Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 842/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR.842

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009,

PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu

JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu

JUDECĂTOR 3: Dan Andrei

Grefier: -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror: din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, prin reprezentant legal director executiv ec., împotriva deciziei penale nr.77/09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.11/08.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care în baza art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal inculpatul, (fiul lui si, născut la data de 8.07.1967 in B, CNP -), cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut,necăsătorit, fără copii minori, domiciliat in B, str.-.-, nr.1, județul B, fără antecedente penale a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de nevirare la bugetul consolidat al statului a contribuțiilor financiare cu reținere la sursă.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a -II a și b, Cod penal începând cu data rămânerii definitive și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 81 - 82 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani ce reprezintă termen de încercare pentru inculpat, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului în perioada suspendării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii de noi infracțiuni în perioada suspendării executării pedepsei.

În baza art.14, 346 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la 13.625 lei despăgubiri civile către DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE B.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat G asistat de avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.38/2009), lipsind recurenta-parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B și intimata-parte responsabilă civilmente SC SRL

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat și reprezentantul Ministerului Public au declarat că nu au excepții de invocat și nici alte cereri de formulat.

Curtea, a luat act de susținerile părților în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocat având cuvântul pentru intimatul-inculpat Gap recizat că în luna martir 2007 Direcția Generală a finanțelor Publice Bae fectuat inspecție fiscală la societatea SC SRL B și conform procesului-verbal încheiat la data de 13.03.2007 și a balanței de verificare inculpatul ar fi calculat, înregistrat și reținut, fără a vira la bugetul consolidat al statului, următoarele obligații fiscale: impozit pe salariu, contribuție asigurări sociale asigurați, contribuție șomaj asigurați, contribuție șomaj asigurător și contribuție asigurare sănătate asigurați, obligații fiscale ce ar fi însumat suma de 22.849 lei.

Însă doar contribuțiile de asigurări sociale asigurați, șomaj asigurați și contribuție de sănătate asigurați reprezintă obligații fiscale cu reținere la sursă în cle mult 30 de zile de la scadență și aparțin perioadei de până la 31.12.2006, totalizând suma de 13.625 lei.

Susținerile recurentei, în sensul că prejudiciul cauzat statului sunt de 22.849 lei sunt greșite.

Ca atare solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri criticate.

Reprezentantul Ministerului Public susține că potrivit disp. art.317 pr.penală judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței și pune concluzii de respingere a recursului declarat de partea civilă ca nefondat.

Recurentul-inculpat G personal având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:

Prin sentința penală nr.11/08.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, în baza art.6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal inculpatul, (fiul lui si, născut la data de 8.07.1967 in B, CNP -), cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut,necăsătorit, fără copii minori, domiciliat in B, str.-.-, nr.1, județul B, fără antecedente penale a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de nevirare la bugetul consolidat al statului a contribuțiilor financiare cu reținere la sursă.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a-II-a și b, Cod penal începând cu data rămânerii definitive și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 81 - 82 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani ce reprezintă termen de încercare pentru inculpat, iar în baza art. 71 alin.5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului în perioada suspendării pedepsei închisorii.

În baza art.359 Cod proc.penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii de noi infracțiuni în perioada suspendării executării pedepsei.

În baza art. 14, 346 Cod proc.penală inculpatul a fost obligat la 13.625 lei despăgubiri civile către DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE B.

Pentru a hotărî astfel Judecătoria Buzăua reținut că prin rechizitoriul nr. 1851/P/2007 înregistrat la această instanță sub nr- Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a pus în mișcare acțiunea penală și a dispus trimiterea in judecată inculpatului G pentru comiterea infracțiunii de nevirare la bugetul consolidat al statului a contribuției financiare cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2

Ca situație de fapt, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut că în luna martie 2007 DGFP Bae fectuat o inspecție fiscală la societatea menționată și conform procesului verbal încheiat in data de 13.03.2007 și a balanței de verificare încheiată la 31.12.2000 s-a constatat că inculpatul a calculat, înregistrat si reținut, fără a vira la bugetul consolidat al statului: impozit venit salariu 7083 lei; contribuție asigurări sociale asigurați - 7616 lei; contribuție șomaj asigurați - 801 lei,; contribuție șomaj asigurător - 2141 lei si contribuție asigurare sănătate asigurați -25208 lei, obligațiile fiscale însumând suma de 22.849 lei.

