Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 87/1994 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 389
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva deciziei penale nr. 380 din 22.12.2008 a Tribunalului Suceava.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 342 din data de 11.06.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, n baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prev. de art. 12 din 87/1994 cu aplicarea art. 41 Cod penal, art. 13 din Legea 18/1994 cu aplicarea art.41 Cod penal și art.290 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal în infracțiunile prev. de art. 12 din 87/1994 cu reținerea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 13 din Legea 87/1994 cu reținerea art.41 al.2 Cod penal și art.290 Cod penal cu reținerea art. 41 al.2 Cod penal și aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 alin.1 lit.a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din 87/1994 cu reținerea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 alin.1 lit.a Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din 87/1994 cu reținerea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 alin.1 lit. Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu reținerea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 346 alin.1, 3 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 290/P/2001/08.05.2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihora fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 Cod penal, art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 și 34 Cod penal.
Prin încheierea nr. 573/ 29 ianuarie 2004 ( dosar nr. 5319/2003) cauza a fost strămutată la Judecătoria Suceava, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-/31.10.2006.
În considerentele actului de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul nu a înregistrat producția de alcool etilic la societățile în care era administrator și în acest mod s-a sustras de la plata accizelor datorate bugetului de stat.
De asemenea nu a înregistrat în actele contabile cheltuielile necesare în scopul diminuării TVA datorat bugetului de stat și că a întocmit fictiv facturi false SRL.
În cursul cercetării judecătorești s-a efectuat expertiza tehnică de către, raportul fiind depus la dosar ( 191 - 219) și expertiza contabilă de către, raportul fiind depus la dosar ( 233 - 303).
Rechizitoriul Parchetului reține în sarcina inculpatului infracțiuni de evaziune fiscală în legătură cu societățile SRL O și SRL
Astfel s-a constatat că societatea comercială SRL a fost înființată în anul 1993 și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului B, sub denumirea de Import - Export SRL, având ca asociat unic pe.
În anul 1997, părțile sociale ale societății au fost cesionate lui care a solicitat schimbarea denumirii acesteia.
Societatea comercială SRL a fost preluată prin cesionarea părților sociale de către, care a devenit administratorul acesteia și a schimbat sediul societății în loc. -, jud.
În urma controlului financiar efectuat de a jud. M în perioada ianuarie 2000, rezultă că SC - - - SRL, care aparținea inculpatului și care-și mutase sediul din jud. B în jud. M în anul 1998, cumpărat de la SRL O cantitatea de 1.073.314 litri alcool etilic alimentar și de la SC SRL 8.104 litri alcool etilic. Pe facturile de cumpărare, este înscrisă mențiunea că "accizele au fost achitate de producător" valoarea totală a alcoolului etilic cumpărat a fost de 23.092.251.000 lei.
Prin verificarea încrucișată efectuată în jud. B, rezultă că SRL O în anul 1998 nu a avut nici o activitate.
Din declarația martorului (158) rezultă că blocurile cu facturi cu seria - - nr. - - - nu a fost cumpărate de către aceasta pentru societatea SRL și nici nu cunoștea societatea comercială SC - - - SRL, iar numărul de buletin de identitate înscris pe factura de cumpărare nu-i aparține, ceea ce dovedește intenția de eludare a legii de către inculpat.
Ștampila folosită pentru a fi aplicată pe facturile false a fost și ea falsificată, fiind confecționată la comanda inculpatului, având o formă ovală, deși ștampila originală a societății SRL avea forma dreptunghiulară și o altă inscripționare, conform procesului verbal de constatare ( 163) și din declarația martorului ( 163).
Facturile falsificate au fost întocmite la cererea inculpatului de către - care era contabilă la societatea acestuia - fapt rezultat din raportul de constatare tehnico - științific întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului B ( 120 - 128).
Aceeași societate SRL apare că ar fi vândut la SC Internațional SRL cantitatea de 277.200 litri alcool rafinat de 96 grade la valoarea de 7.270.956.000 lei în cursul lunii septembrie 1998.
În luna iulie 1998 SC SRL aparținând inculpatului apare că ar fi cumpărat de la aceeași societate produse petroliere în valoare de 261.225.960 lei. SC SRL rezultă că ar fi cumpărat alcool rafinat și arome în valoare de 1.745.624.251 lei și ar fi vândut aceleiași societăți băuturi alcoolice, în valoare de 258.250.367 lei, societate care aparține tot inculpatului.
