Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 98/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIENr. 98
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti Ioana Vroniceasa
- - -- președinte secție
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de -A - procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpata, împotriva deciziei penale nr. 286/A/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpata asistată de av., apărător ales, lipsă fiind reprezentanții părții civile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul inculpatei și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpată, arată că recursul vizează două aspecte:
1. Un prim aspect îl reprezintă greșita încadrare juridică a faptei, respectiv cea de abuz în serviciu contra intereselor publice, întrucât inculpata nu are calitate de funcționar public, având în vedere postul ocupat. Societatea nu face parte din categoria instituțiilor publice prev. de art. 145 Cod penal. Teoria că, datorită faptului că inculpata a exercitat o însărcinare retribuită în serviciul unei societăți comerciale la care statul este acționar majoritar, nu poate duce și la concluzia că ar fi funcționar public. Pe de altă parte, în reglementarea actuală se că funcționarul public este persoana care exercită o însărcinare în serviciul unei autorități publice, instituție publică, instituții sau alte persoane juridice de interes public. În acest context, dispozițiile codului penal trebuie interpretate în strânsă legătură cu Legea 188/1999- privind statutul funcționarului public, care prin articolul 2 dă o definiție expresă și precisă a noțiunii de funcționar public.
2. Un al doilea aspect privește condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal, apreciind că în cauză trebuia reținută infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal raportată la art. 258 Cod penal și în temeiul art. 10 lit.d Cod pr.penală să se dispună achitarea acesteia întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Nu se poate reține în sarcina inculpatei săvârșirea unei infracțiuni prin inacțiune.
Fapta inculpatei ar fi trebuit să producă o pagubă imediată. Ori pretinsa faptă nu a produs nici un prejudiciu care să atragă o anumită gravitate. În atare condiții apreciază că nici nu suntem în sfera penalului, eventual aceasta reprezintă o abatere disciplinară
Pretinsul prejudiciu de 24336 ron reprezintă 0,001% din capitalul SC SA. Deci pretinsa pagubă este minoră în raport de patrimoniul părții vătămate.
Față de aceste aspecte, arată că se impune achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit.d Cod pr.penală.
În condițiile în care instanța va trece peste aceste apărări, apreciază că pericolul social al faptei nu este atât de grav și se impune aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, arată că nu există situația premisă și nu există un înscris sub semnătură privată falsificat, iar anunțul din ziar nu poate fi asimilat cu un înscris, deoarece nu emană de la o persoană fizică. Mai mult, din dosar nu reiese că s-au făcut cercetări cu privire la originalul anunțului din Ziarul de B și în atare situație nu se poate reține comiterea infracțiunii de iz de fals în lipsa actului falsificat.
Față de aceste aspecte solicită achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit.a Cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Bacău este legală și temeinică. Vinovăția inculpatei stabilindu-se în mod corect, în baza probatoriului administrat în cauză, respectiv: raportul de expertiză, raportul de audit, anunțul din ziar și declarațiile martorilor. De asemenea încadrarea juridică a faptei este corectă, deoarece Societatea face parte din categoria unităților de utilitate publică.
Cu privire la cererea de a se aplica în cauză dispozițiile art. 181Cod penal, arată că nu se impune acest lucru, având în vedere gravitatea faptei și prejudiciul produs.
Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata, având cuvântul, arată că își însușește concluziile puse de apărător.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Prin sentința penală nr.. 347/21.02.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar - în temeiul art.334.Cod proc.penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal in cea prev. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal.
În baza art. 248Cod penal cu aplicarea art.258 Cod penal, a fost condamnată inculpata (), fiica lui si, la 15.03.1965 în B, jud.B, domiciliată în B,-/A/10, -, fără antecedente penale, cetățean român, căsătorită, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz in serviciu contra intereselor publice".
În baza art. 291Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de fals".
În baza art. 33 lit. si art. 34 lit.b penal s-a contopit și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 81.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, stabilit in condițiile art.82 Cod penal.
În baza art. 359.pr.penală s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83. penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14, 346.pr.penală raportat la art. 998 și urm. civil s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligată inculpata la despăgubiri materiale în sumă de 24.336,40lei RON către partea civilă SC. Națională de Transporturi Aeriene Romane- SA.
S-a luat act că inculpata a avut avocat ales.
În baza art.191 alin.1 Cod pr. penala a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3700lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu fișa postului (fl.15,120d.), în calitate de șef a Agenției B, inculpata (), avea următoarele obligații de serviciu:
- să emită corect și complet dispoziții de încasare sau plată, facturi fiscale, chitanțe, polițe de asigurare medicală respectând legislația în vigoare;
- să conducă evidența gestionară corectă și la zi a documentelor cu regim special având în vedere prevederile HG.831/1997,transmise de Direcția Financiară DF/6070/23.04.1998, precum și notele de informare transmise de Direcția Financiară;
- să răspundă de gestionarea corectă a formularelor cu regim special semnalând orice nereguli constate;
- să răspundă disciplinar, material, contravențional sau penal, după caz, pentru neîndeplinirea corectă sau completă a sarcinii ce revin funcției și a nerespectării normelor și reglementărilor interne și internaționale și a legislației în vigoare;
- să răspundă cu privire la gestionarea mijloacelor bănești și a formularelor cu regim special;
- să urmărească derularea în plan local a contractelor încheiate de;
- să organizeze și să răspundă de evidența și siguranța mijloacelor materiale și bănești, făcându-se responsabilă de orice mijloc înregistrat din manipularea acestora;
- să transmită spre verificare și avizare toate contractele care se încheie pe plan local informând operativ Conducerea asupra oricăror majorări de tarife;
- să răspundă de păstrarea și utilizarea în bune condiții a mijloacelor fixe și instalațiilor aflate în dotarea agenției atât pentru cele în utilizare directă cât și pentru cele de uz general.
