Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 386/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 246 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 386
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 113 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.10.2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Botoșani și înregistrată sub nr. 13604/2004 din 19.11.2004, petenta a solicitat în temeiul art. 2781Cod procedură penală infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de numitul dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani prin rezoluția nr.2235/P/2001 din 30 martie 2004, și confirmată prin ordonanța nr.1547/II/2 din 15 februarie 2004.
În motivarea plângerii petenta a arătat că:
- nu s-au făcut cercetări cu privire la infracțiunile de fals și uz de fals;
- procurorul nu s-a pronunțat cu privire la proba cu expertiză tehnică pe care a solicitat-o;
- nu i s-a adus la cunoștință titlul de proprietate corectat pe 19.11.2003;
- nu există documentația tehnică corectă care să stea la baza eliberării unui titlu de proprietate conform sentinței civile nr. 805/1999, această situație datorându-se exclusiv intimatului, încălcându-i-se grav dreptul de proprietate garantat de Constituția României și de art. 1 din Protocolul la Convenția privind Drepturile Omului, ratificată de Statul Român în 1994 (filele 15 și 16 vol. I).
Petenta a mai arătat că infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 Cod penal a fost comisă prin aceea că în dosarul nr. 512 existat "o contestație în anulare" și inculpatul și-a motivat nerespectarea hotărârii judecătorești pe lipsa deciziei Curții de Apel Suceava, în original, "motiv netemeinic și nelegal", precum și prin faptul că acesta a chemat-o să o pună în posesie pe terenuri despre care știa că sunt pe titlurile de proprietate ale altor persoane.
În ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 Cod penal, petenta a arătat că, pentru dovedirea laturii obiective a acestei infracțiuni, este necesar a se solicita titlul de proprietate în original.
Referitor la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal, a precizat că "făptuitorul știa din adresa nr. 2268/2002 a că în parcela nr. 73/2 are la dispoziție doar 700 mp și totuși în fișele tehnice s-a trecut 1,50 ha" și "făptuitorul știa că parcelele 68/2 și 73/2, care nu au fost niciodată în litigiu, sunt trecute pe cotorul titlului de proprietate al lui și totuși au fost trecute pe toate cele 6 variante ale fișei tehnice, cu toate că nu s-a făcut dovada că au fost radiate de pe cotorul lui "; "făptuitorul știa că 1502 este la dispoziția Comisiei Locale din anul 2000 și nu a aparținut niciodată și totuși în toate înscrisurile susține că 1502 aparține "; "făptuitorul știa că 73/3 a fost câștigată de petentă de la familia prin sentința civilă 805/1999 și totuși făptuitorul emite adresa 3654,3655/2002 prin care solicită reînscrierea 73/3 în titlul lui și anularea 1218/2002, singurul document care respectă sentința civilă 805/1999 prin care s-a dispus radierea 73/3 de pe cotorul titlului lui ".
În ce privește infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, petenta a arătat că: "Toate documentele false de care s-a făcut vorbire anterior (adresa 3654, 3655, cele șase exemplare ale fișelor tehnice și pe cale de consecință și titlurile de proprietate emise pe numele ) au fost întocmite în cursul anchetei penale și au fost prezentate de la procuror și diferite instanțe ca fiind corecte și conforme cu sentința civilă 805/1999".
Prin sentința penală nr. 162 din 14 ianuarie 2004, Judecătoria Botoșania admis plângerea petentei împotriva rezoluției din 30 martie 2004 și a ordonanței 1547/II/2 din 15 februarie 2004, date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani în dosarul nr. 2235/P/2001, pe care le-a desființat, trimițând cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani pentru continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 271 Cod penal, art. 109 din Legea 18/1991 republicată raportat la art. 246 Cod penal, art. 288 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal.
Organele de urmărire penală urmau să verifice condițiile în care petentei nu i-a fost eliberat titlul de proprietate conform sentinței civile nr. 805 din 29 ianuarie 1999 Judecătoriei Botoșani, irevocabilă prin decizia nr. 462 din 23 februarie 2001 Curții de Apel Suceava și dacă suprafața de 700 mp teren din parcela cadastrală 73/3 tarlaua 5 fost înscrisă în alt titlu de proprietate.
