Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.76/MP
Ședința publică de la 17 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.217 din data de 27 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.155 din data de 6 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- intimatul inculpat, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.3719/2009, emisă de Baroul Constanța;
- intimatul inculpat - - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.93497/2009, emisă de Baroul Constanța;
- intimatul parte responsabilă civilmente - personal;
- intimata parte responsabilă civilmente - personal.
Se constată lipsa intimatului parte civilă și participanților Serviciul de autoritate tutelară din cadrul Primăriei C și Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebați fiind, intimații inculpați și, arată că nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.301Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului, arată că recursul vizează reindividualiarea pedepselor aplicate inculpaților și -. Apreciază că hotărârile pronunțate de TRIBUNALUL CONSTANȚA și Judecătoria Constanța sunt netemeinice și nelegale. Cele două instanțe, nu au avut în vedere că inculpatul a mai suferit în perioada de minorat alte două condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, iar inculpatul - nu a avut o atitudine de conștientizare a celor întâmplate. Din referatul de anchetă socială rezultă că nu-și asumă consecințele faptelor sale.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond să se dispună majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu schimbarea modalității de executare.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și menținerea hotărârilor pronunțate la instanța de fond și instanța de apel, ca temeinice și legale.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat -, solicită a se avea în vedere concluziile formulate la instanța de fond și instanța de apel și de asemenea, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei de către inculpat și circumstanțele personale ale acestuia. Cu privire la referatul de evaluare întocmit în cauză arată că acesta a avut în vedere o serie de factori psihici, iar instanța de fond, la pronunțarea soluției în mod corect a avut în vedere că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei și se afla la primul conflict cu legea penală.
Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și menținerea hotărârilor pronunțate de TRIBUNALUL CONSTANȚA și Judecătoria Constanța, ca temeinice și legale.
Având cuvântul, intimatul parte responsabilă civilmente precizează că în prezent fiul său a renunțat la școală și că regretă ce s-a întâmplat.
Având cuvântul, intimata parte responsabilă civilmente, consideră că singura greșeală a fiului său a fost că s-a împrietenit cu coinculpatul.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat arată că în prezent nu are un loc de muncă și solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat -, arată că în prezent lucrează la o fermă și solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.155/06.02.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a hotărât condamnarea inculpatului - - fiul lui și, născut la data de 20.03.1989, în mun. C, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii minori, elev la Liceul, fără antecedente penale, -, cu domiciliul în C,. nr. 264, - 5,. D,. 1,. 31, jud. C, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 lit. a pen. rap. la art. 99 și art. 109.pen. cu aplic. art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. c pen.
În temeiul art. 81 rap. la art. 110.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului -, pedurata termenului de încercare de 3 (trei) ani,socotit de la data rămânerii definitive hotărârii, conf. art. 82 alin. 3.pen.
Conf. art. 359.proc.pen. atras atenția inculpatului - asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului - drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II a și lit. b pen.
Conf. art. 71 alin. 4.pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 lit. a pen. cu aplic. art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. b pen. l-a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 12.12.1985, în mun. C, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație și fără loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, -, cu domiciliul în C,- - 26, jud. C, lapedeapsa de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni inchisoare.
În temeiul art. 81.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată prin prezenta inculpatului, pedurata termenului de încercare de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni,care se socotește de la data rămânerii definitive hotărârii, conf. art. 82 alin. 3.pen.
Conf. art. 359.proc.pen. atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II a și lit. b pen.
Conf. art. 71 alin. 4.pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că nu au fost formulate pretenții materiale de către partea vătămată u, prin reprezentant legal u.
În baza art. 14 și art. 346.proc.pen. rap. la art. 998 și urm. civ. a obligat, în solidar, inculpații -, acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente și, și, la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă u, prin reprezentant legal u, cu titlu de daune morale.
Conf. art. 191 alin. 2 și 3.proc.pen. a obligat inculpatul -, acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 300 lei, și inculpatul la plata sumei de 450 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, către avocat (conform delegației nr. 1903/24.04.2008).
