Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1221/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1221
Ședința publică de la 07 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Membri Claudia Lăutaru
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -, din cadrul - Serviciul teritorial Dolj
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul A, împotriva încheierii din 3 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, asistat de avocați și, apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii în sensul admiterii cererii de liberare provizorie pe cauțiune și revocarea măsurii arestului preventiv.
Apărătorul arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii pe cauțiune în condițiile în care nu există date sau informații că inculpatul va mai săvârși altă faptă, iar circumstanțele personale impun această măsură, probând că nu există pericol pentru ordinea publică privind lăsarea libertate.
Avocat pentru inculpat, solicită de asemenea admiterea recursului, iar în condițiile în care va fi respinsă cererea de liberare pe cauțiune să se ia o altă măsură de prevenție.
Se critică dispunerea măsurii preventive fundamentată pe dispoz. art. 148 lit. a,b,f Cod procedură penală, în condițiile în care nu erau întrunite cerințele legii.
Astfel inculpatul nu a zădărnicit aflarea adevărului, probele materiale au fost aruncate de soția inculpatului peste gardul locuinței. De asemenea acesta nu s-a sustras urmăririi penale în condițiile în care nu boala mamei sale impunea prezenta inculpatului în Italia, acesta necunoscând existența procesului penal.
În condițiile în care înregistrarea existentă la bancomat lasă dubii asupra identității inculpatului și în condițiile în care urmărirea penală este finalizată, apărătorul inculpatului arată că sunt condiții pentru liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului, revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea cu o altă măsură de prevenție.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului, arătând că în cauză subzistă motivele ce au existat la luarea măsurii preventive, iar probele dosarului arată că inculpatul,odată liber, ar zădărnici aflarea adevărului.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorilor aleși.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin încheierea din 3 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea.
S-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul A ca neîntemeiată.
În baza art.1605alin.4 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus restituirea cauțiunii.
În baza art.3001alin.3 cpp. raportat la art.148 alin.1 lit.a,b și f cpp.
S-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului A - fiul lui și I, ns.07.08.1982 în C, jud.D, cu domiciliul în C,-, jud.D, CNP - - ( mandat de arestare preventivă nr.53/16.10.2009, emis de Tribunalul Dolj în dosarul nr-)
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova nr.135 D/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A, pentru săvârșirea infracțiunilor de acces fără drept la un sistem informatic, faptă prev. de art. 42 alin.1 și 3 din Lg 161/2003 titlul III, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, falsificare de instrumente de plată electronică prev. de art. 24 alin.1 și 2 din Lg.365/2002, privind comerțul electronic cu aplic. art.41 alin.2 Cp și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. și ped de art. 27 alin.1 și 2 din Lg 365/2002 privind comerțul electronic cu aplic. art. 41 alin.2 Cp, toate în final cu aplic. art. 33 lit.a și b Cp.
S-a reținut în fapt că, în cursul lunii iulie 2009, Banca Comercială - Sucursala C, lui, a sesizat C cu privire la faptul că în ziua de 02.06.2009 la -ul băncii, situat în C, cart. lui, a fost capturat un card.
Conform procesului - verbal din data de 28.07.2009, procedându-se la citirea cardului cu ajutorul dispozitivului tip 120, seria - aflat în dotarea C, s-a constatat că acel card conținea pe magnetică date și informații asemănătoare cardurilor bancare.
În urma examinării imaginilor video puse la dispoziție de Banca Comercială și a planșelor foto efectuate, s-a stabilit că persoana care apare în imaginile video este numitul - A -.
Cercetările efectuate ulterior în cauză, au atestat faptul că în perioada 28.05.2009 - 05.06.2009, - A- a efectuat retrageri frauduloase cu un număr de 4 carduri bancare contrafăcute, extrăgând numerar în cuantum de 10.500 RON.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în dimineața de 16.10.2009 la locuința sa din C,-, asupra soției inculpatului a fost descoperită și ridicată suma de 52.200 euro, iar în timpul efectuării percheziției domiciliare, numita a încercat să scape de un laptop aruncându-l peste gard, fiind recuperat imediat de polițiști.
Această situație a rezultat fără echivoc din procesul-verbal de percheziție domiciliară dar și din relatarea martorului.
S-a mai arătat că prin ordonanța din data de 16.10.2009 inculpatul - A - a fost reținut de DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova, iar prin ordonanța din aceeași dată s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la inculpat pentru infracțiunile de acces, fără drept, la un sistem informatic, faptă prev. și ped. de art. 42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003 Titlul III, cu aplic. art.41 alin. 2 din Cp; falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă prev. și ped. de art. 24 alin.1 și 2 din Legea 365/20002, privind comerțul electronic, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. și ped. de art. 27 alin.1 și 2 din Legea 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a și b din Cp.
