Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 125/R/2008
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 8 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu -M în dosarul nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu, av., în baza delegației nr. 5749/2008, emisă de Baroul Bihor și traducătorul de limbă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul recurent, a arătat că este de acord cu dezbaterea cauzei la acest termen de judecată.
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive și a punerii în libertate a inculpatului recurent. A arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, câtă vreme nu există probe concrete care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și că pericolul concret nu rezultă implicit din natura infracțiunii. S-a mai arătat că pericolul social nu se presupune generic ci trebuie dovedit or, la dosarul cauzei nu există probe certe în acest sens. A apreciat că judecarea cauzei s-ar putea desfășura în bune condiții și cu inculpatul recurent în stare de libertate.
Procurorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că încheierea recurată este temeinică și legală, în mod corect apreciind prima instanță că măsura arestării preventive luată față de inculpat este temeinică și legală, ținând seama, printre altele și de natura și gravitatea infracțiunii comise.
Inculpatul recurent în ultimul cuvânt a arătat că este nevinovat, că un alt șofer, care anterior suferise un accident i-a cerut să conducă mașina și că i-au fost furați banii. A solicitat să fie pus în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
în baza art. 300 ind. 1 alin. 1 si 3 Cod procedură penală rap.la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, constatat temeinicia și legalitatea arestării preventive și în consecință a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24 august 1961 în Turcia, posesor al pașaportului seria -- T,nr.- eliberat de autoritatile turce, cetățean, ocupație șofer, starea civilă căsătorit, cu domiciliul în loc. Turcia, în prezent încarcerat în Arestul IPJ S M, arestat în baza mandatului de arestare preventivă 1//04.01.2008, emis de Tribunalul București, pronunțată în dosar nr-.
Pentru a pronunța acestă încheiere, tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a reținut că inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de M risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, trafic ilicit internațional de droguri de M risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (dosar nr- ) și că, raportat la natura gravă a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, respectiv - trafic ilicit de droguri de M risc, prev.și ped.de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000; trafic ilicit internațional de droguri de M risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, a constatat că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal și justificat, și că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite disp.art.148 alin.1 lit. f raportat la art.143 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând casarea ei în sensul revocării măsurii arestării preventive și a punerii sale de îndată în libertate.
În motivarea recursului s-a susținut că în speță nu există probe certe care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului recurent ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și că acest pericol nu se identifică cu pericolul social al faptei de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul. S-a mai susținut că judecarea cauzei s-ar desfășura în bune condiții și cu inculpatul recurent în stare de libertate.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei penale. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient.
Dar, pericolul pentru ordinea publică nu trebuie întotdeauna probat prin administrarea unor anume dovezi, el putând fi dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, arestarea preventivă impunându-se și având în vedere amploarea faptelor în care a fost implicat inculpatul și consecințele săvârșirii acestora.
Astfel fiind, ținând seama de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul recurent a fost trimis în judecată, curtea apreciază că în mod corect a reținut tribunalul că temeiurile care au determinat arestarea subzistă și în continuare și impun continuare privării de libertate, considerent pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului, pe care îl va obliga, în baza art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod procedură penală, la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, și, născut la data de 24 august 1961, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 8 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 140 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. încheiere -
jud. fond
dact. 3ex. 10.03.2008, pc
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela
