Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 17/A/2009
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.7/A/12.01.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i penal cu aplicarea art.37 lit.b penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul personal asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar care solicită acordarea onorariului parțial.
Apărătorul inculpatului depune la dosar două plângeri penale pe care inculpatul le-a făcut împotriva unor martori, respectiv împotriva numitului și. Raportat la teza motivării apelului, apreciază că se impune reaudierea martorei, aceasta fiind persoana care a condus autoturismul inculpatului. Consideră că în faza de cercetare judecătorească, instanța nu a avut rol activ. Insistă în audierea acestei martore întrucât nu există similitudine între declarațiile date în faza de urmărire penală și faza de cercetare judecătorească; martora nu a răspuns la o întrebare care i se pare decisivă, respectiv dacă avea în mod frecvent la ea cheile mașinii inculpatului.
Reprezentantul Parchetului nu consideră necesară și utilă reaudierea martorei întrucât aceasta a fost audiată, motiv pentru care solicită respingerea cererii.
Instanța, deliberând, respinge cererea inculpatului apreciind că la dosar sunt suficiente declarațiile, luate iar schimbarea avocatului inculpatului nu justifică reaudierea martorei.
La întrebarea instanței, inculpatul arată că dorește să dea declarație, cele declarate de acesta fiind consemnate conform procesului verbal de la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului, în conformitate cu disp.art.379 pct.2 lit.a pr.pen. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Sălaj și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii faptei de punere în circulație a unui autoturism neînamtriculat, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen.; achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii faptei de punere în circulație a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen.; achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii faptei de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr.pen.; achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii faptei de instigare neurmată de executare la comiterea infracțiunii de înșelăciune, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen.
Referitor la prima infracțiune, respectiv săvârșirii faptei de punere circulație a unui autoturism neînamtriculat, arată că probațiunea administrată în cauză confirmă aspectul că în momentul în care autoturismul condus de martorul a intrat în autoturismul inculpatului, acesta din urmă fiind condus de numita și nicidecum de inculpat. Doctrina și jurisprudența în materie arată că punerea în circulație are înțelesul de dispoziție sau încuviințare dată de cel care dispune de un autovehicul pentru ca acesta să fie introdus în traficul rutier. În speță, instanța de fond trebuia să cerceteze dacă în condițiile în care autovehiculul a fost condus de o altă persoană decât inculpatul, acesta din urmă a primit dispoziție ori încuviințare din partea inculpatului pentru a conduce mașina având număr provizoriu expirat sau având numere de probe. Din nici o probă existentă la dosar nu rezultă că inculpatul i-ar fi pus în vedere sau i-ar fi cerut numitei să conducă autovehiculul proprietatea inculpatului în acea noapte. Martora declară că proprietarul mașinii era în stare avansată de ebrietate și de bună voie a luat cheile pentru a conduce autovehiculul fără acordul proprietarului.
Referitor la cea de-a doua infracțiune, respectiv punere în circulație a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, păstrează același raționament expus la prima infracțiune.