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut, ca situație de fapt, că, la data de 06.10.2005, în jurul orelor 19.30, partea vătămată minoră u, după terminarea orelor de curs, se îndrepta spre domiciliul său, situat pe str. - din mun.
Ajungând în spatele blocului în care locuiește, partea vătămată minoră a fost acostată de 3 tineri care, fără un motiv aparent, au trântit-o la sol și au început să îi aplice lovituri cu pumnii în zona capului.
fiind la pământ, cu fața în sus, partea vătămată i-a recunoscut pe agresori, ca fiind tineri din cartier, care obișnuiau să frecventeze sala de internet situată în zona de Bătrâni, iar dintre aceștia l-a nominalizat pe inculpatul minor -. Despre acesta din urmă, partea vătămată cunoștea că urmează cursurile școlare ale Liceului din mun.
În timp ce era agresată, părții vătămate minore i-a fost sustras din buzunarul pantalonilor telefonul mobil marca Siemens M 55, după care autorii au părăsit în fugă locul faptei.
Acest moment a fost surprins de martorul ocular care, aflându-se la intersecția str. - cu str. - -, în jurul orelor 20.00, a văzut trecând în fugă, pe lângă ea, din direcția blocului în care locuiesc atât martora, cât și partea vătămată, un grup format din trei tineri. Din acest grup, martora l-a indicat, de asemenea, pe inculpatul minor -.
Cu ocazia recunoașterilor autorilor după albumul foto, desfășurate în cursul urmăririi penale, atât partea vătămată minoră u, cât și martora, în prezența martorilor asistenți, i-au indicat pe inculpații - și ca autori ai faptei penale, respectiv ca persoanele care au părăsit în fugă locul faptei.
Trebuie precizat că raportul de constatare medico-legală nr. 455/LR/15.11.2005 eliberat de C ( 24 ), a stabilit că partea vătămată a suferit leziuni de violență (activă, respectiv prin lovire cu corpuri dure), care au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În cursul cercetărilor penale, a fost identificat martorul care, la sfârșitul anului 2005, în din mun. C, a cumpărat de la o persoană rămasă neidentificată un telefon mobil, având aceleași caracteristici cu cel care îi fusese sustras părții vătămate.
Ulterior, în luna martie 2006, telefonul mobil a fost amanetat la C, pentru numitul, de către nepoții săi, numiții și, conform contractului de amanet nr. 257/01.03.2006 ( 44 - 45 ). Coroborând mențiunile acestui contract cu mențiunile certificatului de garanție din data de 22.02.2004, depus de către partea vătămată ( 26 ), respectiv în privința seriei a telefonului mobil, se constată în mod indubitabil că este vorba despre bunul sustras lui u.
Telefonul mobil nu a putut fi recuperat întrucât, după ridicarea de la amanet, a fost încredințat de către martorul unei persoane care nu i l-a mai restituit.
Referitor la poziția procesuală a inculpaților, instanța a constatat că ambii au dat dovadă de nesinceritate, negând constant orice implicare în săvârșirea faptei penale imputate și, mai mult decât atât, negând prezența lor în zona incriminată.
Astfel, inculpatul, deși a admis că s-a aflat împreună cu unul dintre făptuitori, numitul, în seara respectivă, și-a negat prezența pe str. - din mun. C și implicarea în fapta comisă asupra victimei minore. Mai mult decât atât, a negat împrejurarea cunoașterii din vedere a părții vătămate minore. În sensul acestei poziții procesuale, inculpatul a solicitat audierea martorului, în privința căruia, însă, instanța a constatat imposibilitatea audierii din cauza lipsei datelor de identificare și a adresei de domiciliu.
Pe de altă parte, inculpatul - a susținut, de asemenea, că nu o cunoaște pe partea vătămată minoră și că, la data respectivă, s-a aflat în cartier, împreună cu prietenii săi, și A, dar că în nici un caz nu s-a aflat pe str. -.
