Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1308/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2071/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1308/
Ședința nepublică de la data de 11 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Camelia Nicoleta
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpata -, împotriva încheierii de ședință din data de 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică răspunde: recurenta-inculpată, în stare de arest și asistată din oficiu de avocat, cu delegație depusă la fila 11 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebată fiind, recurenta inculpată arată că înțelege să își mențină recursul declarat în cauză și este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentei inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, în fond, judecarea cauzei cu inculpata în stare de libertate.
Astfel, solicită a se avea în vedere situația specială în care se afla minora la momentul în care a comis fapta, dat fiind că aceasta era bătută sistematic de către mama sa. Mai arată că aceasta a declarat că nu a dorit să-și ucidă mama, iar prin menținerea în stare de arest preventiv, i se va deteriora grav evoluția ulterioară.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpată ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere că inculpata este arestată preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, că presupusul tratament violent pe care îl aplica mama inculpatei nu justifică atitudinea acesteia de aoo morî prin aplicarea de lovituri cu o toporișcă în cap.
Având ultimul cuvânt, recurenta inculpată, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea continua școala.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 12.08.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. menținerea stării de arest a inculpatei .
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulată de către inculpată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. a și c cu aplic. art. 99 și urm. Cod Penal, reținându-se că, la data de 09.03.2009, în imobilul de domiciliu din B,-, -A,. 32, sector 2, inculpata minoră i-a aplicat din spate, în mod succesiv și repetat, lovituri cu o toporișcă la nivelul capului mamei sale - victima care, urmare a gravelor leziuni traumatice suferite, a decedat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatei a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor de art. 681Cod procedură penală cu referire la art. 143 Cod procedură penală, respectiv există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatei în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșită de inculpată, modalitatea concretă de comitere a acesteia (lovirea victimei cu o toporișca la nivelul capului, în mod repetat, în timp ce aceasta era întoarsă cu spatele), gradul de pericol social crescut al faptelor contra vieții persoanei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și urmările produse (decesul victimei), fiind incidente, astfel disp. art. 148 lit. h, respectiv a săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 10 ani.
În ceea ce privește sintagma "pericol pentru ordinea publică" s-a avut în vedere acea stare ce ar putea periclita pe viitor normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv acelea care compun obiectul juridic al infracțiunii pentru care sunt indicii că fapta a fost comisă de inculpată, iar în speță, această stare de pericol rezultă din împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită fapta.
Totodată, ținând cont și de dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive se impune a fi menținută câtă vreme, în cauză există motive pertinente și suficiente care să o justifice.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpata,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, arătând, în esență, că față de starea psihică specială în care se afla la momentul comiterii faptei și de starea de minoritate nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și se impune cercetarea sa în stare de libertate.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă și impun în continuare privarea acesteia de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual constituie cel puțin indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpata a comis o faptă penală deosebit de gravă, respectiv uciderea mamei sale prin aplicarea repetată a unor lovituri în zona capului cu o toporișcă.
Totodată, în acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere nu doar natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatei, ci mai ales împrejurările concrete în care se presupune că minora a exercitat actele de violență letale, intensitatea extremă a acestora și întreg comportamentul inculpatei anterior și posterior comiterii faptei, elemente care relevă o periculozitate socială deosebită a persoanei acesteia și au generat o rezonanță socială pregnant negativă a faptei comise.
Fără a omite starea de minoritate și vârsta fragedă a inculpatei la data comiterii faptei, Curtea apreciază că violența extremă pe care modul de comitere a acesteia o evidențiază și întreaga conduită ulterioară a inculpatei relevă o agresivitate ce excede comportamentelor tipic adolescentine, chiar în contextul pornirilor contradictorii și manifestărilor impulsive ce le caracterizează.
Comportamentul victimei față de inculpată minoră, respectiv actele de violență exercitate, poate circumstanția, desigur, starea psihică a acesteia din urmă și poate fi avut în vedere la stabilirea tratamentului sancționator, însă, în această fază a procesului penal, nu justifică în mod temeinic concluzia schimbării sau încetării temeiurilor ce au justificat arestarea preventivă.
Luând în considerare și datele expertizei psihiatrice întocmite în cauză, Curtea apreciază că măsura arestării preventive este legitimată de motive pertinente și suficiente, iar perioada de aproximativ 3 luni în care minora s-a aflat în stare de deținere nu este de natură a aduce atingere rezonabilității ce trebuie să caracterizeze durata unei atare măsuri de excepție.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 12.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată împotriva încheierii de ședință din data de 12.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /22.09.09
Dact. 2 ex./22.09.09
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Camelia Nicoleta
