Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 cod penal). Decizia 1673/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 9862/2/2009
2454/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1673
Ședința publică de la 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către contestatorul, împotriva deciziei nr. 1180, din data de 30.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul - contestator, pentru care se prezintă avocat ales,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentului - contestator având cuvântul, depune la dosar în copie xerox, un proces-verbal încheiat la sediul Serviciului de Probațiune, din care rezultă că, termenul la care a început executarea penală și i-a fost adusă la cunoștința contestatorului, este 20.01.2009, motiv pentru care, solicită admiterea în principiu a prezentei contestații, invocând dispozițiile art. 386 lit. c Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită să se constate că termenul de introducere a contestației este respectat, în raport de relațiile depuse la dosar, însă, nu poate fi admisă în principiu, având în vedere că, fapta nu este prescrisă, deoarece contestatorul este condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2481Cod penal, iar termenul de prescripție se împlinește în anul 2013.
CURTEA,
Cu privire la cauza penală de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1350, din ședința publică din data de 06 iulie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, s-a stabilit competența de soluționare a contestației în anulare, formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 1180, din data de 30.09.2008, a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, cererea contestatorului este întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. c Cod procedură penală, care, prevăd că "se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f-1, cu privire la care există probe la dosar și potrivit art. 389 Cod procedură penală, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, în speță, aceasta este Curtea de APEL BUCUREȘTI care, a pronunțat ca instanță de recurs, decizia penală a cărei anulare se solicită de către contestator.
Cauza penală a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 20.10.2009, sub nr-. În conformitate cu dispozițiile art. 391 Cod procedură penală, Curtea, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație formulată de contestatorul, constată că motivul pe care se întemeiază aceasta, art. 386 lit. c Cod procedură penală, este unul din cele prevăzute de art. 386 Cod procedură penală și a fost făcută în termenul legal prevăzut de art. 388(1) Cod procedură penală, întrucât la data promovării prezentei cereri de contestație, 18.12.2008, decizia penală a cărei anulare se cere, a fost pusă în executare, la data de 20.01.2009 (adresa nr. 442/C/SP/20.01.2009 a Tribunalului București ).
Pentru aceste considerente, în baza art. 391 alin. 2 Cod procedură penală, se va admite în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul și urmează a stabili termen pentru judecarea acesteia pe fond, la data de 27.11.2009, cu citarea contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate.
Admite în principiu contestația în anulare formulată de.
Fixează termen pentru judecarea contestației în anulare, la data de 27 noiembrie 2009, cu citarea contestatorului.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Opinie separată
Potrivit art.391 C.P.P. contestația în anulare se admite în principiu dacă instanța constată că aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute de art.386 C. și că, în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
În prezenta cauză, dintre aceste condiții, care trebuie să existe cumulativ pentru admiterea în principiu a contestației în anulare, se constată că nu este îndeplinită cea referitoare la termen.
Conform art.388 alin.1 C.P.P. contestația în anulare pentru motivul reglementat de art.386 lit.c C.P.P. poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
Soluția definitivă, de condamnare, a contestatorului s-a pronunțat prin decizia penală 1180 din30.09.2008a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală, în dosarul -, acestuia fiindu-i aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.248/1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
Contestația în anulare a fost formulată la data de18.12.2008.
Termenul de 10 zile reglementat de art.388 alin.1 se C.P.P. calculează, în această situație, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, adică de la 30.09.2008, întrucât la acea dată hotărârea a devenit executorie, conform art.415
C.P.P.Pe toată durata termenului de încercare de 6 ani, care se calculeazăde la data rămânerii definitive a hotărâriipotrivit art.86/2 alin.2 coroborat cu art.82 alin.3 Cod Penal, contestatorul se consideră a fiîn timpul executării pedepsei.
Termenul de încercare constituie perioada de executare a pedepsei închisorii în cazul suspendării sub supraveghere a executării acesteia, întrucât în funcție de acest termen de încercare se stabilește incidența eventuală a altor instituții de drept, cum ar fi starea de recidivă, termenul de reabilitare de drept, anularea sau revocarea suspendării executării pedepsei (art.447 face C.P.P. parte din secțiunea intitulată "Schimbări în executarea unor hotărâri").
Procesul verbal din 20.01.2009 încheiat între Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și contestator nu consfințește începerea executării pedepsei, ci constată împrejurarea că i s-au adus la cunoștință contestatorului scopul, obiectivele și modul de desfășurare a supravegherii care, de fapt, începe de la data rămânerii definitive a condamnării, așa cum s-a și consemnat în procesul verbal din 20.01.2009.
În plus, contestația în anulare este formulată la 18.12.2008, adică la o dată anterioară celei la care s-a întocmit procesul verbal de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, astfel că se dovedește că motivul de contestație în anulare invocat, privind neaplicarea dispozițiilor privind încetarea de drept a procesului penal, a fost cunoscut de contestator dinainte de 20.01.2009, dată invocată ca fiind cea a începerii executării pedepsei.
Apoi, contestatorul a fost prezent la dezbaterea în fond a recursului, fiind asistat de avocat ales.
Termenul scurt de 10 zile prev. de art.388 C.P.P. este în acord cu natura juridică a contestației în anulare care este o cale extraordinară de atac ce nu poate fi folosită decât în cazuri cu totul deosebite, expres și limitativ arătate de lege, aceasta contribuind la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile. Ca atare, nici din acest punct de vedere, nu se poate admite că momentul începerii executării pedepsei îl reprezintă cel în care Serviciul de Probațiune aduce la cunoștință condamnatului, în mod efectiv, măsurile pe trebuie să le respecte pe perioada termenului de încercare.
În consecință, se consideră că contestația în anulare trebuia respinsă ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția termenului de 10 zile prev. de art.388 alin.1
C.P.P.PREȘEDINTE
- -
Dosar nr. 9862/2/2009
2454/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1748
Ședința publică de la 27 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - -
JUDECĂTOR - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către contestatorul, împotriva deciziei nr. 1180, din data de 30.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul - contestator, pentru care se prezintă avocat ales,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - contestator având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, având în vedere că, termenul privitor la prescripția specială a fost îndeplinit și pentru pedeapsa de 3 ani la care contestatorul a fost condamnat, în baza art. 2481Cod penal.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea ca nefondată, a contestației în anulare formulată de către contestator, având în vedere că, nu s-a împlinit termenul de prescripție specială, în raport de perioada de 15 ani de închisoare, care, aplicată în anul 1997-98, duce termenul în anul 2013, motiv pentru care, nu s-a dispus încetarea procesului penal față de contestator, de către instanța de fond.
CURTEA,
Cu privire la cauza penală de față constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1350 din 6.07.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- s-a stabilit competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 1180/30.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a II-a Penală sub nr-, din 17.12.2008 contestatorul, recurent-inculpat în dosarul nr. 1250/2007 (nr. unic -) al Curții de APEL BUCUREȘTIa formulat contestație la executare împotriva deciziei nr. 1180/30.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr. 1250/2007 și a sentinței penale nr. 1090/11.07.2005 a Judecătoriei sector 3
În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de abuz în serviciu și a două infracțiuni de abuz în serviciu în formă calificată. Judecătoria Sectorului 3 dispus prin sentința penală nr. 1090/11.07.2005 condamnarea inculpatului la 6 pedepse de câte 5 luni pentru infracțiunile prev. de art. 248 Cod penal, constatându-se grațiate pedepsele, conf. art. 7 din Legea nr.543/2002, condamnarea la pedeapsa de 3 ani pentru o infracțiune prevăzută de art. 24811 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, dispunându-se ^suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 6 ani și obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile în solidar cu o parte din inculpați.
Prin decizia nr.101 din 12.02.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- s-au respins apelurile ca nefondate.
