Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1063/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
1177/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1063
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.07.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - A
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror -.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.266/A din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr.64/2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.228 emisă de Baroul București, lipsind intimata inculpată, intimatul parte vătămată, reprezentantul legal, intimata parte vătămată și intimatul SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat declară că este de acord cu asistența din oficiu la acest termen de judecată.
Constatând că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat în temeiul disp. art.385 /9 pct.14 Cod Procedură Penală solicită admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârilor și rejudecând cauza, reținând disp. art.72-74-76 Cod Penal pronunțarea unei noi hotărâri urmând ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsa reindividualizată, redusă sub minimul special al legii, iar ca modalitate de executare a acesteia, aplicarea disp. art.81 Cod Penal.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pedeapsa fiind corect individualizată față de criteriile prevăzute de art.72 Cod Penal, având în vedere fișa de cazier a inculpatului, circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și cele personale ale inculpatului.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că lasă la aprecierea Curții.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 64/21.01.2009 a Judecătoriei sector 2 B, în baza art.211 al. 1, 2 lit. c și al.21lit. a Cp. cu aplicarea art. 99 și urm. Cp. și a art. 74 lit. a și a art. 76 al. 1 lit. c Cp. a condamnat pe inculpata, fiica lui și a, născută ta data de 21.11.1991 în B, fără CI. CNP -, cetățean român, fără ocupație, fără studii, necunoscută cu antecedente penale, cu domiciliul în comuna, județul I, fără forme legale în B, str. -, nr. 41, sector 2 la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cp. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod Penal, după împlinirea vârstei majoratului.
În baza art. 81 Cp. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 Cp.
În baza art. 71 al.5 Cp. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83.Cod Penal, a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
A constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv de la 23.09.2008 la 14.11.2008.
În baza art.211 al. 1, 2 lit. c și al. 2 ind. l lit. a Cp. cu aplicarea art. 74 lit. c, a art. 75 lit. c Cp. a art. 76 al. l lit. b Cp. și a art. 80 al.2 Cp. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.12.1989 în B, la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cp. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a Ii-a, b Cp.
În baza art. 88 Cp. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 23.09.2008 la zi.
În temeiul art. 350.C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 346 rap. la art. 998 și urm și 1003 civ. a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu potrivit art. 17.C.P.P. și obligă inculpații în solidar la plata către parte civilă, reprezentată de ocrotitorul legal, domiciliată în B, bd. - I nr.133, -.8,.32, sector 2 sumei de 300 lei, cu titlul de daune morale.
A luat act că persoana vătămată nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 191 alin.l, 2.C.P.P. a obligat inculpații la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate stat, câte 500 lei fiecare, onorariul avocatului din oficiu cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/06.11.2008 urmând a fi avansat din fondurile MJ.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 11855/P/2008 din data de 08.10.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 08.10.2008 sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților trimis în judecată pentru săvârșirea infr. de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. c și al.2 ind. l lit. a Cp. cu aplic. art. 75 lit. c Cp. și, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. c și al.2 ind. l lit. a Cp. cu aplic. art. 99 și urm. Cp.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 22.09.2008, în jurul orelor 18.15, inculpații și, folosind amenințări verbale, au deposedat pe partea vătămată în vârstă de 12 ani de un telefon mobil marca Nokia 6070, în timp ce acesta se deplasa pe -, sector 2 spre Șoseaua.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate (filele 17-20 ), procesul-verbal de depistare (filele 21-22 ), procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului și planșele fotografice anexe (fila 23 ), procesul verbal de recunoaștere de pe planșă fotografică a inculpatei și planșele fotografice anexe ( fila 30 ), ( 38-45, 49-56 ), dovada de restituire a telefonului mobil marca "Nokia 6070" ( 29 ), declarațiile martorului ( filele 36-37 ) și declarațiile inculpaților (filele 51, 53-57 ) și (filele 61-62,64-67DUP), procesul verbal de reconstituire și planșa fotografică aferentă ( fila 40 ) și procesul verbal de efectuare a unei percheziții corporale asupra inculpatei (filele 49-50).
În cursul cercetării judecătorești a fost efectuat un referat de evaluare a inculpatei minore (filele 59-64), inculpații refuzând să dea declarații în fața instanței. Constatând că declarația martorului nu este utilă soluționării prezentei cauze, instanța a renunțat la audierea sa, făcând aplicarea art. 329.
C.P.P.Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 22.09.2008 în jurul orelor 1730în timp ce inculpații și se deplasau pe strada -, în direcția șoseaua, inculpata a observat-o pe partea vătămată în vârstă de 12 ani având în mână un telefon mobil. în momentul în care au ajuns în dreptul acesteia inculpata l-a atenționat pe inculpatul și a prins partea vătămată de mână cerându-i să-i predea telefonul mobil. La refuzul părții vătămate a intervenit și inculpatul care i-a spus că îl va bătea dacă nu va da drumul telefonului. Deoarece partea vătămată era în vârstă de doar 12 ani și era singur, s-a speriat și a dat telefonul inculpatei. Aceasta a luat telefonul și a fugit fiind urmată de inculpatul. Cei doi inculpați s-au întâlnit imediat și au hotărât să vândă telefonul, deplasându-se pe Bulevardul unde inculpatul 1-a vândut martorului contra sumei de 50 lei, sumă pe care au cheltuit-o în scopuri personale.
Fiind audiată, partea vătămată a declarat că, în data de 22.09.2008, în jurul orelor 18.00, în timp ce se deplasa pe str. - a fost acostat de două persoane necunoscute care l-au amenințat, iar persoana de sex feminin i-a smuls telefonul din mână. A declarat de asemenea că în momentul în care a fost prins de telefonul mobil a încercat să riposteze trăgându-1 înapoi dar aceasta a insistat trăgând cu o forță mai mare și ridicând mâna dreaptă să-1 lovească și a încercat să îl muște de mâna. Deasemenea a precizat că persoana de sex masculin se afla la aproximativ 3 metri și a țipat la el spunându- să dea drumul telefonului că îl. în acel moment temându-se că ar putea să fie bătut a dat drumul telefonului.
Conform procesului verbal de depistare încheiat la data de 24.09.2008 (filele 21-22 ) pe baza datelor furnizate de partea vătămată au fost identificați cei doi inculpați, și în prezența martorului asistent s-a procedat la efectuarea unui control corporal sumar fiind găsită asupra inculpatului alături de alte bunuri și cartela -, despre care acesta a declarat că a fost luată dintr-un telefon mobil marca Nokia 6070 pe care în ziua de 22.09.2008 inculpata l-a smuls din mâna unui copil ce se afla pe str. - în apropierea Școlii generale nr.56, telefonul respectiv fiind vândut martorului.
Martorul a declarat (filele 36-37 ) că în data de 22.09.2008 a cumpărat de la inculpatul un telefon mobil marca Nokia, contra sumei de 50 lei, fără a ști că acel telefon provine din comiterea unei infracțiuni. Conform procesului verbal încheiat la data de 29.08.2008 ora 18.00 martorul a predat organelor de poliție telefonul mobil marca Nokia, model 6070 cu seria - -. De asemenea a declarat că nu se constituie parte civila în procesul penal (fila 36 ).
Pe bază de dovadă (fila 35 ) au fost restituite reprezentantului părții vătămate atât telefonul mobil marca Nokia model 6070 seria - - cât și cartela -.
Partea vătămată a recunoscut din grup pe inculpatul (conform procesul verbal - fila 23 ) și de pe planșă fotografică pe inculpata (conform procesului verbal - fila 30 ).
În cauză a fost efectuată o reconstituire a faptei de către cei doi inculpați indicându-se locul unde a fost săvârșită infracțiunea (proces-verbal - fila 40 ).
Fiind audiată, inculpata (filele 53-56 ) a recunoscut că a întâlnit partea vătămată pe str. - și văzând că are în mână un telefon mobil s-a hotărât să-1 sustragă. Acționând în baza rezoluției infracționale, inculpata recunoaște că a prins de mână partea vătămată si a tras, dar deoarece aceasta refuza să dea drumul telefonului a intervenit și inculpatul care a spus părții vătămate să lase telefonul. în acel moment partea vătămată a renunțat să se mai împotrivească, fiindu-i frică, ea a luat telefonul și a fugit, fiind urmată de inculpatul și împreună au mers să vândă acel telefon unei persoane pe care o cunoștea sub numele de "".
