Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.86/R/2008
Ședința publică din 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela președintele secției
Judecător: - - - vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al, născut la 16.11.1972, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva deciziei penale nr.363/A din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.1422 din 22.10.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.563/2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
La întrebarea instanței inculpatul recurent solicită judecarea recursului la termenul de azi.
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea deciziei recurate în sensul achitării inculpatului conform dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, apreciind că nu există probe certe care să conducă la săvârșirea infracțiunii de care este acuzat inculpatului, probe care să se coroboreze între ele și potrivit principiului in dubio pro reo singura soluție ce se impune este aceea de achitare a inculpatului.
Procurorul apreciază decizia atacată ca legală și temeinică, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, a arătat că nu recunoaște comiterea faptei reținută în sarcina sa și susține că la dosarul cauzei nu există probe care să dovedească vinovăția sa.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Constată că, prin sentința penală nr.1422 din 22.10.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art.334 din Codul d e procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea din infracțiunea prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.a, e, i Cod penal, în infracțiunea prev. și ped. de art.26 raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, text în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art.64 lit.a teza II și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, s-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții civile.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat, conform delegației nr.4293 din 14.09.2007.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 04.08.2005, în baza unei înțelegeri prealabile, cei doi inculpați s-au deplasat pe str. - - din O, unde observând un autoturism, care avea geamul din față deschis, au decis să sustragă bunuri din acesta. Astfel, inculpatul a introdus mâna pe geam și a sustras de pe bord portmoneul părții vătămate în care se găseau 300 euro, 2000 forinți și 1.500 lei, bani pe care inculpații și i-au însușit, aruncând portmoneul.
Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești ( fila 32 ) inculpatul a recunoscut comiterea faptei arătând că a sustras, dintr-un autoturism parcat, al cărui geam era coborât, portmoneul la îndemnul inculpatului, banii găsiți în interiorul acestuia fiind împărțiți între ei.
Cu ocazia audierii ( fila 33 ) inculpatul a negat comiterea faptei arătând că doar l-a transportat cu bicicleta pe inculpatul până lângă o societatea comercială din cartierul, unde a văzut când inculpatul a luat un portmoneu de pe bordul unui autoturism, dar nu a realizat ce se petrece.
Întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e, i Cod penal, dar infracțiunea nu a fost comisă prin efracție, dar a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, instanța de fond, în baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e, i Cod penal în art. 26 raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe apelant să plătească statului suma de 160 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul pentru avocat din oficiu Romul, conform delegației nr.5407/2007, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând desființarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică iar în rejudecarea cauzei achitarea sa, motivând că probele administrate în cauză nu îi demonstrează vinovăția în pofida faptului că există o înregistrare video întrucât o consideră ca fiind lipsită de valoare probantă.
Prin decizia penală nr.363/A din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpat, menținând în totul hotărârea atacată și obligând pe apelant să plătească statului suma de 160 lei, cheltuieli judiciare în apel, onorariul pentru avocat din oficiu Romul, conform delegației nr.5407/2007, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, aceasta stabilind în mod corect, pe baza probatoriului administrat că inculpatul apelant împreună cu coinculpatul au sustras în noaptea de 04.08.2005 dintr-un autoturism aflat pe calea - din O, portmoneul aparținând părții vătămate. Participația penală a celor doi inculpați a fost corect stabilită de instanța de fond, aceasta reținând că inculpatul apelant este complice întrucât l-a transportat la locul faptei pe coinculpatul, s-a aflat la locul faptei în momentul sustragerii, iar ulterior a beneficiat de o parte din banii sustrași.
Această stare de fapt și vinovăția inculpatului a fost stabilită de instanța de fond prin declarația de recunoaștere a inculpatului ce se coroborează cu date ce rezultă din procesul-verbal de certificare a înregistrărilor de imagine aflat la fila 19 - 21 din dosarul de urmărire penală.
Deși s-a invocat nelegalitatea acestei probe, instanța de apel a reținut că acestea au un caracter legal întrucât s-au făcut pe baza unor autorizații emise de Judecătoria Oradea ( fila 28 dosar de urmărire penală ).
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de fond a valorificat corect criteriile prev. de art. 37 Cod penal, reținând corect circumstanțele de loc și timp ale săvârșirii faptei cât și cele personale ale inculpatului, acesta fiind recidivist postexecutoriu și având o atitudine nesinceră în fața instanței.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs inculpatul, născut la 16 noiembrie 1972, fiul lui și al, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, apreciind că soluțiile pronunțate prin hotărârile recurate sunt netemeinice și nelegale, solicită achitarea sa de sub orice acuză, în baza art.11pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod de procedură penală.
În motivarea recursului său inculpatul recurent a învederat instanței că atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel și-a dovedit nevinovăția, în sensul că nu există probe certe din care să rezulte că a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa. Astfel că, în aceste condiții, principiul consacrat " in dubio pro reo" trebuie să îi profite.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art.385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat va fi respins în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului recurent, în considerarea prevederilor art. 72 Cod penal, dozată fiind raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de prevederile art.208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.a, e Cod penal, cu considerente la pericolul social al faptei comise și starea de fapt reținută.
Din probatoriul administrat în cauză,: declarația inculpatului ( fila 33 de la dosarul de fond ) de unde rezultă că la data de 4 august 2005, l-a dus pe coinculpatul cu bicicleta, completată cu înregistrarea video a faptei (filele 23 la 25 de la dosarul de fond) și cu declarația dată de coinculpatul (fila 32 de la dosarul de fond), declarația părții vătămate și declarațiile martorilor audiați în cursul soluționării cauzei în fond, instanțele printr-o interpretare legală a probelor administrate au reținut vinovăția inculpatului recurent.
Pentru toate aceste considerente, respingând recursul în baza art.385 indice 15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, Curtea va menține în întregime decizia penală recurată.
Obligă recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare din recurs fiind în culpă procesuală conform dispozitivului prezentei decizii.
Onorariul de apărător desemnat din oficiu, av., va fi avansat din contul Ministerului Justiției, în cel al Baroului de Avocați B, conform delegației depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 16 noiembrie 1972, fiul lui și al, deținut în penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva deciziei penale nr.363 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției ( delegație nr.563/2008 ).
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 26.02.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./29.02.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Țarcă Gabriela, Crișan Marinela