Curtea de Apel a admis recursurile declarate de inculpați prin decizia penală nr. 1180/30.09.2008 pronunțată în dosarul nr. 1250/2007 și a dispus încetarea procesului penal pentru inculpatul cu privire la cele 6 fapte prev. de art. 248 Cod penal, iar cu privire la infracțiunile prev. de art. 2481rap. la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal instanța de recurs a omis să o includă în dispozitiv, deși în cuprinsul hotărârii este evident că voința judecătorilor a fost aceea de a constata încetat procesul penal și față de acesta.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 460-462 Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr.20/30.01.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a II-a Penală a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3
La termenul de judecată din data de 30.04.2009 contestatorul, prin apărător a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 3 B, pe care instanța a apreciat ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
S-a reținut astfel că, deși prin cererea inițială petentul a formulat o contestație la executare întemeiată pe dispoz. art. 460-462 Cod procedură penală, contestatorul a revenit ulterior asupra temeiului de drept invocat, arătând că cererea sa are natura juridică a unei contestații în anulare îndreptate împotriva deciziei penale nr.1180/30.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, deoarece instanța de recurs a omis să dispună încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea prev. de art. 2481rap. la art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
De asemenea, s-a indicat în concret, în ședința publică de la data de 30.01.2009 temeiul juridic al cererii, respectiv dispoz. art. 386 lit.c Cod procedură penală, care fac referire la situația în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 al.1 lit. f,i Cod penal.
Judecătoria sector 3 - Secția penală, prin sentința penală nr.223 din 30 aprilie 2009, în baza art.42 Cod procedură penală raportat la art.450 Cod procedură penală, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
A constatat intervenit un conflict negativ de competență și în temeiul art.43 alin.3 Cod procedură penală a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curtea constatat că, în cauză, competența soluționării aparține Curții de APEL BUCUREȘTI.
Astfel, condamnatul, prin avocat ales, a formulat o contestație la executare cu privire la sentința penală nr.1090/11 iulie 2005 Judecătoriei sector 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1180/30 septembrie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală.
Prin decizia menționată, admițând recursul inculpatului, instanța de recurs a încetat procesul penal pornit față de acesta, pentru 6 infracțiuni prevăzute de art.248 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale, omițând să se pronunțe, în dispozitivul hotărârii și cu privire la infracțiunea prevăzută de art.2481Cod penal raportat la art.248 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deși din considerentele hotărârii a rezultat că se impune aceeași soluție de încetare a procesului penal.
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.460-462, apreciind că în cauză sunt incidente cazurile reglementate de art.461 lit.c și d Cod procedură penală, însă a solicitat să seconstate că se impune aplicarea dispozițiilor art. 122 și 124 Codpenal pentru infracțiunea prevăzută de art.2481raportat la art.248 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu consecința încetării procesului penal.
Atât în fața Curții de APEL BUCUREȘTI, cât și în fața Judecătoriei sectorului 3 B, contestatorul și-a precizat atât obiectul cererii, cât și temeiul juridic, învederând instanțelor că a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1180/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, întemeiată în drept pe dispozițiile art.386 lit.c Cod penal.
După cum s-a menționat, Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins cererea contestatorului de recalificare a cererii și a apreciat, greșit, că obiectul cererii acestuia îl constituie "contestație la executare", deși chiar din acțiunea introductivă a rezultat că se solicită aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, referitoare la constatarea intervenției prescripției a răspunderii penale (temeiul juridic al cererii fiind greșit).
Având în vedere că cererea contestatorului este întemeiată pe dispozițiile art.386 lit.c Cod procedură penală, care prevăd că se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.10 alin.1 lit.f-1, cu privire la care existau probe la dosar, potrivit art.389 Cod procedură penală, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Cauza penală a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.10.2009 sub nr- iar contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare pe care a promovat-o, invocând ca temei legal dispozițiile art. 386 lit. c Cod procedură penală motivând că termenul privitor la prescripția specială prevăzută de art. 122 și 124 Cod penal a fost îndeplinit și pentru infracțiunea prevăzută de art. 1481cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată nefondată contestația în anulare pentru următoarele considerente.
Pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 2481Cod penal legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Termenul de prescripție a răspunderii penale când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani, este de 15 ani, și conform dispozițiilor art. 124 Cod penal prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzută de art. 122 este depășit cu încă
În speță în raport de data comiterii faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat (sentința penală nr. 1090/11.07.2005 a Judecătoriei sector 3 B) și anume perioada noiembrie 1997 - aprilie 1998 se constată termenul de prescripție a răspunderii penale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2481Cod penal, prevăzută în textul de lege mai sus arătat nu s-a împlinit la data pronunțării deciziei penale în recurs în prezenta cauză, 30.09.2008, considerente față de care urmează a se respinge ca nefondată de contestatorul
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 1180/30.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-8.01.2010
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Petre Popescu, Florică Duță