Toate plățile pentru produse conform constatările făcute prin expertiză rezultă că s-au efectuat pe bază de chitanță sau în numerar.
În baza expertizei judiciar contabile s-a stabilit că prin manoperele frauduloase folosite de către inculpatul, bugetul de stat a fost păgubit cu următoarele sume de bani:
- accize pentru alcool - 26.950.185.101 lei;
- TVA datorat - 6.768.400.900 lei;
- Contribuție pentru agricultori - 76.305.658 lei;
pentru activitățile comerciale desfășurate cu SRL
- accize pentru alcool - 151.115.012 lei;
- TVA colectată - 38.331.920 lei;
- Contribuție la fondul de pensii în sumă de 462.408.
Total prejudiciu la bugetul de stat - 33.784.893.719 lei.
Scopul acestor acte comerciale fictive era de a nu înregistra producția proprie de alcool în fabricile sale de la - jud. V și, jud. B și de a deduce pentru societățile sale TVA datorat bugetului de stat.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. ( 105 - 116, vol.I 9 rezultă că atât la fabricile din localitatea - jud. B și din localitatea - jud. V s-au produs cantități însemnate de alcool etilic sau s-a prelucrat alcool brut care a fost valorificat de către inculpat prin societățile sale, fără a achita în întregime taxele aferente bugetului de stat în care scop s-a și folosit de falsificarea unor înscrisuri.
Instanța de fond, coroborând materialul probator detaliat anterior, a reținut că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că a dat eficiență practică prevederilor art.334 cod proc.penală, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor descrise în rechizitoriu, în infracțiunile prev.de art.12 și 13 din Lg.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.290 cod penal cu reținerea art.41 alin.2 cod penal și aplic.art.13 cod penal.
Prin sentința penală apelată, s-a constatat că infracțiunile prev.de art.12, 13 din Lg.87/1994 și art.290 cod penal nu există, procedându-se la achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.a cod proc.penală, cu motivarea că raportul de expertiză întocmit în faza de cercetare judecătorească conchide că în cauză nu se poate vorbi de nedeclararea sau ascunderea obiectului impozabil sau a sursei care să fi dus la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale. Mai mult, prima instanță a reținut că prin HG nr.588/1998 s-au instituit activități de supraveghere fiscală a producției de alcool, a circulației și a comercializării acesteia și că în baza art.6 alin.2, cei care aveau obligația de a supraveghea intrările de materii prime normale de consum, cantitățile de consum, calculul și înregistrarea în contabilitate și virarea la buget a accizelor datorate conform OG nr. 82/1997.
Toate documentele contabile (se arată în expertiza de mai sus) care se referau la activitățile pe care le enumără legea sus arătată au fost virate de supraveghetorul fiscal. Accize pentru alcool etilic alimentar provenit din țară sau import și utilizat pentru obținerea băuturilor alcoolice spirtoase, se plătesc de agentul economic, o singură dată, indiferent dacă este producător sau importator.
Internațional SRL și SC - - - SRL, în perioada 1998 - 1999 nu au avut calitatea de producători de alcool etilic alimentar iar producția realizată la punctele din și a apărut înregistrată în întregime în actele contabile.
Raportul de expertiză constată că Internațional SRL și SRL O nu au avut calitatea de producători de alcool, astfel că nu puteau datora acciză. Procesul verbal întocmit de DGFP M menționează că integral producția și accizele au fost înregistrate în contabilitatea COM SRL.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal prima instanță a constatat că aceasta nu a fost săvârșită de inculpat, întrucât depoziția unui singur martor ( - fila 163) nu poate constitui temei pentru ca instanța să fie convinsă că a săvârșit această faptă, iar raportul de constatare tehnico - științific întocmit de B (filele 120 - 128) demonstrează doar că blocurile cu facturi cu seria - - nr. - - - au fost falsificate nu și că inculpatul le-ar fi falsificat, dându-se astfel eficiență principiului "in dubio pro reo".
