Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 110/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 181 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 110
Ședința publică din 03 martie 2008
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de partea vătămată și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 396 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă partea vătămată - recurentă G, asistat de avocat ales și inculpatul - recurent, asistat de avocat care substituie pe avocat ales.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține declarațiile date până în acest ciclu procesual și că nu dorește să dea o altă declarație.
Față de data pronunțării deciziei penale nr. 396/2007 a Tribunalului Suceava și a declarării recursului de către partea vătămată G, instanța pune în discuția părților tardivitatea declarării acestuia.
Partea vătămată G arată că a depus cererea de recurs precum și documentația aferentă prin apărătorul său, la instanța de apel, în termen legal.
Nemaifiind alte cereri de probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru partea vătămată G arată că recursul declarat de acesta a fost depus la instanța de apel d e către apărătorul acestuia în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care solicită respingerea excepției de tardivitate. Pe fondul cauzei, arată că soluțiile pronunțate de instanța de fond și de apel sunt nelegale și netemeinice deoarece au analizat greșit probele dosarului, reținând circumstanțe atenuante personale în favoarea inculpatului. Arată că inculpatul și partea vătămată sunt frați și de mai mult timp sunt în relații de dușmănie; inculpatul i-a cauzat părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare minim 50-55 zile de îngrijiri medicale și persistă în atitudinea lui violentă. Solicită admiterea recursului formulat de partea vătămată, casarea ambelor hotărâri recurate și condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate. În ce privește latura civilă, apreciază că despăgubirile civile acordate sunt mici în raport cu suferința cauzată părții vătămate, care timp de 275 de zile nu a putut folosi brațul lovit, motiv pentru care solicită reevaluarea laturii civile a cauzei, cu obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și daunelor morale în raport cu pagubele și suferința cauzate părții vătămate; cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru inculpatul, solicită respingerea recursului formulat de partea vătămată ca tardiv formulat. Pe fond, solicită respingerea recursului formulat de acesta, ca nefondat. Arată că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul prezintă pericol public, că are o atitudine provocatoare și violentă la adresa părții vătămate. Precizează că partea vătămată a fost condamnată în anul 1963 la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, sens în care depune la dosar copia acestei hotărâri, cu care înțelege să dovedească caracterul părții vătămate.
În ce privește recursul declarat de inculpat, arată că în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d și art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, solicită admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri recurate și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs. Arată că incidentul s-a petrecut între părți la 13.06.2005, plângerea a fost formulată la data de 28.06.2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, la aceasta fiind atașat certificatul medico-legal nr. 767/2005, din care rezulta diagnosticul de metacarpian 5 la mâna dreaptă și de picior drept, certificat care a dispărut de la dosarul cauzei, ulterior fiind depus un duplicat pe care nu mai există mențiunea referitoare la fractura piciorului drept. Mai arată că, în condiții suspecte, doctorul a corectat diagnosticul radiologic, susținând că a fost vorba de o metacarpian I și nu metacarpian V, adică exact fractura pe care și-a autoprovocat-o partea vătămată în anul 1963, pentru a scăpa de răspundere penală în dosarul nr. 3176/1963 al Tribunalului Popular Raional Precizează că la stabilirea diagnosticului s-au folosit radiografiile nr. 3059/14.06.2005, 3693/18.07.2005 și 3581/27.07.2005, toate efectuate la Serviciul de Radiologie al Spitalului Municipal R și pe care nu este inscripționat numele pacientului sau data efectuării radiografiei, operațiune obligatorie, conform normelor medicale. Așadar, nu există nicio certitudine că aceste radiografii aparțin părții vătămate. Solicită admiterea recursului inculpatului, desființarea hotărârilor recurate și achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, deoarece nu există probe certe și indubitabile că la data de 13.06.2005 părții vătămate i s-a fracturat metacarpianul I, inconfundabil cu falanga proximală. Depune motive de recurs, alături de înscrisurile medicale de care a făcut vorbire.