În ceea ce privește cea de-a treia infracțiune, respectiv instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, arată că motivarea instanței de fond este stupefiantă. Astfel, instanța fondului a arătat că împrejurarea că inculpatul, în calitatea pe care o avea a intrat în posesia unei polițe RCA - după producerea accidentului - aspect recunoscut de inculpat. De asemenea s-a reținut în sarcina inculpatului această infracțiune fără a ține seama de data încheierii poliței, dată care nu prezintă relevanță pentru instanță. Pentru a reține această infracțiune, instanța a indicat o declarație a inculpatului și una a învinuitului la acea dată,. În finalul declarației date, inculpatul a recunoscut că l-a sunat în ziua de 23 martie 2008 pe numitul pentru a întocmi o poliță RCA, însă, nu a recunoscut niciodată că i-ar fi solicitat acestuia întocmirea unei asemenea polițe în condiții de nelegalitate. La data declarației sale din faza de urmrăre penală, numitul era învinuit în același dosar fiind anchetat tocmai pentru modalitatea în care a întocmit polița de asigurare. Este evident că în această situație învinuitul pentru a nu răspunde penal, a încercat să acrediteze ideea că inculpatul ar fi cel care l-ar fi determinat să antedateze polița. Numitul se contrazice flagrant în cuprinsul declarațiilor date. Astfel, în faza de urmărire penală declară că inculpatul i-ar fi solicitat să încheie polița cu data de 20.03.2008 iar el a încheiat-o cu data de 17.03.2008 în timp ce în instanță declară că inculpatul i-a solicitat să încheie polița în data de 22.03.2008. Instanța fondului a nesocotit declarațiile unor martori audiați în faza de cercetare judecătorească care au confirmat că inculpatul a reproșat numitului încheierea cu o dată anterioară a menționatei polițe. Astfel, martorul, declară că l-a auzit pe inculpat când l-a întrebat pe inspectorul de asigurări de ce a datat chitanța pentru achitarea contravalorii poliței pe data de 17 martie 2008 iar i-a răspuns că pe data respectivă avea loc liber în chitanțier. Martorul arată că persoana de la asigurări i-a înmânat inculpatului o poliță de asigurare și l-a auzit pe inculpat întrebând de ce a încheiat asigurarea pe data de 17 martie 2008 pentru că el a cerut pe ziua în care se vor întâlni, iar persoana de la asigurări a spus că pe acea dată avea loc în chitanțier. Pentru toate acestea solicită achitarea inculpatului.
În ceea ce privește infracțiunea de instigare neurmată de executare la comiterea infracțiunii de înșelăciune, arată că motivarea instanței de fond se întemeiază pe declarațiile martorului de la filele 83 și 37 dosar fond și pe confruntarea de la fila 110 dosar de urmărire penală. Or, solicită a se observa că la fila 37 dosar fond se găsește declarația martorului care nu conține nici o relatare privitoare la întocmirea vreunui dosar de daune. La fila 83 dosar fond nu există nici o declarație de martor. Dacă instanța de fond a intenționat să se refere la fila 83 dosar de urmărire penală, acolo se regăsește aceeași declarație dată de învinuit la care instanța nu a făcut referire când a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Consideră că instanța a nesocotit probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească. Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarația lui din faza de cercetare judecătorească și cu cea a martorilor și în sensul că inculpatul nu a instigat pe să încheie un dosar de daune pe baza poliței de asigurare, lipsind latura obiectivă ți subiectivă a infracțiunii. Arată că cel care trebuia să răspundă penal pentru faptele sale, respectiv, care l-a urmărit pe inculpat mai multe zile după ce i-a suspendat permisul de conducere și care i-a distrus mașina în mod deliberat intrând în autoturismul condus de, a avut în acest dosar calitatea de martor în timp ce inculpatului i s-a reținut săvârșirea a patru infracțiuni deși era evident că nu a comis aceste fapte.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Apreciază că din materialul probator administrat în cauză rezultă că toate cele patru infracțiuni sunt pe deplin dovedite iar inculpatul, conștient, și-a asumat faptele săvârșite.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului arătând că nu a săvârșit faptele reținute și din cauza unei răzbunări își poate afecta viitorul.
CURTEA
Prin sentința penală nr.129 din 18 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj, s-a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, art.25 Cod penal raportat la art.289 alin.1 Cod penal, art.25 Cod penal raportat la art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, art.25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal, art.29 alin.1 Cod penal raportat la art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Inculpatul - (fiul lui și, născut la data de 18.12.1984 în Z, jud. S, domiciliat în Z, str.-, nr.35, --35,.A,.13, jud. S, CNP -), a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de
Punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută și pedepsită de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, la 1 an închisoare.
II.Punere în circulație a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută și pedepsită de art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, la 1 an închisoare.
III.Instigare la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art.25 Cod penal raportat la art.290 alin.1 Cod penal, la 3 luni închisoare.