Totodată, față de temeiul de drept al achitării, prima instanță în baza art.346 alin.1, 3 cod proc.penală, a respins acțiunea civilă formulată în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, ANAF B - prin DGFP S și Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în motivele de apel depuse în scris la dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava arată că la ultimul termen de judecată din 30.05.2008, s-a invocat prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunile prev.de art.13 din Lg.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.13 cod penal și cea prev.de art.290 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, avându-se în vedere prevederile art.10 lit.g cod proc.penală, și că în pofida acestui aspect instanța nu a pus în discuție excepția invocată, dând cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei. Mai arată apelantul că nici apărătorul ales al inculpatului nu și-a exprimat poziția față de această excepție și nu a solicitat continuarea procesului penal, punând doar concluzii de achitare pentru infracțiunile de evaziune fiscală și condamnarea pentru infracțiunea prev.de art.290 cod penal la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu aplic.art.81 cod penal.
Față de cele arătate, se arată că prima instanță trebuia să repună cauza pe rol pentru a fi puse în discuția părților aspectele detaliate mai sus.
Sentința a mai fost criticată și pentru faptul că nu s-a procedat la ascultarea inculpatului care, deși a fost prezent la termenul din 17.06.2004, când s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, acesta nu a fost audiat, iar ulterior nu s-a mai prezentat la termenele fixate.
În legătură cu latura civilă a cauzei, se menționează că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea formulată în scris la 19 dosar privind introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC"- - "SRL formulată de partea civilă DGFP M; că nu a dispus anularea înscrisurilor false conform disp.art.348 cod procedură penală; că nu s-a pronunțat cu privire la sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului în cursul urmăririi penale, precum și cu privire la cheltuielile judiciare care au rămas în sarcina statului, fără a se stabili cuantumul acestora.
Partea civilă ANAF B - prin DGFP S și Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP Mac riticat sentința menționată, arătând că se impune repararea integrală a pagubei materiale cauzate Statului Român, cu consecința obligării inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC"- - "SRL Reghin la plata sumei de 165.484 lei, așa cum a fost individualizată prin nota de constatare a Direcției Controlului Fiscal În susținerea apelului, partea civilă a depus copie după cererea de constituire de parte civilă formulată la instanța de fond la termenul din 18.05.2004, precum și adresa 13188/26.09.2002 emisă de DGFP
Prin decizia penală nr. 380 din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - prin Tîrgu M reprezentată de S, împotriva sentinței penale nr. 342 din data de 11 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, care a fost desființată în parte și în rejudecare:
În baza art.11 pct. 2 lit. b rap. la art.10 lit. g cod proc.penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prev.de art.12, 13 din Legea nr.87/1994 ambele cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.13 cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, prev.de art.122 cod penal.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, și a obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 165.484 lei (1.654.840.000 ROL), reprezentând despăgubiri civile.
S-au anulat blocurile cu facturi cu seria - - nr.- - -.
S-a dispus confiscarea ștampilei cu inscripția SC" "SRL, în baza art.118 alin.1 lit.b cod penal.
S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului indicat în procesul verbal de aplicare a sechestrului din data de 8.01.2002 luat de B - Serviciul Cercetări Penale (aflat la 360 - 363 dosar urmărire penală, vol.I), până la recuperarea sumei de 165.484 lei.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de control judiciar că în mod corect a fost dispusă schimbarea încadrării juridice a faptelor descrise în rechizitoriu, în infracțiunile prev.de art.12 și 13 din Lg.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.290 cod penal cu reținerea art.41 alin.2 cod penal și aplic.art.13 cod penal.
Astfel, probele administrate în faza de urmărire penală dar și în faza de cercetare judecătorească la prima instanță au relevat că inculpatul a investit sume fabuloase pentru cumpărarea de spații și utilaje destinate dotării a trei fabrici de alcool, procedând la înregistrarea în evidențele contabile a unor cantități nesemnificative de alcool etilic produse în aceste unități.
Pe de altă parte, în evidențele contabile ale grupului de firme gestionat de către inculpatul au fost înregistrate numeroase operațiuni de cumpărare de alcool etilic alimentar, pentru care au fost înregistrate documente de proveniență false, atestând operațiuni nereale cu firme fantomă. În această manieră, inculpatul a reușit să obțină unele avantaje, în sensul că nu a înregistrat venituri din activitatea de producție, nu a plătit impozitul pe profitul obținut, nu a plătit acciza aferentă producției de alcool etilic alimentar, nu a plătit TVA aferent accizei.