S-a indicat a se verifica, eventual pe calea unei expertize tehnice grafologice, dacă procesele-verbale din 1 august 2001, 9 decembrie 2002, 25 iulie 2003 și 26 august 2003 încheiate de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei (filele 140-146 dosar) au fost semnate de persoanele acolo arătate și dacă acestea corespund cu originalele, în măsura în care există originale înregistrate la registratura Primăriei, precum și posibilitatea extinderii cercetărilor și asupra altor membri ai Comisiei Locale de Fond Funciar al comunei, în măsura în care se dovedește că sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea 18/1991 republicată.
Împotriva acestei sentințe penale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșania formulat recurs, în temeiul art. 38510Cod procedură penală, arătând că este contrară legii, motiv prevăzut de art. 3859pct. 171Cod procedură penală, și solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul respingerii plângerii formulată de petenta (recurs în favoarea intimatului).
Și intimatul a declarat recurs împotriva sentinței penale, solicitând casarea în totalitate a hotărârii atacate.
Prin decizia penală nr. 46 din 24 ianuarie 2006, Tribunalul Botoșania admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, a casat sentința și în temeiul art. 2781alin. 8 lit. c) și alin. 9 Cod procedură penală, a admis plângerea formulată de petenta, trimițând cauza spre soluționarea fondului la Judecătoria Botoșani. Prin aceeași decizie recursul intimatului a fost respins ca nefundat.
Reinvestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 2301 din 01.10.2008 a achitat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 15.01.1951 în comuna, jud. B, cu domiciliul în comuna, jud. B, pentru infracțiunile de:
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod de procedură penală;
nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 Cod penal, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod de procedură penală;
fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 288 Cod penal, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod de procedură penală;
uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod de procedură penală.
S-a respins ca nefondată acțiunea civilă.
În temeiul art.193 alin.5 Cod de procedură penală, a obligat partea vătămată, cu domiciliul în mun. B,-, scara B,. 6, jud. B, prin., cu domiciliul în mun. B, str. -, bloc 1, scara B,. 5, jud. B și în mun. B,-, scara G,. 10, jud. B și prin, cu domiciliul în mun. B,-, scara B,. 5, jud. B, să plătească inculpatului suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare (conform chitanțelor de onorariu de avocat).
În temeiul art. 192 alin.1 pct.1 lit. a) Cod de procedură penală, a fost obligată partea vătămată să plătească statului suma de 1500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin plângerea penală depusă de petentă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani la data de 15.06.2001, petenta - parte vătămată a declarat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului pentru suma de 100.000.000 ROL, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prevăzută de art. 271 Cod penal (fila 14 dosar nr. 5278/2002 - dosar culoare portocalie).
Inculpatul la interogatoriul luat în fața instanței, în prezența avocatului ales, a declarat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost reținută cauza spre judecată, la plângerea formulată în temeiul art. 2781cod procedură penală de către petentă, că toate actele necesare punerii în posesie și întocmirii titlului de proprietate au fost întocmite de Comisia locală de fond funciar din care fac parte specialiști din cadrul Direcției Generale de Agricultură și Comisia Agricolă. De asemenea, inculpatul a mai arătat că petenta a fost pusă în posesie conform hotărârii judecătorești, deși în realitate nu există vecinătățile din sentință (declarație - fila 97 dosar).
Având în vedere că partea vătămată a depus la dosar o cerere prin care solicită ca inculpatului să i se adreseze inițial un număr de 28 de întrebări (filele 88-93 dosar) și o altă cerere cu un număr de 29 întrebări (filele 111-115 dosar), fiind întrebări tehnice, inculpatul a depus la dosar răspunsurile formulate în cadrul Comisiei locale de fond funciar (filele 99-105, 147-153 dosar).
Partea vătămată, prin, a solicitat la data de 22.11.2006 printr-o cerere depusă la dosar să i se elibereze copii după caietul grefierului și casetele audio ale ședințelor (fila 146 dosar).
Partea vătămată a depus la dosar numeroase memorii prin care a arătat că judecătorii din cauză sunt părtinitori și nu i se face dreptate (filele 177-184, 201-203, 221-222, 225-230, 250, 265, 286-287, 302-305, 349-354, 370-373, 385-393, 394-397, 40-413, 456-469, 500, 501, 507-508, 516-519, 537, 541-542, 588, 589-592, 598-599, 608, 611-613, 618-619dosar), solicitând ca după fiecare termen de judecată să i se trimită copii scrise lizibil după notele grefierului și caseta cu înregistrarea audio a ședinței de judecată.