Astfel, fiind angajată a părții civile și având ca atribuții de serviciu obligațiile mai sus enumerate, de care a abuzat, inculpata, în calitate de șef a Agenției B - a facilitat închirierea unui spațiu excendentar de 62 mp. din incinta Agenției B către SC. SRL. B, al cărui administrator era soțul inculpatei, facturând și încasând chirie cu mult sub nivelul minim al pieței, și a permis totodată subînchirierea fără drept al acestui spațiu de către SC. SRL. altei societăți comerciale, respectiv SC. SRL. B, neurmărind derularea corectă a contractului de închiriere, nefacturând la timp și corect utilitățile aferente. Astfel, prin contractul de închiriere nr.721 (fl.75d.) a fost închiriat acest spațiu comercial către SC. SRL. B, al cărui administrator era soțul inculpatei, pentru o chirie de 6 USD/mp./luna si acesta din urmă imediat, la 01.11.2002, l-a subînchiriat unei alte societăți SC. SRL. B, cu prețul de 11USD/mp./luna, deși subînchirierea fără acordul proprietarului era interzisă expres prin clauza contractuală, iar inculpata deși avea cunoștință de această tranzacție în defavoarea părții civile a cărei salariată era și mai mult avea obligația de serviciu să urmărească derularea și executarea contractelor, a permis prejudicierea părții civile.
Mai mult, deoarece la 29.10.2003 contractul de închiriere nr.721 a expirat inculpata a propus părții civile prin nota de serviciu (fl.66) prelungirea contractului cu aceeași firmă SC. SRL. B, al cărui administrator era soțul inculpatei, motivând că acesta a depus cea mai bună ofertă. Pentru a motiva acest din urmă aspect și astfel a convinge Națională SA, inculpata la data de 29.02.2004 transmite Companiei un fax cu o copie a anunțului dintr-un ziar privind închirierea suprafeței de 62mp. și ulterior înaintează și niște presupuse oferte din partea unor societăți comerciale interesate de închiriere, respectiv SC. SRL.B, SC. SRL. B, SC. SRL. B, oferte cu un preț de pornire sub cel oferit de către SC. SRL.B (fl.96, 111-117d.).
Din verificările efectuate, inclusiv adresa nr.231/20.07.2006(fl.93) de la SC. SRL. B s-a constatat ca anunțul de închiriere nu a fost publicat în Ziarul de B, așa cum a susținut inculpata, constatându-se că de fapt anunțul reprezintă un fals realizat prin suprapunere-scanare peste alt anunț (fl.96-98). Susținerile inculpatei în apărare în sensul ca anunțul a fost publicat insă plătit nu de societate ci pe numele ei personal nu pot fi reținute deoarece nu are relevanță cine a plătit c/v publicării anunțului, ci ca acel anunț să fi fost publicat efectiv în presă, or inculpata nu a făcut proba în acest sens, ci dimpotrivă, așa cum s-a arătat mai sus s-a constat că de fapt anunțul reprezintă un fals realizat prin suprapunere-scanare peste alt anunț, fals de care aceasta s-a folosit pentru a convinge partea civilă să prelungească contractul cu societatea soțului inculpatei.
Pe de altă parte, ofertele, utilizate de inculpată în demersul de a convinge partea civilă, al cărei angajat era, ca ofertă a societății administrate de soțul său este cea mai bună, nu poartă toate datele de identificare ale acestora (relații ORC.B-fl.100-110), iar ofertele nu sunt nici datate. Mai mult, audiați fiind administratorii acestor firme, și, au arătat că nu au întocmit și semnat oferta în numele societății lor și nici nu au avut cunoștință de anunțul din ziar. Martorul -administrator al SC. SRL. a arătat că în iarna 2003 a semnat o ofertă dar la solicitarea soțului inculpatei însă fără să-l intereseze acest spațiu așa se explică și inadvertențele datelor de identificare.
Deoarece partea civilă este o societate comercială pe acțiuni, organizată în baza Lg.31/1990, chiar dacă acționar este statul, se impune reținerea și a prev. art. 258 Cod penal, motiv pentru care s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, in baza art. 334 Cod pr.penală.
Instanța nu a reținut apărarea inculpatei în sensul că prejudiciul este nesemnificativ deoarece cuantumul acestuia nu s-a stabilit raportat la capitalul social al societății prejudiciate, acest criteriu ducând la diferențe de tratament penal în funcție de patrimoniul părții vătămate, criteriu neprevăzut de legea penală. Pe de altă parte un prejudiciu infracțional reținut de 24.336,40lei RON este suficient de însemnat pentru a îndeplini condiția pericolului social.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe deduse din aceea că a avut reprezentarea clară a faptelor săvârșite și a rezultatului, urmărind producerea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social generic și concret al faptelor, împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, dar și datele personale ale inculpatei, aceasta nefiind cunoscută cu antecedente penale, însă nu avut poziție sinceră în fața organelor judiciare.
Față de cele arătate anterior, ținând cont și de dispozițiile art.248 penal, cu aplicarea art.258 Cod penal si 291 Cod penal, instanța a condamnat pe inculpată la două pedepse cu închisoare orientate spre minimul special, de 6 luni respectiv 3 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice" și "uz de fals", pe care în temeiul art. 33 lit.a si 34 lit.b Cod penal le-a contopit în cea mai grea.