Avocat, în ce privește recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Arată că la dosarul cauzei se află raportul B din care rezultă că partea vătămată prezenta leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale, cu afectarea capacității de muncă pentru aproximativ 100 de zile. Arată că dacă de la dosar ar fi dispărut acte, inculpatul trebuia să facă plângere împotriva organului de cercetare penală. Precizează că dacă inculpatul ar fi avut o atitudine sinceră de regret, partea vătămată nu ar mai fi dorit pedepsirea lui cu privarea de libertate.
Partea vătămată G, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de partea vătămată G ca tardiv introdus. În ce privește recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea deciziei penale recurate, ca legală și temeinică. Arată că în mod corect ambele instanțe au apreciat că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, apreciază că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 473 din 18.04.2006 Judecătoria Rădăuțil -a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat în temeiul art. 81-82 Cod penal, atrăgându-i-se atenția asupra disp. art. 83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate G suma de 4000 Ron cu titlu de despăgubiri civile, respingându-se cererea pentru daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul și partea vătămată sunt frați și de mai mult timp sunt în relații de dușmănie datorită neînțelegerilor pe care le au cu privire la o suprafață de teren. Astfel, în ziua de 13.06.2005, în jurul orelor 17-18,00, partea vătămată s-a deplasat la gardul ce desparte terenul său de cel al inculpatului pentru a efectua unele reparații. La un moment dat, la locul unde se afla partea vătămată a venit inculpatul și cu o pe care o avea asupra sa i-a aplicat acesteia mai multe lovituri,ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă cu închisoarea individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, a făcut aplicarea disp. art. 81 și urm. Cod penal.
În latura civilă a cauzei, a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri în raport cu numărul de zile de îngrijiri medicale și conform veniturilor pe care le putea realiza în acea perioadă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea vătămată și inculpatul.
Partea vătămată Gac riticat sentința pentru nelegalitate
și netemeinicie motivat de faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea
blândă față de infracțiunea săvârșită, daunele acordate sunt prea mici și fără nici
un motiv au fost respinse daunele morale, nefiindu-i acordate nici cheltuielile de
judecată.
Inculpatul a criticat sentința instanței de fond,
arătând că este nevinovat, iar fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al
instanței nu există, solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii pentru
care a fost trimis în judecată și respingerea acțiunii civile.
Prin decizia penală nr. 396/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată.
S-a admis apelul declarat de inculpatul și s-a desființat în parte sentința penală apelată, în sensul că:
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal (în loc de 6 luni închisoare).
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal (în loc de 2 ani și 6 luni).
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 2.500,70 lei, reprezentând despăgubiri civile, din care suma de 2.000,70 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 500 lei reprezentând daune morale.
S-a înlăturat din sentința apelată dispoziția de respingere a cererii privind acordarea daunelor morale.
Pentru a decide astfel, a observat instanța de apel că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul apelant a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în împrejurările reținute și arătate în considerentele sentinței penale atacate, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită.
Deși inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, din întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul cercetării judecătorești, precum și din raportul de expertiză medico-legală nr. A- întocmit de către " MINOVICI" B în cursul soluționării apelului (f 107 - 118), rezultă că la data de 13.06.2005, inculpatul a exercitat acte de violență fizică asupra fratelui său, partea vătămată G, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, incluzând perioada de recuperare și tratamentul fizioterapic urmat.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 al. 1 Cod penal.
Inculpatul este însă o persoană cu o vârstă destul de înaintată, care a avut o bună conduită anterior săvârșirii acestei infracțiuni, împrejurare dovedită prin fișa de cazier judiciar aflată la dosar și care justifică reținerea în favoarea sa
circumstanțelor atenuante prev. de art.74 al. 1 lit. a Cod penal, cu consecințele ce decurg din aplicarea art. 76 lit. e CP. Tribunalul apreciind că aplicarea unei
pedepse de 3 luni închisoare este de natură să-și atingă scopul educativ -
preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul a constatat că aceasta a fost în mod corect individualizată, în cauză acordându-se beneficiul suspendării condiționate a executării ei, în conformitate cu disp. art. 81, 82 Cod penal, reeducarea inculpatului putând avea loc și fără executare, prin stimularea eforturilor sale de autoeducare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că prin fapta culpabilă a inculpatului i s-a cauzat părții vătămate atât un prejudiciu material, cum în mod corect a reținut și prima instanță, dar și un prejudiciu moral, datorită vătămării corporale suferite, care a lipsit-o pe aceasta, pentru o perioadă, să participe în mod normal la viața socială, apreciind că acesta poate fi reparat prin acordarea sumei de 500 lei, rudenia dintre părți neputând constitui un impediment în acordarea daunelor morale, după cum în mod greșit a apreciat prima instanță.