De asemenea, prin înregistrarea unor cheltuieli fictive, inculpatul a diminuat veniturile realizate cu consecința diminuării și a impozitului pe profit, dar și a TVA-ului datorat bugetului de stat.
Sumele provenind din taxele enumerate cu titlu enunțiativ au fost însușite de către inculpat, prin întocmirea și înregistrarea în evidențele contabile ale grupului de firme, a unor documente de proveniență false care atestau cumpărarea unor mari cantități de alcool.
Tot în scopul obținerii unor venituri ilicite cât mai mari, inculpatul a procedat la schimbarea sediului societăților din județul B în alte localități, deși activitatea propriu-zisă a desfășurat-o la diferite puncte de lucru din județele B, M și, evidența contabilă fiind ținută în
Tot în același scop, a cumpărat prin persoane interpuse, pe numele a diverși cetățeni, societăți comerciale despre care aceștia nu aveau cunoștință. De asemenea, a utilizat și denumiri false de societăți, cum ar fi SC" INTERNAȚIONAL"SRL B, SC" "SRL, societate care nu avea nici un fel de activitate, sau obiect de activitate diferit de producția și vânzarea de alcool.
Faptul că SC" "SRL nu a avut nici o activitate în anul 1998, rezultat din verificările încrucișate efectuate între firmele controlate de inculpatul, situația constatată cu acest prilej relevând că acesta prin firma SC" "SRL a cumpărat de la SC" "SRL Ooc antitate de 1.073.314 litri alcool etilic alimentar, iar de la SC"", cantitatea de 8.104 litri alcool etilic.
Pe facturile de cumpărare apare mențiunea că accizele au fost achitate de producător.
Cele ce preced relevă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.12 din Lg.87/1994, astfel: sub aspectul laturii obiective, probele administrate anterior au demonstrat că inculpatul a săvârșit infracțiunea, atât prin declararea incompletă a veniturilor impozabile, dar și prin ascunderea obiectului sau sursei impozabile sau taxabile. De asemenea expertiza financiar-contabilă efectuată a demonstrat că inculpatul nu a procedat la evidențierea în documentele legale, în întregime sau în parte, a veniturilor realizate.
De asemenea, raportul de constatare tehnico-științifică depus la 120 dosar urmărire penală, demonstrează că inculpatul a întocmit fictiv facturi false pentru SC" "SRL, aspect care a determinat reținerea în sarcina acestuia și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Pentru a proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul arătat anterior, instanța de fond a avut în vedere că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite în cursul anilor 1998 - 2002. Ori, în această perioadă asemenea infracțiuni erau reglementate prin art.12, 13 din Legea nr.87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, aceasta fiind abrogată prin Legea nr.241/2005.
Având în vedere succesiunea legilor în timp, precum și prevederile art.13 cod penal, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor descrise în rechizitoriu, în infracțiunile prev.de art.12 și 13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.290 cod penal, cu reținerea art.41 alin.2 cod penal și aplic.art.13 cod penal.
Pe de altă parte însă, deși în încheierea de ședință de la termenul din data de 30.05.2008, s-a consemnat că reprezentantul parchetului a invocat excepția prescripției răspunderii penale cu privire la infracțiunile prevăzute de art.13 din Lg.87/1994 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.13 cod penal și cea prevăzută de art.290 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, prima instanță nu a pus în discuția părților și nici nu s-a pronunțat cu privire la această chestiune.
Mai mult decât atât, este de observat că și în faza de apel, la dezbaterea cauzei reprezentantul Ministerului Publica reiterat acest aspect, arătând că deși probele administrate în cauză relevă existența infracțiunilor și faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestora, sunt întrunite condițiile impuse de lege în mod imperativ prin art.10 lit.g cod proc.penală.
În conformitate cu textul de lege menționat anterior, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia, prescripția ori decesul făptuitorului, sau după caz radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de făptuitor.
Pe de altă parte, dispozițiile art.122 cod penal fac vorbire despre termenele de prescripție a răspunderii penale pentru persoane fizică, astfel: art.122 lit.d cod penal, impune un termen de prescripție a răspunderii penale de "5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai M de 1 an, dar care nu depășește 5 ani".
