Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 106/R/2009
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Monica Șortan Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații G, și, împotriva încheierii penale din data de 11 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de:
- prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 din OUG nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 25.pen. raportat la art. 208 alin. 1 combinat cu art. 209 alin. 2 lit. b pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;
G - prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 din OUG nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;
- prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 din OUG nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul G aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av. și, ambii din cadrul Baroului C, cu delegații avocațiale depuse la dosar, inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av. și, ambii din cadrul Baroului C, cu delegații avocațiale depuse la dosar și inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iar,în subsidiar, conform art.145/1 pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că singurul temei care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit.f pr.pen. nu mai subzistă în prezent, nu există probe certe, concrete că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetat în stare de libertate. Inculpatul se află în arest de peste 20 de luni astfel că trebuie să beneficieze de disp.art.5 și 6 din CEDO. Mai mult, consideră că ar trebui să existe egalitate de arme și șanse pentru toți inculpații cercetați în cauză. Apreciază că scopul procesului poate fi atins și cu aplicarea unei alte măsuri restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, inculpatul obligându-se să respecte toate obligațiile impuse de instanță și nu se va sustrage de la cercetare.Cu onorar din.
Apărătorul inculpaților G și, av., în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, în temeiul art.160/b pr.pen. să se constate că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și pe care de consecință să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Instanța de fond a menținut măsura arestării preventive în mod " mecanic" invocând ca temei, disp.art.148 lit.f pr.pen. ori, această motivare se regăsește în fiecare încheiere de menținere precum și în motivarea DIICOT. Fondul cauzei este departe de a se încheia, faza de cercetare judecătorească este abia la început; la instanța de fond au fost două termene, la primul termen inculpații nefiind legal citați iar la al doilea termen nu au fost citate părțiule vătămate, astfel că, la acest moment se poate aprecia că termenul rezonabil este depășit. De asemenea, arată că pe data de 10 martie 2009 este termen la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de strămutare formulată în cauză. Eliberarea inculpaților ar avea la bază principiul unui proces echitabil, prev.de art.6 și prezumția de nevinovăție prev.de art.5 din CEDO în sensul că ar trebui să existe o egalitate de tratament pentru toți inculpații din acest dosar.
Apărătorul inculpaților G și, av., se raliază concluziilor antevorbitorului său. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate. Instanța de recurs este singura șansă în privința unei judecăți corecte. Consideră că dacă această măsură la un moment dat s-a impus, la acest moment se poate constata cu ușurință că nu există nici un argument al DIICOT a situației personale a inculpaților. Solicită a se avea în vedere situația personală a inculpatului care are o soție ce a fost operată de tumoare canceroasă la cap. Apreciază că scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpații în stare de libertate dispunându-se în acest sens măsura obligării de a nu părăsi țara. Invocă principiul egalității de tratament, inculpații având dreptul să ceară liberarea lor considerând că nu există argumente de menținerea stării de arest. Nimic nu va împiedica instanța de judecată să aplice la final o pedeapsă însă la acest moment eliberarea inculpaților nu ar impieta cu nimic desfășurarea cercetării judecătorești.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că prima instanță în mod temeinic și legal a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților în raport cu probele administrate în cauză. De la ultima verificare a legalității nu a intervenit date care să impună revocarea măsurii arestării preventive. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că din data de 20 iunie 2007 este arestat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că soția sa este grav bolnavă.
CURTEA
Prin încheierea penală din 11 februarie 2009 a Tribunalului Sălaj, în baza art.160, raportat la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților (fiul lui și, născut la 23.07.1981 în com. județul S, domiciliat în Șimleu-S,-, Bl.6,.17, jud.S), -G (fost, fiul lui și, născut la data de 18.04.1979, în Șimleu-S, jud.S, domiciliat în Șimleu-S, sat Cehei, nr.71, jud.S) și (fiul lui și, născut la data de 28.08.1974, în Șimleu-S, jud.S, domiciliat în orașul Șimleu-S, sat Cehei, nr.71, jud.S).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată -, -G, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 Cod penal raportat la art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.2 lit.b cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.293 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Au fost trimiși de asemenea în judecată inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în stare de libertate.
În urma sesizării instanței cu acest rechizitoriu la data de 22.10.2007 se procedează în temeiul art.300/1 Cod procedură penală la verificarea din oficiu legalității măsurii arestării preventive a inculpaților, -G, și a măsurii de a nu părăsi localitatea luată față de inculpații, și, trimiși în judecată prin acest rechizitoriu pentru constituirea în grup infracțional organizat având ca scop infracțiuni de trafic de migranți.
Prin Încheierea penală nr.21/C din 3.07.2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, pe o perioadă de 29 de zile până la data de 31.07.2007, ora 18,25 iar față de inculpatul a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile până la 31.07.2007, ora 18,25.
Prin Încheierea penală nr.63/R/2007 a Curții de Apel Cluj au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G, împotriva Încheierii nr.21/C/2007 a Tribunalului Sălaj. Prin aceeași încheiere au fost admise recursurile inculpaților și, față de aceștia luându-se măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile până la 8.08.2007.
Prin Încheierea penală nr.22/C/2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile până la 2.08.2007, ora 13,30. Față de acest inculpat în cauză s-a luat măsura arestării preventive având în vedere că inculpatul și-a continuat activitatea infracțională și după ce prin sentința penală nr.120/2004 a Tribunalului Sălaja fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru fapte similare. Inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei până în luna mai 2007 când a fost găsit de poliție,persistând în activitatea infracțională săvârșind fapte similare celor pentru care a mai fost condamnat și sustragerea acestuia de la executarea pedepsei timp îndelungat.
Prin decizia penală nr.66/R/2007 a Curții de Apel Cluja fost respins ca tardiv recursul declarat de inculpatul.
Ulterior s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților aflați în stare de arest preventiv și măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru inculpații față de care s-a luat această măsură. (Încheierea penală nr.27/C/26.07.2007 a Tribunalului Sălaj, Încheierea penală nr.31/C/22.08.2007, Încheierea penală nr.38/C/21.09.2007) recursurile față de aceste încheieri fiind respinse.
Prin Încheierea penală din 23.10.2007 a Tribunalului Sălaj, în baza art.300/1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații, - și.
Prin Decizia penală nr.647/R/2007 a Curții de Apel Clujs -au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpați împotriva Încheierii penale din 23.11.2007 a Tribunalului Sălaj.
Prin încheierea penală din 5 decembrie 2007 Tribunalului Sălaj, în baza art.160/b alin.3 și art.300/2 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații, - și.
Prin Decizia penală nr.762/R/2007 a Curții de Apel Clujs -au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații G, și, împotriva Încheierii penale din 05.12.2007 prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Prin Încheierea penală din 09 01 2008 Tribunalului Sălajs -a dispus,în baza disp.art.145 alin.3 Cod procedură penală,înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive a inculpatului -,iar prin Decizia penală nr.72/P/R/2008 a Curții de Apel Cluj,s-a respins ca nefondat recursul declarat de către acesta împotriva încheierii penale din 09 01 2008.
Prin Decizia penală nr.184/R/2008a Curții de Apel Clujs -au respins recursurile declarate de inculpații, G, și, împotriva încheierii penale din 27 02 2008 prin care s-a menținut măsura arestării preventive și respectiv măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Prin Încheierea penală din 27 februarie 2008 Tribunalului Sălajs -a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații și iar prin Încheierea penală din 16 aprilie 2008, de asemenea, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații și.
Deasemenea, prin Încheierea penală din 4 iunie 2008 Tribunalului Sălajs -a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații și, care a fost atacată cu recurs de către inculpați, iar prin Decizia penală nr.410/R/23.06.2008 a Curții de Apel Cluj au fost respinse recursurile inculpaților.
Din probele existente la dosar rezultă că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Aceasta întrucât s-a apreciat la prelungirea arestării preventive a inculpaților că sunt îndeplinite prev.art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neputând fi astfel susținută ideea că temeiurile pentru care a fost luată măsura nu mai subzistă.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a unora din inculpați și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de alții s-a reținut că subzistă pentru aceleași motive prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina lor, condiții care între timp nu s-au putut schimba, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată fiind aceleași ca și cele pentru care s-a luat măsura arestării preventive, iar pericolul acestor infracțiuni este același, rezultând din modalitatea de comitere a faptelor și conduita inculpaților.
În aceste condiții cererea apărătorilor inculpaților arestați, G, pentru revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, sunt neîntemeiate.
Așadar și față de inculpații, și, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pedeapsa pentru infracțiunile săvârșite fiind închisoarea mai mare de 4 ani și se apreciază că este îndeplinită și a doua cerință, faptele săvârșite prezentând o gravitate deosebită iar pericolul social apreciat la persoana inculpaților își păstrează un rol primordial.
Împotriva încheierii,în termen legal, s-au exercitat căile de atac ale recursului de către inculpații, și.
Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iar, în subsidiar, conform art.145/1 pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că singurul temei care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit.f pr.pen. nu mai subzistă în prezent, nu există probe certe, concrete că ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetat în stare de libertate. Se află în arest de peste 20 de luni astfel că trebuie să beneficieze de disp.art.5 și 6 din CEDO. Mai mult, consideră că ar trebui să existe egalitate de arme și șanse pentru toți inculpații cercetați în cauză. Apreciază că scopul procesului poate fi atins și cu aplicarea unei alte măsuri restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, inculpatul obligându-se să respecte toate obligațiile impuse de instanță și nu se va sustrage de la cercetare.
Inculpații G și, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, în temeiul art.160/b pr.pen. să se constate că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și pe care de consecință să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Instanța de fond a menținut măsura arestării preventive în mod " mecanic" invocând ca temei, disp.art.148 lit.f pr.pen. ori, această motivare se regăsește în fiecare încheiere de menținere precum și în motivarea DIICOT. Fondul cauzei este departe de a se încheia, faza de cercetare judecătorească este abia la început; la instanța de fond au fost două termene, la primul termen inculpații nefiind legal citați iar la al doilea termen nu au fost citate părțiule vătămate, astfel că, la acest moment se poate aprecia că termenul rezonabil este depășit. Eliberarea ar avea la bază principiul unui proces echitabil, prev.de art.6 și prezumția de nevinovăție prev.de art.5 din CEDO în sensul că ar trebui să existe o egalitate de tratament pentru toți inculpații din acest dosar.
Se consideră că dacă această măsură la un moment dat s-a impus, la acest moment se poate constata cu ușurință că nu există nici un argument al DIICOT a situației personale a inculpaților. Solicită a se avea în vedere situația personală a inculpatului care are o soție ce a fost operată de tumoare canceroasă la cap. Apreciază că scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpații în stare de libertate dispunându-se în acest sens măsura obligării de a nu părăsi țara.
Instanța de recurs reține următoarele:
Prin încheierea penală din 11 februarie 2009 Tribunalului Sălaj, în baza art.160, raportat la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților (fiul lui și, născut la 23.07.1981 în com. județul S, domiciliat în Șimleu-S,-, Bl.6,.17, jud.S), -G (fost, fiul lui și, născut la data de 18.04.1979, în Șimleu-S, jud.S, domiciliat în Șimleu-S, sat Cehei, nr.71, jud.S) și (fiul lui și, născut la data de 28.08.1974, în Șimleu-S, jud.S, domiciliat în orașul Șimleu-S, sat Cehei, nr.71, jud.S).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată -, -G, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 Cod penal raportat la art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.2 lit.b cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.293 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Au fost trimiși de asemenea în judecată inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în stare de libertate.
În urma sesizării instanței cu acest rechizitoriu instanța de fond s-a și pronunțat în sensul condamnării tuturor inculpaților pentru infracțiunile reclamate. În cauză, însă, s-a pronunțat de către instanța ierrhic superioară o soluție de desființare a sentinței și de trimitere a cauzei pentru rejudecare.
Concret, prin Încheierea penală nr.21/C din 3.07.2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, pe o perioadă de 29 de zile.
Din probele existente la dosar rezultă că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Aceasta întrucât s-a apreciat corect că sunt îndeplinite prev.art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații de față este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neputând fi astfel susținută ideea că temeiurile pentru care a fost luată măsura nu mai subzistă.
În aceste condiții cererea apărătorilor inculpaților arestați, G, pentru revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, sunt neîntemeiate.
Așadar față de inculpații, și, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pedeapsa pentru infracțiunile săvârșite fiind închisoarea mai mare de 4 ani și se apreciază că este îndeplinită și a doua cerință, faptele săvârșite prezentând o gravitate deosebită iar pericolul social apreciat la persoana inculpaților își păstrează un rol primordial.
Ca și detalii, esențiale, în ceea ce privește inculpatul,este considerat coordonatorul unei adevărate ramuri infracționale având ca obiect principal comiterea infracțiunilor de trecere frauduloasă a frontierei spre state aflate în spațiul de către cetățeni proveniți din țările fostei Uniuni, iar persoanele inculpaților și,cunoscuți cu porecla "Frații," ar fi coordonat cea de a doua grupare constituită în acest sens.
Așadar susținerile recurenților, pentru acest moment procesual, sunt de înlăturat, față de complexitatea cauzei nu se poate constata depășirea unui termen rezonabil de detenție preventivă, privarea de libertate pentru aceștia se impune, problemele familiale nu pot produce efectul scontat, recursurile fiind de respins pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de iculpații G, și, arestați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 11 februarie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției,
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial, iar pe inculpații recurenți G și, la câte 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
plecată în semnează
președinte complet
GREFIER
- -
RED.SM/MR
23.02.09/3 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