Examinând actele și lucrările aflate la volumele care reprezintă dosarul cauzei (dosarul nr. 5278/2002 - având copertă portocalie; dosarul nr. 4271/P/2005 al Tribunalului Botoșani, dosarul nr- al Tribunalului Botoșani, dosarul nr. 13604/2004 înregistrat la Judecătoria Botoșani și cele trei volume înregistrate sub nr. unic -), instanța de fond a reținut următoarele:
Ca urmare a admiterii plângerii petentei împotriva rezoluției nr. 2235/P/2001 din 30.03.2004 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, împotriva căreia a formulat recurs procurorul și intimatul, prin decizia penală nr. 46 din 26.01.2006 a Tribunalului Botoșani, Judecătoria Botoșania devenit sesizată potrivit art. 2781alin. 9 Cod procedură penală prin plângerea nemotivată inițial a petentei (fila 1 dosar nr. 13604/2004) și precizată ulterior la data de 07.12.2004(filele 14-24 din dosarul nr. 13604/2004), citând intimatul în calitate de inculpat și procedând la judecata pe fond a acesteia pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal; nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 288 Cod penal; uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, infracțiuni pentru care inculpatul fusese cercetat în dosarul de urmărire penală nr. 2235/P/2007 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani.
La data de 15.06.2001, partea vătămată a depus o plângere penală împotriva numitului, primar al comunei, jud. B, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 Cod penal, comisă prin aceea că refuză să o pună în posesie cu suprafața de 4,50 ha teren amplasat pe raza comunei, jud. B, așa cum se menționează în sentința civilă nr. 805 din 23.01.1999 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 23.02.2001.
Ulterior, în cursul cercetărilor,. al mamei sale, a solicitat extinderea cercetărilor și cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, motivat de faptul că titlul emis părții vătămate cuprinde multiple erori, în sensul modificării unor suprafețe de teren, neconcordanțe între fișa tehnică și titlul de proprietate, lipsa unor parcele cadastrale, deși titlul este emis pentru întreaga suprafață, respectiv 4,50 ha teren.
Prin rezoluția nr. 2235/P/2001 din 30.03.2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, în temeiul art. 228 alin.6 raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmării penale față de numitul pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal; nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 288 Cod penal; uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, prin lipsa laturii obiective.
Instanța de fond, examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și în principal plângerile și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, titlul de proprietate nr. - din 05.11.2002 emis pe numele părții vătămate (fila 355 volumul II dosarul nr-, sentința civilă nr. 805 din 29.01.1999 a Judecătoriei Botoșani (fila 18 volumul I dosarul nr-), încheierea de îndreptare eroare materială din 24.02.1999 (fila 19 volumul I dosarul nr-), decizia civilă nr. 258 din 17.02.2005 a Curții de Apel Suceava (filele 28-31 volumul I dosarul nr-), procesul verbal din 01.08.2001 al ședinței Comisiei Locale de Fond Funciar (fila 164 volumul I dosarul nr-), adresa nr. 1752 din 26.02.2008 a Comisiei Locale de Fond Funciar (filele 306-309), fișa tehnică respinsă de Comisia județeană (fila 311), procesul verbal de punere în posesie din 1995 (fila 323), procesul verbal de punere în posesie din iulie 2001 (conform sentinței civile nr. 805/1999 - fila 327), fișa tehnică a suprafețelor primite în proprietate (fila 328), sentința civilă nr. 1209/1992 pronunțată de Judecătoria Botoșani (fila 64 dosar nr. 5278/2002 copertă portocalie), raportul de expertiză topometrică (filele 548-561), a reținut că părții vătămate i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,50 ha teren situat în comuna, jud. B, prin sentința civilă nr. 1209 din 20.03.1992 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, sentință prin care a fost admisă plângerea formulată de petenta împotriva hotărârii Comisiei județene B pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, ce a fost modificată, în sensul că a reconstituit petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,50 ha teren, în loc de 3,50 ha teren cât i se reconstituise prin hotărârea Comisiei județene (fila 64 dosar nr. 5278/2002 - copertă portocalie).
La data de 22.06.1995, Comisia Locală a comunei de aplicarea a Legii nr. 18/1991 a vrut să o pună în posesie pe partea vătămată cu suprafața de 4,51 ha conform suprafețelor validate în parcelele - 2,50 ha, - 1,18 ha, - 0,71 ha și intravilan II - 0,12 ha, cu vecinătățile arătate în procesul verbal (fila 323 volumul II dosar nr-), dar partea vătămată a refuzat să semneze procesul verbal.
