Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1072/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr.6236/2/2009
1646/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1072
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.07.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror -.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu cu delegația nr.- emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul inculpat declară că este de acord cu asistența din oficiu la acest termen.
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință și pe fond, rejudecând, în temeiul disp.art.300/2 rap. la art.160/b alin.2 Cod Procedură Penală revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate, având în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul și pune concluzii de respingere a acestuia, încheierea de ședință fiind legală și temeinică. Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, este cunoscut cu antecedente penale și apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și modalitatea de comitere a faptelor.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că regretă fapta și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 18.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în baza art. 3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și, menținându-se măsura arestării preventive a acestora.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și totodată a apreciat că temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă inițială a acestora continuă să subziste și impun în continuare privarea de libertate.
Deasemenea, Tribunalul a constatat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive respectiv disp. art. 148 lit. f potrivit C.P.P. cărora inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu s-au constatat împrejurări noi care să nu mai justifice menținerea stării de arest preventiv, astfel încât se impune în continuare menținerea acesteia în conformitate cu disp. art. 3002.C.P.P. rap. al art. 160.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, existând temerea că odată puși în libertate ar putea comite și alte fapte similare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 3002.C.P.P. rap. și art. 160
C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților
- și și a menținut starea de arest
preventiv a acestora, având în vedere că se mențin temeiurile existente la
momentul luării măsurii arestării preventive
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală și judecarea sa în stare de libertate motivat de faptul că a recunoscut și a regretat săvârșirea faptelor, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că, în speță, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent.
Deasemenea, Curtea constată că, în speță, sunt întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, multitudinea de fapte reținute a fi săvârșite de către inculpat, valoarea ridicată a prejudiciului infracțional creat, precum și persoana și conduita recurentului.
Față de considerentele expuse anterior, apreciind încheierea de ședință atacată legală și temeinică și constatând că, în mod corect, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință de la 18.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală și îl obligă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărător din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2 ex.-20.07.2009
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Anca Alexandrescu, Francisca