Instanța a apreciat, în baza acelorași criterii, că scopul prevăzut de art.52 Cod penal, poate fi atins în privința inculpatei și fără executarea efectivă a pedepsei și având în vedere că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 81.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o durată 2 ani si 6 luni, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 Cod penal iar în baza art. 359.pr.penală s-a atras atenția inculpatei asupra prev. art. 83. penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Având în vedere că săvârșirea faptei s-a consumat înainte de 12.iulie 2006, când au intrat în vigoare prev. Lg.256/2006 privind modificarea Codului penal, legea veche fiind mai favorabilă, instanța nu a aplicat art.71alin.2 si 5 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, având în vedere înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală și raportul de expertiză contabilă, instanța a apreciat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 cod civil și în consecință în temeiul art.14 si 346 Cod pr.penală, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpata la despăgubiri materiale în sumă de 24.336,40lei RON către partea civilă SC. Națională de Transporturi Aeriene Române- SA, reprezentând diferența dintre chiria lunară de 11USD/EURO/mp./lună încasată de către SC. SRL. de la SC. SRL. și chiria de 6USD/mp./lună facturată de către inculpată către SC. SRL. în perioada noiembrie 2002octombrie 2003 și iulie 2005-decembrie 2005. suma de 2345,5 lei nu reprezintă prejudiciu deoarece chiar dacă suma nu a fost facturată a fost totuși încasată-pag.5 din raport de expertiză.
Prin decizia penală nr. 286/ din 16.06.2009, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Bacăus -a dispus în temeiul art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, admiterea apelului declarat deParchetul de le lângă Judecătoria Bacăuîmpotriva sentinței penale nr. 347/21.02.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatei.
S-a desființat sentința penală apelată sub acest aspect.
S-a reținut cauza spre rejudecare și pe fond:
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 258 Cod penal de la încadrarea juridică.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a constatat că apelanta inculpată a avut apărător ales.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta inculpată împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală a fost obligată apelanta inculpată la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău este fondat cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice de la prima instanță, pentru următoarele considerente:
Din conținutul relațiilor înaintate instanței de către Oficiul Național al Registrului Comerțului (fila 97- 98 ds. fond) partea civilă Națională de Transporturi Aeriene Române, o societate pe acțiuni de tip închis, cu acționar principal statul român prin Ministerul Transportului, iar potrivit fișei postului inculpatei (filele 120-123 ds. urm. penală) rezultă că atribuțiile acesteia constau între cele privind vânzările și rezervările de bilete, și cele de:
- emite corect și complet dispoziții de încasare sau plata facturi fiscale, chitanțe (separat lei și valută, dacă este cazul), polițe de asigurare medicală, respectând legislația în vigoare;
- întocmește deconturi zilnice de vânzări și/sau restituiri (dacă este cazul), pe categorii de documente și de trafic intern/extern), anexează documentele justificative, semnează și ștampilează de întocmit și contrasemnează emitenții din pentru asigurarea unui control operativ;
- aplică pe toate documentele emise manual (pe fiecare filă) ștampila de identificare cu codul personal și semnătura;
- se preocupă permanent de îmbunătățirea imaginii Companiei în relațiile cu beneficiarii e transport aerian, răspunzând cu curtoazie și profesionalism tuturor întrebărilor acestora, afișând un comportament condescendent, politicos și deschis dialogului, contribuind la luarea celei mai bune decizii de către client;
- respectă și acționează pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Decretului 209/76,privind aprobarea Regulamentului operațiunilor de casă, precum și a legislației și normelor în vigoare;
- conduce evidența gestionară corectă și la zi a documentelor cu regim special având în vedere prevederile HG 831/1997, transmise de Direcția Financiară cu adresă DF/6070/23.04.1998 precum și notele de informare transmise de Direcția Financiară;
- execută orice alte sarcini și lucrări trasat de supervisor, șeful de tură și șeful de agenție;
- răspunde de gestionarea corectă a formularelor cu regim special (bilete -uri, facturi fiscale, chitanțiere, carnete de restituiri, etc.) semnalând orice nereguli constatate;
- răspunde disciplinar, material, contravențional sau penal, după caz pentru neîndeplinirea corectă sau completă a sarcinilor ce revin funcției și a nerespectării normelor și reglementărilor interne și internaționale și a legislației în vigoare.
Așadar, în mod greșit prima instanță a completat încadrarea juridică a faptei inculpatei cu dispozițiile art. 258 cod penal, inculpata fiind funcționar public.
Apărarea inculpatei a arătat că dispozițiile legale aplicabile sunt art. 2 din Legea 24/2000 "privind tehnica legislativă" coroborate cu cele cuprinse în art. 2 din Legea 188/1999, privind funcționarii publici, ori tribunalul, apreciază că Legea 24/2000 nu poate fi aplicabilă speței de față, având un caracter de normă specială și care nu poate contraveni codului penal, respectiv art. 147 și 145 care este o normă generală.
Din fișa postului rezultă că inculpata avea calitatea de "șef agenție" care se încadrează categoriei de funcționar public prev. de art. 2 din Legea 1878/1999 cu anexa respectivă, pentru punctele 7 sau 8 denumite acolo "șef birou", sau "șef serviciu".
Inculpata a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de "uz de fals" în baza art. 10 lit. a cod pr. penală considerând că nu poate exista această infracțiune fără înscrisul falsificat.
Urmează a respinge acest motiv de apel al inculpatei, întrucât pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de uz de fals sub aspectul laturii obiective este suficient ca înscrisul fals să fie folosit efectiv, simpla lui deținere nu constituie infracțiune de uz de fals și mai este necesar ca înscrisul fals folosit să aibă aptitudinea de a produce consecințe juridice. Sub aspectul laturii subiective este necesar ca făptuitorul (inculpata) să fie urmărit, ca prin folosirea înscrisului să se producă consecințe juridice, nu interesează că s-au produs sau nu acele consecințe.
Din conținutul plângerii părții vătămate, s-a reținut că inculpata a transmis mai multe "oferte" de închiriere a spațiului, și un anunț în presa locală, către B, inducându-le acestora ideea că cea mai avantajoasă ofertă era cea venită din partea firmei SC SRL - administrată de soțul său ( ) cu 6 euro chirie pe lună.
Ori, pe parcursul urmăririi penale, s-au depus la dosar prețurile practicate la acel moment de agențiile imobiliare, pentru închirierea unui astfel de spațiu comercial, prețuri care variau între 10-26 dolari (filele 117-119 ds. urm. penală) între anii 2002-2005.