În anul 1999, partea vătămată a formulat o acțiune civilă având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 77096 din 11.08.1997 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate B pârâților, - și și obligarea Comisiei Locale a comunei să o pună în posesie cu suprafața totală de 4,50 ha teren, reconstituită conform sentinței civile nr. 1209 din 20.03.1992 pronunțată de Judecătoria Botoșani și conform adeverinței nr. 1304 din 25.05.1992.
Prin sentința civilă nr. 805 din 29.01.1999 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 23.02.2001 prin respingerea apelului și recursului, s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate arătat mai sus, în sensul radierii terenului cu suprafața de 0,700 ha situat în parcela 73/3 și obligarea Comisiei Locale a comunei să o pună în posesie pe cu suprafața de 4,50 ha, pe vechile amplasamente, astfel:
suprafața de 2,43 ha situată la Punctul (), având ca vecini la N-DE, S-Dc, E-, V-;
suprafața de 1,89 ha situată la Punctul, având ca vecini la N-DE, S-Dc 404, E-, V-;
suprafața de 0,18 ha situată în Punctul -sat, având ca vecini la N-, S-drum sătesc, E-, V-.
De asemenea, instanța a obligat Comisia Comunală să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate și o trimită Comisiei Județene.
Sentința civilă menționată a fost investită cu formula executorie la data de 25.04.2001.
La data de 12.05.2001, partea vătămată a solicitat Comisie Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 să procedeze la punerea sa în posesie cu teren, pe amplasamentele stabilite prin sentința civilă nr. 805/1999.
Potrivit procesului verbal din 15.07.2001 încheiat de reprezentanții Comisiei Locale s-au identificat și măsurat suprafețele de teren cuvenite părții vătămate, aceasta acceptând o suprafață de teren mai mare în extravilan și o alta mai mică în intravilan, fișa tehnică întocmită de Comisia Locală și semnată de partea vătămată, fiind înaintată secretariatului tehnic al Comisiei Județene de Fond Funciar, respectiv B, în vederea întocmirii titlurilor de proprietate (filele 42 și 140 dosar urmărire penală).
La data de 10.01.2002, Oficiul Județean de cadastru Geodezie și Cartografie B, prin adresa nr. 2268, restituit Comisiei Locale fișa tehnică privind pe partea vătămată, moștenitoare a defunctului, întrucât din evidențele cadastrale ale Comisiei Județene, în extravilan, în unele parcele, suprafața disponibilă este mai mică decât cele înscrise în fișa tehnică și propuse a fi atribuite părții vătămate, iar în intravilan, parcela cadastrală 1502 nu poate face obiectul reconstituirii în baza Legii nr. 18/1991, posesor al acesteia fiind -ul (Secția de Mecanizare Agricolă ) potrivit registrului cadastral.
Prin adresa nr. 2268 din 14.01.2002, Oficiul Județean de Cadastru Geodezie și Cartografie Bac omunicat părții vătămate că fișa tehnică a fost returnată Comisiei Locale deoarece a fost întocmită greșit, iar în ce privește anularea parțială a titlului de proprietate nr. 77096 emis pe numele defunctei, nu a fost depus în original și prin urmare nu s-a putut corecta, în sensul radierii suprafeței de 0,70 ha livadă la punctul.
Pentru a rezolva situația părții vătămate și a altor solicitanți, Primăria comunei, prin adresa nr. 1883 din 10.05.2002, a solicitat Comisiei Județene B validarea unui schimb de teren între Consiliul Local și Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, în vederea punerii în posesie a unui număr de 29 de proprietari, printre care se regăsește și partea vătămată.
Prin adresa nr. 3227 din 20.09.2002, Primăria comunei a solicitat Oficiului Județean de Cadastru Geodezie și Cartografie B să rectifice titlul de proprietate, nr. 77096, emis pe numele, și -, în sensul de a se radia din titlu 68/2 și 73/2 cu suprafața de 1,89 ha și a se înscrie în titlul de proprietate ce va fi emis părții vătămate, respectându-se astfel dispozițiile sentinței civile nr. 805/1999 (fila 537 dosar urmărire penală).
Prin hotărârea nr. 1218 din 28.10.2002, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a dispus diminuarea suprafeței înscrise pe cotorul titlului de proprietate nr. 77096, emis pe numele moștenitorilor defunctei, prin radierea parcelei cadastrale 73/3 - 0,70 ha, conform sentinței civile nr. 805/1999 (fila 538 dosar urmărire penală).