Fiind audiat, inculpatul (filele 64-66 ) acesta a declarat că în data de 22.09.2008 în jurul orelor 18.00 fiind împreună cu inculpata pe str. -, au întâlnit un băiat de aproximativ 12-13 ani având un telefon mobil în mână. In momentul în care au ajuns aproape de acesta inculpata i-a arătat telefonul din mâna acestuia și a încercat să îl ia, trăgând de acesta în timp ce partea vătămată încerca să reziste. Văzând aceasta a strigat la partea vătămată și i-a spus să dea drumul la telefon, moment în care acesta a renunțat să se mai împotrivească. După ce inculpata a luat telefonul a fugit în direcția străzii, el urmând-o fără a se grăbi. S-au întâlnit la puțin timp și au mers să vândă telefonul unui prieten de-al său, primind în schimb suma de 50 lei. De asemenea a declarat că înainte de a vinde telefonul, inculpata a scos cartela din telefon din telefon și păstrat-o, această susținere coroborându-se cu procesul verbal de efectuare a unei percheziții corporale asupra inculpatei, conform căruia a fost găsită cartela asupra inculpatului.
În drept, fapta inculpatei, care, la data de 22.09.2008, în jurul orelor 18.15, în timp ce inculpatul profera amenințări verbale, a deposedat-o pe partea vătămată în vârstă de 12 ani ce se deplasa pe -, sector 2, de un telefon mobil marca Nokia 6070, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. c și al.2 ind. 1 lit. a Cp. cu aplic. art. 99 și urm. Cp.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a avut în vedere alcătuirea complexă a infracțiunii de tâlhărie, prin includerea elementului material al infracțiunii de furt și al elementului material al infracțiunii de amenințare. Elementul material al infracțiunii de furt constă în acțiunea de luarea a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, ceea ce implică un act de deposedare și un act de imposedare. Acțiunea inculpatei, constând în sustragerea telefonului mobil marca "Nokia 6070" din posesia părții vătămate, realizează elementul material al infracțiunii de furt. Activitatea secundară realizată prin amenințarea părții vătămate a fost efectuată de către inculpat. părții vătămate, limbajul violent și amenințarea fățișă cu vătămarea integrității corporale, au avut aptitudinea de a alarma, de a insufla o temere serioasă în privința unei violențe injuste, cu atât mai mult cu cât victima este un minor de numai 12 ani, fără posibilitatea de a opune o apărare eficientă unor agresori superiori numeric și vârstnic. Inculpatul prin atitudinea și limbajul său a contribuit direct la eliminarea rezistenței victimei. Activitatea infracțională a inculpatei s-a desfășurat într-un loc public, respectiv pe stradă, realizând astfel forma agravată a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin 2 lit. Cp. Datorită faptului că la săvârșirea elementului material al infracțiunii a contribuit și o altă persoană, sunt întrunite condițiile legale pentru reținerea săvârșirii infracțiunii în forma agravată prevăzută de art. 211 alin. 21lit. a Cp. Având în vedere vârsta inculpatei la data comiterii infracțiunii deduse judecății, respectiv, 16 ani și 10 luni, instanța va reține incidența în cauză a disp. art. 99 și urm. Cp.
Latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie presupune existența vinovăției sub forma intenției. Inculpata a săvârșit fapta cu vinovăție, în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin 1. pct. 1 lit. a Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea activității infracționale. Inculpata a urmărit sustragerea telefonului mobil marca "Nokia 6070", a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. în concret, instanța reține că fapta inculpatei prezintă pericolul social al unei infracțiunii în sensul art. 18 ind. l Cp. aducând atingere relațiilor sociale privind protejarea patrimoniului și, în subsidiar, celor ce privesc libertatea și integritatea fizică și morală a persoanei, relații sociale a căror desfășurare normală este deosebit de importantă. Având în vedere absența antecedentelor penale, instanța va reține aplicabilitatea dispozițiilor art.74 alin.1 lit. a Cp. Conform art. 76 al. 1 lit. b Cp. în cazul în care există circumstanțe atenuante, se poate coborî sub minimul special al pedepsei închisorii de 5 ani sau mai mare, dar nu mai jos de un an.
Față de aceste considerente, instanța, în baza art.211 al. l, 2 lit. c și al.2 ind. l lit. a Cp. cu aplicarea art. 99 și urm. Cp. și a art. 74 lit. a și a art. 76 al. 1 lit. c Cp. a condamnat pe inculpata la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatei este închisoarea de 3 ani, că nu a mai fost condamnat anterior, că aceasta a recunoscut săvârșirea faptei, că se află la o vârstă când este ușor influențabilă și că lăsarea în libertate ar fi mult mai utilă pentru integrarea sa în societate, în condițiile în care măsura arestului preventiv și pronunțarea condamnării de față constituie un avertisment pentru aceasta, instanța apreciază că scopul și funcțiile pedepsei se pot realiza prin suspendarea condiționată a executării pedepsei în conformitate cu art. 81 Cp. Termenul de încercare va fi stabilit în baza art. 110 Cp. din cuantumul pedepsei aplicate, respectiv 3 ani, la care se adaugă un interval de timp de 1 an, în total termenul de încercare având o durată de 4 ani.
Instanța a atras atenția inculpatei, în baza art.359 asupra C.P.P. dispozițiilor art.83 Cp.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere atât art. 71 și 64 Cod penal cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin 2 și art. 20 din Constituția României fac parte din dreptul intern. Prin hotărârea Hirst Marii Britanii, Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național, reprezintă o încălcare a art. 3 Protocol 1 Convenție. Prin urmare, instanța apreciază că, față de natura faptei săvârșite de inculpată nu se impune interzicerea dreptului de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice acestuia acest drept.
Având în vedere natura faptei săvârșite, instanța va interzice în baza art. 71 Cod penal și a art. 3 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a Ii-a și b Cod penal, respectiv inculpatei îi va fi interzis dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat după împlinirea vârstei majoratului.
În baza art. 71 alin.5 CP. instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Instanța a constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv de la 23.09.2008 la 14.11.2008.
În drept, fapta inculpatului, care, la data de 22.09.2008 în jurul orelor 18.15 în timp ce se deplasa pe -, sector 2, folosind amenințări verbale a deposedat-o împreună cu inculpata pe partea vătămată în vârstă de 12 ani de un telefon mobil marca Nokia 6070, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. c și al.2 ind. l lit. a Cp. cu aplic. art. 75 lit. c Cp.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a avut în vedere alcătuirea complexă a infracțiunii de tâlhărie, prin includerea elementului material al infracțiunii de furt și al elementului material al infracțiunii de amenințare. Elementul material al infracțiunii de furt constă în acțiunea de luarea a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, ceea ce implică un act de deposedare și un act de imposedare. Acțiunea inculpatului, constând în exercitarea de amenințări verbale prin care a înlesnit sustragerea de către inculpata a telefonului mobil marca "Nokia 6070" din posesia părții vătămate, realizează elementul material al infracțiunii de tâlhărie. Activitatea inculpatului, s-a realizat prin amenințarea părții vătămate. părții vătămate, limbajul violent și amenințarea fățișă cu vătămarea integrității corporale, au avut aptitudinea de a alarma, de a insufla o temere serioasă în privința unei violențe injuste, cu atât mai mult cu cât victima este un minor de numai 12 ani, fără posibilitatea de a opune o apărare eficientă unor agresori superiori numeric și vârstnic. Inculpatul prin atitudinea și limbajul său a contribuit direct la eliminarea rezistenței victimei. Activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat într-un loc public, respectiv pe stradă, realizând astfel forma agravată a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin 2 lit. c Cp. Datorită faptului că la săvârșirea elementului material al infracțiunii a contribuit și o altă persoană, minoră, sunt întrunite condițiile legale pentru reținerea săvârșirii infracțiunii în forma agravată prevăzută de art. 211 alin. 21lit. a Cp. cu aplicarea circumstanței agravante prev. de ar. 75 lit. c Cp.
Latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie presupune existența vinovăției sub forma intenției. Inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin 1. pct. 1 lit. a Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea activității infracționale. Inculpatul a urmărit sustragerea telefonului mobil marca "Nokia 6070" de către inculpata, a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate și, în acest scop, a contribuit cu intenție directă la amenințarea victimei.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În concret, instanța a reținut că fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracțiunii în sensul art. 18 ind. l Cp. aducând atingere relațiilor sociale privind protejarea patrimoniului și, în subsidiar, celor ce privesc libertatea și integritatea fizică și morală a persoanei, relații sociale a căror desfășurare normală este deosebit de importantă. Având în vedere atitudinea procesuală constant sinceră și cooperantă a inculpatului, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.74 alin.1 lit. c Cp. Conform art. 76 al. 1 lit. b Cp. în cazul în careexistă circumstanțe atenuante, se poate coborî sub minimul special alpedepsei închisorii de 5 ani sau mai mare, dar nu mai jos de un an iar potrivit art. 80 al.2 Cp. în caz de concurs între circumstanțe agravante și circumstanțe atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie.