Despre prețul real al închirierilor în spațiile comerciale băcăuane, inculpata nu a înștiințat conducerea, mai mult, a înaintat acestora un tabel provenind de la Serviciul de Taxe și Impozite din cadrul Primăriei B - pentru anul 2002, stabilite prin Hotărârea Consiliului Local, în care, de fapt se vorbește despre taxe și tarife și nu despre chirie (fila 71 de urm. penală) - la momentul inițial al închirierii contractului de închiriere nr. 701/29.10.2002.
Susținerea inculpatei, la prima instanță, și în apel, că ofertele de închiriere nu au fost întocmite de dânsa, că reprezentanții celor trei societăți comerciale au trimis direct ofertele lor la B, că nu au "trecut" prin sediul Agenției B, nefiind trimise de dânsa. Ori, din studiul raportului de audit intern aflat la filele 47 - 58 urm. penală și a formularului de constatare și raportare a iregularităților (filele 12-33 ds. urm. penal) rezultă că inculpatei i s-a cerut de conducerea înaintarea tuturor ofertelor în plic închis, precum și a anunțului privind închirierea spațiului într-un cotidian local. S-a reținut că inculpata nu s-a conformat acestor reguli, ci a trimis prin fax cele trei oferte, și mai târziu xerocopia anunțului privind oferta de închiriere. Din controlul efectuat a rezultat că inculpata s-a eschivat, în a prezenta auditorilor registrul de casă în care să figureze înregistrată chitanța de plată a anunțului publicitar, și nici originalul sau copia ziarului (fila 21).
Deci ofertele au fost trimise la B de Agenție fără plic închis și majoritatea pe faxul agenției.
Din Actul de acuzare și din motivarea hotărârii primei instanțe, nu rezultă și nimeni n-a susținut că cele trei oferte ar fi fost scrise de inculpată - așa cum arată dânsa - fiind stabilit faptul că administratorii celor trei societăți SC Trans, SRL și - au semnat așa zise oferte, despre care aceștia nu-și mai amintesc, însă cert este că de obținerea acestor semnături s-a ocupat soțul inculpatei (filele 111-116 ds. urm. penală).
Prin rechizitoriul nr. 1564/27.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacăus -a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cod penal și uz de fals prev. de art. 291 cod penal, întrucât din cercetări nu a rezultat faptul că infracțiunile ar fi fost săvârșite de acesta, însăcercetările continuă, dispunându-se prin același rechizitoriu disjungerea cauzei față de cu privire la infracțiunile prev. de art. 290 cod penal.
Înscrisul fals în materialitatea sa există, a fost folosit, trimițându-l conducerii, din compararea acestui "anunț" se observă cu ușurință că este copia unei pagini din "Ziarul de B" fiind contrafăcut doar anunțul de la rubrica închirieri - "oferte". Că un astfel de anunț nu s-a publicat în acest cotidian rezultă cu certitudine din adresa oficială înaintată de conducerea SC SRL B către Serviciul poliției Transporturi B (fila 93 ds. urm. penală) adresă ce are caracterul unui înscris oficial și al cărui conținut nu se bazează pe "memoriile lucrătorilor" - și care în opinia sa arată că nu are nici un fel de forță probantă și de aceea nu ar trebui luată în considerare. Pentru găsirea "originalului" s-au consultat și exemplarele aflate în arhiva Bibliotecii Județene CBî ncheindu-se și un proces verbal în acest sens (fila 95), fără însă a se găsi originalul anunțului trimis conducerii, ci doar originalul după care s-a făcut acel fals al nr. din28.02.2004.
Se apără inculpata că pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. de art. 248 cod penal, trebuie să existe o tulburare însemnată bunului mers al societății, sau o pagubă patrimoniului acesteia, și că această pagubă trebuie să aibă o anumită însemnătate, ceea ce nu este cazul, pentru SC.
Tribunalul nu a putut reține această apărare, atâta timp cât partea vătămată a înțeles să se constituie parte civilă în cauză, efectuându-se în acest sens două expertize contabile (la urm. penală și în apel).
rezultate în urma întocmirii expertizelor sunt identice de 24.336,40 ron (filele 128-147 urm. penală și filele 84-92 ds. apel).
Inculpata a atătat că, valoarea acestui prejudiciu este infim raportat la patrimoniul companiei, că ar reprezenta o pagubă adusă acesteia de 0,001%, astfel că se justifică aplicarea unei amenzi administrative odată cu achitarea sa, în baza art. 18/1 cod penal.
Tribunalul însă, a considerat că inculpata nu poate beneficia de o astfel de achitare raportat nu numai la valoarea prejudiciului produs ci prin întreaga sa activitate infracțională, prin atitudinea de care a dat dovadă încălcând fișa postului, deontologia profesională creând premisele obținerii în favoarea familiei sale și a soțului său) de venituri ilegale, încălcând obligațiile de loialitate, fidelitate, asumate la semnarea fișei postului prin subînchirierea aceluiași spațiu decât SC la 11 dolari către SRL (lucru interzis chiar prin art. 9 din contractul de închiriere nr. 721/29.10.2002, prin funcționarea în continuare a societății după expirarea contractului arătat mai sus.
Sub aspectul laturii civile, inculpata a solicitat reducerea despăgubirilor așa cum a fost obligată de prima instanță, considerând că ar putea fi obligată, eventual doar la plata sumei de 9609 lei aferentă perioadei VII.2005-XII.2005 (diferență dintre chiria plătită de SC către de la SC, în perioada valabilității contractului de participațiune nr. 10/01.07.2005).
În apărarea sa, a arătat că inițial, la încheierea primului contract nr. 701/29.10.2002 între SC SRL (administrată de soțul său ) și, aceștia din urmă nu i-au solicitat prezentarea anunțului de închiriere într-un cotidian sau alte oferte.