IV.Instigare neurmată de executare la comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.29 alin.1 Cod penal raportat la art.215 alin.1 Cod penal, la 2 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71, 64 alin.1 lit.a,b pe durata pedepsei aplicate.
În temeiul art.81,82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, precum și a pedepselor accesorii, stabilind un termen de încercare de 3 ani.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.359 Cod procedură penală atrăgând atenția inculpatului asupra consecințelor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul - a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.31 alin.2 Cod penal, raportat la art.85 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, art.31 alin.2 Cod penal, raportat la art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, art.25 Cod penal, raportat la art.289 alin.1 Cod penal, art.25 Cod penal, raportat la art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute de art.31 alin.2 Cod penal, raportat la art.85 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, art.31 alin.2 Cod penal, raportat la art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, art.25 Cod penal, raportat la art.289 alin.1 Cod penal, art.25 Cod penal, raportat la art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile prevăzute de art. 85 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, art.25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal, art.29 alin.1 Cod penal raportat la art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, pentru faptele săvârșite de inculpatul -.
În noaptea de 22 spre 23 martie 2008, după orele 2400, inculpatul -, agent de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean S - Serviciul Poliției Rutiere a pus în circulație un autovehicul neînmatriculat și cu nr. fals de înmatriculare.
Autoturismul marca Audi A4, proprietatea inculpatului, în timp ce era condus de martorul -, prietena acestuia, a fost lovit de autoturismul Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare -, condus de martorul, care nu avea asigurare de răspundere civilă.
A fost o tamponare, un accident, fără victime. La fața locului s-a deplasat un agent de poliție care i-a testat pe cei doi șoferi cu aparatul alcooltest, însă nu a consemnat declarațiile părților implicate și nu a identificat autoturismele avariate.
La data de 23.03.2008, cu ocazia întocmirii documentației la Biroul de tamponări al Poliției Mun. Z, martorul, care de altfel a și denunțat faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a auzit când inculpatul i-a cerut martorului - să declare că autoturismul avusese nr. de probe, situație în care l-a sesizat pe agentul constatator că autoturismul respectiv, în realitate a avut nr. provizoriu și nu nr. de probe.
În aceeași dată, după întocmirea formalităților privind împrejurările în care a avut loc tamponarea, inculpatul - a contactat telefonic un inspector de asigurări din cadrul SC SA - Sucursala S, spunându-i că are nevoie de o asigurare de răspundere civilă auto.
În data de 26.03.2008 inculpatul împreună cu martorul s-au prezentat la inspectorul de asigurări, iar inculpatul l-a rugat să încheie, retroactiv, o poliță RCA pentru autoturismul Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare -, proprietatea martorului, motivând faptul că acesta a primit o amendă pentru că a fost depistat în trafic fără asigurare iar polița de asigurare i-ar fi necesară pentru a nu plăti contravaloarea amenzii.
În acest context, s-a întocmit Polița RCA nr.- pe care s-a consemnat ca dată a emiterii - 17.03.2008, iar ca perioadă de valabilitate 20.03.2008 - 19.09.2008.
Ulterior întocmirii poliței, agentul de poliție - a încercat să-l determine pe să deschidă dosar de daune pentru a beneficia de despăgubiri prin valorificarea poliței RCA întocmită fraudulos pe numele martorului. În momentul în care inspectorul de asigurări i-a solicitat agentului de poliție proces-verbal întocmit de organele de poliție și a constatat faptul că data accidentului a fost 23.03.2008, a refuzat categoric deschiderea dosarului de daune, cu toate că inculpatul - a insistat să procedeze în acest sens și la o dată ulterioară.
Despre aceste fapte, martorul a înaintat organelor de cercetare ale poliției judiciare un denunț penal (8).
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată, susținând că nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni deoarece autoturismul său a avut în momentul accidentului numărul de înmatriculare SJ-156-PROBE, iar la dosarul cauzei nu există un proces-verbal care să ateste cu certitudine ora la care a avut loc tamponarea, învederând instanței că orice dubiu profită inculpatului.