Art.122 lit.e cod penal impune un termen de prescripție a răspunderii penale de "3 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai M de 1 an, sau amendă".
Este de precizat că aceste termene se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate ele se socotesc de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.
Raportând aceste prevederi la textele de lege care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.12, 13 din Legea nr.87/1994, ambele cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.13 cod penal și care prevăd limite ale pedepselor cuprinse între 2 și 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prev.de art.12 din legea menționată, respectiv de la 6 luni la 5 ani închisoare, alternativ cu amenda, Tribunalul a apreciat că în cauză se impune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g cod proc.penală, fiind întrunite cumulativ condițiile impuse de textul de lege menționat.
Este adevărat că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, însă acest aspect nu este unul de natură să înlăture obligația ce incumbă în sarcina inculpatului, respectiv aceea de a repara prejudiciul cauzat, atâta timp cât probele detaliate anterior au demonstrat din plin raportul de cauzalitate existent între faptele reținute în sarcina inculpatului și daunele suferite de partea civilă.
Referitor la cuantumul despăgubirilor civile solicitate, este de observat că la instanța de fond, actele contabile, precum și expertizele efectuate demonstrează existența unui prejudiciu în sumă de 165.484 lei, la care inculpatul a fost obligat, motiv și pentru care s-a impus menținerea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului indicate în procesul verbal de aplicare a sechestrului din data de 8.01.2002 luat de B - Serviciul Cercetări Penale (aflat la 360 - 363 dosar urmărire penală, vol. I), până la recuperarea prejudiciului cauzat, în conformitate cu prevederile art.163 și urm. cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă Statul Român - ANAF B prin reprezentant DGFP
În motivarea recursului, partea civilă a arătat că greșit instanța de apel nu a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC - - la plata despăgubirilor civile solicitate. De asemenea, se impunea obligarea acestora și la plata accesoriilor creanței, calculate conform prevederilor OG nr. 92/2003 (dobânzi și penalități de întârziere/majorări de întârziere).
În motivarea recursului declarat, inculpatul a solicitat achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 13 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 87/1994 latura obiectivă a acestei infracțiuni constă în nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.
Prin probatoriul administrat nu s-a făcut în niciun mod dovada că ar fi realizat venituri obținute din activități care nu le-ar fi declarat sau că s-ar fi sustras de la plata obligațiilor fiscale prin ascunderea obiectului sau a sursei impozabile. În acest sens, din conținutul raportului de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătorești de către expert a rezultat că în cazul firmelor care aveau în obiectul de activitate producție de alcool, aceasta a fost în întregime declarată fiind achitate obligațiile aferente.
Susținerea organelor de urmărire penală în sensul că ar fi înregistrat în contabilitatea societăților al căror administrator era operațiuni fictive de achiziționare a diverse cantități de alcool în scopul de a se sustrage astfel de la plata accizelor datorate (prezumându-se că respectivele cantități de alcool ar proveni din producția proprie și potrivit legislației în vigoare acciza se plătește o singură dată la producător) nu are niciun suport probator, o asemenea situație nefiind posibilă în condițiile instituirii începând cu data de 01.11.1998 prin HG 588/1998 a activității de supraveghere fiscală a producției interne, importului, circulației și comercializării alcoolului și băuturilor alcoolice.
Așa cum s-a arătat în conținutul raportului de expertiză efectuat toate documentele contabile ce priveau activitățile enumerate în actul normativ sus-menționat au fost vizate de supraveghetorul fiscal.
A solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a și d Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 din aceeași lege.
În situația în care instanța ar reține că prin probatoriul administrat în cauză s-ar fi sustras de la plata unor obligații fiscale prin neînregistrarea unor venituri realizate din activitățile desfășurate de societățile al căror administrator era, încadrarea juridică dată faptei săvârșite nu este însă cea prevăzută în art. 12 din Legea nr. 87/1994, putând a fi reținută eventual săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din aceeași lege.
Neînregistrarea în actele contabile a veniturilor realizate, dacă a avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului se încadrează în art. 13 din Legea nr. 87/1994 și nu în art. 12 al aceleiași legi.