Din studiul formularului de constatare și raportare a iregularităților și a raportului de audit intern, s-a reținut că inculpata a transmis oferta de închiriere a spațiului (urmare a achitării debitului fostei societăți de către SC ) la același preț avut de cu, adică 6 dolari, inducând în eroare conducerea societății prin prezentarea acelui tabel aparținând Primăriei B (cu taxe și impozite, fil 71 ds. urm. penală) din care trebuia să se înțeleagă că prețul oferit de de 6 dolari/ este avantajos pentru firmă.
Că s-a achitat sau nu debitul restant al SC de către SC către, nu este sigur, de vreme ce pe rolul instanței ( Tribunalul București - Secția Comercială se găsește o acțiune promovată de SC SRL B împotriva Companiei, în conținutul căreia se arată că de fapt, ea este societatea care a achitat aceste debite restante, a suportat toate cheltuielile legale de renovarea Agenției - B, ca urmare a încheierii contractului de colaborare la 1.12.2002 cu SC.
Așadar, s-a apreciat nejustificată cererea inculpatei de a înlătura prejudiciile produse, corespunzătoare perioadei XI.2002-2003.
În asigurarea dreptului la apărare, tribunalul a încuviințat efectuarea, în apel, a unei expertize contabile cu obiectivele arătate de inculpată. Din compararea celor două expertize contabile efectuate la urmărirea penală (filele 127-148, expert ) și filele 84-92 ds. tribunal expert ),s-a observat că valorile rezultate sunt identice, atât cele privind diferența între chiria de 11 dolari percepută de la SC de către și cea de 6 dolari plătită de aceasta din urmă către, precum și valoarea utilităților nefacturate pe ambele perioade XI.2002 - 2003 și VII.2005 - XII.2005.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacăua criticat hotărârea și sub aspectul netemeiniciei, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatei este excesiv de blândă raportat la activitatea infracțională a acesteia.
Tribunalul a considerat însă, că în cauză, s-a făcut o justă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, și că nu se impune majorarea pedepsei pentru inculpată. Este adevărat că a avut o atitudine nesinceră pe parcursul urmării penale și la prima instanță nerecunoscând săvârșirea faptelor dar, raportat la lipsa antecedentelor penale, la atitudinea sa oarecum loială față de SC dându-și demisia din funcție, la valoarea prejudiciului creat, la lipsa unei supravegheri mai stricte din partea companiei, a conducerii firmei din B, care a dus la o perpetuare a stării de fapt (materializat de exemplu, prin lipsa oricărui act adițional la contractul inițial nr. 721/29.10.2002 de prelungire închirierii între SC și, ceea ce a dus la funcționarea în continuare a primei societăți în cadrul spațiului și implicit și a și a facturilor emise fără existența unui contract reînnoit periodic), deficiențe de care se face vorbire și în raportul de audit intern și a acelui formulat de constatare și raportare a iregularităților întocmite de partea vătămată (filele 23-24 ds. urm. penală), tribunalul a respins acest motiv de apel, considerând că pedeapsa aplicată și modalitatea executării ei sunt suficiente pentru atingerea scopului educativ al pedepsei.
Pe de altă parte, nici motivul de apel al inculpatei, cel de achitare, în baza art. 18/1 cod penal nu a fost primit și admis raportat nu numai la valoarea prejudiciului produs ci prin întreaga sa activitate infracțională, prin atitudinea de care a dat dovadă încălcând fișa postului, deontologia profesională creând premisele obținerii în favoarea familiei sale și a soțului său) de venituri ilegale, încălcând obligațiile de loialitate, fidelitate, asumate la semnarea fișei postului prin subînchirierea aceluiași spațiu decât SC la 11 dolari către SRL (lucru interzis chiar prin art. 9 din contractul de închiriere nr. 721/29.10.2002, prin funcționarea în continuare a societății după expirarea contractului arătat mai sus.
Pentru toate considerentele expuse, instanța, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, a admis apelul declarat deParchetul de le lângă Judecătoria Bacăuîmpotriva sentinței penale nr. 347/21.02.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatei. A desființat sentința penală apelată sub acest aspect. A reținut cauza spre rejudecare și pe fond,a înlătura aplicarea dispozițiilor art. 258 Cod penal de la încadrarea juridică.Va menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A constatat că apelanta inculpată a avut apărător ales. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta inculpată împotriva aceleiași sentințe penale.
În cauză a formulat recurs în termen legal inculpata, care critică prin apărătorul ales decizia pronunțată în apel pentru următoarele motive:
A considerat că în mod greșit instanța a admis apelul Parchetului întrucât în speță nu am avut calitatea de funcționar public, astfel încât în cauză trebuiau reținute și prevederile art.258 pen. Așa cum a arătat și în concluziile scrise în conținutul rechizitoriului, Ministerul Public nu dă nici o argumentație în ceea ce privește "calificarea mea" ca funcționar public, având în vedere postul xupat - șef Agenție.
Teoria că, datorită faptului că am exercitat o însărcinare retribuită in serviciul unei societăți comerciale la care statul este acționar majoritar, aș fi funcționar public, nu poate fi primită. Această calificare era dată în vechea formulare a art.147 din Codul penal și nu în cea actuală. Pe de altă parte reglementarea actuală, apreciază că funcționarul "public este persoana care exercită o însărcinare în serviciul unei autorități publice, instituție publică, instituții sau alte persoane juridice de interes public. Agenția B (care se ocupa cu vânzarea de bilete și rezervări) nu se găsește în această enumerare (nu este nici instituție publică, nici autoritate publică). Consideră că nu este nici persoană juridică de interes public, având în vedere activitatea specifică -vânzarea de bilete și rezervarea de locuri pentru avioanele companiei, (mai ales că în prezent -ul nu mai deține în materie de zboruri, monopolul pe piață, fiind și alt companii românești cu aceeași activitate, ex., etc, sau străine, ce desfășoară zboruri în România (, etc).
