Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 685/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 685
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - -A -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.134/P din 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-inculpat - asistat de avocat ales, lipsă fiind recurenta-parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru intimatul-inculpat, a precizat că acesta este încadrat într-un grad de invaliditate și este însoțit permanent de mama sa.
Instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, așa cum a fost precizată la termenul trecut, respectiv din act sexual cu un minor prev. de art.198 al.1 Cod penal, în infracțiunea de viol prev.de art.197 al.3 teza I Cod penal.
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a apreciat încadrarea juridică ca fiind corectă, întrucât nu rezultă din nicio probă că inculpatul ar fi exercitat violențe asupra părții vătămate, actul sexual desfășurându-se cu acordul acesteia. A susținut că urmele evidențiate la fila 11 din dosarul de urmărire penală nu dovedesc violul, ci faptul că partea vătămată a avut raporturi sexuale anterioare. A solicitat respingerea recursului declarat de partea vătămată. A susținut că daunele morale au fost stabilite în mod corect și a solicitat a se avea în vedere modul în care este văzută în comunitate.
Procurorul, având cuvântul, a apreciat că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor, având în vedere precizările făcute în actul medico-legal. A solicitat trimiterea dosarului la Tribunalul Neamț pentru judecarea competentă a cauzei în primă instanță.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că nu este vinovat.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 113/ 25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului, CNP -, fiul lui și, născut la data de 13.06.1984 în orașul, județul N, cu domiciliul în aceeași localitate,-, județul N, la pedeapsa de un an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 198 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. " a" și 76 alin. 1 lit. "c" din Codul penal.
In temeiul disp.art.81, 82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
In temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția asupra disp.art.83 Cod penal.
In temeiul art.357 al.3 Cod procedură penală s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 al.1 lit. a, teza a II a și lit. b, pe durata și în condițiile art.71 al.2 Cod penal.
In temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii sus menționate pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă -, și în consecință:
În temeiul dispozițiilor art. 14 și 346 alin. 1 din Codul d e procedură penală și ale art. 998 din Codul civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5.000 de lei, reprezentând daune morale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul d e procedură penală.
In temeiul art.189, 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
In temeiul art. 193 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Prin încheierea din 25.06.2008, pronunțată de Judecătoria Bicaz, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale sus-arătate, în sensul că la alineatul I rândul 5 din dispozitiv se va înscrie "prev.de art.198 al.1 din Codul penal" în loc de "prev.de art.198 al.1 din OUG nr.195/2002".
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Inculpatul locuiește în orașul din Județul Partea vătămată - locuiește în aceeași localitate. Părțile sunt rude, respectiv inculpatul este văr primar cu mama părții vătămate, ambele sunt de etnie rromă și se află în relații de prietenie. În seara zilei de 05.05.2007, în timp ce se afla la locuința martorei - situată în aceeași localitate, partea vătămată l-a rugat pe inculpat să o însoțească până la un din apropiere pentru a aduce apă. Când au ajuns la marginea pârâului, inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale iar aceasta a fost de acord. Părțile au întreținut un act sexual firesc după care au revenit la locuința martorei -.
Situația de fapt menționată mai sus este dovedită cu declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și raportul de constatare medico - legală nr. 623/08.05.2007 al Serviciului de Medicină Legală P
Astfel în raportul constatare medico - legală menționat se reține că partea vătămată prezenta excoriații în zona cadranului mamar drept și a vertebrelor lombare care confirmă susținerea părții vătămate că inculpatul a mângâiat-o și a strâns-o de sâni și a întins-o pe spate pe pământ după care s-a aplecat peste ea și au întreținut actul sexual. Aceste împrejurări au fost recunoscute de inculpat prin declarațiile date în faza de urmărire penală. Ulterior, în cursul judecății, inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale și susținut că nu a întreținut relații sexuale cu partea vătămată și că a declarațiile din cursul urmării au fost influențate de agentul de cercetare penală care i-ar fi spus că dacă recunoaște nu se întâmplă nimic. Instanța constată că această susținere nu este verosimilă și că declarațiile martorilor audiați nu sunt concludente în ce privește întreținerea actului sexual.