Față de cele expuse, instanța, în baza art. 211 al. 1, 2 lit. c și al.21lit. a Cp. cu aplicarea art. 74 lit. c, a art. 75 lit. c Cp. a art. 76 al. 1 lit. b Cp. și a art. 80 al.2 Cp. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere atât art. 71 și 64 Cod penal cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin 2 și art. 20 din Constituția României fac parte din dreptul intern. Prin hotărârea Hirst Marii Britanii, Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național, reprezintă o încălcare a art. 3 Protocol 1 Convenție. Prin urmare, instanța apreciază că, față de natura faptei săvârșite de inculpat nu se impune interzicerea dreptului de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice acestuia acest drept.
Având în vedere natura faptei săvârșite, instanța a interzis în baza art. 71 Cod penal și a art. 3 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a Ii-a și b Cod penal, respectiv inculpatului îi va fi interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 88 Cp. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 23.09.2008 la zi.
În temeiul art. 350.C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 346 rap. la art. 998 și urm și 1003 civ. a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu potrivit art. 17.C.P.P. și a obligat inculpații în solidar la plata către parte civilă, reprezentată de ocrotitorul legal a sumei de 300 lei, cu titlul de daune morale, cuantum suficient pentru a se asigura o reparație echitabilă părții civile.
A luat act că persoana vătămată nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 191 alin. 1, 2.C.P.P. a obliga inculpații la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate stat, câte 500 lei fiecare, onorariul avocatului din oficiu cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/06.11.2008 urmând a fi avansat din fondurile MJ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând aplicarea unei pedepse mai mici decât cea la care a fost condamnat de către instanța de fond cu suspendarea condiționată a executării, conform art. 81-82 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 266/A/22.04.2009 a Tribunalul București - Secția a II- a Penală, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 64/21.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-.
A fost menținută sentința penală apelată.
În baza art. 383 alin. 11rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 23.09.2008 la zi.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul inculpat -, tribunalul a reținut că situația de fapt a fost corect reținută, încadrarea juridică fiind de asemenea corespunzătoare, fapta săvârșită de inculpat prezentând gradul de pericol social concret al infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea.
La această concluzie s-a ajuns prin analiza în concret a modului și a mijloacelor de săvârșire a faptelor, a scopului urmărit de inculpat, a împrejurărilor în care fapta a fost comisă, a urmării produse, precum și a circumstanțelor ce țin de persoana inculpatului. Astfel, din probatoriul administrat, rezultă că la data de 22.09.2008 în jurul orelor 18.15 în timp ce se deplasa pe -, sector 2, inculpatul -, folosind amenințări verbale a deposedat-o împreună cu inculpata pe partea vătămată în vârstă de 12 ani de un telefon mobil marca Nokia 6070.
Din situația de fapt expusă rezultă că inculpatul a săvârșit o infracțiune de tâlhărie, cu grad ridicat de pericol social, în formă tipică, în condițiile în care sustragerea bunului a fost consecutivă amenințărilor verbale proferate, care i-au provocat părții vătămate minore o stare de temere.
Din toate probele administrate în cauză a rezultat că apelantul inculpat a săvârșit fapta împreună cu intimata inculpată, minoră la data incidentului dedus judecății, fapt ce atrage incidența circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c pen pentru apelantul inculpat. Din declarațiile părții vătămate rezultă că la data de 22.09.2008 în jurul orelor 18.00 în timp ce se deplasa pe str. - a fost acostat de două persoane necunoscute care l-au amenințat, iar persoana de sex feminin i-a smuls telefonul din mână. A declarat de asemenea partea vătămată că în momentul în care a fost prins de telefonul mobil a încercat să riposteze trăgându-1 înapoi dar aceasta a insistat trăgând cu o forță mai mare și ridicând mâna dreaptă să-1 lovească și a încercat să îl muște de mâna. De asemenea a precizat că persoana de sex masculin se afla la aproximativ 3 metri și a țipat la el spunându-i să dea drumul telefonului că îl. In acel moment temându-se că ar putea să fie bătut a dat drumul telefonului. Prin urmare, din probele administrate rezultă că apelantul inculpat a participat la comiterea infracțiunii de tâlhărie împreună cu inculpata minoră, proferând amenințări cu acte de violență la adresa părții vătămate minore, în vârstă de 12 ani.