Pe de altă parte, în sistemul nostru de drept, normele se elaborează și se interpretează într-o formulă unitară, instituțiile și principiile se corelează și se completează reciproc și nu pot cuprinde definiții sau terminologii contradictorii unele față de altele (în funcție de legea care le prevede). Că este așa, rezultă expres din art.2 din Legea nr.24/27.03.2000 privind tehnica legislativă, care impune "sistematizarea, verificarea și ordonarea legislației".
În acest context,art.147 pen. cu trimitere la art.145 pen.(articol ce dă o definiție largă a termenului de public și funcționar public) trebuie interpretate în strânsă legătură cu Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public care prin articolul 2 dă o definiție expresă și precisă a noțiunii de funcționar public. Or, din acest punct de vedere, inculpata arăta că nu mai este funcționar public întrucât nu am îndeplinit publică așa cum este ea definită în Legea nr. 188/1999. În aceste condiții în mod greșit Tribunalul a admis apelul Parchetului și înlăturat aplicarea dispozițiilor art.258 Cod penal.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpată, aceasta solicitat casarea sentinței atacate și pe fond achitarea, întrucât în mod greșit acesta a fost respins de Tribunalul Bacău.
Așa cum a arătat și în concluziile scrise, pe fondul infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, în ceea ce privește infracțiunea uz de fals, se impunea achitarea în temeiul art.10 lit. pr.pen.
Pentru ca să existe infracțiunea de uz de fals, trebuie să existe în primul rând, un înscris falsificat.
Se susține că înscrisul falsificat, ar fi un extras din Ziarul de B 29.02.2004, falsificat prin suprapunerea unui anunț. Această chestiune nu a fost dovedită, întrucât nu a fost depus la dosar originalul ziarului din data respectivă pentru a putea fi comparat cu așa-zisa fotocopie falsificată,o chestiune absolut surprinzătoare știindu-se faptul că originalele ziarelor se păstrează în arhiva acestora și sunt depuse la Bibliotecă. Adresele de la "" SRL și "Ziarul de B" (cum că anunțul nu a fost publicat) nu pot fi luate în considerare întrucât personalul se schimbă sau poate după trecerea a 2-3 ani să nu-și mai amintească. Prezentarea originalului ce permitea analizarea acestuia, era singura posibilitate de a dovedi dacă infracțiunea de față există sau nu și pe cale de consecință și infracțiunea de uz de fals.
În concluzie nu s-a dovedit existența acestei infracțiuni și se impunea achitarea.
Pe marginea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, elementul material al acestei infracțiuni ar consta (așa cum rezultă din pag. 4 aliniat ultim din Rechizitoriu) în ofertele întocmite, anunțul din Ziarul de B și nota trimisă Companiei, în vederea reînnoirii contractului de închiriere.
În ceea ce privește ofertele de închiriere (filele 111, 113, 115 dosar urmărire penală), susține că acestea nu au fost întocmite de ea, fapt ce altă din tot materialul de urmărire penală precum și declarațiile martorilor (filele 54, 55, 73 dosarul Judecătoriei). Au fost făcute de alte
persoane reprezentanți ai persoanelor juridice și trimise de aceștia direct la Aceste oferte nu au "trecut" prin sediul Agenției B și nu au fost trimise de dânsa, astfel încât acest aspect este menționat eronat în Rechizitoriu.
Referitor la anunțul din Ziarul de B (ceea ce face ca uzul de fals să reprezinte și element material al art.248 pen.) pentru considerentele pe care le-am arătat mai sus nu poate fi element material laturii obiective al acestei infracțiuni.
În sfârșit, nota trimisă Companiei era o propunere în care arătat necesitatea încheierii contractului de închiriere, rămânând la latitudinea Companiei să o accepte sau nu.
În concluzie, a considerat că nu am săvârșit nici o faptă care să îmbrace elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
Sub un alt aspect, art.248 privește necesitatea unei tulburări însemnate a bunului mers al unității (ceea ce nu este cazul aici) sau o pagubă patrimoniului acesteia. Folosind noțiunea de pagubă, atât doctrina cât și practica judiciară (, -Drept penal român, Partea specială, pag.322) a considerat că aceasta trebuie să aibă o anumită însemnătate, să afecteze destul de serios patrimoniul.
Or, în ceea ce privește felul în care a fost calculată paguba prin raportul de expertiză, se impun niște precizări.
În rechizitoriu (pag.5) se apreciază că prejudiciul în sumă de 26.682 ron, este format din 2345,5 ron - utilități nefacturate și 24336,4 ron - diferența calculată prin diferența dintre chiria de 11 USD/mp/lună, respectiv 11 euro/mp/lună încasată de către " " - de la "" SRL și chiria de 6 USD/mp/lună facturată de către "" SRL de învinuita în perioadele noiembrie 2002 - octombrie 2003 și iulie 2005 - decembrie 2005.
În ceea ce privește suma de 2345,5 ron (utilități nefacturate) aceasta nu reprezintă un prejudiciu, întrucât așa cum spune expertul (pag.5 alin.l Raport de expertiză) acestea, deși nu au fost facturate au fost încasate. Așadar, chiar dacă a neglijat și nu a emis la timp facturile, sumele au intrat în contul Companiei. Astfel,expertul a arătat că a facturat utilități de 13.304,5 ron și a încasat contravaloarea utilităților de 15.672 ron, diferența de 2.345,5 ronfiind efacturată, dar încasată.
În ceea ce privește suma de 24.336,4 ron, aceasta este calculată pentru 2 perioade: noiembrie 2002 - octombrie 2003 și iulie 2005 -ecembrie 2005, în considerarea faptului că pentru aceste perioade, dacă ofertele celorlalți erau mai bune, putea să perceapă o chirie mai mare decât cea stabilită cu " ".