Prin adresa nr. 3212 din 05.05.2003, Oficiul Județean de Cadastru Geodezie și Cartografie B i-a comunicat părții vătămate că, în urma demersurilor efectuate de Comisia Locală, potrivit hotărârii nr. 1194 din 18.10.2002 a Comisiei Județene B, s-a pus la dispoziția Comisiei Locale terenul din intravilan, și anume parcela cadastrală 1502, și că pe baza acestei hotărâri s-a completat titlul de proprietate nr. 103.552 emis pe numele părții vătămate, înscriindu-se în titlu 1000 mp în parcela cadastrală 1502/2.
Prin aceeași adresă s-a comunicat că a fost depusă de Comisa Locală o nouă fișă tehnică de pe care s-a corectat titlul de proprietate, trecându-se în intravilan suprafața totală de 1800 mp.
Examinându-se înscrierile făcute în titlul de proprietate nr. - emis pe numele părții vătămate, corectat la data de 19.11.2003 (fila 61 dosar urmărire penală), instanța de fond a constatat că la categoria livezi este trecută suprafața de 1,88 ha, deși nu este înscrisă parcela cadastrală 73/3. Partea vătămată, prin, a recunoscut în mod constant, în cursul judecății și prin concluziile pe fondul cauzei, că titlul de proprietate care i-a fost eliberat de Comisia Județeană cuprinde întreaga suprafață de 4,50 ha teren reconstituită potrivit sentinței civile nr. 1304 din 25.05.1992 și că are în posesie întreaga suprafață reconstituită.
Prima instanța a reținut că nu a fost posibilă înscrierea pe titlul emis părții vătămate a suprafeței de 1,89 ha teren cu vecinătățile trecute în sentința civilă nr. 805/1999 a Judecătoriei Botoșani, întrucât aceste vecinătăți se aflau deja în proprietatea altor persoane, care au fost puse în posesie de Comisia Locală anterior anulării parțiale a titlului de proprietate emis moștenitorilor defunctei și pentru că limitele aflate la extremitățile proprietăților au fost lărgite în detrimentul proprietarilor. Diferența de 10 mp teren, neatribuită în punctul a fost cuprinsă însă în suprafața de teren atribuită în punctul.
S-a concluzionat astfel că partea vătămată are titlu de proprietate pentru suprafața de 4,50 ha teren și are posesia acestui teren în concordanță cu dispozițiile sentinței civile nr. 805/1999 a Judecătoriei Botoșani.
În acest context, instanța de fond a reținut că inculpatul, în calitate de primar al comunei și de președinte al Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991, a întreprins toate demersurile necesare pentru respectarea dispozițiilor sentinței civile nr. 805/1999, emiterea cu întârziere a titlului de proprietate datorându-se unor împrejurări obiective: neconcordanțe în evidențele cadastrale și circuitului documentelor de la Comisia Locală, Comisia Județeană și Oficiul Județean de Cadastru Geodezie și Cartografie B, astfel că, în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective și subiective, iar în ce privește infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 Cod penal, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective.
Astfel, art. 246 Cod penal prevede că "Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani".
Ori, în speța de față, nu s-a făcut dovada că inculpatul nu a îndeplinit un act și nici că l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și nici că acesta ar fi săvârșit aceste fapte cu intenție (cu știință), respectiv că ar fi prevăzut și urmărit să cauzeze părții vătămate o vătămare a intereselor sale legale și nici că ar fi prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat că va cauza părții vătămate o vătămare a intereselor sale legale.
S-a mai arătat că partea vătămată a avut tot timpul posesia întregii suprafețe reconstituite de 4,50 ha teren, chiar dacă titlul de proprietate i-a fost emis cu întârziere. Atât în motivarea sentinței civile nr. 805/1999 cât și în decizia din apel se reține că partea vătămată a deținut de la apariția Legii nr. 18/1991 suprafața de teren pentru care a cerut reconstituirea și radierea din titlul defunctei.
În ceea ce privește infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 Cod penal, prima instanță a reținut că, față de textul de încriminare, demersurile inculpatului de a rezolva situația părții vătămate nu se încadrează sub aspectul laturii obiective în conținutul acestei infracțiunii.
