpatului să se deplaseze la fața locului în vederea măsurării întregii suprafețe de teren din parcela 289, însă acesta a refuzat ( 36 dosar prima instanță).
Fără a supune dezbaterii întregii comisii această problemă, inculpatul a dat dispoziție martorului să întocmească procesul verbal de punere în posesie, în care s-au trecut vecinătățile după planul existent la primărie, fără o deplasare în teren și fără a verifica dacă situația din teren corespunde cu cea din planul cadastral. Nu s-a întocmit însă nicio schiță, deși dispozițiile legale menționate mai sus impuneau aceasta.
În aceeași zi în care a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 500 din 23 mai 2000, inculpatul cumpără de la numita o suprafață de 3,13 ha teren, în care era inclusă și suprafața de 5.800 mp, din care 5.000 mp se suprapun cu terenul părții civile conform concluziilor raportului de expertiză topo efectuat.
În luna mai 2003, inculpatul vinde 1.300 mp din cei 5.800 mp situați în parcela 289/4.
Faptele inculpatului, de a semna în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 un proces verbal de punere în posesie, fără a respecta dispozițiile legale mai sus menționate, proces verbal pe care l-a folosit în vederea cumpărării terenului de la sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor care au făcut obiectul condamnării la prima instanță.
Prin întocmirea în fals a procesului verbal de punere în posesie, s-a produs o vătămare a intereselor părții civile, neputându-se reține că faptei de abuz în serviciu i-ar lipsi unul din elementele constitutive, așa cum susține în mod greșit inculpatul.
De asemenea, nu va fi reținută afirmația inculpatului că în speță nu subzistă infracțiunile prev. de art.289 și art.291 Cod penal, având în vedere că procesul verbal nu conține fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, referitoare la întinderea suprafeței, amplasament și vecinătăți, precum și la persoanele care l-au semnat. În condițiile în care punerea în posesie nu s-a făcut de comisia locală, așa cum prevăd dispozițiile art. 5 din Legea nr. 18/1991, nu s-a menționat situația juridică a terenului și dacă în parcela cadastrală 289 există teren la dispoziția comunei, nu se poate vorbi de o acțiune licită a inculpatului. Acesta, întocmind și semnând procesul verbal se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal, iar prin folosirea lui, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal.
Relativ la pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile ce au făcut obiectul condamnării la prima instanță, acestea au fost just individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 398/2001 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă la data de 04 octombrie 2001, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al. 1 Cod penal la o pedeapsă de 1 lună închisoare, pedeapsă ce a fost grațiată în baza art. 1 din Legea 137/1997.
Analizând condamnarea anterioară a inculpatului, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 398/2001 a Judecătoriei Botoșani, curtea constată că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală menționată anterior, recursul inculpatului fiind întemeiat sub acest aspect.
În latura civilă a cauzei, față de soluția pronunțată cât privește infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, în mod corect s-au anulat parțial cele două înscrisuri, în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei pentru suprafața de 0.58 ha s-a făcut cu încălcarea intenționată a legii. Acestea fiind false, anularea parțială se impunea a fi dispusă în cauză.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul inculpatului, va casa în parte decizia penală nr. 222 din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani și în parte sentința penală nr. 342 din data de 20.02.2007 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosar nr-(nr. vechi 711/2006).
În rejudecare, va înlătura din sentința penală dispoziția de revocare, în temeiul art. 10 din Legea nr.137/1997, a beneficiului grațierii privind pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 398/2001 a Judecătoriei Botoșani și dispoziția de adiționare la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunile nou comise.
Se va înlătura din decizia penală atacată dispoziția de menținere a aplicării art.10 din Legea nr.137/1997 și dispoziția ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 7 luni închisoare.
Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal, Curtea va dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin decizia penală atacată, pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în cond.art.82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, Curtea va atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal, privitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul în care în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune.
În temeiul art.71 Cod penal, curtea va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod penal (în loc de cele prev. de art.64 lit. a, b, c Cod penal).
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, curtea va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale și deciziei penale care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 01 decembrie 1945 în comuna Mănăstirea, județul B, domiciliat în comuna, județul B, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 222 din data 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Casează în parte decizia penală mai sus-menționată și în parte sentința penală nr. 342 din data de 20.02.2007 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosar nr-(nr. vechi 711/2006) și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală dispoziția de revocare, în.art.10 din Legea nr.137/1997, a beneficiului grațierii privind pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.398/2001 a Judecătoriei Botoșani și dispoziția de adiționare la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunile nou comise.
Înlătură din decizia penală atacată dispoziția de menținere a aplicării art.10 din Legea nr.137/1997 și dispoziția ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 7 luni închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin decizia penală atacată, pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în cond.art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
În temeiul art.71 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod penal (în loc de cele prev. de art.64 lit. a, b, c Cod penal).
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale și deciziei penale care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Obligă inculpatul recurent să plătească părții civile suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs reprezentând onorar avocat.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./04.03.2008
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa
