Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1141/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1790/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1141/
Ședința publică de la data de 29 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu- - -
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Camelia Nicoleta
GREFIER -
.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 78034/29.07.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, olicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării preventive a acestuia. Apreciază că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Totodată, arată că în cauză au fost audiați atât inculpatul cât și părțile vătămate, clientul său a avut o atitudine sinceră de recunoașterea și regret a faptei comise, se va prezenta la termenele de judecată și nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Parchetului, în raport de împrejurările concrete ale săvârșire a infracțiunii, precum și faptul că în sarcina inculpatului se rețin comiterea a două infracțiunii de violență, dintre care una este o tentativă de omor, apreciază că, lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, în contextul în care nici nu s-a epuizat materialul probator în fața instanței de fond.
Față de cele arătate, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind neîntemeiat și menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
În ultimul cuvânt recurentul inculpat, arată că regretă fapta, solicită judecarea sa în sarea de libertate, raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 16.07.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală, a dispus, între altele, menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat realizată condiționalitatea impusă de disp.art.160 alin.3 Cod procedură penală în sensul că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, din perspectiva prevăzută de art. 143 și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie.
În susținerea recursului inculpatul a arătat că nu se mai mențin temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii preventive, întrucât cercetarea judecătorească se apropie de finalizare, a recunoscut și regretă faptele și nu sunt date din care să rezulte că ar constitui un pericol pentru ordinea publică în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și reține în acest sens următoarele:
1.Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat în concurs cu o infracțiune de lovire, iar din probatoriul care susține actul de inculpare, inclusiv declarațiile inculpatului rezultă mai mult decât indicii temeinice de natură a justifica bănuiala că a comis infracțiunile care se rețin în sarcina sa.
2. De asemenea, Curtea apreciază că inculpatul se găsește în continuare în cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală în sensul că punerea în libertate a acestuia constituie un pericol pentru ordinea publică, dedus din gravitatea activității infracționale, violența, lipsa de autocontrol și de respect pentru valorile sociale manifestată de inculpat,aspecte care justifică temerea că, în stare de libertate, inculpatul ar putea repeta același gen de comportament violent.
Concluzionând, rezultă că sunt realizate exigențele impuse de art.160 alin.3 Cod procedură penală, cum judicios a reținut și instanța de fond.
3. Sub aspectul legalității, Curtea constată că menținerea arestării preventive s-a realizat cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
4. Nu în ultimul rând și necesitatea asigurării celerității cercetării judecătorești impune ținerea inculpatului la dispoziția autorității judiciare.
5.Împrejurările invocate de inculpat în susținerea recursului, respectiv atitudinea procesuală cooperantă este irelevantă din perspectiva dispozițiilor art.3002Cod procedură penală.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală și în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2ex./13.08.2009
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Florică Duță, Camelia Nicoleta
