Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1296/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- (2100/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.1296/

Ședința publică de la 08 septembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Lia Savonea

JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru

JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.

Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/08.09.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.

Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 29 iulie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, iar lăsarea acestuia în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.

Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de complicitate la furt calificat, precum și de urmările produse.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se va prezenta la toate solicitările instanței și nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 29.07.2009, Tribunalul București Secția a II-a Penală a dispus, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.3 pr. pen. menținerea stării de arest a inculpaților apelanți și A.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv dispozițiile art. 143 și 148 lit.f pr pen. iar menținerea stării de arest se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost menținută starea de arest în condițiile în care nu are antecedente penale și nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal.

Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpat dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul recurent a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 rap. la art.208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit.a, e, g și alin.2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 75 lit.c cod penal.

În fapt, s-a reținut că în data de 09.04.2009, în jurul orelor 20,30, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpații minori și A, inculpatul a asigurat paza în timp ce inculpatul minor a sustras dintr-un autoturism, parcat în parcarea subterană, gențile părților vătămate și în care se aflau acte de identitate, telefoane mobile, carduri bancare, bani și alte valori, în timp ce acestea încărcau cumpărăturile în portbagajul autoturismului.

Măsura arestării preventivă a fost dispusă față de inculpatul prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 10.04.2009, judecătorul apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit.f pr. pen.

În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.58/10.04.2009 pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10.04.2009 până la 08.05.2009. Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită/menținută cu respectarea dispozițiilor legale.

Analizând actele și lucrările dosarului, în acord cu instanța de apel, Curtea reține că și în acest moment procesual, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală.

Probele administrate până în prezent nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în seara zilei de 09.04.2009, alături de ceilalți inculpați, relevante sub acest aspect fiind declarațiile părților vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, declarațiile inculpaților, dovezile de restituire a bunurilor.

Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are în vedere, ca și instanța de apel, natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, împrejurările și modalitatea în care se reține că a acționat - pe timp de noapte, împreună cu inculpați minori, în loc public -, urmările produse.

Fapte de natura celor de care este acuzat inculpatul - îndreptate împotriva patrimoniului persoanei - presupun o rezonanță socială negativă, o stare de indignare, de dezaprobare publică iar judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.

Lipsa antecedentelor penale - invocată de către inculpatul recurent - a fost cunoscută la momentul luării măsurii arestării preventive și a fost apreciată în contextul datelor concrete ale cauzei, nejustificând punerea în libertate a acestuia.

Față de cele reținute, apreciind că încheierea instanței de apel este legală și temeinică, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.

Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II Penală, în dosarul nr-.

Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 150 lei, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08. 09.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.AN

2 ex/05.10.2009

09 Octombrie 2009

Președinte:Lia Savonea
Judecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1296/2009. Curtea de Apel Bucuresti