Obținerea de venituri, obiectul și sursa acestora au fost declarate în cazul tuturor societăților sale, expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești, cât și cea efectuată în cursul urmăririi penale confirmând că toate operațiunile comerciale efectuate au fost înregistrate în contabilitate.
În subsidiar, a solicitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal.
Astfel, potrivit art. 56 alin. 5 din OUG 158/2001, "fapta de a nu înregistra sau de a înregistra eronat operațiunile suspuse accizelor, cu intenția vădită de a diminua aceste obligații față de bugetul de stat constituie infracțiune și se pedepsește conform legii".
În mod evident, conținutul acestei infracțiuni face parte din cel al infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea 87/1994.
Fapta pentru care este trimis în judecată, aceea de a nu înregistra operațiunile supuse accizelor cu intenția de a diminua aceste obligații față de bugetul de stat, nu era incriminată ca infracțiune la data săvârșirii ei (anul 1999), încât, având în vedere principiul legalității incriminării se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
De asemenea, trebuie reținut că infracțiunea de evaziune fiscală era definită de art. 1 din Legea nr. 87/1994 ca fiind o sustragere în întregime sau în parte de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului.
Prin urmare, activitatea de obținere, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau de restituiri de la bugetul de stat ori compensări nu era incriminată la data comiterii faptelor.
Deducerea nelegală a TVA a fost incriminată pentru prima dată prin art. 36 din Legea nr. 345/2002, care însă a fost abrogată prin art. 298 pct. 8 din Codul fiscal care a intrat în vigoare la 01.01.2004.
Ulterior, prin art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 fapta a fost reincriminată. Pe de altă parte infracțiunea se referă la TVA dedus și nu la TVA colectat. Ori prin rechizitoriu se reține o infracțiune pentru TVA colectat.
Prin urmare la data săvârșirii - 1999 - fapta nu era incriminată.
În ce privește latura civilă a cauzei, în raport de temeiurile achitării, a solicitat aplicarea disp. art. 346 alin. 3 și 4 Cod procedură penală.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 10, 13, 14, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art.3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin adresa nr. 21167/07.10.2003 emisă de Ministerul Finanțelor Publice DGFP M, Statul Român s-a constituit parte în cauză cu suma de 1.654.835.168 ROL, cu dobânzi și penalități aferente, solicitând obligarea în solidar la plata acestui prejudiciu atât a inculpatului cât și a părții responsabile civilmente SC - - SRL Reghin.
Or, prima instanță nu a introdus în cauză și nu a citat, în calitate de parte responsabilă civilmente, societatea anterior prezentată și nici nu a obligat-o la plata de despăgubiri.
Nici prin decizia care face obiectul controlului în prezenta cale de atac societatea nu a fost obligată în sensul arătat, motiv de apel neanalizat de altfel de către Tribunalul Suceava.
În plus, deși instanța de apel a obligat inculpatul la plata prejudiciului solicitat de partea civilă, a omis să se pronunțe asupra cererii privind accesoriile creanței.
Așadar, nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-au pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală.
Din coroborarea conținutului adreselor nr. 3984/30.03.2009 a ORC de pe lângă Tribunalul Mureș ( 30, 31 ds recurs), nr. 3 a aceleiași instituții ( 41, 44 ds recurs), nr- din 20.05.2009 ( 55 ds recurs) și din 23.09.2009 ( 91 ds recurs) ale CERT SERV BMr eiese că societatea SC - - SRL, actualmente SC SRL BMe xistă și nu a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului.
Așa fiind, Curtea, constatând întemeiate recursurile, în conformitate cu disp. art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. c, alin. 2 Cod procedură penală le va admite. Va casa în totalitate atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 342/2008 a Judecătoriei Suceava și va trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe.
Recursul inculpatului se impune a fi admis avându-se în vedere că analiza susținerilor sale, dată fiind natura infracțiunii pentru care a fost cercetat, poate fi făcută numai într-un cadru procesual legal stabilit, cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, instanța de fond urmând să procedeze în consecință.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul domiciliat în O,-, jud. B și partea civilă Statul Român - FBp rin reprezentant S împotriva dp nr. 380 din data de 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate atât decizia penală mai sus menționată cât și sentința penală nr. 342 din data de 11.06.2008 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Judecătoria Suceava.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. AV
Tehnored BC
2ex/04.11.2009
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
