Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.843
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror: a din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarat de inculpații -, (fiul lui și, născut la data de 11 septembrie 1983), - (fiul lui și a, născut la data de 23 septembrie 1983) și - (fiul lui și, născut la data 16 decembrie 1986) toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în baza dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 pr.penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat - în stare de deținere și asistat de avocat din cadrul Baroului P, recurenții-inculpați -, - în stare de deținere și asistați de avocat, în substituire pentru avocat din cadrul Baroului P (împuterniciri avocațiale nr.6605/2009, nr.6604/2009 - filele 11,12 dosar recurs).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurenții-inculpați.
Avocații, și Reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul au declarat că nu au excepții de invocat sau cereri de formulat.
Curtea a luat act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat - a criticat încheierea de ședință din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că după audierea inculpaților-recurenți, instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și că în speță sunt incidente dispozițiile art.143 rap. la art.148 lit.f pr.penală, motivându-se că deși cercetarea judecătorească a fost începută și inculpatul a recunoscut faptele, mai sunt de audiat martori și participanți la săvârșirea infracțiunii.
În opinia sa, a precizat că temeiurile care au fost avute în vedere la urmărirea penală ce a fost finalizată, nu mai subzistă.
A mai susținut că dosarul trenează pe rolul tribunalului d e mai multă vreme, dar nu din culpa instanței și că nu s-au administrat probatorii întrucât s-au solicitat termene de către inculpați pentru a-și angaja apărători, apoi apărătorii au depus cereri întrucât se aflau în concedii de odihnă, după care a fost protestul magistraților. Cercetarea judecătorească a început anterior datei de 16.11.2009 iar inculpatul-recurent, în mod nemijlocit a recunoscut că și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală, astfel că este logic că nu există niciun risc că lăsat în libertate să influențeze desfășurarea procesului penal și nici martorii.
A mai precizat că instanța de fond și-a motivat soluția de menținere a stării de arest raportându-se la pericolul social ce îl reprezintă faptele deduse judecății și a menționat că instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere cantitatea de droguri traficată și că pentru infracțiuni de consum de droguri în alte cauze s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar dacă instanța de control judiciar va aprecia că se impune, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta neprivativă de libertate, potrivit art.139 rap. la art.145/1 pr.penală, în sensul înlocuirii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că inculpatul locuiește în S iar cauza se judecă în municipiul
Avocat având cuvântul în substituirea doamnei avocat, pentru recurenții inculpați - și -, a solicitat admiterea celor două recursuri, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpaților în stare de libertate. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
A susținut că inculpații nu prezintă pericol social și că puși în libertate nu vor zădărnici aflarea adevărului, iar gravitatea faptei nu este un element care să ducă la concluzia că se impune privarea de libertate.
A precizat că instanța de control judiciar ar trebui să țină seama de faptul că inculpații au avut poziții de regret și că a susținut că dorește să-și continue studiile, astfel că se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive, cercetarea acestora în stare de libertate, ori, așa cum a mai precizat, înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public a precizat că cei trei inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de trafic de droguri iar consumul și traficul de droguri reprezintă un pericol atât pentru inculpați, cât și pentru societate. Față de infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care au fost trimiși în judecată, a considerat că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile ce au fost avute în vedere de instanță la momentul arestării subzistă în continuare.
A pus concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și de menținere ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond.
Recurentul-inculpat - având ultimul cuvânt a solicitat să fie judecat în stare de libertate și a susținut că nu se consideră un pericol social câtă vreme și-a recunoscut fapta. În plus a adăugat că dacă va fi judecat în stare de libertate nu va influența martorii, se va angaja și își va continua studiile.
Recurentul-inculpat - având ultimul cuvânt a solicitat să fie judecat în stare de libertate și a adăugat că dacă va fi judecat în stare de libertate va încerca să-și continue studiile.În plus a menționat că nu se consideră un pericol social și că la momentul arestării lucra într-un restaurant, câștigându-și în mod onest existența, nu din vînzarea drogurilor.
Recurentul-inculpat - având ultimul cuvânt a solicitat să fie judecat în stare de libertate și a adăugat că nu prezintă pericol public.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 pr.penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților -, (fiul lui și, născut la data de 11 septembrie 1983), - (fiul lui și a, născut la data de 23 septembrie 1983) și - (fiul lui și, născut la data 16 decembrie 1986) toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, constatându-se în privința tuturor inculpaților, legalitatea și temeinicie măsurii arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în ceea ce privește măsura arestării preventive luată față de inculpații, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare, fapta comisă prezintă un pericol social ridicat, în raport de modalitatea in care a fost săvârșită fapta, precum și de consecințele acestor fapte de trafic și consum de droguri de risc.
S-a mai apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 precum C.P.P. și art.148 lit.f p în sensul că lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un pericol social pentru ordinea publică, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-a reținut că inculpații au fost trimiși in judecată pentru infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri de risc, faptă cu un grad de pericol social ridicat, pericolul concret pentru ordinea publica derivând din gravitatea faptelor comise de către acestia, din modul de comiterea faptelor precum si din dificultatea cu care sunt depistați autorii unor astfel de fapte, respectiv probarea acestora, urmând a se avea in vedere și rezonanța socială a unor astfel de fapte.