În egală măsură, tribunalul a reținut că circumstanțele personale sunt nefavorabile apelantului inculpat, acesta fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, în regim de suspendare condiționată a executării conform art. 81.pen pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 21lit. b și c pen cu aplicarea art. 99.pen, conform sentinței penale nr. 64/15.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 2
În esență, tribunalul a reținut că pedeapsa aplicată anterior pentru comiterea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, în regim de suspendare condiționată a executării nu și-a atins scopul preventiv, educativ și coercitiv, apelantul inculpat dovedind perseverență în comiterea acestui gen de fapte, aspect care demonstrează atât existența unui potențial criminogen relativ ridicat cât și un început de specializare în comiterea acestui gen de infracțiuni.
În consecință, în cauză nu se justifică aplicarea unei pedepse mai reduse decât cea aplicată de instanța de fond și în regim de suspendare condiționată a executării, în speță fiind dovedit cert faptul că o asemenea modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei nu mai poate avea nici o finalitate.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul întemeiat, în drept. pe dispozițiile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, solicitând desființarea, în parte, a hotărârilor atacate și reținerea dispozițiilor art. 72, 74, 76 Cod penal, urmând ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă redusă sub minimul special al legii, iar, ca modalitate de executare a acesteia, aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt constând în aceea că, la data de 22.09.2008, în jurul orelor 1815în timp ce se deplasa pe - din sect. 2, folosind amenințări verbale, a deposedat-o, împreună cu inculpata, pe partea vătămată, în vârstă de 12 ani, de un telefon mobil marca Nokia 6070.
Situația de fapt a fost stabilită de instanța de fond în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate ale coinculpaților și ale martorului, procesele-verbale de depistare, de recunoaștere din grup a recurentului inculpat și de recunoaștere de pe planșa foto a coinculpatei, planșele foto anexe, dovada de restituire a telefonului mobil sustras, procesul-verbal de reconstituire și planșa foto anexă, precum și procesul-verbal de efectuare a unei percheziții corporale asupra coinculpatei.
În mod temeinic, instanța de fond a încadrat juridic fapta săvârșită de inculpatul în dispozițiile art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și făcând aplicarea prevederilor art. 80 alin. 2 Cod penal.
În acord cu tribunalul, și Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse mai reduse decât cea aplicată de instanța de fond și schimbarea modalității de executare a acesteia nu se justifică, de vreme ce, anterior, inculpatul a beneficiat de clemența legii fiind condamnat la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea unei fapte similare contra patrimoniului, cu violență, însă a dovedit, în continuare, perseverență, pe cale infracțională, în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în cauză, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală și niciun alt caz de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 38516alin. 2 Cod procedură penală va deduce prevenția la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 64/21.01.2009 a Judecătoriei Sector 2 B și a deciziei penale nr. 266/A/22.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Deduce prevenția de la 23.09.2008 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact.
2 ex.-27.07.2009
Opinie-separată
d-na jud.
Se constată din analiza dosarului de fond și de apel aceea că lipsește cercetarea judecătorească, instanțele pronunțând condamnarea inculpaților, exclusiv pe baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale.
În faza de judecată, instanțele s-au mărginit doar la a obține un referat de evaluare pentru inculpata minoră.
De asemenea, deși inculpații nu au putut fi audiați datorită manifestării de voință în sensul de a beneficia de dreptul la tăcere, instanța nu a depus diligențe pentru audierea părții vătămate și a martorului, constatând, surprinzător, că audierea acestuia din urmă nu este utilă cauzei (fila 1 verso din ).
Această modalitate în care s-a desfășurat judecata în primă instanță și în apel, echivalează cu negarea principiilor oralității, contradictorialității și nemijlocirii și încalcă drepturile la apărare și la un proces echitabil, cu consecința constatării nulității hotărârilor pronunțate.
Ca urmare se impunea, în urma casării sentinței și deciziei restituirea cauzei la prima instanță în vederea efectuării cercetării judecătorești sub aspectul audierii părții vătămate, a martorului din acte și a inculpaților, în condițiile în care aceștia din urmă ar fi înțeles să dea declarații în prezenta cauză.
Judecător
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Anca Alexandrescu, Francisca