În opinia sa, susține că este posibil ca aceasta să se fi întâmplat până la orele 2400.
Instanța a reținut în baza actelor și lucrărilor dosarului că, poziția inculpatului este de circumstanță și în totală contradicție cu probele administrate în cauză.
Astfel, conform adresei nr.35719 din 15.05.2008 a Serviciului Public Comunitar - Registru Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S, numărul provizoriu SJ-- a fost atribuit autoturismului Audi, proprietatea inculpatului -, iar perioada de valabilitate a acestui nr. a fost 22.02.2008 - 22.03.2008.
În speță, rezultă chiar din declarația inculpatului (8 dosar urmărire penală) și a martorilor: - (89), (93), - (99), (37,100), - (103), (104), (10,27 dosar instanță), (61), A (62), că tamponarea a avut loc după orele 2400, respectiv după expirarea perioadei de valabilitate a adeverinței privind atribuirea nr. provizoriu (15 dosar urmărire penală).
În concluzie, instanța a reținut că fapta inculpatului de a pune în circulație pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În declarația sa (26 dosar fond), inculpatul declară că autoturismul proprietatea sa, în noaptea de 22/23.03.2008 a circulat cu nr. de probe luate de la SC Z și a fost condus de prietena sa, care văzând că acesta a consumat băuturi alcoolice a luat cheile și a condus mașina, fără ca acesta să o încredințeze sau să conducă.
Această apărare a inculpatului nu poate fi luată în considerare, deoarece s-ar nesocoti prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.1501 din 13.11.2006, conform căruia, art.21, pct.4, autorizația de circulație cu nr. de probe nu poate fi folosită de vehicule care nu aparțin titularului autorizației de probe și pentru că faptele încriminate prin art.85 alin.1,2 din OUG nr.195/2002 pot fi săvârșite numai de un subiect calificat, în cazul în speță de deținătorul cu orice titlu al autovehiculului, respectiv de cel care are paza juridică a acestuia.
În raport de aceste susțineri și având în vedere Ordinul susmenționat, s-a reținut că, autoturismul inculpatului în noaptea de 22/23.03.2008 chiar dacă a circulat cu nr.SJ-156-PROBE, cum au susținut și unii martori, a circulat cu numere false de înmatriculare.
Așadar, din materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată, rezultă că inculpatul a pus în circulație un autovehicul cu nr. fals de înmatriculare, punând astfel în pericol siguranța traficului rutier, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Cu privire la infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.290 alin.1 Cod penal, s- solicitat a se dispune achitarea în baza art.11 pct.2 raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, deoarece a dovedit prin declarații de martori, care au asistat la discuția sa cu inspectorul de asigurări că, nu i-a cerut acestuia să încheie polița de asigurare cu data de 17.03.2008.
Împrejurarea că inculpatul, în calitatea pe care o avea, a intrat în posesia unei polițe RCA - după producerea accidentului - aspect recunoscut de acesta prin declarația de la fila 80 dosar urmărire penală, din care rezultă că l-a sunat pe inspectorul de asigurări în data de 23.03.2008 pentru a nu fi amendat (declarație 83), îndreptățește instanța să rețină intenția inculpatului de a-l instiga pe inspector la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.290 alin.1 Cod penal.
Data de 17.03.2008, contestată de inculpat nefiind relevantă în cauză, motiv pentru care înlătură declarația martorilor și, care au declarat că au asistat la discuția acestuia cu inspectorul de asigurări și au auzit când i-a spus că nu i-a cerut să încheie poliță de asigurare la o dată anterioară producerii accidentului.
În apărarea sa, în ceea ce privește comiterea infracțiunii de instigare la înșelăciune inculpatul se prevalează de faptul că nu i-a cerut martorului - inspector de asigurări, să întocmească un dosar de daune, în baza poliței de asigurare încheiată cu data de 17.03.2008.