Instanța precizează că aceste împrejurări învederate de inculpatul minor nu exclud, de plano, săvârșirea faptei penale. Astfel, infracțiunea a fost comisă asupra părții vătămate în jurul orelor 19.45 - 20.00, astfel încât, având în vedere și perimetrul restrâns luat în discuție, respectiv str. - - -. - zona, instanța apreciază că inculpatul - a avut la dispoziție un interval de timp îndestulător pentru a reveni la domiciliu (sens în care a declarat și martora ) și pentru a se întâlni cu ceilalți 2 prieteni, martorii și A, în jurul orelor 20.30.
Pe de altă parte, a apreciat nesincere, formulate pro causa, susținerile inculpaților în sensul că nu îl cunosc, nici măcar din vedere și nici măcar din perimetrul cartierului, pe u, în condițiile în care acesta a afirmat că îi cunoștea din vedere, cunoscând, în plus, și liceul frecventat, realmente, de inculpatul minor. Mai mult decât atât, martora verifică susținerile părții vătămate, relatând aceleași aspecte.
Apreciind ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, în sensul art. 69.proc.pen. convingerea instanței de fond a fost că apărările inculpaților sunt formale și nu satisfac cerințele textului legal precitat, în sensul de a se corobora cu fapte sau împrejurări ce rezultă din probele dosarului. Astfel, existând probe certe de vinovăție, inculpații nu au reușit să probeze lipsa lor de temeinicie, conf. art. 66 alin. 2.proc.pen.
Pe cale de consecință, raportată la această fază procesuală, s-a apreciat că prezumția de nevinovăție operantă în favoarea inculpaților a fost răsturnată, antrenând răspunderea lor penală.
Față de ansamblul cauzei, instanța de fond a reținut că inculpații au săvârșit fapta expusă anterior, prevăzută de legea penală, cu forma de vinovăție cerută de legiuitor, intenția directă, prevăzând și urmărind rezultatul produs în urma sustragerii, prin întrebuințarea de violențe, a bunului (însușirea pe nedrept, în scopul valorificării lui), în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a pen.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, reținută în sarcina inculpaților, aceasta constă în activitatea de luare a bunurilor respective, pe nedrept și fără consimțământul proprietarului, în scopul însușirii și folosirii lor, prin întrebuințarea de violențe.
Infracțiunea care formează obiectul prezentei cauze s-a consumat în momentul intrării bunurilor în sfera de stăpânire, folosință și dispoziție a inculpaților, urmare a violențelor exercitate, moment în care s-a produs și încălcarea relațiilor sociale ce vizează proprietatea privată - în principal, și sănătatea și integritatea fizică a persoanei - în secundar.
În privința încadrării juridice, instanța de fond a reținut că fapta inculpaților și - care, la data de 06.10.2005, pe timp de noapte, într-un loc public - str. - din mun. C, împreună și cu un alt făptuitor, prin exercitarea de violențe, au sustras un telefon mobil din posesia părții vătămate minore u, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, prejudiciul material, în cuantum de 740 lei, fiind nerecuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 lit. a pen.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către fiecare dintre inculpați, în temeiul art. 345 alin. 2.proc.pen. instanța a dispus condamnarea acestora.
Văzând cauza în ansamblul ei, respectiv gradul de pericol social al faptei, personalitatea infractorilor ( - aflându-se la primul raport penal de conflict), precum și vârsta deosebit de tânără a acestora, instanța le-a aplica câte o pedeapsă, în concretizarea răspunderii penale, raportată pedeapsa la contribuția materială la săvârșirea faptei penale.
Față de împrejurarea că, la data săvârșirii faptelor, inculpatul - era minor, s-a facut aplicarea dispozițiilor legale relevante.
Astfel, la stabilirea și la aplicarea pedepselor aplicabile inculpaților, s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen.: dispozițiile părții generale a Codului penal, referitoare la infracțiunea în formă consumată, respectiv la starea de minoritate - art. 109.pen. limitele de pedeapsă (înjumătățite de minoritatea inculpatului, pentru acesta) - închisoare de la 7 ani la 20 ani, de gradul relativ ridicat de pericol social al faptei săvârșite, rezultând din modul de săvârșire, pe timp de noapte, în loc public, în mod organizat, asupra unei victime minore, creând, astfel, o stare de insecuritate părții vătămate, atât din punctul de vedere al posesiunii bunurilor, cât și din punctul de vedere al sănătății și integrității fizice a acestora, precum și persoana infractorilor.
Instanța a mai reținut și că inculpații au avut o atitudine nesinceră în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, determinată, probabil, de conștientizarea consecințelor de care erau pasibili.
Referitor la persoana inculpatului minor -, din datele cauzei (inclusiv referatul de evaluare de la 20 - 23 ), instanța a reținut că este un tânăr integrat social, care se află în continuarea studiilor; la rândul ei, familia a dovedit un real atașament față de persoana inculpatului și față de evoluția lui viitoare, manifestându-și suportul necondiționat pentru depășirea situației în care s-a găsit implicat pe durata instrucției penale. Aprecierea instanței a fost că acest episod va fi singular în viața inculpatului -, primind un real avertisment în privința conduitei lui viitoare, care trebuie să fie conformă normelor sociale.
În privința inculpatului, instanța a constatat că a dat semne de îndreptare a conduitei sale, împrejurare rezultând din aceea că, de la data comiterii prezentei fapte - 06.10.2005 - și până în prezent, nu a mai fost subiect al instrucției penale. Pe de altă parte, instanța apreciază că, la individualizarea pedepsei și a modalității de executare în prezenta cauză, nu poate să țină seama de condamnările anterioare suferite de inculpat, în perioada minoratului, pronunțate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, și pentru care a operat reabilitarea de drept, respectiv sent. pen. nr. 2407/18.12.2002 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin neapelare la data de 18.02.2003 și sent. pen. nr. 2382/18.12.2002 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2003. Dacă legiuitorul penal nu a prevăzut o agravare a tratamentului penal aplicabil inculpatului într-o atare situație, nu se justifică, cu atât mai puțin, o agravare în privința modalității de individualizare a executării pedepsei.
Cu această motivare, a reținut în beneficiul fiecăruia dintre inculpați circumstanțe atenuante judiciare, conf. art. 74 alin. 2.pen. cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de individualizare a executării pedepsei, a optat pentru suspendarea condiționată, apreciind că astfel se va atinge plenar scopul pedepsei, prev. de art. 52.pen. fără privarea de libertate a inculpaților.
Cu referire la pedepsele accesorii, în baza art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II a și lit. b pen.
Conf. art. 71 alin. 4.pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pe latura civilă a cauzei, partea vătămată minoră u, prin reprezentant legal u, nu a solicitat restituirea contravalorii telefonului mobil sustras și nerecuperat (sens în care nici nu au fost administrate mijloace de probă), aspect de care a luat act instanța.
Pe de altă parte, însă, a fost solicitată acordarea de daune morale pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit de partea vătămată minoră, în urma săvârșirii faptei penale.
Prin fapta săvârșită asupra lui, minorul uas uferit un prejudiciu nepatrimonial, consecință a suferințelor, traumelor psihice produse. Manoperele exercitate asupra lui, survenite în mod brusc, fără ca minorul, din cauza surprinderii și a inferiorității numerice, să aibă o posibilitate reală de apărare sau de ripostă față de atacul injust și gratuit, au cauzat, în mod evident, o traumă care, în aprecierea instanței de fond, se impune a fi compensată prin acordarea de daune morale. Instanta a apreciat, față de ansamblul cauzei, că suma de 2.000 lei reprezintă o justă și o echitabilă reparație a prejudiciului moral încercat.
În baza art. 14 și art. 346.proc.pen. rap. la art. 998 și urm. civ. a obligat, în solidar, inculpații -, acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente și, și, la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă u, prin reprezentant legal u, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării. În motivare s-a susținut că în raport de circumstanțele reale în care a fost săvârșită infracțiunea și de circumstanțele personale ale inculpaților se impune redozarea pedepselor, în sensul majorării cuantumului acestora și schimbării modalității de executare.
Prin decizia penală nr.217/27.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚAs -a dispus, în baza art.379 pct.1 lit.b C.P.P. respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CONSTANȚA împotriva sentinței penale nr.155/06.02.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
Verificând atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin 2.C.P.P. legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, instanța de apel a reținut că, deși inculpații au avut o atitudine de nerecunoaștere, prima instanță a făcut o analiză temeinică a întregului material probator administrat în cursul procesului penal și că în mod corect a stabilit că inculpații și - se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, respectiv că prin exercitarea de violența au sustras de la partea vătămată un telefon mobil.
Au fost avute în vedere declarația părții vătămate u prin care acesta i-a recunoscut pe cei doi inculpați ca fiind cei care au agresat-o și i-au sustras telefonul, declarația martorei care a observat trecând în fugă trei persoane, din care a recunoscut pe inculpatul -, procesele verbale de recunoaștere din grup, raportul de constatare medico-legală din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Prin urmare, în raport de întregul material probator administrat în cauză s-a apreciat că în mod corect au fost înlăturate ca nesincere declarațiile celor doi inculpați.
Stabilind cu certitudine vinovăția inculpaților, la stabilirea și aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 Cod.pen. respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana celor doi inculpați.
Deși infracțiunea de tâlhărie este prin natura ei o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, ținând cont de urmările produse( părții vătămate i s-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un umăr de 2-3 zile de îngrijiri medicale), de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, de atitudinea pe care inculpații au avut-o ulterior comiterii infracțiunii, conștientizând consecințele acestui gen de comportament, s-a apreciat că se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, prev. de art.74 alin.2 Cod.pen. pentru ambii inculpați.
Prin urmare, instanța de apel a considerat că pedepsele care le-au fost aplicate inculpaților, într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, răspund cerințelor prev. de art.52 Cod.pen. privind scopul preventiv educativ.
De asemenea, acest scop poate fi atins și în condițiile în care pentru ambii inculpații s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, în condițiile art.81 Cod.pen. pentru inculpatul și în condițiile art.81 Cod.pen. rap. la art.110 Cod.pen. pentru inculpatul -.
În considerarea celor expuse, constatând că sentința atacată nu prezintă elemente de nelegalitate ori de netemeinicie care să impună desființarea acesteia și apreciind ca neîntemeiate criticile formulate în apelul procurorului, instanța de apel a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele scrise de recurs și suținute oral în fața instanței de recurs, s-a arat că recursul vizează reindividualiarea pedepselor aplicate inculpaților și -. Se apreciază că hotărârile pronunțate de TRIBUNALUL CONSTANȚA și Judecătoria Constanța sunt netemeinice și nelegale, întrucât cele două instanțe, nu au avut în vedere că inculpatul a mai suferit în perioada de minorat alte două condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, iar inculpatul - nu a avut o atitudine de conștientizare a celor întâmplate. Din referatul de anchetă socială rezultă că nu-și asumă consecințele faptelor sale. În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond să se dispună majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu schimbarea modalității de executare.
Curtea, examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar în limitele prevăzute de art.3856alin. 1 și 2.C.P.P. constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sub aspect formal, curtea observă că motivul de recurs invocat, respectiv greșita individualizare a pedepselor, se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct. 14.C.P.P. caz ce se ia în considerare și din oficiu, conform art. 3859alin.3.
C.P.P.În raport de acest caz prevăzut de lege, hotărârea este supusă casării atunci când se constată că, față de situația de fapt reținută, prin hotărârea atacată s-au aplicat persoanei fizice sau juridice condamnate pedepse principale greșit individualizate față de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. în sensul că s-au aplicat pedepse prea grele sau prea ușoare în raport de aceste criterii sau, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedepse alternative, că pedeapsa alternativă aleasă nu se justifică în raport cu aceleași criterii.
