Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 54/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.54
Ședința publică din data de 31 martie 2008,
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTOR 2: Anghel Ștefana
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva sentinței penale nr.659/27.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, prin care în baza art.11 pct.2 lit.a cod proc. penală rap. la art.10 lit.d cod proc. penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.11.1964, domiciliat în comuna, județul P, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor personale prev. de art.246 cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat personal, asistat de avocat G din carul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale aflate la fila 13 dosar apel, intimatul parte vătămată personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
s-a adus la cunoștință intimatului inculpat că are dreptul de a da declarație și în fața instanței de recurs, în situația în care dorește, acesta precizând că este de acord.
S-a luat declarație intimatului inculpat, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu aare cereri de formulat.
Intimatul inculpat personal și prin avocat G având cuvântul declară că nu are cereri de formulat.
Intimatul parte vătămată personal având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie privind greșita încadrare juridică a achitării inculpatului.
Partea vătămată a formulat patru plângeri penale împotriva lui pentru tăiere ilegală de arbori, adresate Postului de Poliție, respectiv inculpatului. Constatând că inculpatul nu a dat curs plângerilor, în sensul efectuării de cercetări, partea vătămată a solicitat numerele de înregistrare a acestora și după multe insistențe acestea au fost primite pe niște bucățele de hârtie.
După o perioadă de timp, când a constatat că încă nu se efectuează cercetări, partea vătămată s-a adresat Ministerului Administrației și Internelor, care a trimis o echipă de control la Postul de Poliție.
Cu ocazia controlului s-a constatat că inculpatul nu înregistrase cele patru plângeri penale formulate de partea vătămată, iar cele patru numere de înregistrare erau fictive și se refereau la cu totul alte plângeri, formulate de alte persoane.
După controlul I, partea vătămată a formulat alte plângeri care au fost soluționate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte prin neînceperea urmăririi penale față de.
Prin urmare, fapta inculpatului de a nu înregistra plângerile penale adresate Postului de Poliție, al cărui șef era, există. Există, așadar și intenția de a nu le înregistra, ceea ce conduce la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.246 cod penal.
Așa fiind, instanța de fond urma să aprecieze gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat.
Față de disp.art.90 cod penal, și având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de conținutul ei concret și lipsa unei vătămări concrete, fapta inculpatului prezintă un grad redus de pericol social.
Având în vedere cele de mai sus, solicită să se constate că achitarea inculpatului trebuia făcută în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 cod proc.penală.
Pe cale de consecință, pune concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței penale 659/27.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și schimbarea temeiului achitării.
Intimatul parte vătămată personal având cuvântul susține că a fost o greșeală și că inculpatul nu este vinovat cu nimic. Solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA.
Avocat G având cuvântul pentru intimatul inculpat solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva sentinței penale nr.659/27.11.2007 ca nefondat. Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. La mijloc a fost o confuzie. S-a pornit de la cele 4 plângeri penale care se pare că nu au fost înregistrate. Corect a apreciat TRIBUNALUL PRAHOVA că nu rezultă din probele administrate refuzul inculpatului de a înregistra plângerile, iar intimatul parte vătămată nu a solicitat registrele pentru a verifica dacă aceste plângeri fuseseră înregistrate. Solicită respingerea apelului.
Intimatul inculpat având personal ultimul cuvânt precizează că Ministerul Administrației și Internelor a efectuat controlul în noiembrie 2004, când dânsul lucra la G, iar plângerile au fost soluționate în perioada 2002, 2003, 2004.
Se consideră nevinovat și solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 659/6.11.2007 TRIBUNALUL PRAHOVA în baza art. 11 pct.2 lit. a rap C.P.P. la art. 10 lit. d a C.P.P. achitat pe inculpatul, fiul lui si, născut la 26.11.1964, domiciliat in, jud. P, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 p, întrucât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea din 17.03.2006, TRIBUNALUL PRAHOVAa admis plângerea formulată de petentul, domiciliat in Com., jud. și in baza art.278/1 al.2 lit. c s C.P.P.-a desființat in parte Ordonanța nr. 1388/P/2004 din 12.12.2005 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA in ceea ce privește scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, fiul lui si, născut la 26.11.1964 in Slănic, jud. P, domiciliat in com., jud. P si aplicarea unei sancțiuni administrative pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 al.1
Prin aceeași hotărâre s-a reținut cauza spre rejudecare si s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 S-au menținut celelalte dispoziții ale ordonanței atacate.
