Aplicarea masurilor complementare prevazute de og 11/2006 privind combaterea violentei in sport. Decizia 512/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.512/
Ședința publică de la 18 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul - domiciliat în T,-,.15,.A,.2,.9, județul T, împotriva sentinței penale nr.19 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect art.2781Cod procedură penală.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2009, fiind consemnate încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțat cauzei la data de 18 septembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.19 din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr.175/II/2/7.10.2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, în temeiul art.2781alin.(8) lit.a) Cod procedură penală.
S-a menținut rezoluția atacată ca legală și temeinică.
S-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 alin.(9) Cod procedură penală, a fost obligat petentul la cheltuieli judiciare de câte 500 lei, reprezentând onorariu avocat către cei doi intimați.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 24 octombrie 2008, petentul a formulat plângere împotriva Rezoluției nr.175/II/2 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, evenimentele nu s-au cercetat și nu s-au încadrat așa cum s-a întâmplat în două faze: făptuitorii au refuzat să se supună controlului, devenind amenințători și agresivi, ca după circa 30 de minute, în timp ce se deplasa împreună cu colegul său cu ambarcațiunea din dotarea, pe gârla au fost așteptați și atacați de cei patru făptuitori, astfel că în mod corect s-a sesizat parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, considerând că acțiunile celor patru făptuitori ar putea constitui tentativă la infracțiunea de omor calificat.
A mai arătat petentul că acțiunile celor patru făptuitori au urmărit să scufunde ambarcațiunea în care se aflau, să îi lovească, să îi taie ori să-i înjunghie; că, aceștia, prin acțiuni conjugate, au reușit să-l lovească pe colegul său ce se afla la conducerea ambarcațiunii cu o ramă de barcă și să producă daune ambarcațiunii și motorului; că datorită multiplelor traumatisme colegul său, a avut nevoie de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale.
Petentul a mai arătat că pe parcursul cercetărilor nu s-a luat în considerare starea de recidivă a făptuitorului, că nu s-au efectuat confruntări între ei și făptuitori datorită contradicțiilor din declarațiile acestora și că, în mod eronat fapta celor patru a fost încadrată la art.175 lit.(i) Cod penal.
În final, petentul a solicitat admiterea plângerii și redeschiderea urmăririi penale față de cei patru făptuitori pentru fapte ce constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr.74/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.
Examinând actele și lucrările dosarului, având în vedere și concluziile scrise depuse de petent, instanța reține că prin rezoluția din 31 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulceaa dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuiții -, și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20-174-175 lit.f) și i) Cod penal și disjungerea cauzei cu privire la aceeași făptuitori pentru a fi continuate cercetările sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de ultraj și a unei infracțiuni de distrugere, fapte prevăzută de art. 239 alin.(1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a) Cod penal - parte vătămată, de art. 239 alin.(1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a) Cod penal - parte vătămată și de art.217 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a) Cod penal - parte vătămată T, toate cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal.
Împotriva acestei soluții, partea vătămată a formulat plângere, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea prin Rezoluția nr.175/II/2 respingând plângerea ca nefondată, apreciind că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror este legală și temeinică.
Revenind la plângerea formulată de petent împotriva acestei ultime rezoluții, tribunalul reamintește că, potrivit dispozițiilor art.275 alin.(1) Cod procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Sub acest aspect, instanța observă că petentul critică soluția adoptată de Parchet în privința neînceperii urmăririi penale a celor patru învinuiți pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, cu toate că împotriva sa nu au fost exercitate violențe de către învinuiți, ci împotriva colegului său, care nu a înțeles să formuleze plângere împotriva rezoluției procurorului.
Așadar, interesele legitime ale petentului nu au fost vătămate, cauza disjungându-se, cercetările continuând sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj, amenințările ce intră în latura obiectivă a acestei infracțiuni, fiind adresat petentului - subiect pasiv al infracțiunii de ultraj.
Cu toate că Parchetul a constatat că petentul apără interesele c colegului său, a răspuns în rezoluția de respingere a plângerii la motivele invocate, astfel că și tribunalul va analiza și celelalte aspecte invocate de petent.
Relativ la primul motiv din declarațiile părților vătămate a rezultat că, într-adevăr, evenimentele s-au petrecut în două faze și astfel au și fost reținute de procuror. Cu siguranță, în cauza disjunsă unde se continuă cercetările, evenimentele vor fi descrise astfel cum s-au petrecut în legătură cu neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, Tribunalul constată că, în speță, concluziile raportului medico-legal nr.126 din 13 februarie 2008 nu puteau fi ignorate. Potrivit acestor concluzii, leziunile traumatice nu au interesat organele vitale, iar viața victimei nu a fost pusă în pericol.