Dar aici trebuie făcută o precizare: suma de 14.728 ron aferentă perioadei noiembrie 2002 - octombrie 2003 nu poate fi reținută ca prejudiciu. Aceasta, întrucât la încheierea contractului 721/29.10.2002, nu a condiționat încheierea acestuia de prezentarea celei mai bune oferte, cum a făcut ulterior când a discutat prelungirea lui.
După ce a reziliat contractul cu firma "" SRL a încheiat direct contractul cu " " SRL fără nici o condiție preliminară. Expertul spune la pag.2 și pag.3 (alineatul final al obiectivului 1) că responsabilitatea derulării și finalizării închirierii spațiului firmei " " SRL îi revenea proprietarului SA și nu subsemnatei. Așadar, pentru contractul încheiat în noiembrie 2002 - octombrie 2003 nu m-a pus nici să public vreun anunț în ziar, nici nu a dorit oferte cu cel mai bun preț, ci a încheiat contractul în mod direct.
n aceste condiții, suma de 14.728 ron nu are nici o legătură de cauzalitate cu faptele reținute în rechizitoriu și nu poate constitui un prejudiciu, rămânând doar suma de 9609 ron aferentă perioadei iulie 2005-decembrie 2005. Revenind la problema importanței câtimii "pagubei" pentru a observa în ce măsură aceasta afectează patrimoniul părții vătămate, pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.248 pen. aici a apreciat că trebuie să ne raportăm la capitalul social al SC SA.
Or, capitalul social al părții vătămate este de 1.621.878.192, 78 ron, la care se adaugă aport în natură în sumă de 577.210 ron, rezultând un total de 1.622.455.402,78 ron.
Din acesta, "prejudiciul" de 9.600 ron reprezintă 0,00059%, infim față de patrimoniul companiei.
Chiar și dacă luăm în considerare suma de 24.336 ron, procentul este tot infim (0,001%).
Așadar, pretinsa pagubă este minoră în raport de patrimoniul părții vătămate, astfel încât, consider că nu sunt îndeplinite condițiile de la art.248C.pen.sub aspectul rezultatului pretinsei infracțiuni. n concluzie, se impunea achitarea în temeiul art.10 lit.d) pr.pen.
În condițiile în care se trece peste apărările făcute, a considerat că pericolul social al faptei nu este atât de grav, impunându-se aici aplicarea prevederilor art.18 pen. sau orientarea spre o pedeapsă mai blândă decât cea aplicată de instanța de apel.
De asemenea, în ceea ce privește latura civilă se impunea înlăturarea sumei de 14.728 ron din despăgubirile acordate, întrucât aceasta este aferentă perioadei noiembrie 2002 - octombrie 2003. Așa cum am arătat mai sus, nici unul din elementele materiale ce formează latura obiectivă așa cum a fost reținută de Parchet nu au fost efectuate în această perioadă. de închiriere, așa-zisul anunț falsificat și nota trimisă companiei sunt ulterioare datei de 29.10.2003.
În aceste condiții se impunea a se reține ca daună doar suma calculată pentru contractul derulat în perioada iulie 2005 - decembrie 2005, adică 9609 ron. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, respingerea apelului Parchetului, admiterea apelului inculpatei și schimbarea sentinței penale în sensul celor arătate mai sus.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus în art.385/10, alin.2 pr.penală, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.385/9, alin.3 pr.penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a apreciat în mod corect că din probele administrate legal de către prima instanță rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatei. De asemenea, în cursul judecării apelului s-a mai efectuat o expertiză contabilă, concluziile acesteia fiind identice cu cele cuprinse în expertiza administrată la urmărirea penală.
Curtea de APEL BACĂU nu poate fi de acord cu primele instanțe în ceea ce privește calitatea inculpatei și calificarea părții vătămate în raport de noțiunile juridice de "public" și "funcționar public" așa cum sunt ele explicate în prevederile art.145 și 147.penal.
Națională de Transporturi Aeriene Române-""SA este o societate comercială pe acțiuni, regimul său juridic fiind guvernat de reglementarea generală în materia societăților comerciale.
Ordonanța Guvernului nr.45/1997 prin care este înființată o califică în acest mod, drept societate comercială, precizând chiar la art.3 că aceasta poate fi privatizată în întregime, cu respectarea unor reguli de structură a acționariatului.
Ținând seama că în tot cuprinsul ordonanței nu se face referire la noțiunea de " interes public", simplul fapt că statul este acționar majoritar nu-i conferă caracter"public". În consecință, instanța de recurs constată că partea civilă este o persoană juridică de interes privat, cu un obiect de activitate stabilit prin art.4 din actul normativ menționat, completat prin statutul societății, obiect ce nu diferă cu nimic de cel al altor societăți comerciale cu același profil, de transport aerian.
Prin urmare, nu se încadrează în subiectul pasiv calificat cerut de textul încriminator prevăzut de art.248 penal, după cum nici inculpata nu are calitatea de funcționar public. În aceste condiții, fapta de abuz în serviciu, ce constituie obiect al judecății, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.246 penal,pentru care nu se cere calificarea subiectului pasiv al infracțiunii.
Întrucât angajatorul inculpatei nu face parte din entitățile arătate în cuprinsul art.145 penal, nici inculpata nu are calitate de funcționar public, dispozițiile art.147, alin.1 penal realizând o legătură directă de condiționare cu primul text de lege amintit.
În concluzie, se impune reținerea cauzei legale de reducere a limitei maxime a pedepsei prevăzute de art.258 penal.
De altfel, încadrarea juridică realizată de prima instanță este una contradictorie, angajatorul fiind " public" iar angajatul "privat", ceea ce prevederile art.147 penal exclud.