Prin sentința penală nr. 151/11.04.2006 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA s-a dispus în baza art. 246 cu aplic. art. 74-76 condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1500 lei RON amendă penală. In baza art. 81-82 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de un an. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83. S-a luat act că partea vătămată nu s- constituit parte civilă in procesul penal. In baza art. 191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut la acea dată că inculpatul in calitate de șef al Postului de Poliție al comunei nu a înregistrat un număr de trei plângeri ale părții vătămate referitoare la tăierea unor arbori de pe un termen pe care îl deține în coproprietate cu o altă persoană, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale acesteia.
La individualizarea pedepsei aplicare s-au avut in vedere criteriile prev. de art. 72 si circumstanțele personale ale inculpatului.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia penală nr. 249/8.09.2006 a respins ca neîntemeiat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație si Justiție prin decizia penală nr. 557/31.01.2007 a admis recursul inculpatului si a dispus după casarea deciziei si sentinței, trimiterea cauzei la T IBUNALUL PRAHOVA pentru rejudecare.
S-a reținut prin această decizie existența unui caz de incompatibilitate prev. de art. 385/9 al.1, pct.3 cv. deoarece același judecător care a judecat plângerea soluționat în continuare fondul cauzei.
In fond după casare, tribunalul a reluat ciclul procesual luând declarații de la partea vătămată si inculpat si s-au administrat probe in circumstanțiere.
Audiat in cauză, după casare, partea vătămată a susținut că a formulat un număr de 4 plângeri care se refereau la tăierea unor arbori de pe un teren al cărui proprietar este. De asemenea, acesta a mai arătat că plângerile acestea au fost înregistrate de seful de post iar alte plângeri nu a mai formulat. Partea vătămată a mai arătat că discuțiile pe care le-a avut cu inculpatul vizau stadiul acestor plângeri iar nemulțumirea sa nu s-a reflectat asupra măsurilor luate de inculpat dar a fost nemulțumit de soluțiile date de procuror insă nu a cunoscut care este modalitatea de a formula plângeri împotriva acestora. In aceste condiții, partea vătămată a făcut sesizări împotriva inculpatului la organele de conducere ale P P, fiind in eroare cu privire la activitatea inculpatului privind mo9dul de soluționare a plângerilor sale.
Tot partea vătămată a mai arătat că inculpatul, la insistențele sale, i- redat din memorie numerele de înregistrare a plângerilor sale care nu au corespuns in totalitate si din această cauză s-a ajuns la declanșarea procesului. In finalul declarației, partea vătămată a arătat că nemulțumirea sa a fost generată de soluțiile procurorului nu de modul cum a procedat inculpatul.
In declarația sa, inculpatul a arătat că in perioada 2002-2003 partea vătămată a formulat mai multe plângeri dintre care două in scris, prin care reclama tăierea unor arbori de pe un teren care il avea in coproprietate. Deși a înregistrat legal aceste plângeri, inculpatul atunci când s-a aflat in afara postului de poliție cu partea vătămată nu a fost in măsură de a- reda cu exactitate numerele înregistrate, redându-i din memorie cu aproximație aceste numere care însă nu corespundeau in totalitate. Inculpatul a mai arătat că plângerile părții vătămate au fost soluționate in termen si înaintate cu propuneri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte, care a aplicat făptuitorului sancțiuni administrative. Același inculpat a mai arătat că a mai avut diverse discuții cu partea vătămată, care, verbal o-a sesizat aspecte privind acțiunile făptuitorului dar acestea au fost doar la nivelul de discuții fără a fi urmate de o plângere scrisă prin care să se solicite rezolvarea legală a acesteia.