Mai mult, în cazul infracțiunii de omor, ceea ce caracterizează esențialmente această infracțiune este vinovăția făptuitorului în forma intenției directe sau indirecte.
La stabilirea intenției cu care acționează făptuitorul se are în vedere obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost exercitate actele de violență, integritatea acestora, precum și gravitatea leziunilor.
Din actele de urmărire penală administrate și din raportul medico-legal a rezultat că, deși făptuitorii au folosit un instrument să producă moartea (rama de barcă), loviturile nu au fost de mare intensitate, leziunile traumatice nu au afectat organele vitalei, iar viața colegului petentului nu a fost pusă în pericol.
În acest context, în mod corect, a apreciat Parchetul că în speță a lipsit intenția suprimării vieții lui.
Într-adevăr, în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale se face mențiunea că, la data de 31 ianuarie 2008, cauza le-a fost înaintată fără a fi făcut vreun act de urmărire penală sau cercetare, întrucât procurorul de caz de la acea vreme a apreciat din desfășurarea evenimentelor că în speță se conturează săvârșirea și a infracțiunii de tentativă de omor calificat.
Ulterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulceaa audiat părțile vătămate, făptuitorii și celelalte acte premergătoare existente în dosarul nr. 74/P/2008, acte ce au stat la baza soluției luate prin Rezoluția din 31 iulie 2008.
În măsura în care procurorul va constata existența unor contradicții între declarațiile părților, va putea confrunta părțile în dosarul în care se continuă cercetările pentru ultraj și distrugere, petentul însuși va putea să formuleze o asemenea cerere în acest dosar.
Nereținerea stării de recidivă a făptuitorului va putea fi remediată în dosarul disjuns.
Petentul se află în eroare atunci când susține că încadrarea juridică a faptei comise de făptuitori a fost art.175 lit.i) Cod penal. În ambele rezoluții atacate de petent se prevede că făptuitorii au fost cercetați pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 - 174 - 175 lit.f) și i) Cod penal.
În legătură cu infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal, amintită de petent în cuprinsul concluziilor scrise, Tribunalul reamintește că acțiunea penală în cazul acestei infracțiuni se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, acțiunea penală punându-se în mișcare și din oficiu numai în cazul infracțiunii de vătămare corporală săvârșită asupra membrilor familiei (art.181 alin.11)Cod penal).
piesele dosarului nr. 74/P/2008, constatăm că nu există nicio plângere prealabilă a părții vătămate cu privire la infracțiunea de vătămare corporală.
Împotriva acestei sentințe, petentul a declarat recurs nemotivat.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub același nr-.
Prin încheierea nr.1293/25.06.2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală a fost respinsă ca nefondată cererea petiționarului pentru strămutarea judecării cauzei ce a format obiectul dosarului de față, întrucât nu există motive legale și temeinice care să justifice strămutarea judecării.
La termenul de judecată din 17 septembrie 2009 intimații și, prin apărător ales, invocă excepția tardivității declarării recursului, susținând că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la 20 ianuarie 2009, recurentul petent fiind prezent la dezbateri, iar recursul fiind înaintat instanței la data de 16 martie 2009, cu mult peste termenul legal de recurs.
Verificând actele dosarului, instanța constată că excepția invocată de intimați este întemeiată.
Potrivit art.3853Cod procedură penală termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, iar conform art.363 alin.(3) Cod procedură penală pentru partea care a fost prezentă la dezbateri termenul curge de la pronunțare.
În cauză, sentința penală nr.19/20.01.2009, recurată, a Tribunalului Tulceaa fost pronunțată la 20 ianuarie 2009.
Având în vedere că petentul a fost prezent la dezbateri, termenul de recurs de 10 zile curge de la 21 ianuarie 2009 la 31 ianuarie 2009 care fiind într-o zi de sâmbătă, s-a împlinit potrivit art.186 alin.(4) Cod procedură penală la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează, respectiv luni 2 februarie 2009.
Cum însă petentul a înaintat instanței recursul declarat la 16 martie 2009 (potrivit datei de pe ștampila aplicată pe plic), Curtea urmează a reține că acesta a fost declarat tardiv și în temeiul art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală va fi respins ca atare cu consecința obligării recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.a) Cod procedură penală;
Respinge recursul penal declarat de petentul - domiciliat în T,-,.15,.A,.2,.9, județul T, împotriva sentinței penale nr.19 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, ca tardiv formulat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./1.10.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Zoița Frangu, Maria Uzună