Conduita nesinceră a inculpatului este contrazisă de declarația martorului de la filele 83 și 37 (dosar fond), de constatările din procesul-verbal de confruntare de la fila 110 dosar urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului de inducere în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărată, în scopul de a obține pentru altul un folos material injust, chiar dacă nu a fost urmată de executare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.29 alin.1 Cod penal raportat la art.215 alin.1 Cod penal.
În apărare, s-a mai solicitat a se constata că pericolul social al faptelor comise de inculpat este redus și în consecință se solicită aplicarea art.181Cod penal și art.11 pct.2 raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală.
Infracțiunile de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și de punere în circulație a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare sunt infracțiuni de pericol, acest pericol constă în aceea că legea a stabilit că, astfel de fapte constituie infracțiuni și nu contravenții. Pericolul unor astfel de fapte fiind obiectiv, legal și efectiv.
lipsei de pericol social a unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, deoarece în cazul infracțiunilor de pericol, ca și în speța de față, acesta există fără dubiu.
În concluzie, instanța a reținut că probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului fiind de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție a acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului pentru faptele săvârșite, instanța a luat în considerare dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, persoana și conduita inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, dar nu are antecedente penale.
Împotriva sentinței menționate inculpatul a declarat apel în termen.
În motivarea scrisă a apelului, a solicitat achitarea sa pentru faptele reținute în sarcina lui.
Astfel, a arătat că nu a comis infracțiunea de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev.de art.85 al.1 din OUG nr.195/2002 deoarece la data când a fost depistat în trafic cu autoturismul neînmatriculat, acesta era condus de către numita și nu de către inculpat, prima neavând acordul său de a conduce mașina.
În ceea ce privește infracțiunea de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prev.de art.85 al.2 din OUG nr.195/2002, a precizat că mașina fiind condusă de către o altă persoană fără acordul său este evident că nu a comis această faptă.
În ceea ce privește infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.25 rap. la art.290 pen. a susținut că fapta nu există, deoarece nu a recunoscut niciodată că a solicitat agentului de asigurări întocmirea unei polițe RCA antedatată, iar declarațiile acestuia nu pot fi luate în considerare deoarece era învinuit în aceeași cauză.
În fine, a precizat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare neurmată de executare la infracțiunea de înșelăciune prev.de art.29 al.1 pen. rap.la art.215 al.1 pen. deoarece nu l-a determinat pe agentul de asigurări menționat să întocmească un dosar de daune în temeiul poliței RCA iar declarațiile agentului de asigurări nu pot fi luate în considerare datorită calității de învinuit.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, stabilind că în noaptea de 22/23 martie 2008, după orele 24,00 inculpatul apelant, având calitatea de agent de poliție în cadrul IPJ S, Serviciul Poliției Rutiere, a pus în circulație un autovehicul neînmatriculat și cu numere false, respectiv autoturismul marca Audi A 4 proprietatea sa; în timp ce autoturismul era condus de martora, prietena inculpatului, a fost lovit de autoturismul VW Passat cu nr.de înmatriculare - condus de martorul care nu avea asigurare de răspundere civilă, pe B-dul - - din mun.Z, în apropierea Sucursalei CEC.
În momentul accidentului martorul a notat că autoturismul Audi proprietatea inculpatului avea numere provizorii cu caracterele SJ--, însă în ziua de 23 martie 2008, în actele de constatare a accidentului la cererea inculpatului s-a consemnat că mașina sa avea numerele de înmatriculare SJ-156-Probe, numere atribuite societății de leasing SC" SRL Z, însă autoturismul neaparținând societății de leasing nu putea circula cu aceste numere.
In consecință, justificat s-a apreciat că în nici o variantă de numere provizorii autoturismul nu putea fi pus în circulație deoarece numerele provizorii expiraseră iar numărul aparținând societății de leasing nu putea fi folosit pentru autoturismul inculpatului.