În ceea ce privește infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 288 Cod penal, și de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei nu există nicio probă că inculpatul ar fi falsificat un înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice și nici că acesta ar fi folosit un înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, astfel că faptele de fals și uz de fals reclamate de partea vătămată nu există.
Față de cele reținute, instanța de fond a procedat la achitarea inculpatului pentru infracțiunile de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod de procedură penală; nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 Cod penal, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod de procedură penală; fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 288 Cod penal, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod de procedură penală și uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod de procedură penală.
Având în vedere că partea vătămată s-a constituit parte civilă prin plângerea penală inițială depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, cu suma de 100.000.000 ROL și în cauză nu s-a făcut dovada că demersurile făcute de inculpat pentru respectarea dispozițiilor sentinței civile nr. 805/1999 i-au produs părții vătămate vreun prejudiciu, partea vătămată având în toată această perioadă de timp (încă din anul 1991) posesia neîntreruptă și netulburată a întregii suprafețe de teren de 4,50 ha pe raza comunei, jud. B, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea civilă.
În temeiul art.193 alin.5 Cod de procedură penală, partea vătămată va fi obligată să plătească inculpatului suma de 600 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare (conform chitanțelor de onorariu de avocat).
În temeiul art. 192 alin.1 pct.1 lit. a) Cod de procedură penală, partea vătămată va fi obligată să plătească statului suma de 1.500 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.
La stabilirea cuantumului acestor cheltuieli, instanța a avut în vedere durata cauzei, care a fost amânată de nenumărate ori la cererea părții vătămate sau din cauza a nenumăratelor cereri de recuzare formulate de-a lungul procesului, precum și împrejurarea că, la cererea sa expresă și reiterată la fiecare termen de judecată, a solicitat să i se comunice prin poștă copii lizibile (transcrieri) ale caietului grefierului și casete după înregistrarea audio a ședințelor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel partea vătămată, prin, solicitând desființarea sentinței și, fie retrimiterea cauzei la prima instanță pentru completarea cercetării judecătorești, fie reținerea cauzei spre judecare, cu dispunerea unei noi expertize care să respecte toate obiectivele aprobate de instanță.
În motivarea apelului s-a invocat că prima instanță nu a avut în vedere întreg probatoriul din dosar, dar că a preluat apărarea inculpatului, fără a face o temeinică cercetare judecătorească. Mai mult, prima instanță nu s-a pronunțat cu privirea la cererea de a se constata nulitatea absolută a expertizei tehnice și nici cu privire la cererea de constituire ca parte vătămată a numitei.
În detalierea acestor motive de apel s-a arătat că prezentarea a trei variante ale aceluiași titlu de proprietate a determinat solicitarea de extindere a cercetărilor pentru infracțiunile de fals și uz de fals, iar singura probă prin care se putea dovedi existența acestor infracțiuni era o expertiză tehnică. Soluționarea dosarului s-a făcut însă fără să existe o expertiză tehnică legală și corectă, deoarece nu au fost efectuate decât unele lucrări din cele impuse de obiectivele stabilite de instanță, și acestea în lipsa părții vătămate. În subsidiar, apelanta a prezentat alte neregularități ale lucrării tehnice, și anume: expertul nu a măsurat parcela 63/10 cu suprafața de 0,600 ha; nu a identificat și consemnat separat vecinii parcelelor 68/2 și a parcelei 73/2, obiectiv aprobat de instanță; nu a comparat documentele de la OCPI cu titlul de proprietate al părții vătămate, obiectiv de asemenea aprobat de instanță; raportul de expertiză prezintă neconcordanțe între text și schițe, este redactat incoerent în unele capitole și dovedește lipsă de responsabilitate.
În susținere s-au prezentat două exemple, cu arătarea inadvertențelor dintre cele consemnate în raportul de expertiză și mențiunile din titlul de proprietate sau dintre schițele întocmite de expert și mențiunile din fișele tehnice și titlul de proprietate. S-a mai arătat că în sistem stereo nu era posibilă reprezentarea curbată a terenului din trupul.