Față de cele reținute, instanța a constatat că fapta inculpatului de a întreține un act sexual firesc cu partea vătămată - în seara zilei de 05.05.2007, în vârstă de 12 ani la acea dată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 198 alin. 1 din Codul penal.
La individualizare pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, respectiv seara, în situația în care partea vătămată i-a solicitat inculpatului să o însoțească, urmarea produsă (deflorarea era mai veche) și circumstanțele personale ale inculpatului care este rudă îndepărtată și prieten cu partea vătămată, ambii fiind de etnie rromă, suferă de cataractă congenitală și strabism convergent și nu are antecedente penale.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. lit. a din Codul penal având în vedere că a avut un comportament bun anterior și îl va condamna la pedeapsa de un an și șase luni închisoare.
Instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de trei ani și șase luni în temeiul dispozițiilor art. 81 și 82 Cod penal deoarece a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a rreținut:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000 de lei reprezentând daune morale. Chiar și în lipsa acestei cereri, instanța era obligată să exercite din oficiu acțiunea civilă potrivit dispozițiilor art. 17 din Codul d e procedură penală.
Instanța a constatat că partea vătămată nu a suferit un prejudiciu material potrivit probelor administrate în cauză. Cât privește prejudiciul moral, instanța a apreciat că ea a suferit în mod evident un astfel de prejudiciu care constă în consecințele negative care au decurs din faptă în dezvoltarea psihologică a minorei care avea doar 12 ani cât în atingerea demnității ei din cauza oprobiului public la care a fost și este supusă în familie și comunitate.
Instanța a apreciat ca fiind rezonabil un cuantum stabilit la suma de 5.000 de lei având în vedere relația apropiată dintre părți și comportamentul anterior al părții vătămate față de inculpat constând în aceea că îl îmbrățișa și îl săruta când îl întâlnea după cum au declarat martorii,.
Celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv săvârșirea de către inculpat a faptei ilicite și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu s-a constatat că sunt și ele îndeplinite și au fost descrise mai sus.
În consecință, instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate suma de 5.000 de lei, reprezentând daune morale, în temeiul dispozițiilor art. 14 și 346 alin. 1 din Codul d e procedură penală și ale art. 998 Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul inculpat și apelanta parte vătămată .
Prin decizia nr. 134/ 10.04.2008 a Tribunalului Neamțs -a dispus respingerea ca nefondate a ambelor apeluri.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea apelată este temeinică și legală.
Rezoluția dată de Poliția orașului în dosarul penal nr- din 02.08.2007, prin care s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului, a fost confirmată de procurorul care a exercitat supravegherea activității de cercetare penală din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, la data de 08.08.2007, prin rezoluția nr.587/P/2007.
În perioada 02.08-08.08.2007, zilele de 4 și 5 august, au fost zile nelucrătoare, respectiv sâmbătă și duminică și chiar dacă s-a depășit cu puțin termenul de confirmare a rezoluției de începere a urmăririi penale de către procuror, nerespectarea termenului de confirmare de 48 de ore, prevăzut de art.278 alin.3 Cod procedură penală, nu figurează printre încălcările care atrag nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, prevăzute de art.197 alin.2 Cod procedură penală.
De asemenea, faptul că în rezoluția de confirmare din data de 08.08.2007, s-a trecut un alt număr de rezoluție al organului de cercetare penală, procurorul a precizat că este vorba de rezoluția emisă în dosarul penal nr.587/P/2007, privindu-l pe inculpatul, astfel că este vorba doar de o eroare materială și nu de confirmarea unei rezoluții inexistente.
