Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 122/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
DIICOT - Biroul Teritorial Alba a fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații - și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Sibiu la data de 23 februarie 2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales și inculpata - aflată în stare de arest și asistată de avocați aleși și.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător ales al inculpaților a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților precizând că la ora actuală nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, cercetarea penală s-a încheiat și instanța a fost sesizată cu rechizitoriu.
Menținerea măsurii arestării preventive s-a motivat prin aceea că nu s-au schimbat temeiurile, dar prin rechizitoriu s-a reținut art. 16 din legea specială astfel că pedeapsa se înjumătățește, iar limitele fiind foarte reduse se poate aplica orice mod de executare a pedepsei, înafara de detenție.
În ce o privește pe inculpata - aceasta are o singură faptă și a avut o conduită foarte bună.
Avocat, apărător ales al inculpatei - a solicitat admiterea recursului, casarea încheieri penale atacate și rejudecând a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara în condițiile în care obligația impusă de lege o determină pe inculpată să se țină departe de infracționalitate.
A precizat că în cauză se impune a se ține seama de persoana infractorului, de faptul că temeiurile s-au modificat esențial, prin rechizitoriu s-a schimbat încadrarea juridică, s-a dat și o scoatere de sub urmărire penală și s-a făcut și aplicarea art. 16 din legea specială.
Reprezentanta DIICOT a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate, precizând că la menținerea măsurii arestării preventive, instanța a avut în vedere infracțiunile săvârșite, încadrarea juridică, motivarea fiind amplă, iar problema vinovăției nu se poate pune discuta în acest moment.
A mai precizat că reținerea art. 16 din legea specială este o cauză de reducere a pedepsei, dar și chiar reduse limitele de pedeapsă ar fi întrunite cerințele art. 148 lit.f pr.penală ce a constituit cazul de arestare.
Mai mult de atât, nu înseamnă că dacă s-a terminat urmărirea penală au încetat și temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, la acest moment nu s-a schimbat nici un temei și nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că regretă fapta comisă, a colaborat cu organele de urmărire penală și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Inculpata - având ultimul cuvânt a solicitat punerea sa în libertate deoarece nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu este din loc. Sibiu și nu cunoaște martorii care ar trebui audiați în cauză. A precizat că regretă faptele comise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Sibiu în ședința din camera de consiliu din 26 februarie 2009, în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 160/b și 300/1 Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpaților - și -.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Sibiua reținut următoarele:
Prin adresa nr. 452/19 februarie 2009 înregistrată la această instanță sub nr- DIICOT - Biroul Teritorial Alba a înaintat împreună cu dosarul de urmărire penală rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 cod penal, art. 25 cod penal raportat la art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 cod penal, art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 totul cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 33 lit.a cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 cod penal raportat la art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 cod penal, art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 cod penal și art. 33 lit.a cod penal, G pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 cod penal, art. 26 cod penal raportat la art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 cod penal, art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 totul cu aplicarea art. 33 lit.a cod penal,
Termen de judecată s-a fixat la data de 08 aprilie 2009.
Verificând regularitatea luării măsurii arestării preventive a inculpaților - și -, s- constatat că subzistă motivele care au fost avute în vedere la data luării și prelungirii arestării preventive.
Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar față de natura infracțiunii săvârșite, lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații - și -.
Recursul a fost declarat în termen și motivat oral în ziua judecății.
În motivarea recursurilor inculpații au susținut că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și au solicitat judecarea în libertate. Inculpata, în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Deoarece prezentele recursuri nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 385/9 Cod pr. pen. instanța va examina, în temeiul art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen. încheierea sub toate aspectele.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate din următoarele considerente:
La luarea măsurii arestării preventive a inculpaților s-a reținut că există indicii temeinice că inculpatul, în mod repetat și fără drept, în perioada octombrie - noiembrie 2008 procedat la cumpărarea, deținerea, transportul și vânzarea de droguri de mare risc, de asemenea, în aceeași perioadă a procedat în mod repetat și la determinarea inculpatului la a introduce în țară droguri de mare risc, precum și la cumpărarea și deținerea de droguri pentru consum propriu în mod continuu,iar inculpata, în perioada octombrie - noiembrie 2008, l-a ajutat în mod nemijlocit pe inculpatul, prin contactarea sursei de cumpărare de droguri de mare risc din Spania, l-a însoțit și a primit bani din vânzările repetate de droguri de mare risc, fără drept și în mod repetat,
S-a apreciat că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică,evidențiat de natura și gravitatea faptelor imputate,precum și de faptul că drogul traficat a fost cocaina.
În mod corect Tribunalul Sibiu, după înregistrarea dosarului la instanță în temeiul art. 300/1 alin. 3 Cod pr. pen. instanța a verificat din oficiu temeinicia și legalitatea arestării preventive și, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, a dispus menținerea arestării inculpaților.
Inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică rezultat din modul în care au fost săvârșite faptele, precum și de rezonanța negativă din colectivitate creată de inculpați prin săvârșirea faptelor de cumpărarea, deținerea, transportul și vânzarea de droguri de mare risc.
Dispozițiile art.16 din legea nr. 143/2000 urmează a fi aplicate la individualizarea judiciară a pedepselor,iar existența acestei cauze de atenuare a pedepsei nu impune punerea în libertate a inculpaților
Gravitatea deosebită a acuzației și reacția particulară a opiniei publice la traficul de droguri de mare risc suscită o tulburare a colectivității de natură a justifica detenția preventivă.
Din rațiuni similare celor prezentate mai sus, la acest stadiu procesual, nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de către inculpați.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 23.02.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red. LC
Tehnored. VV 2 ex/03.03.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