Astfel, instanța de fond, pe baza probelor administrate, a apreciat faptul că, în mod incontestabil partea vătămată formulat in scris un număr de trei plângeri prin care a sesizat faptul că de pe terenul pe care -l deține in coproprietate s-au tăiat in mod ilegal mai mulți arbori, fără a exista o aprobare in acest sens. Aceste cereri au fost înregistrate la postul de poliție din comuna in perioada in care inculpatul îndeplinea funcția de șef al acestui post. Plângerile au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte care le-a soluționat dispunând neînceperea urmăririi penale față de făptuitor si aplicarea unei sancțiuni administrative. Nemulțumit de modul de rezolvare a plângerilor formulate, partea vătămată a sesizat conducerea J P, considerând că inculpatul se face vinovat de modalitatea soluționării acestora. Această situație este recunoscută chiar de partea vătămată care a arătat că nu a cunoscut faptul că avea posibilitatea de a formula plângere împotriva soluției pronunțată de procuror. Din declarațiile părții vătămate si din declarația inculpatului, cât si din celelalte probe administrate in cauză, nu rezultă că inculpatul nu a înregistrat plângerile formulate in scris de partea vătămată. Faptul că inculpatul in diverse întâlniri cu partea vătămată nu i-a redat corect numerele de înregistrare nu poate fi imputat acestuia, deoarece întâlnirile respective au avut loc in afara sediului poliției iar acestea nu asta nu avea nici o obligație legală de a reține in memorie numerele de înregistrare ale plângerilor.
In situația in care partea vătămată dorea să cunoască cu certitudine aceste numere avea posibilitatea de a se adresa la sediul poliției pentru a verifica acest lucru. De asemenea, cu privire la sesizările orale făcute de partea vătămată inculpatului, cu ocazia unor întâlniri ocazionale, acestea au avut un rol informativ, neconstituind o plângere in sensul legii.
Astfel, dacă partea vătămată considera că afirmațiile sale constituie o plângere putea să o formuleze in scris, sau, să se deplaseze la poliție unde să solicite încheierea unui proces verbal în care inculpatul să insereze sesizările acestuia. Nu rezultă din probele administrate că inculpatul a refuzat să verifice numerele de înregistrare a plângerilor părții vătămate sau a întocmirii unui proces verbal, dar in condițiile in care au avut loc numai discuții orale dintre cei doi era imposibil de realizat acest lucru.
S-a mai reținut de instanța de fond, că tot din probele administrate in cauză nu rezultă refuzul inculpatului de înregistra plângerile părții vătămate prezentate de aceasta in scris.
Față de toate acestea, tribunalul a constatat că inculpatul nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care este judecat, neexistând in partea acestuia intenția vătămării drepturilor legale ale părții vătămate, motiv pentru care a pronunțat o hotărâre de achitare a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, criticând- in privința temeiului greșit al achitării inculpatului, susținându-se că această achitare trebuia dispusă in baza art. 11 pct.2 lit. a rap C.P.P. la art. 10 lit. b /1 C.P.P. deoarece sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246, dar fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, existând probe că inculpatul se poate îndrepta fără a i se aplica o pedeapsă, ținând seama de împrejurările concrete ale speței.
Curtea examinând hotărârea apelată in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 371 al.2 C.P.P. constată că apelul este nefondat după cum se va arăta in continuare:
Împotriva inculpatului a fost dispusă prin ordonanța procurorului soluția de scoatere de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246 al.1, in baza art. 11 pct.2 lit. b rap la art. 10 lit. b/1 si C.P.P. a fost aplicată acestuia sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii in sumă de 6.000 lei( fila 173 dosar urmărire penală).
Urmare plângerii formulate de partea vătămată, potrivit dispozițiilor art. 278/1 C.P.P. în primul ciclu procesual această plângere a fost admisă prin încheierea din 17.03.2006 a Tribunalului Prahova pronunțată in dosarul 1276/2006, reținându-se cauza spre rejudecare.
Prin aceeași încheiere, împotriva inculpatului a fost pusă in mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246
După casarea hotărârii primei instanțe, casare dispusă de Înalta Curte de Casație si Justiție, ciclul procesual a fost reluat, fiind audiate părțile in detaliu.
Din analiza declarației părții vătămate, rezultă cu claritate că acesta a admis că a fost victima unei confuzii si că nu consideră că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu.