Susținerile inculpatului făcute prin apărător, că în cursul urmăririi penale nu i s-a adus la cunoștință faptul că poate fi asistat de un avocat și în acest fel i-a fost încălcat dreptul la apărare, mai ales că nu putea să-și facă singur apărarea, fiindu-i aplicabile dispozițiile art.6 și art.171 alin.2 Cod procedură penală, sunt lipsite de temei legal, întrucât în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat și semnat că nu dorește să fie asistat de apărător.
Acest aspect a fost consemnat de organele de urmărire penală în declarația inculpatului (24 ) și în procesul verbal de prezentare de către procuror a materialului de urmărire penală (25 ).
Organele de urmărire penală sunt obligate să asigure asistența învinuitului sau inculpatului, numai în cazurile expres prevăzute de art.171 alin.2 Cod procedură penală, respectiv când învinuitul sau inculpatul este minor, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Or, inculpatul nu se încadrează în aceste prevederi legale, iar afecțiunea oftalmologică congenitală de care suferă, nu este de natură a determina asigurarea asistenței juridice obligatorii.
În consecință, inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că instanța de fond nu a pronunțat o soluție greșită de condamnare a inculpatului.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, cu ale martorilor -, -, și cu raportul de constatare medico-legală nr.623/08.05.2007, eliberat de P N, rezultă indubitabil că inculpatul a întreținut în seara zilei de 05.05.2007, un act sexual normal, cu acceptul părții vătămate în vârstă de 12 ani.
Împrejurarea că inculpatul în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra declarațiilor date în timpul urmăririi penale, susținând că primele declarații au fost influențate de agentul de cercetare penală care i-a spus să recunoască fapta că nu i se va întâmpla nimic, nu-l absolvă pe inculpat de vinovăție, această susținere nefiind dovedită prin nici un mijloc de probă.
Nici cealaltă variantă prezentată de inculpat în motivele de apel, că ar fi fost rugat de partea vătămată să recunoască în fața organelor de poliție că ar fi avut relații intime cu ea, întrucât îi era frică să nu afle bunica și mama că a avut relații intime cu un alt băiat, nu este verosimilă, susținerea inculpatului fiind doar o simplă afirmație.
Inculpatul a contestat și veridicitatea concluziilor raportului de constatare medico-legală nr.623 din 08.05.2007, emis victimei de P N, însă pe parcursul procesului penal acesta nu a dovedit contrariul.
În consecință, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, este pe deplin dovedită.
Instanța de fond, la individualizarea judiciară a pedepsei, a manifestat clemență, și a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.c Cod penal, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege și aplicând dispozițiile art.81-83 Cod penal.
În raport de aceste considerente, s-a apreciat că apelul declarat de inculpat nu este fondat.
Referitor la apelul declarat de partea civilă minoră, prin reprezentantul său legal -, privind acordarea unui cuantum redus al daunelor morale, s-a constatat că instanța de fond a stabilit just cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul.
Într-adevăr părții vătămate i-a fost afectată imaginea în familie și în comunitatea rromă din care provine, însă aceasta nu a suferit o traumă psihică ca urmare a relației intime avută cu inculpatul, nu a fost inclusă într-un program de consiliere cu un psiholog, viața acesteia decurgând normal ca și înainte, singura consecință fiind discuțiile neprincipiale care au avut loc în familia lărgită.
Prin urmare, s-a constatat că nici apelul declarat de partea civilă nu este fondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal recurenta parte vătămată
Prin motivele de recurs recurenta a invocat nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurate prin aceea că pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an și 6 luni închisoare apare ca nejustificat de mică, comparativ cu pericolul social al faptei, și că încadrarea juridică a faptei este greșită. Se arată că fapta inculpatului de a întreține acte sexuale cu partea vătămată, în vârstă de 11 ani la data faptei constituie infracțiunea de viol prev de art. 197 alin 3 teza I Cp și nu cea de act sexual cu un minor. A mai fost criticată sentința pe latură civilă față de reducerea cuantumului despăgubirilor acordate
Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385/9alin 3.C.P.P. combinat cu art. 385/6 alin 1.C.P.P. constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 587/P/ 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev de art. 198 alin 1 Cp, faptă constând în aceea că la data de 5.05.2006 a întreținut cu minoraîn vârstă de 11 ani ( născută la data de 5.09.1995 )un act sexual firesc, faptă recunoscută de inculpat.