Activitatea infracțională prezentată anterior, s-a dovedit cu comunicările Băncii dar și a altor unități bancare, planșele fotografice urmare a analizării imaginilor video ale camerelor bancomatul-ui Băncii, procese - verbale, procese - verbale de percheziții domiciliare, declarația martorului, note de interceptări telefoane efectuate în baza autorizației cu nr. 55/28.09.2009 și declarațiile inculpatului.
S-a mai arătat că din interceptările atașate la dosar, a rezultat că inculpatul - A - intenționează să părăsească teritoriul României în aceste zile, deplasându-se în Italia unde intenționează să rămână o perioadă mai lungă de timp.
Organul de urmărire penală a apreciat că în acest mod, raportat și la situația de fapt dar și la rezultatul percheziției domiciliare din data de 16.10.2009, că inculpatul încearcă să se sustragă în acest mod de la urmărirea penală.
Având în vedere faptul că la momentul percheziției domiciliare, prin intermediul soției sale, inculpatul a încercat să scape de un laptop, procurorul a considerat că acesta a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin distrugerea unui mijloc material de probe. Nu în ultimul rând, faptele săvârșite de către inculpat sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și raportat la contextul socio- economic existent, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la persoana inculpatului - A, fișa de cazier judiciar, lipsa unei activități zilnice precum și încercarea de a influența cercetarea, reprezintă, în opinia procurorului, argumente suficiente cu privire la faptul că o altă măsură preventivă în afara arestării preventive nu este suficientă pentru desfășurarea în condiții normale a cercetării.
Acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin ordonanța din 16.10.2009, și prin încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2009 Tribunalului Dolj, s- dispus arestarea preventivă a inculpatului - A pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16.10.2009 și până la data de 14.11.2009 inclusiv, măsură ce a fost prelungită ulterior prin încheierea din data 09 noiembrie 2009.
În data de 02 2009, au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Dolj, dosarele cu nr- și -, prin care inculpatul A, a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv și respectiv cerere de liberare provizorie pe cauțiune, cereri care prin încheierile de ședință din 03 dec.2009 au fost înaintate spre competentă soluționare prezentului complet.
Având în vedere că aceste cereri constituie cereri accesorii față de dosarul privind judecarea inculpatului trimis în judecată prin rechizitoriul nr.135D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței sub nr-, acestea au fost trimise la prezentul dosar în baza art.961alin.1 din regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor.
Instanța a constatat că într-adevăr potrivit disp.art.1606alin.4 cpp. rap.la art. 961alin.1 din regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor, este competentă să judece prezentele cereri pe care le va conexa la prezentul dosar, având în vedere că acestea sunt cereri accesorii de competența instanței investite să judece fondul cauzei.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor procedurale cele două cereri trebuie judecate în ședință publică sub sancțiunea nulității absolute, iar menținerea arestării se judecă în Camera de Consiliu, precum și faptul că având în vedere că cele două cereri accesorii trebuie soluționate de urgență, instanța a dispus judecarea tuturor cererilor împreună în ședință publică.
Conform art.197 alin 2.este C.P.P. sancționată cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor referitoare la publicitatea ședinței de judecată, avându-se în vedere dispozițiile care prevăd publicitatea ședinței de judecată și nu a celor care prevăd ședința secretă sau nepublică, în acest sens fiind și deciziile nr.2118/2005 și nr.6338/2005 ale Înaltei Curți de casație și Justiție. Faptul că menținerea arestării a fost discutată în ședință publică nu este deci lovită de nulitate absolută, cu eventual de o nulitate relativă, nulitate ce trebuie analizată în contextul dispozițiilor art.197 alin 4.C.P.P. Cum inculpatul a fost prezent și asistat de doi apărători aleși și acesta nu a invocat respectiva nulitate în momentul punerii în discuție a menținerii arestării, aceasta a fost acoperită
Analizând cererile inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive și respectiv cererea de liberare provizorie pe cauțiune, instanța a apreciat că trebuia analizat dacă temeiurile pentru care s-a dispus arestarea inculpatului, mai subzistă sau nu.
Astfel, pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, trebuie verificat dacă temeiurile pentru care a fost luată măsura preventivă s-au schimbat, doar în aceasta situație aceasta putând fi înlocuită.
Astfel s-a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală (respectiv proces verbal de percheziție domiciliară, declarații de martori, note de interceptare telefonică, planșe fotografice, declarațiile inculpatului) rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143 C.P.P. art. 148 lit. a,b și f
C.P.P.S-a apreciat, în privința temeiului prev. de art. 148 lit. f din cod de procedură penală avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se constată că acesta subzistă în continuare întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol public, dată fiind natura, gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice în situația în care persoane acuzate de săvârșirea unor astfel de infracțiuni ar fi cercetate în stare de libertate, apreciindu-se că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea persoanelor bănuite de săvârșirea unor asemenea fapte impresia că pot persista în sfidarea legii.
De asemenea, s-a considerat că subzistă și temeiurile prev de art 148 lit a, b pr.pen întrucât din probele administrate până în prezent rezultă că au existat persoane ( rude ale inculpatului) care au încercat să scoată de la cercetarea penală sume de bani și obiecte care ar putea proveni din săvârșirea de infracțiuni și că inculpatul are programate deplasări în străinătate, deplasări cu privire la care există indicii că inculpatul ar putea să se întâlnească cu alți membri ai rețelei infracționale.
În plus, s-a dispus prelungirea arestării preventive întrucât cercetarea penală nu era încă finalizată din motive obiective, fiind necesară întocmirea de către Institutul pentru Tehnologii - B, expertiza tehnico - științifică cu privire la persoana care apare în imaginile video capturate de bancomatul Băncii în ziua de 02.06.2009, precum și cea cu privire la hard-ul care nu a putut fi percheziționat informatic și cu privire la cardul bancar capturat la Banca la data de 02.06.2009.
În prezent s-a realizat respectivul raport de expertiză a imaginilor video capturate la bancomatul Băncii ( filele 60-68 ), acesta concluzionând ca fiind foarte probabilă identitatea dintre inculpat și persoana ce apare în respectiva înregistrare, nivelul mic al incertitudinii fiind dat de lipsa unei proiecții complet ortonormale frontale care nu permite și analizarea altor trăsături faciale.
În ceea ce privește menținerea temeiurilor prev. de art.148 a și b pp, instanța a apreciat că acestea subzistă în continuare, având în vedere și denunțul inculpatului cu privire la implicarea altor persoane în săvârșirea infracțiunilor pentru care aceasta este cercetat, persoane care acesta le poate influența.
În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit.f C.P.P. subzistă pericolul concret pentru ordinea publică în situația în care acesta ar fi lăsat în libertate, pericol ce poate fi dedus și dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor cum ar fi în cazul infracțiunilor de violență ori a celor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor care creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice, în ansamblu.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a constatat că potrivit disp. art.1602alin 1 și alin 2 Cpp, aceasta se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte, condiții ce sunt îndeplinite în prezenta cauză, motiv pentru care aceasta a fost admisă în principiu, fiind stabilită cauțiunea, conform disp. art.1608alin 2.
C.P.P.Liberarea provizorie este o măsură preventivă, limitativă de drepturi prevăzută pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau împiedica săvârșirea de noi fapte penale.
Totodată, liberarea provizorie are un caracter subiectiv pentru că această măsură se admite numai după verificarea condițiilor ce privesc persoana inculpatului, dacă se apreciază că arestarea preventivă nu mai este necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana acestuia și prin obligațiile ce i se impun la liberare.
Pe de altă parte, înainte de a verifica îndeplinirea condițiilor prev. de art.1602Cpp, acesta prevede în alin 1 că: "liberarea provizorie sub control judiciarse poateacorda.". Rezultă, fără dubiu, că instanța trebuie să aprecieze, pe lângă acele condiții enunțate, dacă inculpatul poate sau nu să beneficieze de liberare, raportându-se strict la faptele reținute, împrejurările concrete, urmările produse), etc.
Dispozițiile art.1602alin 2.C.P.P. nu trebuie interpretate în sens unilateral și limitativ, în sensul că acestea ar putea constitui singurele motive în baza cărora se poate refuza liberarea provizorie sub control judiciar a unui inculpat, legiuitorul dorind să accentueze câteva situații și să precizeze expres faptul că liberarea provizorie sub control judiciar nu va putea fi acordată ori de câte ori ne aflăm în prezența acestora.
Așadar, aprecierea asupra acordării sau nu a liberării provizorii sub control judiciar trebuie să se facă pornindu-se de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, analizând apoi existența sau nu a vreuneia din situațiile enumerate de art.1602alin 2.p C.P.P. pentru ca în final să se facă și o apreciere a motivelor ce au determinat luarea și menținerea arestării preventive.
Liberarea provizorie și măsura arestării preventive sunt strâns legate întrucât nu se poate susține că în cazul în care motivele ce au determinat luarea măsurii arestului preventiv se mențin cu aceeași intensitate, inculpatul ar putea fi liberat provizoriu sub control judiciar sau pe cauțiune.
În speța de față există indicii temeinice ce duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele materiale pentru este cercetat, iar natura ca și amploarea deosebită a acestora ar conduce la o reacție negativă în societate în cazul punerii sale în libertate.
