Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1307/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2073/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1307/
Ședința publică de la data de 11 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Camelia Nicoleta
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 11 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat cu delegație depusă la fila nr.18 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că înțelege să își mențină recursul declarat în cauză și este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, lăsarea în libertate a recurentului inculpat.
Apreciază că în prezent, nu mai există pericol social pentru reținerea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestări preventive se mențin în continuare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericolul rezultând dintr-o presupunere rezonabilă că odată lăsat liber acesta și-ar putea relua activitatea infracțională, deoarece din probele administrate rezultă că anterior a avut o activitate infracțională intensă.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- s-a menținut starea de arest a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea art.1491Cod procedură penală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.681cu referire la art.143 raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală, motiv pentru care, a constatat legalitatea și temeinicia acesteia.
Tribunalul a reținut că din datele existente în cauză sunt suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetați, relevante sub acest aspect fiind procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de verificări și investigații, procesele-verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod " ", procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor cu nume de cod " " și " ", procese-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaboratori cu inculpații, --urile ce conțin înregistrarea convorbirilor directe și a convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare tehnico-științifică, dovezi de predare la camera de corpuri delicte, procese-verbale de percheziții domiciliare. procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.
Deasemenea, este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și pedepsite cu închisoare de Ia 10 ani la 20 ani.
Cât privește condiția referitoare la existenta în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, se constată că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilită de legiuitor (10-20 ani închisoare), ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei. Inculpata se află în stare de recidivă postcondamnatorie, infracțiunea ce formează obiectul dosarului a fost săvârșită m perioada liberării condiționate, la data prinderii în flagrant nu era angajată în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpatul la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpatul la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă neavând sursă licită de venituri. Inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, iar la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă,neavând sursă licită de venituri. Inculpata la data prinderii în flagrant nu era angajată în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, iar infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost săvârșită în perioada liberării condiționate; inculpatul la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, iar la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpata la data prinderii în flagrant nu era angajată în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpatul la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de inculpați, modalitatea concretă de comitere a acestora, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare dispozițiile art. 148 lit. f pericolul C.P.P. social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
Toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.139 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Analizând actele și lucrările dosarului și față de cele expuse mai sus și față de stadiul cercetării judecătorești, nefiind administrată nicio probă, tribunalul a apreciat că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul nu se justifică, urmând a se respinge ca neîntemeiată.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare de libertate a inculpaților.
S-a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că la data de 30.10.2008,împreună cu inculpata, a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod " " o punguță ce cântărea 3,27 grame substanță care conține heroină contra sumei de 650 lei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând lăsarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai există pericol social pentru reținerea sa în stare de arest preventiv, din moment ce nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivului de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv, procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de verificări și investigații, procesele-verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod " ", procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor cu nume de cod " " și " ", procesele-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaboratori cu inculpații, --urile ce conțin înregistrarea convorbirilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică, dovezile de predare la camera de corpuri delicte, procesele-verbale privind efectuarea perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto, declarațiile inculpaților și ale martorilor audiați în cauză.
Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză, și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținută în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, presupus a fi comisă în formă continuată, dar și persoana și conduita inculpatului, care, la data prinderii sale în flagrant, nu era angajat în muncă, neavând nicio sursă licită de venituri.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I- penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
scu
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./16.09.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Camelia Nicoleta