Referitor la cuantumul daunelor materiale, deși partea vătămată a solicitat majorarea cuantumului acestora, Tribunalul a apreciat că în cauză se impune, dimpotrivă, diminuarea acestuia la suma de 2.500,70 lei, având în vedere beneficiul nerealizat pe perioada celor 55 de zile de incapacitate de muncă (55 zile x 35 lei pe zi = 1.925 lei), precum și taxa în sumă de 75,70 lei achitată pentru serviciile medicale acordate, achitată conform chitanțelor din 15.06.2005 și din 21.06.2005.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de către partea vătămată, în
sensul că prima instanță nu i-a acordat cheltuieli de judecată, din practicaua sentinței apelate rezultă că apărătoarea părții vătămate a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată pe care le va depune cu listă, aceasta nefiind însă depusă, astfel încât în mod corect ele nu s-au acordat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cât și inculpatul.
În motivarea recursului, partea vătămată a arătat că greșit instanța de apel a diminuat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, care și așa era stabilită într-un cuantum foarte redus. De asemenea, greșit s-a redus cuantumul daunelor materiale, iar suma acordată cu titlul de daune morale este derizorie. Se impune așadar atât majorarea cuantumului pedepsei, cât și a despăgubirilor civile.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine că a comis fapta pentru care a fost condamnat. Astfel, în certificatul medico-legal există inadvertențe și corecturi ulterioare cât privește localizarea leziunii, certificatul medical în original nu se află la dosarul cauzei, ci doar un duplicat, iar radiografiile medicale nu prezintă înscrise pe ele numele pacientului.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de partea vătămată este tardiv introdus, iar cel declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3853coroborate cu disp. art. 363 al. 3 Cod procedură penală, termenul de declarare a recursului este de 10 zile și curge, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, de la pronunțarea hotărârii atacate.
După cum rezultă din încheierea din data de 15.10.2007, când s-au purtat dezbaterile asupra apelurilor declarate, partea vătămată a fost prezentă în instanță.
În cauză, pronunțarea a fost amânată pentru data de 22.10.2007, partea vătămată declarând însă recurs la data de 05.11.2007, deci cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale mai sus-menționate.
Așa fiind și cum nu a făcut dovada existenței vreunei cauze temeinice de împiedicare, pentru ca dispozițiile art. 364 al. 1 Cod procedură penală să devină aplicabile, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală, va respinge ca tardiv introdus recursul declarat de partea vătămată.
A susținut inculpatul, în motivarea recursului, că nu a comis fapta reținută în sarcina sa, întrucât probele, contradictorii, nu conduc cu certitudine la această concluzie.
Potrivit art. 66 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu e obligat să-și dovedească nevinovăția, iar în cazul când există probe de vinovăție, el are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Este real că la dosarul de urmărire penală nu se află originalul certificatului medico-legal nr. 767/E din 15.06.2005 emis în urma examinării părții vătămate, ci o copie conformă cu originalul a acestuia. Se concluzionează aici, la data mai sus-menționată, că partea vătămată prezintă "contuzii cu echimoze și factură metacarp V mâna dreaptă, ce au putut fi produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, putând data din 13.06.2005".
La emiterea certificatului medico-legal s-a avut în vedere și buletinul de examinare radiologică nr. 3059/14.06.2005, precum și examinarea ortopedică anterior efectuată, care a recomandat "aparat gipsat pentru o lună".
La reexaminarea din data de 15.08.2005, se corectează mențiunea inițială, în baza aceluiași buletin de analiză radiologică, la rândul său corectat, reținându-se " extremitate proximală metacarp I".