Chiar dacă, până la acest moment, inculpații arestați au fost audiați, cercetarea judecătorească se află in curs, urmând a fi audiat și inculpatul, care nu a putut fi prezentat in fata instanței, urmând a se audia alți martori din acte, tribunalul a constatat că subzistă și in acest stadiu procesual temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive fată de cei trei inculpați.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații -, - și -, criticând-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării lor preventive, deoarece instanța de fond a pășit la cercetarea judecătorească, au fost deja audiați, astfel încât nu mai pot influența aflarea adevărului, iar în plus, unii dintre inculpați intenționează să își continue studiile, lăsarea lor în libertate neputând prezenta nici un fel de pericol pentru ordinea publică.
Se solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive a recurenților sau înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă neprivativă de libertate.
Curtea examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare:
Prima instanță a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art.300/2 rap. la art.160/b pr.penală, potrivit cărora în cursul judecății, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Este adevărat că pe parcursul judecății, această măsură preventivă poate fi revocată și după caz, înlocuită cu alta restrictivă de libertate mai ușoară, numai atunci când se constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice continuarea privării de libertate, pentru asigurarea normalei desfășurări a procesului penal.
În cauză se observă că, recurenții au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 8/D/P/2009 din 09.04.2009 al T - Biroul teritorial Prahova pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 din Lg. 143/2000 cu aplic. art. 41 al.2 și respectiv prev. de art. 4 al.1 din Lg. 143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 și cu aplicarea finală a art. 33 lit. a, reținându-se, în esență că, în cursul anului 2009 în baza unei rezoluții infracționale unice au consumat, comercializat și deținut în vederea comercializării droguri de risc, constând în rezină de cannabis( hașiș).
Măsura arestării preventive a fost dispusă împotriva recurenților prin încheierea nr.7 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, constatându-se că se află în situațiile prev. de art. 136, art. 149, art. 1491comb. cu art. 148 alin.1 lit. f Cod proc. penală, iar ulterior instanța de judecată legal investită a procedat la menținerea arestării preventive a recurenților în cursul judecății.
Astfel, cerința prevăzută de art.143 pr.penală privind existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile ce atestă participația inculpaților la săvârșirea faptei, este în continuare satisfăcută, câtă vreme pe parcursul urmăririi penale, dar și al cercetării judecătorești ce s-a desfășurat până în prezent, au fost administrate suficiente mijloace de probă din coroborarea cărora rezultă, cel puțin până la acest moment, comiterea de către recurenți a faptelor ce formează obiectul judecății.
Este în egală măsură adevărat că, pe întreg parcursul procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive își produc efectele pe deplin dispozițiile ce reglementează incidența prezumției de nevinovăție, însă, atâta vreme cât pe parcursul urmăririi penale au fost administrate probe și sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă și verosimilă de participare a recurenților la săvârșirea faptei, privarea lor de libertate nu constituie o înfrângere a principiului prezumției de nevinovăție, ci o expresie a aplicării art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă "dacă cel în cauză a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Pe de altă parte se observă că aceste fapte prezintă prin ele însele o gravitate sporită, iar lăsarea în libertate a recurenților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că și temeiul prevăzut de art.148 lit.f pr.penală subzistă în continuare, impunând menținerea recurenților în stare de arest.
Sub acest aspect, trebuie menționat că, în aprecierea necesității menținerii arestării preventive, nu se poate face abstracție de pericolul social concret al faptei pentru care recurenții sunt deduși judecății, cu atât mai mult cu cât, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, condiția necesității presupune, ca și ipoteză, existența unui interes public, în sensul privării de libertate, interes care este legat atât de buna administrare a justiției și de evitarea riscului sustragerii de la proces, dar și de imperativul protejării publicului larg de riscul repetării faptelor.
Din această perspectivă, s-a statuat că măsura arestării preventive apare ca necesară, în ipoteza în care alte măsuri nu sunt suficiente pentru protejarea în mod eficient a interesului public, fiind evident că în cauză măsură preventivă cea mai severă,menținută față de recurenți, este proporțională și necesară în raport de interesele bunei administrări a justiției și ale protecției interesului public.
Așa fiind, natura infracțiunilor deduse judecății - trafic și consum ilicit de droguri de risc-, modul și împrejurările în care se prefigurează până în prezent săvârșirea acestora, dar și gravitatea faptelor deduse judecății au fost în mod corect apreciate de instanța de fond ca reprezentând elemente ce formează convingerea în sensul că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, subzistă și impun în continuare privarea recurenților de libertate.
Faptul că în cauză instanța legal sesizată a procedat la declanșarea cercetării judecătorești și că inculpații, audiați fiind,au manifestat o conduită procesuală sinceră nu reprezintă elemente suficiente pentru a se constata că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurenților ar fi încetat ori s-ar fi schimbat.
Conduita procesuală sinceră, ca de altfel și intențiile unora dintre recurenți de continuare a studiilor, pot constitui,eventual, obiect de apreciere în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor, fără însă a reprezenta elemente pentru a se constata că temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării lor preventive ar fi suferit schimbări de natură a determina înlocuirea măsurii preventive cu alta mai ușoară.
Față de considerentele expuse și constatând că în cauză prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar motivele invocate de recurenți nu reprezintă suficiente temeiuri pentru a se putea aprecia că privarea lor de libertate nu mai este necesară, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații -,fiul lui și, născut la 11.sept.1983, fiul lui și a, născut la 23.sept.1990 și -, fiul lui și, născut la 16 decembrie 1986, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii pronunțată la data de 16 noiembrie 2009 de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel: pe recurentul - la 50 lei, iar pe fiecare din recurenții și la câte 150 lei, din care câte 100 lei onorariu apărător oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2009
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
8 ex./24.11.2009
f-
Tribunalul Prahova
f
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