Prin decizia penală nr. 113 din 13.05.2009 a Tribunalului Botoșania fost admis apelul declarat de partea vătămată, prin, desființată sentința penală nr. 2301 din 01.10.2008 a Judecătoriei Botoșani și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 162 din 14 ianuarie 2004, Judecătoria Botoșani, admițând plângerea formulată de petenta în temeiul art. 2781Cod procedură penală, a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani pentru continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 271 Cod penal, art. 109 din Legea 18/1991 republicată raportat la art. 246 Cod penal, art. 288 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 46 din 24 ianuarie 2006 Tribunalului Botoșani, admițându-se recursul declarat de Parchet, a fost casată sentința, admisă plângerea și trimisă cauza spre soluționarea fondului la Judecătoria Botoșani. Soluționând fondului cauzei, prima instanță era ținută să se pronunțe asupra tuturor infracțiunilor arătate mai sus, infracțiuni care sunt indicate în hotărârea instanței de control judiciar și cu privire la care se arată că exista posibilitatea analizării de către prima instanță fără a fi necesară restituirea cauzei la procuror (filele 5 și 6 din decizie).
Prima instanță s-a pronunțat însă doar asupra infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 Cod penal (fără a preciza care din cele patru variante prev. la alin. 1-4 este vorba), fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal. Fără a indica motivația care a stat la baza unei atare aprecieri, prima instanță nu a considerat necesar să se pronunțe și asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 18/1991 (dispoziții care, față de succesiunea în timp a legilor, trebuiau avute în vedere și deși la termenul din 28 mai 2007 s-a arătat că această chestiune urmează a fi pusă în discuție) și art. 289 Cod penal.
Deși atât în cursul judecății (filele 460 și 501 vol II), cât și în concluziile scrise, partea vătămată a solicitat instanței să se pronunțe asupra incidenței dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal, această schimbare de încadrare juridică nu a fost nici măcar pusă în discuție, iar în considerentele hotărârii nu se face nicio mențiune privitor la acest aspect.
Prin memoriul aflat la fila 600 vol II numita a arătat că înțelege să se constituie parte vătămată în cauză, în locul numitei (mama sa), deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare din 18 februarie 2003 cumpărat terenul proprietatea acesteia din urmă. De fapt este vorba despre un contract de întreținere, a cărui copie a fost depusă la dosar (filele 601-604) însoțită de declarațiile numiților și. În încheierea din 20 martie 2008 se arată că instanța se va pronunța asupra acestei cereri odată cu fondul. Deși analizarea unei asemenea cereri trebuia făcută chiar la acel termen, pentru ca în eventualitatea admiterii să se ofere posibilitatea părții vătămate să-și susțină pretențiile în cadrul procesului, și nu la finalul acestuia, prima instanță a amânat soluționarea acestei cereri esențiale la pronunțarea asupra fondului, însă că nici la acel moment cererea nu a fost avută în vedere, în dispozitivul și considerentele hotărârii nefiind prezentă vreo mențiune în acest sens.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică, contestată și în prezent de partea vătămată, ale cărei concluzii nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei. Nu au fost avute în vedere nici susținerile părții vătămate care s-a referit în repetate rânduri la inadvertențe între înscrisurile aflate la dosar, inadvertențe care nu au fost analizate și apreciate de prima instanță, deși toate faptele imputate inculpatului erau legate tocmai de aceste neconcordanțe.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, apelul a fost admis, iar sentința desființată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, Tribunalul a indicat primei instanțe să verifice întrunirea elementelor constitutive ale tuturor infracțiunilor indicate anterior și să se pronunțe în consecință; să pună în discuție și să se pronunțe motivat asupra incidenței în cauză a dispoz. art. 41 alin. 2 Cod penal; să pună în discuție și să se pronunțe asupra calității de parte vătămată, respectiv parte civilă a numitei; să verifice și să se refere la aspectele indicate în memoriile depuse la dosar, în special la neconcordanțele între înscrisuri, inclusiv prin comparare cu cele constate de expert, apreciind dacă se impune și administrarea altor probe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica în scris motivele, astfel că sunt incidente prevederile art.38510alin.21Cod procedură penală.
În susținerea orală a căii de atac exercitate, apărătorul ales al inculpatului a arătat că decizia tribunalului prin care s-a admis apelul părții vătămate este nelegală, întrucât în ciuda faptului că există foarte multe probe la dosar nu s-a putut ajunge la o finalitate, că prin soluția pronunțată în apel s-a comis o gravă eroare de fapt în aprecierea acestor probe și că pe aceste considerente se justifică menținerea hotărârii primei instanțe.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că soluțiile puse la dispoziție de normele procesual penale într-un atare caz se rezumă fie la casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului Tribunalului Botoșani, fie la menținerea deciziei cu consecința finală a trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Pe de altă parte, Curtea reamintește că în speța de față cadrul procesual și limitele investirii instanței de fond au fost stabilite prin decizia penală nr. 46 din 24 ianuarie 2006 Tribunalului Botoșani, astfel că Judecătoria Botoșani avea obligația legală de a se pronunța în mod distinct cu privire la fiecare infracțiune, însă din lecturarea considerentelor și a dispozitivului hotărârii, așa cum în mod corect a remarcat instanța de apel, prima instanță nu a considerat necesar să se pronunțe și asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 18/1991 (dispoziții care urmau a fi puse în discuție, conform mențiunilor din încheierea de ședință din 28 mai 2007) și art. 289 Cod penal.