În cauză s-au efectuat două expertize medico legale, de către S (fila 108 dosar 6244/2005 al Judecătoriei Rădăuți ), respectiv de către I ( 69 - 71 și 83 dosar 1075/P/2006 al Tribunalului Suceava ), la acesta din urmă procedându-se și la examinarea părții vătămate.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de I reiese că " G prezintă diagnosticul de factură cominutivă metacarpian I cu consolidare deficitară.
Susnumitul a prezentat o singură, respectiv fractura cominutivă metacarpian Mențiunile privind fractura de metacarpian V s-au datorat unei erori de transcriere a documentelor medicale.
Leziunile constatate se puteau produce prin lovire cu obiect contondent și sunt consecința traumatismului din 13.06.2005."
În cauză s-a efectuat de către INML " Minovici" B un raport de nouă expertiză medico-legală, care concluzionează printre altele, că "susnumitul a prezentat leziuni traumatice (echimoze membru superior drept, torace și abdomen și cominutivă metacarpian I police drept), ce s-au putut produce la data de 13.06.2005 prin lovire cu corp dur.
Având în vedere că examinarea radiologică nr. 3581/27.07.2005 a evidențiat veche metacarp I consolidată osos și osteoporoză a necesitat 50-55 (cincizeci-cincizeci și cinci) de zile de îngrijiri medicale incluzând perioada de recuperare și tratamentul fizioterapic urmat.
Pe radiografiile puse la dispoziție se evidențiază un corp străin radioopac (fără a putea preciza dacă este metalic sau nu) în 1/3 medie a falangei proximale a policelui și nu la nivelul metacarpianului) cu dimensiunea maximă de circa 0,5 cm.
Având în vedere prezența corpului radioopac (nu neapărat metalic) pe toate radiografiile puse la dispoziție apreciem că este posibil ca acesta să fie preexistent efectuării radiografiilor."
Prin urmare, din toate aceste acte medicale rezultă concluzia comună că leziunile descrise în certificatul medico-legal inițial eliberat s-au putut produce la data de 13.06.2005, prin lovire cu corp dur.
Din coroborarea declarațiilor martorilor -, G, -, cu declarațiile părții vătămate, reiese că, într-adevăr, la data critică, între aceasta din urmă și inculpat a avut loc un conflict.
În aceste împrejurări, inculpatul a lovit partea vătămată cu o pe care o avea asupra sa, cauzându-i leziunile cu privire la care s-a făcut mai sus pe larg vorbire, o perioadă ulterioară de timp ea prezentând bandaje la degetul fracturat.
De altfel, însuși inculpatul, în declarațiile date în faza de urmărire penală, recunoaște producerea incidentului, însă susține că partea vătămată ar fi avut inițial o atitudine agresivă, încercând să-l lovească cu o sapă pe care o avea în mână. "Văzând că sunt în pericol (a relatat inculpatul), am lovit cu o pe care o aveam în mână peste sapei cu care a venit să mă lovească fratele meu " ( 25 dosar urmărire penală).
Este posibil așadar ca inculpatul să nu fi observat că lovitura aplicată a interesat degetul părții vătămate, producând fractura acestuia.
Deși susține că eliberarea actelor medico-legale a avut la bază buletine radiologice false, că fractura aici evidențiată ar fi în realitate una mult mai veche, (din 1963), nu a făcut nicio dovadă în acest sens, prin care să combată probele de vinovăție existente la dosarul cauzei, cum pe larg au fost mai sus analizate.
Așa fiind, Curtea constată că în mod corect s-a reținut că fapta, în materialitatea ei, există și a fost comisă cu vinovăție de către inculpat.
Relativ la pedeapsa aplicată, aceasta a fost just și proporțional individualizată, cu respectarea tuturor criteriilor reglementate în acest sens de dispozițiile art. 72 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, îndeplinite fiind condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, în mod corect a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, în vederea reparării prejudiciului (material și moral) astfel cauzat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de partea vătămată, domiciliat în comuna, nr. 1369, județul S, împotriva deciziei penale nr. 396 din 22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca tardiv introdus.
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.04.1946 în comuna, județul S, cu același domiciliu, nr. 2163, CNP -, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.
Obligă pe fiecare dintre părțile recurente la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./17.03.2008
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica, Andrieș Maria