În speță, curtea constată că, în ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută atât de instanța de apel cât și de instanța de fond, ca urmare a unei analize temeinice și a unei juste aprecieri a materialului probator, din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultând că, în seara zilei de 06.10.2005, împreună și cu numitul, în timp ce se aflau pe strada - din mun. C, cei doi inculpați au exercitat violențe asupra părții vătămate u de la care au sustras un telefon mobil, în scopul însușirii pe nedrept.
Întreaga situație de fapt expusă și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu declarația părții vătămate u prin care acesta i-a recunoscut pe cei doi inculpați ca fiind cei care au agresat-o și i-au sustras telefonul, declarația martorei care a observat trecând în fugă trei persoane, din care a recunoscut pe inculpatul -, procesele verbale de recunoaștere din grup, raportul de constatare medico-legală din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, mijloace de probă care demonstrează dincolo de orice dubiu că inculpații au comis fapta penală pentru care au fost trimiși în judecată.
Fapta reținută în sarcina inculpaților a fost corect încadrată juridic, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 lit. a pen.
Referitor la individualizarea pedepsei, curtea observă că pedeapsele de 2 ani și, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpaților, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.2 Cod.pen. pentru ambii inculpați, se înscriu în coordonatele individualizării legale și răspund tuturor criteriilor, prevăzute de art.72 pen. La stabilirea pedepselor s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea comisă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.
Deși infracțiunea de tâlhărie se înscrie în rândul infracțiunilor care prezintă un grad de pericol social generic ridicat, având în vedere, în primul rând, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru această infracțiune, totuși, în cazul inculpaților, aplicarea unor pedepse mai mari decât cele aplicate de instanța de fond, s-ar dovedi disproporționate în raport cu fapta concretă comisă de aceștia și cu datele ce caracterizează persoana inculpaților.
Cei doi inculpați, respectiv -, în vârstă de 20 ani, minor la data șăvârșiri faptei, necunoscut cu antecedente penale, integrat social, aflat în continuarea studiilor, cu o familie care a dovedit un real atașament față de persoana inculpatului și față de evoluția lui viitoare, manifestându-și suportul necondiționat pentru depășirea situației în care s-a găsit implicat pe durata instrucției penale, și, în vârstă de 23 de ani, care, este adevărat, a mai fost condamnat anterior, în perioada minoratului, condamnări pentru care, însă, a operat reabilitarea de drept, dar care a dat semne de îndreptare a conduitei sale, având în vedere că de la data comiterii prezentei fapte - 06.10.2005 - și până în prezent, nu a mai fost subiect al instrucției penale, au sustras un singur telefon mobil prin exercitarea unor violențe minime, victima necesitând pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale, au fost condamnați la pedeapse de 2 ani și, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare.
În raport de toate aceste elemente, se observă că adaptarea, dozarea pedepselor concrete s-a realizat de către instanța de fond cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare, pedeapsele aplicate inculpaților răspunzând nevoi de înlăturare a deprinderilor antisociale ale acestora și asigurând, totodată, prin modalitatea de individualizare a executării pedepsei aleasă de instanță, realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev.de art.52 cod penal.
Ca atare, critica formulată de parchet este nefondată, nefiind justificată aplicarea unor pedepse mai mari și schimbarea modalității de executare.
Față de aceste considerente, constatând netemeinicia cazului de casare invocat și lipsa oricărui alt caz de casare din cele ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin.3 C.P.P. curtea, în baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,ca nefondat, menținând astfel decizia recurată ca legală și temeinică.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art.189 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de 300 lei pentru avocat și de 150 lei pentru avocat, vor fi plătite din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.217 din data de 27 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.155 din data de 6 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art.189 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de 300 lei pentru avocat și de 150 lei pentru avocat, vor fi plătite din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.:
Tehnored.gref.
2 ex./28.09.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Daniel