Afirmația apelantului că prietena sa nu avea încuviințarea de a conduce autoturismul este contrazisă de faptul prezenței inculpatului în autoturism, - când a avut loc incidentul aceștia veneau de la discotecă - precum și de declarația dată de către inculpat în apel că tot prietena sa l-a condus anterior pe drumul spre discotecă unde s-au deplasat împreună; pentru existența infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat nu este necesară încuviințarea expresă sau scrisă dată de către proprietarul autoturismului fiind suficientă pentru existența infracțiunii încuviințarea tacită dată de către acesta.
Referitor la existența și comiterea de către apelant a infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare, în mod temeinic prima instanță a apreciat că această infracțiune există și a fost comisă de către inculpat deoarece a acceptat ca prietena sa să conducă autoturismul, fără a avea numere valabile și legal obținute.
Justificat prima instanță a stabilit că după întocmirea actelor de constatare a accidentului apelantul a vorbit la telefon cu inspectorul de asigurări din cadrul SC""SA - S și l-a rugat să încheie retroactiv o poliță RCA pentru autoturismul care i-a lovit mașina sa, cu data de 17.03.2008.
Starea de fapt rezultă din declarația martorului care a emis polița de asigurare RCA nr.- (76), la o dată anterioară respectiv 17.03.2008, pentru autoturismul implicat în accident, la cererea inculpatului.
Tot din declarația acestuia rezultă comiterea următoarei fapte de instigare neurmată de executare la comiterea infracțiunii de înșelăciune, deoarece între 31.03.2008 - 4.04.2008, apelantul i-a cerut să deschidă dosar de daune pentru autoturismul său, dar martorul l-a refuzat deoarece și-a dat seama că era vorba despre polița de asigurare antedatată.
Apărarea invocată de apelant că declarațiile martorului nu poate fi luată în considerare deoarece acesta avea calitatea de învinuit în cauză atunci când le-a dat, nu poate fi primită; faptul că acesta a spus adevărul rezultă și din împrejurarea că s-a conformat cererii apelantului și a întocmit polița RCA.
În același timp este de menționat că inculpatul a fost cel care a primit polița și a observat că este antedatată însă a acceptat emiterea, primirea și folosirea poliței, în apel declarând că, deși era polițist la serviciul poliției rutiere, nu a adoptat o conduită conformă calității sale de a sesiza organul de cercetare penală, specificând că nu era domeniul său de activitate.
Declarațiile date în calitate de învinuit de către au fost menținute ulterior scoaterii sale de sub învinuire, în cursul cercetării judecătorești când a dat declarație în calitate de martor (38); mai mult, acesta a precizat că inculpatul a încercat să-l convingă în repetate rânduri să deschidă dosarul de daune.
Faptul că inculpatul a depus în apel copii de pe plângerile penale formulate împotriva martorilor - pentru mărturie mincinoasă și - pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu constituie un element care să probeze lipsa de sinceritate a acestor martori.
Față de aceste probe, Curtea apreciază că în mod legal prima instanță a efectuat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, în infracțiunea de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat prev.de art.85 al.1 din OUG nr.195/2002, punerea în circulație a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prev.de art.85 al.2 din OUG nr.195/2002, instigare la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.25 pen. rap.la art.290 al.1 pen. și de instigare neurmată de executare la comiterea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.29 al.1 pen. rap.la art.215 al.1 pen. pentru care a aplicat pedepse stabilite cu respectarea tutoror criteriilor generale și speciale prev.de art.72 pen. de câte 1 an închisoare, pentru primele două fapte, respectiv 3 luni și 2 luni închisoare pentru ultimele două fapte.
Justificat a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, pe o durată de 3 ani.
Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 al.2 pen.Cod Penal, va obliga pe inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu pentru studiu dosarului și prezența în fața instanței, ce se va achita din.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul - domiciliat în Z, str.-, nr.35, --35,.A,.13, jud. S împotriva sentintei penale nr. 129 din 18 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
RED.VC/MR
03.03.09/4 ex.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Săndel Macavei
