Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 124/R/2008
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale de ședință din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpatului. În motivarea recursului a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă câtă vreme nu mai există argumentul principal, respectiv comiterea infracțiunii de viol, prin rechizitoriul întocmit în cauză dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului cu privire la această infracțiune. De asemenea, a apreciat că în cauză s-a împlinit termenul rezonabil al duratei arestării preventive, câtă vreme cauza nu s-a amânat din motive imputabile inculpatului și câtă vreme inculpatul este arestat de peste 2 ani de zile. A mai invocat și faptul că, în prezent inculpatul se află în executarea unei pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare și, chiar în cazul revocării măsurii, acesta nu va fi pus în libertate.
Procurorul a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca temeinică și legală a măsurii arestării preventive a inculpatului arătând că, în speță nu are relevanță că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului cu privire la una dintre infracțiunile pentru care acesta a fost cercetat și că, temeiurile ce au determinat arestarea subzistă și în continuare.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să se ia act de concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 22 februarie 2008, printre altele, Tribunalul Bihora dispus, în baza art. 300/2 și art. 160/b Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la 14.07.1978 în S, fiul lui G și, măsură luată prin încheierea nr. 53 din 8 mai 2006 Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 53/2006.
Tribunalul a reținut că împrejurările care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent, existând în continuare pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea ei în sensul revocării măsurii arestării sale preventive.
În motivarea recursului s-au invocat trei argumente și anume faptul că temeiurile ce au determinat arestarea nu mai subzistă, câtă vreme argumentul principal reținut de instanță la data luării măsurii arestării preventive a fost cel al comiterii de către inculpat a infracțiunii de viol asupra unui minor de 13 ani or, cu privire la această faptă s-a dispus, prin rechizitoriu, scoaterea de sub urmărire penală. De asemenea, s-a invocat depășirea duratei rezonabile a detenției, inculpatul recurent fiind arestat de peste 2 ani, iar inculpatul nu are nici o culpă în amânarea repetată a cauzei. S-a mai precizat că în prezent inculpatul recurent este în executarea unei pedepse de 5 ani și 6 luni, astfel că și dacă ar fi revocată măsura arestării preventive, inculpatul recurent nu ar fi pus în libertate.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod temeinic a constatat tribunalul că temeiurile ce au determinat arestarea subzistă și în continuare, impunând continuarea privării de libertate a inculpatului, care a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni de trafic de minori, săvârșite în stare de recidivă.
În speță pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, arestarea preventivă impunându-se și având în vedere amploarea faptelor în care a fost implicat inculpatul și consecințele săvârșirii acestora.
Cu privire la caracterul rezonabil al detenției, curtea va reține că, la aprecierea acestuia trebuie avute în vedere complexitatea cauzei și dreptul acuzatului reținut la soluționarea mai rapidă a cauzei sale, cu necesitatea lămuririi acesteia sub toate aspectele. Or, în speță, chiar dacă amânările dispuse nu s-au datorat întotdeauna conduitei inculpatului recurent, complexitatea cauzei impune continuarea privării de libertate a inculpaților, pentru a se administra toate probele ce se impune în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În raport de cele mai sus arătate, curtea apreciază că în speță durata rezonabilă a detenției nu a fost depășită și că, pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, se impune continuarea privării de libertate.
Astfel fiind, ținând seama de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul recurent a fost trimis în judecată, curtea apreciază că în mod corect a reținut tribunalul că temeiurile care au determinat arestarea subzistă și în continuare și impun continuare privării de libertate, considerent pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului, pe care îl va obliga, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, ns. la 14.07.1978, aflat în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEIFNITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
red. încheiere - Gh.
jud. fond
dact. 2ex. 10.03.2008, pc
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
