Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 100/
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat in examinare recursurile penale declarate de inculpații, și- deținuti în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales in baza împuternicirii avocațiale nr. 6/2008 in substituire pentru av., recurentul inculpat, in stare de arest si asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul C și recurentul inculpat, in stare de arest si asistat de avocat ales in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și nemenținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Consideră că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și nu există temeiuri noi care să justifice mentinerea acestei măsuri. Inculpatul a cooperat si a ajutat organele de anchetă si a ajutat la depistarea autorilor faptei. Inculpatul a recunoscut partea lui de vină, din probele administrate nu se conturează incadrarea juridică prev. de art. 215 alin. 5 cod penal, singura chestiune discutată până la această dată a fost competenta materială ceea ce nu i se poate imputa inculpatului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și punerea de îndată in libertate a inculpatului, pe calea revocării măsurii arestării preventive. In cauză au fost de rezolvat probleme ce tin de competenta instanței, ceea ce nu i se poate imputa inculpatului. Timpul scurs din momentul in care a fost sesizat Tribunalul Suceava, este de natură să inducă ideea că, principiul rezonabilității măsurii arestării preventive este grav afectat. Apreciază că nu subzistă încadrarea juridică prev. de art. 215 alin. 5 cod penal, întrucât activitățile de inducere in eroare a unităților bancare au rămas in faza tentativei. Se poate lua act că, solicită inlocuirea măsurii arestării preventive ca o discutie in subsidiar. Nu există nici un dubiu că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală relatând modalitatea de săvârșire a faptelor, și-a recunoscut vina și, in situația in care va fi pus in libertate, va respecta măsurile obligatorii impuse de instanță. Nu există dovezi că s-ar putea sustrage sau că ar influenta probatoriul. Măsura arestării preventive durează și se tinde ca aceasta sp devină parte din pedeapsa executată. In scopul unei bune desfășurări a procesului penal, consideră că măsura obligării de a nu părăsi localitatea, este suficientă.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura pbligării de a nu părăsi țara. Consideră că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Inculpatul are calitatea de complice, și nu se conturează încadrarea juridică prev. de art. 215 alin. 5 cod penal.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este legală și temeinică. Apreciază că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Solicită să se constate că, instanța de fond in mod corect a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților. Solicită a se observa că, ceea ce se critică in principal este faptul că s-a încălcat principiul rezonabilității. Inculpații insă, sunt arestați din septembrie 2007. Solicită ca instanța să cenzureze cererile de inlocuire a măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, Tribunalul Constanța - secția penală, prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 19 februarie 2008, în dosarul nr-, în baza art. 3002cod pr. penală, raportat la art. 160 alin. 3 cod pr. penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații, și, și a respins cererile acestor inculpați de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpați, cu respectarea prevederilor art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. f cod pr. penală.
S-a constatat că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și justifică menținerea inculpaților în stare de arest preventiv. Sunt probe că inculpații au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată, iar lăsarea lor în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică, rezultă din gradul de pericol social al infracțiunii de comiterea căreia sunt acuzați, din modalitatea și împrejurările în care s-au comis faptele, așa cum se reliefează din probele administrate până în această fază a procesului penal.
Pentru aceleași considerente, s-a considerat că, cererile de înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, sunt nefondate.
Împotriva acestei încheieri, inculpații au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a cererilor de recurs, inculpații susțin că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Se invocă comportamentul inculpaților pe parcursul procesului penal și durata arestului preventiv care este la limita " termenului rezonabil ".
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că, recursurile sunt nefondate.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b punct 20 din Legea nr. 39/2003, a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. 5 cod penal, a infracțiunii de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, a infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 cod penal, a infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002.
Aceștia au fost arestați preventiv la data de 28 septembrie 2007, iar temeiurile în baza cărora s-a luat măsura sunt cele prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală.
Cum corect a stabilit Tribunalul Constanța, măsura s-a luat în condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților, subzistă și justifică menținerea acestei măsuri.
Comportamentul sincer al inculpaților pe parcursul cercetărilor, nu poate înlătura gravitatea faptelor comise și implicit pericolul social al lăsării inculpaților în stare de libertate. Pericolul concret pentru ordinea publică este dat de circumstanțele reale în care s-au comis faptele, de gravitatea acestora, de modul și împrejurările comiterii lor, de valorile și relațiile sociale lezate.
"Termenul rezonabil" se apreciază în raport de complexitatea cauzei, de amploarea și amplasarea faptelor în care inculpații sunt implicați.
Curtea consideră că, în raport de cele mai sus menționate, Termenul rezonabil nu este împlinit.
Pentru considerarea celor mai sus prezentate, Curtea constată că hotărârea recurată este temeinică și legală și in consecință recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondate recursurile declarate deinculpații,- deținuti în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
In baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurenții la câte 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Face aplicarea art. 309 alin. ultim cod pr. penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -/25.02.2008
Tehnodact. Gref. -
2 ex./27.02.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Lucia Dragomir