Dintre contribuțiile precizate, contribuția asigurări sociale asigurați, contribuție șomaj asigurați si contribuție de sănătate asigurați reprezintă obligații fiscale cu reținere la sursă, în cel mult 30 zile de la scadență si aparțin perioadei de până la 31.12.2006, totalizând suma de 13625 lei.

Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, recunoaștere care se coroborează cu procesul verbal încheiat la data de 13.03.2007 și balanța de verificare încheiată la 31.12.2000.

La pronunțarea sentinței de condamnare instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare pedepselor, dar și persoana inculpatului care a recunoscut comiterea faptei și care nu are antecedente penale, toate aceste motive determinând aplicarea unei pedepse la limita textului incriminator și totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei ce se va stabili.

Împotriva acestei sentința au declarat apel inculpatul G și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice

În motivarea scrisă și susținută oral inculpatul a arătat că instanța fondului, la individualizarea pedepsei ce i se cuvine, nu i-a recunoscut existența și efectul unor circumstanțe atenuante care să ducă la coborârea pedepsei sub minimul special al pedepsei prevăzută pentru infracțiunea pe care a comis-

In apelul său Bas olicitat admiterea cererii, desființarea sentinței numai in latura civilă și numai cu privire la cuantumul sumei datorate de inculpat, deoarece obligațiile acestuia către stat însumează 22.869 lei și nu 13.625 lei cât a stabilit instanța fondului că-i datorează cu titlu de despăgubiri civile.

Prin decizia penală nr.77/09 aprilie 2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondate apelurile declarate atât de inculpatul G, cât și partea civilă DGFP B, apelantul G a fost bligat la 120 lei cheltuieli judiciare către stat, iar apelanta DGFP B la 20 lei cu același titlu.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat că în calitate de administrator al SRL B, inculpatul a reținut de la angajații săi în cursul anului 2006 contribuții financiare la sursă in sumă de 13.625 lei și a apreciat că suma ce a fost determinată prin actul de control financiar, până la data de 31.12.2006, însumează contribuția asigurări sociale asigurător, contribuția șomaj asigurați și contribuția de sănătate asigurați, reținută de inculpat salariaților săi și nevirată B, de mai mult de 30 zile, iar fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

S- apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este justă și că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate, in condițiile art. 81 Cod penal și că aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sunt urmarea concluziei că inculpatul îndeplinește și trebuie să beneficieze de acest tratament legal.

S-a apreciat totodată că apelul DGFP este neîntemeiat întrucât despăgubirile civile cuvenite au fost determinate în condițiile și cu aplicarea dispozițiilor ce incriminează și sancționează nevirarea la bugetul consolidat al statului a contribuțiilor financiare cu reținere la sursă și fac obiectul acestei incriminări ce a condus la inculparea, stabilirea vinovăției si pedepsirea inculpatului.

Împotriva deciziei penale nr.77/09 aprilie 2009 a declarat recurs partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B susținând în motivele scrise de recurs că în mod greșit instanța de apel a respins ca nefondat apelul său, și că în mod eronat s-a soluționat latura civilă apreciindu-se că prejudiciul statului este de numai 13.625 lei și nu de 22.849 lei, așa cum s-a constituit parte civilă prin adresa nr.835/23.04.2008.

S-a susținut în motivele scrise că instanța, în virtutea rolului activ nu a coroborat toate probele existente la dosarul cauzei și a considerat că prejudiciul este de numai 13.625 lei în condițiile în care din conținutul actului de control încheiat de DGFP B la data de 03.03.2007 rezulta cu claritate că obligațiile erau în sumă totală de 22.849 lei, conținând atât contribuția de șomaj angajator, cât și impozitul pe venit salarii pe care instanța de fond în mod eronat nu le-a luat în calcul.