Instanța a considerat că la aprecierea pericolului social trebuie avută în reacția opiniei publice, rezonanța faptei acestuia, pericol ce-și găsește expresia prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Conform raportului de expertiză tehnică realizat în cauză s-a stabilit că există o mare probabilitate ca persona ce apare în imagine să fie inculpatul. Expertiza a analizat linia inserției părului, profilul, forma nasului, buzelor,și bărbiei, morfologia craniană în zona occipitală, prin juxtapunerea fragmentelor faciale ale suspectului cu cel ale inculpatului, concluzionând existența de similitudini dintre acestea.
Deși inculpatul în motivarea cererii de liberare provizorie a arătat că aceste aspecte sunt diferite din observarea planșelor fotografice instanța apreciază că acestea sunt nefondate, acestea creând prezumția rezonabilă că inculpatul este cel ce apare în respectivele imagini.
Instanța a apreciat că lăsarea acestuia în liberate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care, așa cum s-a reținut și în decizia Înaltei Curți de Casație, Completul de 9 judecători nr.210/29 iunie 2004 trebuie analizat având în vedere componentele noțiunii de ordine publică, ordine ce presupune între altele un climat social firesc în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora. Pe de altă parte, s- statuat constant în practica judiciară că în lipsa unor criterii legale exprese, pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus și dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor cum ar fi în cazul infracțiunilor de violență ori a celor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor care creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice, față de rezonanța socială negativă a faptelor inculpatului.
Toate considerentele expuse au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, neputându-se reține așa cum a susținut apărătorul inculpatului că timpul petrecut în detenție până în prezent( de cca 2 luni) este, și s-ar fi diminuat rezonanța faptelor inculpatului în rândul opiniei publice.
Toate aceste aspecte coroborate, au condus instanța la concluzia că temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența niciunui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt, să determine o altă situație de drept care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune, sau că această măsură ar trebui să fie revocată sau înlocuită, astfel că s-a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea, precum și cererea de liberare provizorie pe cauțiune ca neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul A apreciind încheierea instanței de fond ca netemeinică și nelegală pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În cauză sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii pe cauțiune în condițiile în care nu există date sau informații că va mai săvârși altă faptă, iar circumstanțele personale impun această măsură, probând că nu există pericol pentru ordinea publică privind lăsarea libertate.
Se critică dispunerea măsurii preventive fundamentată pe dispoz. art. 148 lit. a,b,f Cod procedură penală, în condițiile în care nu erau întrunite cerințele legii.
Astfel inculpatul nu a zădărnicit aflarea adevărului, probele materiale au fost aruncate de soția inculpatului peste gardul locuinței. De asemenea acesta nu s-a sustras urmăririi penale în condițiile în care nu boala mamei sale impunea prezenta inculpatului în Italia, acesta necunoscând existența procesului penal.
În condițiile în care înregistrarea existentă la bancomat lasă dubii asupra identității inculpatului și în condițiile în care urmărirea penală este finalizată, arată că sunt condiții pentru liberarea provizorie pe cauțiune, revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea cu o altă măsură de prevenție.
Analizând motivele de recurs invocate cât și încheierea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a se respinge recursul.
Verificând temeinicia și legalitatea încheierii recurate sub aspectul menținerii măsurii preventive a arestului, luată împotriva inculpatului, se constată că prima instanță a realizat o judicioasă apreciere a condițiilor ce impun menținerea măsurii arestului preventiv.
Astfel, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, necesitatea asigurării mersului normal și operativ al procesului și în condițiile în care nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, se constată că există temeiuri în continuare care justifică prelungirea măsurii arestului preventiv
În ceea ce privește soluția adoptată de prima instanță asupra cererii de liberare provizorie pe cauțiune și înlocuirea măsurii preventive, cu obligarea de a nu părăsi localitatea, se constată că aceasta este temeinică și legală în condițiile în care s-a apreciat în mod judicios a nu fi întrunite cerințele pentru liberarea provizorie pe cauțiune, respectiv pentru înlocuirea arestului preventiv.
Astfel, în cauză au fost verificate indiciile temeinice ce duc la presupunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele materiale pentru care este cercetat, iar natura faptelor cât și amploarea acestora la nivelul societății, au influențe negative asupra opiniei publice.
Existența indiciilor temeinice este probată în cauza de față, rămânând cercetării judecătorești să facă o confruntare și o analiză a probatorilor în vederea tragerii la răspundere penală, astfel încât modul în care sunt interpretate aceste probe exced verificării legalității și temeiniciei măsurilor preventive luate în respectiva cauză.
Pericolul lăsării în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, rezultă din natura, modul de săvârșite, frecvența deosebită a infracțiunilor de acest gen, siguranța cetățeanului afectată, insecuritatea economică a acestuia.
Având în vedere cele arătate, se constată că încheierea primei instanțe este temeinică și legală astfel încât urmează a fi menținută.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul A, împotriva încheierii din 3 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 7 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/21.12.2009
7 2009,
C va încasa de la rec.inc. suma de 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Membri Claudia Lăutaru