Față de cele arătate se impune schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, noua calificare fiindu-i favorabilă, limitele de pedeapsă situându-se între 6 luni și 2 ani închisoare.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate de inculpată, prin apărătorul ales, Curtea apreciază că sunt nefondate, pentru următoarele motive:
- în dosarul de urmărire penală(fl.97-99) se regăsesc copii certificate ale originalelor edițiilor aparținând cotidianului local"Ziarul de B" din zilele de 27 și 28.02.2004, respectiv 01.03.2004, iar în cuprinsul acestora instanța de recurs nu constată existența anunțului de care inculpata se prevalează că ar fi unul real. Prin urmare, ceea ce a transmis recurenta la B reprezintă un fals, de natură a produce efecte juridice, astfel nu ar fi fost folosit de inculpată în fața angajatorului;
- recurenta nu a fost trimisă în judecată pentru că ar fi întocmit ofertele de închiriere și nici nu a fost condamnată pentru această faptă;
- așa cum s-a arătat mai sus, inculpata știa că anunțul din ziar este fals, tocmai pentru că nu-l dăduse și nu-l achitase, nici personal, nici în numele angajatorului, însă a folosit acest anunț(93 și 94 dup);
- susținerea inculpatei în sensul că decizia de închiriere aparținea Companiei este reală, însă obligațiile de serviciu impuneau acesteia să realizeze o informare corectă pe baza căreia să se ia o hotărâre cât mai avantajoasă pentru proprietarul spațiului de închiriat. Or, inculpata este soția administratorului societății care a închiriat spațiul, acesta subînchiriindu-l imediat la un preț aproape dublu altei societăți.
În aceste condiții, instanța de recurs consideră că recurenta nu a acționat în interesul material al angajatorului, dimpotrivă, a urmărit obligarea de avantaje financiare facile de către SC" ";
- având în vedere schimbarea de încadrare juridică preconizată, Curtea apreciază că suma de 24.336,4 lei, la nivelul monetar al anilor 2003 și 2005,constituie o vătămare materială mai mult decât suficientă pentru patrimoniul angajatorului, pentru ca fapta inculpatei să prezinte o periculozitate ce depășește limitele unei simple abateri disciplinare;
- condamnarea inculpatei este restrânsă la fapta care a generat prejudiciul material la care a și fost obligată să-l repare, plata utilităților realizându-se de către debitor;
- deși activitatea infracțională a inculpatei s-a desfășurat pentru 2 perioade distincte, în care au fost în vigoare contractele de închiriere cu SC" ", instanța de recurs nu poate face aplicarea art.41, alin.2 penal direct în recursul inculpatei. Chiar dacă pentru perioada noiembrie 2002- octombrie 2003 angajatorul nu a solicitat prezentarea mai multor oferte, Curtea reține, așa cum a motivat și mai sus, că soțul inculpatei a încasat o diferență de 5 $ + TVA pentru fiecare lună pe mp. în condițiile în care soția sa avea o obligație de serviciu evidentă în a proteja interesele companiei al cărei șef de agenție era. Inculpata recunoaște că avea cunoștință de prețul de subînchiriere, știa și de clauza de interzicere a sublocațiunii, însă a urmărit ca societatea soțului său să încaseze diferența, făcând inclusiv demersuri de prelungire sau reînnoire a contractului de închiriere;
- valoarea pagubei este însemnată, nu raportat la capitalul social al părții civile, criteriu invocat de inculpată nefiind unul reprezentativ. faptei nu depinde atât de mărimea sau puterea financiară a celui păgubit, cât de condițiile social-economice concrete existente la data faptelor. Având în vedere că diferența imputată inculpatei reprezintă aproape încă o dată chiria pe care o percepea, rezultă că valoarea ei prezenta destulă importanță pentru proprietarul acelui spațiu.
- Așa cum s-a arătat mai sus, paguba este una importantă, iar inculpata nu a arătat că a conștientizat efectele antisociale.
În aceste condiții, nu se poate aprecia că infracțiunile comise au un impact atât redus asupra societății, încât să fie aplicabile prevederile art.18/1 penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatei,care nu a recunoscut activitatea infracțională, ceea ce denotă că nu a înțeles la adevărata sa valoare relațiile sociale pe care legea penală le ocrotește. În aceste condiții, o reducere a cuantumului pedepselor, sunt limita minimului special prevăzut de lege, nu se justifică.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Părții civile i-au fost acordate despăgubiri sub forma daunelor materiale reprezentând contravaloarea diferenței de chirie cu care a fost prejudiciată prin activitatea inculpatei, adică tocmai prețul ce a fost stabilit pe piața liberă a chiriilor comerciale.
Pentru aceste considerente, constatându-se întemeiat motivul de recurs invocat de recurentă în ceea ce privește calitatea în care a acționat și calificarea angajatorului în raport de prevederile art.145 penal, în baza art.385/15, pct.2 lit.d pr.penală, se va admite recursul declarat de inculpată și se va casa decizia penală recurată în totalitate și sentința penală a Judecătoriei Bacău, numai în ce privește greșita încadrare juridică în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, se va reține cauza spre rejudecare sub acest aspect și se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu menținerea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune și pedeapsa rezultantă aplicată în cauză.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
-DECIDE -
În art. 385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală admite recursul formulat de recurenta-inculpată împotriva deciziei penale nr. 286/16.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Casează decizia recurată în totalitate și sentința penală nr. 347 din 21.02.2008 a Judec. B, numai în ceea ce privește greșita încadrare juridică în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de aret. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal.
Reține cauza spre rejudecare cu privire la acest aspect.
În baza art. 334 Cod pr.penală dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, rap. la art. 258 Cod penal.
Menține pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune și pedeapsa rezultantă aplicată în cauză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate.
În baza art.192, alin.3 pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel și recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
Pt. judecător plecat în -- -
Președinte instanță
JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti Ioana Vroniceasa
- -
- -președinte secție
pt. GREFIER plecat în,
-semnat prim grefier
Red.
Red. /
Red.
Tehnored. / 02.03.2010/4 ex.
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti Ioana Vroniceasa