Prin această nepronunțare de către judecătorie este evident că sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția neindicându-se probele pe care instanța le-a avut în vedere și care le-a administrat și care sunt de natură să influențeze soluția în cauză, Tribunalul neputând exercita astfel controlul judiciar. Mai mult chiar în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică, contestată de către partea vătămată, întrucât conține inadvertențe și neconcordanțe, raportat la obiectivele stabilite de instanță, la documentele vizând suprafelețe de teren în discuție, între situația reală, cea consemnată în raport și planurile de situație, aspecte asupra cărora judecătoria a omis a se pronunța în vreun mod, deși clarificarea tuturor chestiunilor de fapt prezenta relevanță în cadrul soluționării unitare și obiective a cauzei.
Tot în fața judecătoriei partea vătămată a solicitat instanței să se pronunțe asupra incidenței dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal, aspect care nici măcar nu a fost pus în discuția contradictorie și nemijlocită a părților, iar în considerentele hotărârii nu se face nicio mențiune privitor la acest aspect.
Nu în ultimul rînd este de observat că prin memoriul aflat la fila 600 vol II numita a arătat că înțelege să se constituie parte vătămată în cauză, în locul numitei (mama sa), deoarece prin contractul de întreținere din 18 februarie 2003, depus la dosar în copie(filele 601-604) terenul în discuție este proprietatea sa, aspect ce trebuia lămurit la termenul de judecată din 20 martie 2008, când a fost pus în discuție, pentru a se putea crea cadrul procesual adecvat valorificării pretențiilor acesteiaîns, însă instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri esențiale, nici măcăr odată cu fondul, cum a stabilit.
Este real că, în baza efectului devolutiv în apel, se produce o nouă judecată în fond, ca regulă, pe baza probatoriului deja administrat în cauză, însă, și a altor probe pertinente concludente și utile administrate pentru prima dată în apel, însă efectul devolutiv nu poate fi înțeles ca o administrare a întregului material probator și deci, ca o efectuare a întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, căci aceasta din urmă este una de control judiciar, neputând suplini lipsa cercetării judecătorești în primă instanță. în caz contrar, s-ar putea ajunge la situații inacceptabile, cum este de altfel și cea din speță, în care, prima instanță, în urma unei cercetări judecătorești superficiale, soluționează cauza în fond, considerându-se dispensată de respectarea principiilor care guvernează faza de judecată întemeindu-se pe împrejurarea că, în baza efectului devolutiv, instanța superioară va administra ea însăși probele pe care, din motive subiective judecătoria nu le-a administrat în mod nemijlocit.
Nepronunțarea judecătoriei asupra tuturor infracțiunilor deduse judecății și asupra tuturor cererilor eseniale ale părților duce la o vătămare a drepturilor acestora care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii primei instanțe. Realizarea în apel a întregii cercetări judecătorești, ar răpi părților un grad de jurisdicție și le-ar afecta în mod grav dreptul la apărare, câtă vreme ele ar avea la dispoziție ulterior numai o singură cale de atac, a recursului, care este preponderent devolutivă asupra chestiunilor de drept, neputând fi puse în discuție, ca regulă, aspecte de fapt și neputându-se administra alte probe în recurs, cu excepția oricăror înscrisuri.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Pentru a conchide, Curtea constată o nesoluționare a cauzei, atât sub aspectul laturii penale cât și a celei civile de către prima instanță. Neefectuând o cercetare judecătorească completă și nerăspunzând apărărilor formulate de părți, instanța de fond a încălcat reguli de bază ale procesului penal. Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 Comitetului de Miniștri ai Membre asupra eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți".
Astfel, pentru argumentele ce preced, Curtea în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen. va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat și va menține decizia atacată ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 113 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
02.12.2009/2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