Se mai arată că partea vătămată ar fi reclamat că a mai întreținut și în alte rânduri relații sexuale cu inculpatul, prin amenințare, dar că "nu s-au probat învinuirile de viol"
Din plângerea părții vătămate fl. 8 dosar rezultă că anterior sărbătorilor de paște din 2007 când inculpatul a rămas peste noapte la domiciliul ei a fost constrânsă de inculpat la a întreține un act sexual firesc, și amenințată a doua zi cu bătaia dacă va spune cuiva.
La data de 5.05.2007 când o însoțea la izvor să aducă apă, partea vătămată relatează că a fost trântită jos de către inculpat și amenințată cu bătaia și în acest fel constrânsă la raport sexual.
Din raportul de constatare medico-legală nr.623/ 8.05.2007 al SML N rezultă că minora prezintă o deflorare mai veche de 14 zile,leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și zgâriere cu unghiile, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Fapta așa cum apare descrisă în actul de sesizare al instanței a primit o încadrare juridică greșită în dispozițiile art. 198 alin 1 Cp, act sexual cu un minor, încadrarea juridică corectă fiind aceea de viol prev de art. 197 alin 3 teza I Cp.
Atât doctrina cât și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că, fapta inculpatului de a întreține raporturi sexuale cu victime de o astfel de vârstă constituie infracțiunea de viol, chiar dacă nu s-a folosit violența sau amenințarea, partea vătămată fiind în imposibilitate, datorită vârstei să-și exprime liber voința și să consimtă la actul sexual.
Datorită particularităților psiho-somatice ale dezvoltării firești a unui copil de 11 ani partea vătămată nu a putut avea reprezentarea a ceea ce presupune un act sexual pentru a putea consimți la acesta. Din chiar declarațiile părții vătămate, coroborate cu concluziile raportului de constatare medico-legală rezultă exercitarea de violențe și amenințări asupra părții vătămate (chiar dacă urmărirea penală este superficial întocmită iar procurorul nu s-a mai preocupat de verificarea cestor aspecte și nici de cercetarea pretinselor fapte comise anterior datei de 5.05.2007).
În aceste condiții atât sentința primei instanțe cât și cea a instanței de apel sunt nelegale și urmează a fi casate în totalitate, cauza se va reține spre rejudecare, iar pe fond se va dispune schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334.C.P.P. din art. 198 alin 1.Cod Penal, act sexual cu un minor, în infracțiunea de viol asupra unei victime care nu a împlinit 15 ani prev. de art. 197 alin 3 teza I Cp.
Potrivit art. 27 pct. 1 lit. a Cpp competența de judecată în primă instanță a infracțiunii de viol prev de art. 197 alin 3 teza I Cp aparține tribunalului. În aceste condiții cauza a fost soluționată în primă instanță de judecătorie cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 197 alin 2 Cpp, care se sancționează cu nulitatea absolută.
Față de aceste dispoziții va dispune trimiterea cauzei la instanța competentă, Tribunalul Neamț, spre soluționare în primă instanță.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In baza art.385/15 pct.2 lit d Cpp. admite recursul declarat de recurenta parte vătămată, împotriva deciziei penale nr. 134 din 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
Casează atât decizia penală în totalitate cât și sentința penală nr. 113/25.06.2008 a Judecătoriei Bicaz.
Reține cauza spre rejudecare și, pe fond:
In baza art. 334.C.P.P. schimbă încadrarea juridică a faptei din actul de sesizare din infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin 1.Cod Penal în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin 3 teza I
Cod PenalTrimite cauza la Tribunalul Neamț pentru soluționarea cauzei în primă instanță.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.sent. -
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs.
Tehnored. - 4 ex.
20.11.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Bogdan Adrian, Monica Vadana