In această situație, curtea constată că partea vătămată nu a înțeles să mai insiste in plângerea sa, așa cum aceasta a fost inițial formulată in temeiul disp. art. 278/1 C.P.P. partea vătămată admițând de altfel, chiar cu prilejul concluziilor puse in apel, că a fost " o greșeală si că inculpatul nu este vinovat cu nimic".
Potrivit art. 246 al.1, constituie infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționatului public care, in exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act sau il îndeplinește in mod defectuos si prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
In cauza dedusă judecății, curtea observă că pe de o parte nu este întrunită condiția vătămării intereselor legale ale unei persoane, concluzie rezultată din însăși declarațiile părții vătămate date la instanța de fond cu prilejul reluării ciclului procesual și menținute in instanța de apel.
Așa cum a apreciat si prima instanță, faptul că inculpatul nu i-a redat corect părții vătămate, din memorie, numerele de înregistrare ale plângerilor formulate de aceasta nu poate constitui in nici un caz elementul material al infracțiunii de abuz in serviciu, întrucât aceasta nu reprezenta o informare oficială asupra existenței si stadiului cercetărilor acestor plângeri.
De asemenea, in mod corect a reținut instanța de fond că, sesizările orale formulate de partea vătămată cu prilejul unor întâlniri ocazionale cu inculpatul nu pot fi apreciate in nici un caz care reprezentând o plângere in înțelesul art. 222 C.P.P. deoarece potrivit acestui text de lege plângerea trebuie să îndeplinească o serie de condiții de validitate, specificate in alineatul 2 al acestui text de lege, pentru a putea fi considerată ca un mod de sesizare al organului judiciar. Acestea fiind întâlniri ocazionale ale părții vătămate cu inculpatul, iar sesizările formulate cu acest prilej, neputând constitui un mod legal de sesizare al organului judiciar conform art. 222 al.2 C.P.P. nu pot avea decât caracterul unor simple informații adresate inculpatului, astfel încât acestuia, nefiind in mod legal sesizat, nu-i putea incumba obligațiile impuse de lege sub acest aspect.
De altfel, însăși partea vătămată in declarația sa dată in fața primei instanțe recunoaște că inculpatul in permanență i-a comunicat stadiul de rezolvare al sesizărilor pe care i le adresase anterior conform dispozițiilor legale și că plângerile pe care le-a depus la postul de poliție au fost rezolvate de către inculpat.
Pe cale de consecință, curtea constată că elementul material al infracțiunii de abuz in serviciu nu există in speță, in nici una dintre variantele normative, nici in varianta neîndeplinirii unui act la care inculpatul era obligat potrivit legii si nici in modalitatea îndeplinirii defectuoase a acestuia.
Cum consecința vătămării interesului legal al persoanei nu este de asemenea, produsă, deoarece așa cum am arătat mai sus, părții vătămate nu i-a fost produsă nici afectare a vreunui interes legal, așa cum ea însăși recunoaște, curtea constată că soluția de achitare dispusă de prima instanță este corectă, temeiul achitării fiind de asemenea corect, întrucât lipsește atât latura subiectivă, intențională specifică acestei infracțiuni, cât si elementul material al laturii obiective.
In plus, nu trebuie să ignorăm împrejurarea că această cauză se află in faza de judecată tocmai datorită plângerii formulată de partea vătămată in temeiul art. 278/1 C.P.P. procedură instituită de legiuitor in beneficiul unei persoane care se consideră vătămată prin actele sau măsurile dispuse de procuror.
Cum partea vătămată, în mod indirect, a înțeles să renunțe la formularea acestei plângeri și in plus, nu a atacat cu apel hotărârea pronunțată de prima instanță, în mod evident această hotărâre nu-i produce nici o afectare a intereselor sale, astfel încât limitele rejudecării se raportează la poziția procesuală a părții care a înțeles să uzeze de procedura reglementată de art. 278/1
C.P.P.Față de considerentele expuse, curtea constată că apelul declarat de parchet este nefondat, temeiul juridic al achitării inculpatului fiind dispus in mod corect de prima instanță, urmând ca apelul să fie respins conform art. 379 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva sentinței penale nr.659/27.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. GC/
2 ex/8.04.2008
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Anghel Ștefana
