Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1066/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr.5850/2/2009
1525/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1066
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.07.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror -.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială nr.7/2009 emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care;
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință și pe fond, rejudecând, în temeiul disp.art.300/2 rap. la art.160/b alin.2 Cod Procedură Penală revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate. Susține că recurentul inculpat a recunoscut că a sustras și condus mașina pe drumurile publice. Având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât este arestat preventiv din luna octombrie 2008.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul și pune concluzii de respingere a acestuia, încheierea de ședință fiind legală și temeinică. Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e,g,i Cod Penal, art.86 alin.1 și art.85 alin.1 din nr.OUG195/2002. Susține că temeiurile avute în vedere la data arestării preventive, respectiv, 09.10.2008 se mențin și impun în continuare menținerea prevenției
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat declaraă că are domiciliul stabil, nu este cunoscut cu antecedente penale și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 09.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală în baza art. 3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a apelantului inculpat și în baza art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a constatat că și la acest moment procesual se mențin, atât caracterul rezonabil al presupunerii că apelantul-inculpat a săvârșit faptele reținute în sarcina acestuia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 rap. la art. 681Cod procedură penală, cât și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pentru infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, instanța a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în rechizitoriu ca fiind comisă de inculpat - infracțiune contra patrimoniului, săvârșită în timpul nopții, în loc public -, modalitatea concretă în care s-a reținut că acesta a acționat și prejudiciul cauzat.
A reținut, de asemenea, că soluția de achitare a instanței de fond cu privire la infracțiunea de furt din locuință reținută în sarcina sa prin rechizitoriu nu este definitivă, fiind contestată de parchet, astfel încât, reținerea acestei fapte în sarcina sa nu poate fi ignorată la aprecierea făcută asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
A reținut că furtul autoturismului este o faptă de o gravitate ridicată, în condițiile în care inculpatul a procedat la schimbarea plăcuțelor de înmatriculare ale acestuia și a condus autoturismul o distanță apreciabilă, cu consecința avarierii grave a acestuia.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea apelantului-inculpat în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că temeiurile arestării inițiale nu au încetat și că impun în continuare privarea de libertate a apelantului-inculpat, pentru buna desfășurare a procesului penal, Tribunalul, în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 al. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală și judecarea sa în stare de libertate motivat de faptul că a recunoscut că a sustras și a condus autoturismul pe drumurile publice, nu este cunoscut cu antecedente penale și este arestat preventiv încă din luna octombrie a anului 2008.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că, în speță, există indicii temeinice în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent.
Deasemenea, Curtea constată că, în speță, sunt întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor - în timpul nopții, în loc public -, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor - reținându-se că inculpatul a procedat la schimbarea plăcuțelor de înmatriculare a autoturismului sustras și l-a condus pe o distanță de drum apreciabilă, consecința directă fiind avarierea gravă a mașinii respective -, precum și persoana și conduita recurentului care este cunoscut cu antecedente penale.
Față de considerentele expuse anterior, apreciind încheierea de ședință atacată legală și temeinică și constatând că, în mod corect, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință de la 09.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală și îl obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-20.07.2009
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Anca Alexandrescu, Francisca