S-a motivat că, referitor la contribuția de șomaj angajator, potrivit art.26 din Legea nr.76/16.01.2002, angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra sumei veniturilor care constituie baza de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art.27 alin.1.

Nerespectarea acestei obligații este sancționată, dispozițiile aceleiași legi prevăzând în art.111 că încălcarea de către angajator a obligațiilor prevăzute la art.26 alin.1 și la art.27, constând în sustragerea de la obligația privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amenda.

Faptul că instanța de fond nu a dat eficiență acestor texte de lege ce reglementează obligațiile angajatorului și a soluționat în mod necorespunzător latura civilă neluând în calcul suma de 2.141 reprezentând contribuție șomaj angajator.

În același mod defectuos a procedat instanța de fond și în privința impozitului pe venit salarii în sumă de 7.083 lei pe care nu l-a luat în considerare, deși dispozițiile prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal sunt exprese în acest sens.

Mai mult, potrivit art.57 (2) în cazul veniturilor din salarii, impozitul se calculează și se reține la data efectuării plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare și se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.

S-a susținut că instanța de fond nu a dat eficiență acestor dispozițiile legale, nu a coroborat toate probele din dosarul cauzei, din actul de control încheiat și ca efect al analizării evidenței contabile rezulta cu certitudine că obligațiile datorate bugetului de stat sunt în sumă de 22.849 lei și nu 13.625 lei cât s-a reținut.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei penale nr.77/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.11/08.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, ca fiind netemeinice și nelegale.

Examinând hotărârile recurate, în raport de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, de susținerile recurentei ce se pot circumscrie cazului de casare prevăzut de art.17/1 pr.penală, repus în vigoare prin Decizia 783/2009 a Curții Constituționale, Curtea constată că recursul părții civile Direcția Finanțelor Publice B este nefondat.

Potrivit art.317 pr.penală "judecata se mărginește la faptă și persoana arătată în actul de sesizare a instanței".

În cauza de față, inculpatul Gaf ost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău numai pentru infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, privind "reținerea și nevărsarea cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă".

S-a considerat de către parchet că, în cursul anului 2006, inculpatul în calitate de administrator al SC SRL Bar eținut de la angajații săi, contribuții financiare cu reținere la sursă (contribuții la fondul de asigurări sociale, pentru fondul de șomaj și la fondul de sănătate) în sumă de 13.625 lei, pe care nu le-a virat la bugetul general consolidat al statului.

Ca urmare a sesizării cu această faptă, pe baza probelor administrate (declarația inculpatului și actele de control întocmite de reprezentanții părții civile), prima instanță l-a condamnat pe inculpat doar pentru această infracțiune și l-a obligat la acoperirea prejudiciului în sumă de 13.625 lei, reprezentând aceste contribuții cu reținere la sursă, nevirate bugetului de stat.

În ce privește celelalte obligații pe care partea civilă pretinde că inculpatul le-ar fi eludat, nevirând impozitul pe venit salarii și contribuția șomaj angajator, teoretic, acestea puteau să facă obiectul altor fapte prevăzute unele dispoziții penale cuprinse în legi speciale, menționate și de partea civilă în recursul său.

Însă, Curtea constată că parchetul nu a înțeles să-l trimită în judecată pe inculpat și pentru aceste fapte, neextinzând cercetările, deși avea cunoștință de solicitarea părții civile în sensul constatării unui prejudiciu mai mare, în cuantum de 22.849 lei.

Ca atare, în mod corect instanțele anterioare s-au pronunțat atât în latură penală cât și în latură civilă potrivit obiectului cauzei cu care au fost sesizate, constatând astfel numai existența faptei și vinovăția inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 și a unui prejudiciu de 13.625 lei.

În concluzie, pentru considerentele expuse pe larg mai sus, Curtea apreciază că recursul părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice B este nefondat și îl va respinge ca atare în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.

Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva deciziei penale nr.77/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.11/08.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău.

Obligă recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

2 ex./03.12.2009

f-

j,f,

Judecătoria Buzău

, Gh.

Tribunalul Buzău

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3113/2006

Președinte:Gabriela Diaconu
Judecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 842/2009. Curtea de Apel Ploiesti